Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE 31

Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză –Languedoc-Rousillon. În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos este marcată inscripția: “LANGUEDOC-ROUSILLOM” (denumirea regiunii în limba franceză). Aproximativ central sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise.

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 50000 exemplare

Languedoc-Roussillon a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reorganizarea teritorială din anul 2014. La 1 ianuarie 2016 Languedoc-Roussillon și regiunea vecină Midi-Pirinei au devenit o singură entitate teritorială, numită Occitania. Regiunea a fost locuită de triburi celtice în antichitate, iar în 118 Î.Hr romanii înființează prima colonie de pe teritoriul Galiei numită Narbo Martius. La începutul secolului al V-lea regiunea este ocupată de vandali și ulterior de vizigoși care formează un regat în zonă. În secolul al VIII – lea regiunea este cucerită de către mauri și ulterior Carol cel Mare o cucerește și o include în Regatul Aquitaniei sub administrarea Conților de Toulouse. În anul 1271 provincia Languedoc este incorporată în Regatul Franței, iar în anul 1659 și regiunea Roussilon. După Revoluția Franceză din 1789, are loc organizarea în departamente, iar în anii 60 se înființează regiunea actuală. Inițial această construcție administrativă părea fragilă deoarece departamentele erau mai atașate de alte orașe ca Marsilia și Toulouse, însă odată cu venirea a peste 25000 de repatriați din Algeria franceză importanța reședinței regiunii a crescut semnificativ. Geografia regiunii este dominată de o fâșie litorală la Marea Mediterană și o zonă montană spre vest și nord (Munții Pirinei și Masivul Central). Regiunea avea capitala la Montpellier, număra 5 departamente, 14 arondismente, 186 cantoane ;i 1546 comune. Azi regiunea se întinde pe 27376 km pătrați și numără 2610890 locuitori (anul 2009).

Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză –Limousin. În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos și puțin dreapta este marcată inscripția: “LIMOUSIN” (denumirea regiunii în limba franceză). În stânga hărții sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise.

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 200000 exemplare

Limousin a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativ-teritorială din 2014. La 1 ianuarie 2016 a fuzionat cu regiunile Aquitania și Poitou-Charentes, formând împreună regiunea Noua Achitanie. Regiunea cuprinde teritorii din fostele provincii ale regatului Franței – Limousin și Marche. Actualmente regiunea este una dintre cele mai mici regiuni ale Franței și cea mai puțin populată, având mai puțini locuitori de cât orașul Marsillia. În plus, este una dintre regiunile cu cea mai vârstnică populație. Regiunea are un relief înalt având altitudini între 250 m și 1000 m , cu o medie de 350 m. Regiunea este în principal o regiune rurală unde predomină agricultura. Este renumită pentru creșterea animalelor în special a bovinelor, existând un soi regional numit tot Limousin. Regiunea era faimoasă pentru porțelanurile produse aici, în special în orașul Limoges, dar în prezent numărul fabricilor a scăzut semnificativ. Regiunea Limousin avea capitala la Limoges, număra 3 deparamente, 8 arondismente, 106 cantoane și 747 cantoane. Aceasta se întindea pe 16942 km pătrați și număra 741785 locitori (anul 2009).
Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează regiunea franceză –Lorena, în limba franceză – Lorraine. În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, sunt reprezentate trei hexagoane suprapuse dar poziționate diferit, iar în centrul acestora este marcată valoarea monedei “EURO 10”. Sub valoare este reprezentată o ramură de stejar cu vârful spre dreapta, iar deasupra se prezintă o ramură de laur având vârful orientat tot spre dreapta. Cele două ramuri sunt înconjurate de inscripția circulară: ”LIBERTE – EGALITE – FRATERNITE” – (Libertate, Egalitate, Fraternitate – deviza națională unanim acceptată a statului francez) și “2010” (anul emiterii monedei). Anul este încadrat de două ornamente decorative abia vizibile ce reprezintă nomogramele gravorului care a proiectat moneda și ale monetăriei franceze unde s-a realizat această monedă. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă harta regiunii și câteva detalii de pe stema regiunii. Periferic circular în partea de jos și puțin stânga este marcată inscripția: “LORRAINE” (denumirea regiunii în limba franceză). În stânga hărții sunt aplicate literele majuscule R și F, reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise.

