Epaminonda's Blog.....: SFÂNTU VINCENT

5 dolari 1926

SFÂNTUL VINCENT

Este o insulă din Marea Caraibelor,

situate în nord-estul Americii de Sud.

Această insulă este cea mai mare, din cadrul actualului stat arhipelag Sfântul Vincent şi Grenadinele care, în baza tratatului de la Basseterre din anul 1981 face parte şi în prezent din Uniunea statal financiară Statele Caraibiene de Est cu bancnotă unică, seriile bancnotelor acestui stat fiind precedate de litera V.

Statul Sfântul Vincnet și Grenadinele este o

Democraţie parlamentară în cadrul

Monarhiei constituționale a Marii Britanii,

ce nu are o deviză națională unanim acceptată.

Statul se întinde pe 344 kilometri de uscat

și are capitala la Kingston.

Bancnota în circulaţie este Dolarul est caraibean

Stema oficială actuală:

Steagul oficial actual adoptat la 22 octombrie 1985:

Alte steaguri oficiale:

Până la 1877 – Anglia

1877 – 1907

1907 – 1940 și 1958 - 1979

1940 – 1958

1979 – 1985

Insignă

Marcă poștală

Monedă

Deasupra am postat o insignă, o marcă poștală

și o monedă națională emise sub autoritatea

statului Sfântul Vincent, și mai jos trei monumente

reprezentative pentru arhitectura capitalei - Koingston

Sediul poliției naționale

Piața Sprot Bross

Curtea supremă de justiție

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA easte un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Set 3 insigne - Asociația Surorilor de Caritate de Război din România

Produsele de mai sus sunt trei insigne emise de Asociația Surorilor de Caritate de Război din România. Ele diferă vizibil între ele și au dimensiunile exterioare de aproximativ 20 x 18 milimetri, iar sistemul de prindere este cu agrafă. Aceste insigne se constituiau și ca mod de recunoaștere a surorilor de caritate. În paralel cu activitatea surorilor infirmiere voluntare ale Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României, încă din timpul războiului balcanic dar mai ales în timpul primului război mondial, au activat în spitalele militare sau ale Crucii Roşii voluntare unel asociaţii feministe ce au servit acţiunilor patriotice şi umanitare. Mărturii ale existenţei şi activităţii acestor asociaţii sunt insignele, brăţările textile, legitimaţiile şi diplomele ce s-au păstrat în diverse colecţii.

Activitatea instituției surorilor de caritate din țara noastră s-a desfășurat prin Societatea națională de Cruce Roșie. Între anii 1888 și 1892, societatea și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor de caritate. În anul 1891, s-a înființat școala permanentă pentru infirmiere, iar un an mai târziu s-a înființat un spital școala cu 10 paturi. Profitând de o perioadă de pace, Crucea Roșie Română a continuat să se organizeze și să se pregătească, atât din punct de vedere material, cât și din punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi în măsură să acționeze cât mai eficient în cazuri de necesitate. Prin Statulul Crucii Roșii, adoptat în anul 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societății. De aceea, în anul 1906, s-au pus bazele “Societății de Cruce Roșie a doamnelor din România”, prima președintă aleasă fiind Irina Câmpineanu. Societatea activa în paralel cu cea înființată în anul 1876 și se ocupa cu strângerea de fonduri pentru ajutorarea în caz de război și calamități, pregătea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate orașele țării. În anul 1915, Adunarea Generală a Societății Naționale de Cruce Roșie a aprobat fuziunea celor doua entități. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roșie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj: „Crucea Roșie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca și în război, nu trebuie să piară. Cu toții, de la mic la mare, să o sprijinim cu evlavie, cu însuflețire, cu nesfârșita dragoste”. Cu sprijinul unui număr impresionant de voluntari, Crucea Roșie Română a trecut proba de foc a primului război mondial. Misiunea sa era aceea de a completa serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale în București și în țară. La chemarea Societății Naționale de Cruce Roșie, femei aparținând celor mai diverse categorii sociale s-au oferit voluntar să activeze în spitalele și în cantinele administrate de organizație.