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – regiuni franceze
anul emiterii – 2010
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 29 milimetri
greutatea – 10 grame
material compoziție – argint
titlul – 90%
calitatea – UNC
tiraj – 75000 exemplare

Lorena, în franceză - Lorraine, în germană – Lothringen, a fost o regiune administrativă situată în nord-estul Franței. La 1 ianuarie 2016, Lorena a fuzionat cu regiunile Alsacia și Champagne-Ardenne, formând împreună regiunea Grand Est (Marele Est). Regiunea Lorena are capitala la Metz, numără 5 departamente, 19 arondismente, 157 cantoane și 2337 comune. Ea se întinde pe 23547 km pătrați și numără 2350112 locuitori (anul 2009). Câteva dintre reperele istorice ale acestei regiuni sunt:

anul 1000 Î.Hr. – zona este populată cu populații nomade nord europene
anul 52 Î.Hr. – legiunile lui Cezar invadează Galia, marcând începutul unei perioade de stabilitate politică și economică, ce va dura aproape trei secole.
anul 300 D.Hr - după retragerea trupelor romane, întreaga Galie este supusă valului de invazii barbare venite de peste Rin
anul 482 Clovis I realizează unitatea francilor, iar regatul său cuprindea Metz și Moselle.
anul 561, Metz devine capitala regatului Austrasa, care se întindea de la Marea Nordului până la Marea Mediterană
anul 843, Tratatul de la Verdun - Lorena face parte din Francia de Mijloc, domeniul lui Lothar I.
anul 880, Tratatul de la Ribemont. Lorena revine, în totalitate, Regatului franc de răsărit
anul 925, Lotaringia este ridicată la rangul de ducat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană
anul 1532, împăratul romano-german Carol Quintul dă o mai mare autonomie Lorenei.
1735, Tratatul de la Viena. Ultimul duce al Lorenei, Francisc soțul Marie Tereza a Austriei, cedează ducatul său fostului rege polonez Stanislau Leszczynky (care rămăsese fără țară), obținând în schimb pentru sine și pentru urmașii săi Marele Ducat al Toscanei.
anul 1766, căsătoria fiicei lui Stanislau cu Ludovic al XV-lea regele Franței, care moștenește Lorena după moartea socrului lui.
anul 1789, odată cu Revoluția Franceză, Lorena a fost împărțită în patru departamente: Moselle, Meurthe, Meuse și Vosges. Eforturi susținute de introducere a limbii franceze și de eliminare a celei germane.
anul 1871, în urma războiului franco prusac, zonele lorene de limbă germană și orașul Metz au fost anexate Imperiului german în cadrul provinciei Alsacia-Lorena.
anul 1918, în urma victoriei franceze din primul război mondial, întreaga Lorena revine în cadrul Franței.
anul 1940, o nouă anexare a Lorenei de către Germania Nazistă
anul 1945, înfrângerea Germaniei readuce Lorena în cadrul Franței.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL VASLUI

INSIGNA easte un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Conferința județeană a Organizației Pionierilor

Vaslui - 17 aprilie 1985

După vârsta de 7 ani, copiii înscrişi în sistemul de învăţământ deveneau pionieri, scopul organizaţiei fiind: educarea noii generaţii în spirit comunist. Organizaţia ”Pionierii României” a luat naştere la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1947, pionierii au fost încadraţi în UAER - Uniunea Asociaţiilor de Elevi din Romania. Doi ani mai târziu, pe 30 aprilie 1949, în cadrul unei şedinţe festive la care a participat toată conducerea PCR, s-a decis înfiinţarea primelor detaşamente de pionieri, luând naştere astfel Organizaţia Naţională a Pionierilor. De la înfiinţare şi până în 1966, organizaţia pionierească era subordonata Uniunii Tineretului Comunist. Pionierii lui Ceauşescu participau la ”activităţi obsteşti” precum creşterea viermilor de mătase sau creşterea iepurilor. Prima conferinţă naţională a Organizaţiei Naţionale a Pionierilor a avut loc în 1966. Atunci s-au aprobat primele regulamente pioniereşti precum ”Statutul unitatilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România şi Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România”. În Statutul Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România organizaţia pionierească se prezenta drept ”o organizaţie revoluţionară de masă a copiilor”: "Organizaţia Pionierilor educă şcolarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei şi devotamentului nemărginit faţă de poporul nostru, faţă de Republica Socialistă România, faţă de Partidul Comunist Român, ajută pe toţi copiii să cunoască tradiţiile şi trecutul glorios de luptă ale poporului şi ale clasei muncitoare pentru eliberare naţională şi socială, să îndrăgească frumuseţile şi bogăţiile ţării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obţinute în construcţia socialismului”. Numărul elevilor înregimentaţi în organizaţia pionierească a crescut în fiecare an. Statisticile oficiale arată că, în 1984, în România existau 2.690.000 de pionieri. Pionier devenea, odată intrat în sistemul de învăţământ, orice elev care trecea în clasa a doua. Foştii şomi ai patriei transformaţi în pionieri primeau botezul cu surle şi trâmbiţe în ceremonii festiviste din care nu lipseau cântecele şi poeziile dedicate conducătorului iubit. În cadrul ceremoniei, elevilor le era înmânată de colegii mai mari din clasa a IV-a cravata roşie de pionier. Ceremonia implica şi depunerea jurământului. La 8 ani, elevii jurau cu mâna pe steagul RSR: "Eu, (numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor. Pionierii erau ierarhizaţi în funcţie de rezultatele la învăţătură şi disciplină. Cei buni erau făcuţi ”comandanţi” şi primeau şnururi colorate în funcţie de grad: şnur roşu pentru comandatul de grupă, şnur galben pentru comandat de detaşament ceea ce însemna comandat de clasă, şnur albastru pentru comandat de unitate, adică cel care conducea toată şcoală. Uniforma de pionier pe care elevii o îmbrăcau la toate ceremoniile festive cuprindea nu doar cravată, ci şi o serie de accesorii precum inelul de plastic pentru cravată, curea, pe a cărei cataramă se regăsea stema ţării, trese şi semne matricole. Pionierii aveau nu doar jurământ, ci şi legământ şi deviză aşa cum prevedea Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România. “Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele – Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti”, era legământul pe care îl rosteau în cadrul ceremoniilor elevii intraţi în rândurile organizaţiilor. ”Propăşirea societăţii socialiste”, ”înflorirea României socialiste” şi ”cauza partidului” erau termeni familiari copiilor de 8 ani, în timpul regimului ceauşist. “Pentru gloria poporului şi înflorirea Romaniei socialiste, pentru cauza partidului - inainte! Tot înainte”, suna deviza pionierilor români. Aproape în toate reşedinţele de judeţ şi oraşele mari s-au constituit începând cu 1949 case ale pionierilor. Acestea erau locurile în care se desfăşurau ceremoniile de primire în rândurile organizaţiei, dar şi alte evenimente festive. Organizaţia Pionierilor acorda atât distincţii individuale, cât şi colective elevilor fruntaşi la învăţătură. Meritele erau recunoscute prin trese, insigne sau titluri precum „Pionier de frunte”, „Pionier fruntaş în munca patriotică”. Unităţile şcolare cu merite deosebite primeau distincţii colective care constau în diplome precum „Unitate fruntaşă” sau „Detaşament fruntaş”. Anul 1989 a marcat aniversarea a 40 de ani de la crearea Organizaţiei Pionierilor. A fost anul în care comuniştii au dorit intensificarea activităţii ”de educare şi formare a copiilor în spiritul valorilor şi normelor moral-politice specifice omului nou al societăţii noastre socialiste, gata oricând să slujească cu devotament patria, partidul şi poporul, cauza socialismului şi comunismului pe pământul scump al patriei”. Cu prilejul anului aniversar la nivelul organizaţiei s-au luat în 1989 o serie de măsuri: ”La nivelul tuturor detaşamentelor şi unităţilor de pionieri vor fi intensificate acţiunile politico-educative pentru cunoaşterea temeinică, aprofundată de toţi elevii, a politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, a măreţelor realizări obţinute prin muncă eroică de poporul nostru, sub conducerea înţeleaptă a PCR, în anii socialismului, şi, cu deosebire, în perioada inaugurată de istoricul Congres al IX-lea al partidului, perioadă pe care întreaga noastră naţiune, într-o deplină unitate de gând şi faptă o numeşte cu dragoste, profund respect, aleasă preţuire şi vibrantă mândrie patriotică Epoca Nicolae Ceauşescu”. Organizaţia s-a desfiinţat în anul căderii comunismului. SURSA – NET: http://historia.ro/sectiune/general/organizatiile-de-pionieri-botezul-comunist-pe-2275850.html