Însăși Regina Maria s-a implicat în operațiunile desfășurate în sprijinul răniților. În acei ani grei pentru țară, Crucea Roșie Română a asistat în spitalele proprii peste 150000 de răniți, a asigurat hrana pentru militari, refugiați și populația afectată de conflict, a facilitat schimbul de corespondența între prizonierii de război și familiile acestora, a sprijinit cu hrană și îmbrăcăminte prizonierii romani din lagărele inamice. Fondurile pentru aceste operațiuni au fost mobilizate de Crucea Roșie din donații publice, provenite de la populație și de la surse externe. În poza aplicată este Regina Maria a României în mijlocul surorilor de caritate.

F.S.L.C.P. - 25 ani

Federația sindicatelor libere din chimie și petrochimie - România 1990 - 2015

FSLCP este acronimul de la Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie şi Petrochimie, organizaţie sindicală înfiinţată în 1990 în Bucureşti. Scopul organizației este acela de a apăra interesele profesionale, economice, morale, sociale, culturale şi sportive ale membrilor săi. Prin decizia Consiliului Frontului Salvării Naţionale vechile structuri sindicale din România au fost dizolvate încă din decembrie 1989 (decret nr.8/31.12.19891 ). Acest decret a constituit momentul unui nou început pentru reconstrucţia unei noi mişcări sindicale democratice. În ianuarie 1990 apare primul sindicat cu adevărat liber- Sindicatul Şoferilor din România. În luna februarie apare prima confederaţie sindicală din România, Confederaţia Sindicală Independentă „Frăţia”. În primele luni ale anului 1990 sindicatele din întreprinderi reuşesc să se organizeze în federaţii sindicale profesionale. Pe data de 13 februarie 1990 s-a constituit primul comitet provizoriu pentru organizarea sindicatelor din chimie şi petrochimie, din care făceau parte câţiva tineri militanţi şi alţi câţiva membri din vechea gardă. Câteva zile mai târziu s-a constituit un comitet de lucru pentru pregătirea Conferinţei naţionale a Federaţiei Sindicatelor Libere a Lucrătorilor din Industria Chimică şi Petrochimică la care urmau să participe reprezentanţii ai 66 de sindicate totalizând peste 110.000 1 FSLCP-Ultima Santinelă-program al Conferinţei Naţionale Aniversare Eforie Nord iunie 2016, p.44 30 de membri2 . La 5 martie 1990 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti aprobă prin sentinţa nr.566 înregistrarea Federaţiei Sindicatelor Libere a Lucrătorilor din Industria Chimică şi Petrochimică. Pe 19 aprilie 1990 a avut loc Conferinţa reprezentanţilor sindicatelor libere din chimie şi petrochimie în care s-a hotărât constituirea FSLCP. Pe 7 iunie 1990 FSLCP, alături de alte şase federaţii sindicale din industrie, pun bazele uneia din marile confederaţii sindicale din România-Confederaţia Naţională a Sindicatelor „Cartel Alfa”. În această perioadă de început a mişcării sindicale naţionale bazate pe principii europene, democratice şi libere de orice constrângeri, FSLCP a sprijinit activ reorganizarea sindicatelor din combinatele chimice din ţară, a rezolvat multiple revendicări salariale, care au dus la înlăturarea unor inechităţi privind drepturile lucrătorilor. La sfârşitul lui 1993 federaţia avea în componenţă 74 de sindicate, cu un număr de 65.000 de membri cotizanţi. În 1994, FSLCP s-a afiliat la Federaţia Mondială a Lucrătorilor din Industrie, (FMTI) iar în aprilie 1998 la FECHME Belgia (European Mine, Chemical and Energy Workers Federation-EMCEF). Anul 1997 a fost un an deosebit de greu pentru sindicatele din industria chimică şi petrochimică, deoarece au fost demarate procesele de restructurare prin lichidare a combinatelor chimice din ţară. FSLCP s-a implicat în rezolvarea a o serie de probleme şi aspecte sociale dificile din viaţa şi activitatea membrilor de sindicat, generate în special de politica de distrugere a industriei chimice naţionale cu orice preţ practicată de toate guvernele ce s-au perindat la putere şi care au dus la disponibilizări masive de personal. În 2004, preşedintele FSLCP, Achille Costin Duţu a fost ales membru în Comitetul Executiv al EMCEF. FSLCP a avut un reprezentant la Organizaţia Internaţională a Muncii-OIM, titular în Comisia de Norme şi raportor al ţărilor din Europa Centrală şi de est. În 2007 împreună cu patronatul FEPACHIM s-au pus bazele Comitetului Sectorial din Industria Chimică şi Petrochimică, organism prin care s-au putut realiza standarede ocupaţionale, activităţi de formare profesională cât şi activităţi de dialog social în ramură. În 2007, FSLCP împreună cu FMTI au negociat un acord de fuziune cu Federaţia Internaţională din Chimie, Energie, Minerit (ICEM). La congresul de fuziune de la Bangkok din acelaşi an, preşedintele FSLCP a fost ales vicepreşedinte al ICEM. În 2012, FSLCP avea în componenţă un număr de 28 sindicate reprezentând 10.550 angajaţi. În 2015, la FSLCP erau afiliate 27 sindicate şi 8850 membri de sindicat din totalul de 92761 de angajaţi din sectorul de activitate chimie, petrochimie şi activităţi conexe3 . Închiderea combinatelor chimice aparţinând grupului Interagro a dus şi la dispariţia unor sindicate membre ale FSLCP, astfel că numărul de membri ai federaţiei este în continuă scădere. Emblema FSLCP este alcatuită dintr-un hexagon, simbolizând formula chimică a benzenului, având în interior fondul albastru şi câmpul populat de diverse utilaje şi echipamente din industria chimică. În centru este o coloană de distilare, având în laterale două utilaje chimice stilizate, legate prin conducte de coloana de distilare. Deasupra acestui fragment de instalaţie tehnologică stilizată, central se află o retortă peste un fragment de roată dinţată albă. Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea acestei federaţii sindicale s-a bătut o medalie din metal auriu având diametrul de 40 mm. Pe una din feţe este prezentată emblema federaţiei având, în exteriorul acesteia inscripţia circulară „FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBERE DIN CHIMIE ŞI PETROCHIMIE ROMANIA”. Sub emblema FSLCP sunt trecuţi: anul de înfiinţare, 1990, şi anul 2015. Cealaltă faţă a medaliei are central în câmp inscrpţionat pe două rânduri „25 ani” deasupra acronimul FSLCP, iar circular o cunună de lauri.
SURSA – Jurnal insignografic nr.20/2020 ing. Dorel Bălăiţă