Insigna Festivalului internațional de umor "Constantin Tănase"

Vaslui - 78

Dupa anul 1968 micuțul oraș Vaslui, de 20000 de suflete a ajuns reședinta uni județ de 400000 de locuitori. În anii ce au urmat toate eforturile materiale şi financiare ale întregului judeţ au fost dirijate spre dezvoltarea oraşului-capitală de judeţ, ceea ce nu a fost neaparat rău, dar aceasta a implicat neglijarea aproape totală a celorlalte oraşe ale judeţului, dat fiind că posibilităţile regimului erau destul de limitate, mai ales la început de drum. Pe plan cultural situaţia era la fel ca cea demografică- Vasluiul ca oraş nu avea tradiţia şi nici calitatea fenomenului cultural al celorlalte oraşe „rivale” – Bârlad şi Huşi. Pentru a se echilibra această situaţie s-a venit cu iniţiative şi forme de manifestări culturale ale oraşului Vaslui care să-l reprezinte pe plan naţional. Una din acestea a fost şi Festivalul Umorului „Constantin Tănase”, dat fiind că în perioada interbelică a activat şi a fost foarte apreciat şi bine primit actorul de origine vasluiană Constantin Tănase. Acestă acţiune cu realizarea ei bienală a început în 1970 şi a continuat timp de 40 de ani în 21 de ediţii, dezvoltându-se ca realizare şi denumire de la Festivalul Umorului „Constantin Tănase” la Festivalul Naţional al Umorului „Constantin Tănase” şi chiar la Festivalul Internaţional al Umorului „Constantin Tănase”. Mai mult el a fost organizat o perioadă împreună cu Salonul de Caricaturi „Constantin Tănase”. Toate acestea sunt totuşi fapte meritorii, care au necesitat eforturi locale însemnate şi realizări deosebite. Pentru a promova această acţiune culturală s-a simţit rapid nevoia de materiale auxliare din care nu au lipsit nici insignele sau medaliile, diplomele, pliantele şi altele. În domeniul insignografiei au fost realizate aproape pentru fiecare ediţie câte o insignă mică cu diametrul de 19 mm care reprezintă o faţă umană cu ochi, nas şi gură în formă de semilună care sugerează râsul-veselia. Pe această imagine a gurii este de exemplu inscripţia „1976 - Vaslui” pe la început ca mai apoi din 1980 încoace să apară prescurtarea „’80-Vaslui”. Această insignă este emailată în câmp cu diferite culori: verde, violet, roşu, sau nuanţe de galben, iar elementele feţei sunt redate totdeuna în negru probabil pentru a se distinge inscripţia aurie. Materialul este în genere tombac cu excepţia anilor 1988, 1990, 1992, 1994, 1996 când au fost realizate din aluminiu. Tirajul încă necunoscut însumează câteva sute de exemplare dată fiind destinaţia ei spre a fi oferită participanţilor şi unei părţi din publicul spectator.

Festivalul internațional de umor "Constantin Tănase" este un festival internațional de teatru de comedie, caricatură și umor, ce se desfășoară începând cu anul 1970 la Vaslui. În luna octombrie, oameni de cultură, creatori în cele mai diverse domenii purtând pecetea participării la sublinierea optimismului și bunei dispoziții caracteristice românului, colective teatrale, competitori întru perfecționarea mijloacelor artistice pentru transpunerea grafică, literară, fotografică, scenică a umorului, cu totii sunt oaspeţii Vasluiului, care se mândreşte cu numele de capitala umorului românesc. Festivalul cuprinde: secțiune de interpretare; literatură satirico-umoristică; salon internațional de caricatură cu două secțiuni (grafică satirică și portrete șarjă); salon de artă fotografică umoristică; teatru umoristic și film de comedie. Sus am postat afişul ediţiei din anul 2012 a festivalului de umor vasluian.

Jetonul - Dumitru Eremie - Epureni - 1 LEU

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus a fost realizat la comanda lui Dumitru Eremie din localitatea vasluiană Epureni, probabil proprietarul vreunei cârciumi. Pe una din fețe jetonul are două cercuri perlate către exterior, între care este aplicată inscripția: “DUMITRU EREMIE*EPURENI*” iar în mijloc este redată o monogramă formată din litere D și E – inițialele numelui proprietarului. Pe cealaltă față a jetonului, în interiorul unui singur cerc perlat exterior este marcată valorea – 1 LEU. Nu există date precise despre folosirea acestui jeton dar se poate deduce că era folosit ca un fel de garanție. Atunci când un client comanda ceva de băut sau mâncat, acesta primea și un astfel de jeton plătind suplimentar 1 leu. După consumație clientul preda vesela, paharul, sau halba din care a servit, dar și jetonul reprimindu-și leul. Astfel clienții erau mai atenți cu vesela și paharele, nu le mai spărgeau (sustrăgeau).

Epureni este o comună din județul Vaslui, care include și satele: Bârlălești, Bursuci și Horga. La recensământul din anul 2021 comune număra 2542 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 3081 locuitori) dintre care: români – 93,71% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vasluiene Epureni astăzi se prezintă astfel: ortodocși - 92,8% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Valea Racova - Jubileul de 50 ani 1897 - 1947

Produsul medalistic de mai sus este o insignă puţin cunoscută realizată de societatea „Racova” din Vaslui în 1947. Insigna marchează aniversarea a 50 ani de activitate a Societăţii „Racova” din Vaslui şi a fost emisă în anul 1947, deci societatea a fost infiinţată în 1897. Insigna, ca şi societatea, sunt puţin cunoscute. Cercetările ulterioare rămân să precizeze mai multe despre această societate. Despre respectiva asociaţie nu am găsit date privind activitatea ei şi ca urmare se pot face doar presupuneri ce, sper, să le confirm şi să le completez cu natura şi motivul constituirii acelei asociaţii. Cele două mâini care se strâng una pe alta sugerează ori o societate masonică, ori sentimentele colegiale ale membrilor acelei asociaţii. Evident că numele de Racova vine de la afluentul râului Bârlad ce se varsă în acesta lângă Vaslui. De altfel vestita bătălie a lui Ştefan cel Mare de la 1475 se mai numeşte şi bătălia de la Racova (aşa o numeşte Mihail Kogălniceanu şi ca el şi alţi istorici). Vasluiul şi vasluienii au avut şi au mândria de a fi amintiţi ca loc şi participanţi la acea celebră bătălie. Este deci firesc ca o societate ce s-a înfiinţat în Vaslui să se numească „Racova”. De altfel şi astazi există în Vaslui o societate comercială numită tot „Racova” şi la fel hotelul central din Vaslui se numeşte tot „Racova”. Faptul că la 50 de ani a avut dorinţa şi ambiţia de a emite această insignă, înseamnă că societatea a avut o activitate ce merită a fi sărbătorită la jubileul de 50 de ani. Descrierea insignei: Avers: disc de alamă cu diametrul de 25 mm ce are la mijloc, pe orizontală, două mâini împreunate (ce semnifică, probabil, camaraderia ce presupune a fi sensul societăţii). Deasupra, pe un arc de cerc, denumirea „VALEA RACOVEI” şi tot desupra, cu litere mai mici, motivul emiterii: „JUBILEUL DE” ce continuă sub cele două, mâini, tot pe orizontală „50 ANI”. Ȋn partea inferioară, pe un alt arc de cerc, anii aniversaţi: „1897- 1947”. Pe revers nu există nicio inscripție, ci numai un ac de prindere sudat pe rondela insignei.

Stema municipiului Vaslui

Stema municipiului Bârlad din judeţul Vaslui a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr.1972 din anul 2004, ea fiind dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În centrul scutului, pe fond albastru, se află o roată de moară cu patru spiţe şi opt cupe, de aur. Roata de moară este înconjurată de trei peşti de argint.Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu cinci turnuri crenelate. Semnificaţia elementelor însumate ale stemei sunt:

Roata de moară simbolizează numărul mare al morilor de apă şi de vânt, caracteristice acestei zone.
Peştii de argint simbolizează bogăţia în peşte a râului Bârlad şi a lacurilor din împrejurimi.
Coroana murală cu cinci turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu.

Vaslui este un municipiu situat în estul României, reședința județului Vaslui din regiunea istorică Moldova, aproape de frontiera cu Republica Moldova. Orașul are o populație de aproximativ 70000 de locuitori. Se pretinde că orașul Vaslui ar fi fost înființat de bizantini, în amintirea trecerii lor în Dacia Orientală, ocazie cun care i-au dat numele de Basilica, după numele Împăratului Basile Bulgaroctonul (o descriere lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). La Vaslui s-a constituit de altfel, în secolul al XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 Î.E.N.). Deasupra am postat stema interbelică și actuală a municipiului Vaslui, iar dedesubt câteva fotografii ale unor monumente arhitectonice specifice orașului. Precizez că în perioada comunistă reședința județului a fost orașul Bârlad, asta și deoarece aici s-a născut liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sus am postat stema actuală iar mai jos pozele câtorva interesante monumente de cultură și arhitectură din Vaslui, din timpuri diferite.

Palatul administrativ și de justiție

Casa de cultură a sindicatelor

Palatul Mavrocordat

Gara

Strada Ștefan cel Mare

Gimnaziul Kogălniceanu

Administrația financiară

Cazarma infanteriei

Vederi

Județul Vaslui este situat în partea de est a țării, provincia istorică Moldova, întinzându-se pe cursul superior și mijlociu al râului Bârlad. Județul face parte din regiunea Nord - Est, în care sunt incluse și județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț și Suceava. Județul Vaslui mai face parte și din Euro-regiunea Siret-Prut-Nistru din anul 2002. Județul se întinde pe o suprafață de 5318 kilometri pătrați, numără aproximativ 455000 de locuitori și are capitala în orașul cu același nume. Ca subunități administrative județul este compus din; 3 municipii - Vaslui, Bârlad, Huși, 2 orașe - Negrești, Murgeni și 81 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vaslui, iar jos fotografiile câtorva frumoase monumente de cultură și arhitectură din județ, de acum sau de altă dată.