A.C.I.R. (Asociația Colecționarilor de Insigne din România)

Colecția Stroe Viorel

Colecţionarul este un om curios, dar mai ales un om sensibil. Îşi creează propriul univers material bazat pe lucruri atent selectate. Însă el nu poate crea acest edificiu fără o puternică legătură afectivă cu alţi colegi de pasiune. Deşi sunt mulţi cei veniţi în această breaslă, puţini sunt cei aleşi de colecţionar a-i fi prieteni. Aceştia îi asigură informaţiile necesare, protecţie dar şi afecţiune. Deşi relativ recentă, a devenit deja celebră istoria unui coleg care, pe patul de spital, după câteva zile de profundă suferinţă şi tăcere, a revenit brusc către familie, întrebând dacă a primit coletul de la un alt coleg, după care, la câteva momente, a căzut în tăcerea eternă. Pornind de la pasiunea unor colecţionari care atinge paroxismul când este vorba de propria colecţie şi continuând cu cei care doresc să-şi exprime admiraţia faţă de alţii cu ocazia unor aniversări, vă propunem un material în care prezentăm o serie de insigne cu efigia sau numele unor colecţionari. Materialul nu se doreşte a fi exhaustiv, ci un exemplu de urmat în emiterea unor astfel de însemne , fie de către împătimiţi, fie de către prieteni sau chiar de către marea comunitate a colecţionarilor de insigne. Am optat în special, pentru insignele emise de şase colecţionari, aria geografică, perioada de timp extinsă şi mai ales dispariţia unora, reprezentând obstacole pe care autorul articolului a încercat să le învingă. Sunt prezentaţi pionierii acestui domeniu, care invariabil au emis insigne dedicate unor evenimente specifice perioadei. Aici ne referim la Dogaru Ioan, Dula Aurel, Moraru Cornel, Miron Rebedea, Francisc Appel, Hâtru Dumitru. Se continuă cu insigne emise cu dublu scop: de etichetă şi de insigne tematice. Iniţiativa insignelor-etichete aparţine lui Pardos Ioan şi Tiberiu Kelemen şi s-a materializat în anul 2010.

A.C.I.R. (Asociația Colecționarilor de Insigne din România)

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist. Insigna postată aici marchează colecția de insigne a unui pasionat de insigne. Ea s-a executat la firma “Accesorii Prod Oradea” în data de 1 august 2010, într-un tiraj de 1000 de exemplare, în 21 variante de culoare și înscris. Ea este confecționată din material compozit turnat și are dimensiunile de 45 x 17 milimetri. Se înțelege că fiecare colecționar a comandat insigne gravate cu numele său și toate în același set de culori. Numele colecţionarului a fost gravat cu laser. Pe revers insigna are un sistem de prindere cu ac

Insigna - C.S. (Cercetașii seniori)

Piesa de mai sus este o insignă care omagiază Cercetașii Seniori (CS). Insigna este alcătuită din două litere ștanțate, unite la nivelul extremităților. Este confecționată din alamă argintată, are dimensiunile de 25 x 12 mm, iar sistemul de prindere este un ac de siguranță orizontal, prins prin cositorire de corpul insignei. Din păcate, lipsesc marcajele producătorului și informații referitoare la tiraj. În arhiva revistei “Cercetașul”, din anul 1932, este publicat un proiect de regulament al cercetașilor seniori, în care se descrie organizarea seniorilor: Cercetașii seniori, formează o ramură distinctă în cercetășie; Cercetașii seniori alcătuiesc o centurie separată în cadrul cohortei; Unitatea de bază este patrula – se compune din șase cercetași; Conducerea cercetașilor seniori în fiecare cohortă o are comandantul de centurie; Comandantul centuriei va trebui să aibă o profesie, vârsta de cel putin 25 ani, să cunoască scopul, principiile și metodele de lucru cercetășești. Să fi condus cel putin doi ani și cu bune rezultate o unitate cercetășească; Admiterea în centurie a unui tânăr se va face în baza recomandării a doi cercetași seniori ce garantează asupra noului propus; Pentru a fi admis la legământ, cercetașul va trebui să aibă 18 ani împliniți și o activitate de cel puțin trei luni în mijlocul patrulei. În același proiect, este descrisă uniforma cercetașilor seniori. Aceasta “e la fel cu a cercetașilor, cu deosebirea epoletului de la cămașă, care e verde, având la bază un crin și inițialele C.S. brodate în mătase galbenă, iar deasupra buzunarului stâng inițialele C.S. în metal”.

Regele Ferdinand

Constituțiunea României - 100 de ani - București

Produsul medalistic de mai sus a fost realizat în anul 2023 la Monetăria Statului pentru a celebra trecerea „100 de ani de la promulgarea Constituției României de către Regele Ferdinand I”. Pe avers este reprezentat Regele Ferdinand în băncile Parlamentului, ascultând alocuțiunile aleșilor, iar pe revers o imagine a orașului București la 1923. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție: argint și aliaj de cupru și are următoarele caracteristici tehnice:

Anul emiterii – 2023
Emitent – Monetăria Statului
Tema - 100 de ani de la promulgarea Constituției României de către Regele Ferdinand I
Material compoziție – argint cu puritatea de 99,9% sau aliaj de cupru
Forma – rotundă
Diametrul – 50 milimetri
Greutatea – 107 grame cea de argint și necunoscută cea din aliaj de cupru
Calitatea – patinată
Tiraje – 60 bucăți cea de argint și 40 bucăți cea din aliaj de cupru
Prețuri unitare de vânzare de la magazinele bucreștene ale Monetăriei Statului, cu TVA inclus – 1061 leai cea de argint și 463 lei cea din aliaj de cupru.

Constituţia din 1923 a consacrat pentru prima oară în istoria constituţională a României, prin articolul 103, „dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constituţiunii”. Acest document fundamental stipula că România este stat național unitar și indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil. Erau garantate drepturile și libertățile cetățenești, fără deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetățenilor în societate, libertatea conștiinței și întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenței, inviolabilitatea domiciliului. Adoptarea Legii fundamentale a statului din 1923 a desăvârșit proiectul național al românilor de înfăptuire a statului național unitar. Prin Constituția din 1923, simbol al României Întregite, au fost integrate armonios tradițiile constituționale și democratice ale românilor, aceasta avându-și direct izvorul în Constituția din 1866.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII