Epaminonda's Blog.....: ALMORADI

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea spaniolă ALMORADI, provincia

ALICANTE, comunitatea autonomă VALENCIA, din vremuri

diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate și o insignă locală.

Teatrul Cortes

Biserica Sfântul Apostol Andrei

Hotel Almoradi

Vechiul spital

Casa consistorială

Arhitectură locală

Vedere aeriană

Trimiteri poștale

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL SIBIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mediaș Bike Marathon 2023

Cursele maraton de biciclete montane sunt o formă foarte solicitantă de curse de biciclete montane care acoperă cel puțin 40 de kilometri (25 mile) de obicei pe teren montan. Mediaș Bike Maraton este o competiție de ciclism cross country care se desfășoară zona de nord a județului Sibiu.

Mediaș, în limba latină - Media, în limba germană – Mediasch, în limba maghiară – Medgyes, în dialectul săsesc - Medwesch sau Medveš, este un municipiu și al doilea oraș ca mărime din județul Sibiu, care includ eși satul Ighișul Nou. Este situat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare la distanța de 55 km de Sibiu, 39 km de Sighișoara și 41 km de Blaj. În perioada romană pe teritoriul localității a existat castrul roman Media. Prima mențiune documentară, apare în anul 1267, sub numele Mediesy. Acest nume poate fi legat de numele unui trib secuiesc din secolul al IX-lea. În secolele al XII-lea – al XIII-lea, regii Ungariei au așezat în zona Mediașului coloniști germani, cunoscuți sub numele de sași. În anul 1318 sașii din Mediaș și cei din Șeica Mare au fost scutiți de obligația de a participa la oastea regală, obținând totodată și unele privilegii fiscale. În anul 1402 regele Sigismund de Luxemburg a eliberat scaunele Mediaș și Șeica de sub jurisdicția comitelui secuilor. Redau mai jos câteva repere calendaristice din istoria municipiului Mediaș:

1359 - Localitatea este numită pentru prima dată oraș (civitas).
1457 - Prima mențiune a breslei croitorilor și a celei vânzătorilor de postav din Mediaș.
1487 - Prima mențiune a breslei croitorilor și a celei vânzătorilor de postav din Mediaș.
1501 – În Mediaș existau deja 6 bresle
1552 – Orașul devine sediul judelui regal al scaunelor Mediaș și Șeica.
1586 – Este amintită “Schola civitatis” (Școala orașului).
1599 - Dieta întrunită la Mediaș l-a ales ca principe al Transilvaniei pe cardinalul Andrei Bathory.
1816 – 1824 – S-a construit Școala de fete
1826 – S-au construit Biserica Înălțarea Domnului și Școala greco catolică de către episcopul Ioan Bob
1863 – S-a introdus iluminatul electric
1872 – Inaugurarea gării Mediaș
1893 - Înființarea Cooperativei de economii și credit. Primele legături telefonice la Mediaș. Începe să apară “Mediascher Wochenblatt” (Foaie săptămânală medieșeană).
1902 - Se construiește un spital orășenesc cu 32 de paturi.
1908 - Transformarea spitalului și mărirea capacității la 160 de paturi. Construirea unei școli catolice elementare și a unei școli românești unite.
1910-1912 - Construirea liceului Stephan Ludwig Roth.
1911 - Construirea Școlii ortodoxe românești. Începutul exploatării gazului metan la Mediaș.
1935 - 28 Iulie - Sfințirea Catedralei ortodoxe cu hramul “Sf. Mihail și Gavril”.
1963-1965 - Se construiește noua gară.
1970 și 1975 – Mari inundații lovesc orașul

Pe teritoriul orașului au fost identificate, prin descoperiri fortuite, cercetări de suprafață și săpături sistematice, mai multe așezări rurale. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 47204 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 55153 locuitori), dintre care: români – 76,73%, maghiari – 9,63%, romi – 4,04%, germani – 1,48% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului sibian Mediaș se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,55%, romano catolici – 3,42%, reformați -5%, penticostali – 1,59%, greco catolici – 3,68%, unitarieni – 1% și restul – nedeclarată sau altă religie. Încă din vechime orașul Mediaș un centru important de exploatare a gazului metan. În secolul al XIX-lea, vechile centre meșteșugărești de aici s-au transformat în fabrici și s-au produs aici primul cristal și primul email românesc. Fabricile cele mai cunoscute sunt: Emailul, Vitrometan, Relee, Alex Rom, Medimpact, Salconserv, Felam, Armax-Gaz, Magnet, Romgaz, Romanelec, Transgaz, Dafora etc. Sistemul de transport public din Mediaș este compus din autobuze și troleibuze. Prin Mediaș trec drumurile naționale DN14 și DN14A. Orașul este racordat la rețeaua feroviară din anul 1872, cu stație pe magistrala Teiuș-Brașov. Mediașul este un oraș pitoresc în care se simte îmbinarea dintre vechi și nou, cu o alternanță de stiluri arhitectonice, de la gotic la cel renascentist și neoclasic, la baroc și secession (Jugendstil). „Civitas Mediensis” și-a conservat trecutul istoric în 17 turnuri și bastioane, ziduri multiseculare înalte de peste 7 metri, 3 porți principale și 4 secundare de acces în vechea cetate. Biserica fortificată Sfânta Margareta deține un ansamblu valoros de picturi murale gotice, iar turnul are un ceas care indică fazele lunii. Această biserică este importantă și pentru că aici a fost închis domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș, în anul 1476, în urma unui conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin. Tot aici principele transilvănean Ștefan Bathory a fost ales în funcția de rege al Poloniei.Centrul istoric al orașului apare ca un muzeu în aer liber. Monumentele medievale din piața castelului sunt unice în Transilvania. Orașul are o vechime de peste 7 secole, fiind menționat pentru prima dată, într-un document istoric în anul 1267, astfel fiind unul din cele mai vechi orașe ale României. Printre obiectivele turistice, putem menționa Turnul Croitorilor, Turnul Trompeților, Turnul Clopotelor, Casa Schuller (1588) Turnul Forkesch, Turnul Pietrarilor, Turnul Fierarilor. Complexul Arhitectural Franciscan din Mediaș include biserica și mănăstirea franciscană, care, în jurul anului 1444, au fost construite de ordinul franciscan. Complexul adăpostește exponate de mare valoare: tezaurul de la Șeica Mică, tezaurul de la Panade, diverse piese de ceramică populară. În anul 2010 existau în oraș 10 școli generale și 5 instituții de învățământ liceal.

Loja Harmonia Sibiu

Produsul medalistic de mai sus este o medalie masonică realizată în data de 16 mai anul 1888 la comanda Lojii Harmonia din orientul Sibiu. Loja este cunoscută mai bine sub numele Armonia sau Armonia la cele trei frunze de nufăr (a fost vehiculat şi numele Armonia la cele 3 frunze de mare, aceasta fiind de facto o traducere din limba maghiară, cuvânt în cuvânt, a numelui Harmonia a harom tengeri levelhez). Această medalie poate fi admirată în fondurile Muzeului Marii Loji Provinciale din Worcestershire și are forma generală a unui triunghi isoscel. Pe aversul medaliei este reprezentată o monogramă formată din literele cuvântului HARMONIA iar pe revers este marcat anul 1880. Piesa este confecționată din metal aurit.

Vorbind etimologic, Francmasoneria este o asociaţie a zidarilor (masoni) liberi (adjectivul ,,franc” desemna în Evul Mediu francez pe cineva scutit de dările feudale). Cuvântul franc-mason, încetăţenit la noi prin secolul al XVIII-lea de un cleric, vine prin filiera franceză; sensul termenului fiind identic şi în celelalte limbi europene: freemason în engleză, Freimaurer în germană şi liberi muratori în italiană. Situaţia privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor medievali – căreia putem să-i spunem : breaslă - vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi catedralelor. Toate domurile şi catedralele artei gotice au fost ridicate de francmasoni între secolele X -XVII, aceasta fiind principala îndeletnicire a Francmasoneriei. Francmasoneria a fost, ca orice breaslă medievală, o societate secretă. Membrii ei aveau: parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet secret. Exista de asemenea un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidărie) şi un mit fundamental – mitul despre uciderea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon, care a fost ucis de trei calfe cu uneltele lor: rigla, cleştele (compasul) şi ciocanul de lemn (maiul), devenite apoi simboluri în Francmasonerie. De asemenea locurile în care a fost lovit Hiram au căpătat şi ele o valoare simbolică pentru masoni: gâtul – sediul vieţii materiale, inima – sediul sufletului şi fruntea sediul inteligenţei. În continuare voi enumera simbolurile masonice întâlnite pe insigne şi anume: ECHERUL şi COMPASUL, sunt simboluri de bază ale masoneriei, necesare pentru ridicarea unor edificii stabile şi drepte. Ele constituie alături de Biblie (simbolul Cărţii Sacre), cele trei Mari Lumini ale Masoneriei. Echerul este simbolul rectitudinii morale în conduită, ale cinstei şi onestităţii iar compasul, simbolul patimilor (lăcomie, mânie, judecată nedreaptă, intoleranţă, egoism), al cunoaşterii şi priceperii. Fără compas nu se poate alcătui un echer, iar fără un echer nu se poate construi un Templu. FIRUL CU PLUMB PENTRU NIVEL, este elementul echilibrului interior şi sugerează ideea ascensiunii stabile, liniare, trasând o linie verticală infinită care conduce la perfecţiune. Semnifică capacitatea de a construi un sistem de referinţă. CIOCANUL şi DALTA, semnifică necesitatea de a uni acţiunea cu gândul. Ciocanul reprezintă forţa voinţei iar dalta discernământul, inteligenţa şi fineţea. Combinarea celor două determină perfecţionarea treptată a operei. RIGLA, este emblema perfecţiunii şi a ordinii, este din timpuri străvechi instrumentul de comparaţie a mărimii de măsurare a armoniei proporţiilor. Este şi simbolul celor 24 de ore ale zilei, dintre care o parte trebuie dedicate gândului, una lucrului, una odihnei şi un celor care au nevoie de ajutor. MISTRIA, simbolizează binefacerea, precum şi dorinţa de al ajuta pe cel care are nevoie, exprimă bunătatea, caritatea dar şi voinţa fiinţei umane. DELTA, numită şi triunghiul lui Solomon. Are forma unui triunghi echilateral şi este reprezentarea geometrică a lui trei (principiul triplicităţii). În tradiţia creştină semnifică trinitatea iar în mai multe filozofii divinitatea ca perfecţiune. În Templu, Delta are în centru fie litera G, căreia i se dau mai multe interpretări (Dumnezeu – God, Cunoaştere – Gnosi, Geometrie, Geneza), fie tetragrama ebraică, fie schema pitagorică, fie ochiul divin – simbol al principiului creator, fie soarele – principiul luminos al vieţii. OCHIUL ATOTVĂZĂTOR, simbol al Divinităţii şi, prin analogie, al atributelor cele mai importante pentru om: iubirea, ştiinţa, dreptatea, şi mila. Una dintre cele mai importante reprezentări ale Ochiului Atotvăzător se găseşte pe bancnota de un dolar. Ea reproduce Marele Sigiliu al Statelor Unite. SOARELE şi LUNA, reprezintă alternanţa şi echilibrul între zi şi noapte între alb şi negru, între activitate şi repaos, dialectica contrariilor. Soarele simbolizează Masculinul, fiind de aceea simbolul Originii, al Începutului, al raţiunii care luminează tenebrele şi iluminează spiritele. Luna simbolizează Femininul, obscurul, intuiţia, caracterul schimbător al formelor. ZODIACUL, după etinomul grecesc, ,,cerc cu figuri animale” , era, conform definiţiei platonice, ,,imaginea cerului”. În masonerie zodiacul este folosit ca sistem simbolic şi nu are caracter divin sau astrologic, ci înfăţişează o viziune cosmologică a universului. ACACIA (SALCÂMUL), este cel mai important dintre simbolurile vegetale ale masoneriei simbolizând principiul nemuririi gradului de Maestru. Salcâmul este simbolul speranţei şi al existenţei sufletului dincolo de moartea fizică şi conservarea energiei indestructibile a vieţii. COLOANELE, simbolizează dualitatea. Prima coloană simbolizează elementul feminin, aerul, suflul ce alimentează viaţa, sensibilitate, înţelepciune iar a doua elementul masculin, focul, căldura vitală devoratoare, activitatea, suflu alchimiştilor. Din duplicitatea celor două se naşte dihotomia între vertical şi orizontal, între valorile terestre şi cele ale aerului, căutarea contrariilor şi principiilor complementare. Coloanele mai înseamnă perpendicularitate, stabilitate, echilibru, joc controlat al dinamicii între urcuş şi coborâşi. MOZAICUL, pavimentul cu dale albe şi negre este simbolul binarului, al opoziţiei între o entitate şi alta, între spirit şi materie, între adevăr şi fals, între bine şi rău, între frumos şi urât, sugerând în acelaşi timp şi dinamica compoziţiei între contrarii. LITERA ,,G”, simbol al geometriei şi unul dintre simbolurile lui Dumnezeu (God în limba engleză). Este asociat adesea cu echerul şi compasul alcătuind simbolul Masoneriei. Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.) a fost înființată în anul 1993 sub patronajul Marelui Orient al Italiei și la inițiativa unor cercuri masonice americane. La momentul înființări, mai exista încă o organizație masonică în România având același nume, înființată pe filieră franceză, care însă în anul 1996 a fost redenumită în Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR) iar în 2010 în Marea Lojă Națională Română 1880 (MLNR 1880). În anul 2001, o parte a MLNUR, s-a unit cu MLNR, dorind să unifice masoneria regulară recunoscută. Pe 24 ianuarie 2008, două mari organizații masonice, Marea Lojă Națională din România și Marea Lojă a României au fuzionat devenind MLNR, aceasta editând revista Atelierul Masonic. Temuta, admirata sau dezavuata,

Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

A.J.V.P.S. - Sibiu

(Asociația Județeană a Vânătorilor și pescarilor)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Sus am postat logo-ul Asociației generale a vânătorilor și pescarilor sportivi din România.

La nivelul fiecarui județ există câte o filială de vânătoare și pescuit, care periodic comandă pe care le oferă gratuit sau contracost membrilor dar și altor persoane interesate. Produsul medalistic de mai sus a fost realizat la comanda Asociației Județene de Vânătoare și Pescuit Sibiu, pe ea fiind reprezentat capul unui cerb. Insigna s-a realizat în anul 2000 din inițiativa colecționarului de insigne și vânător pasionat Zerbeș Klaus la o firmă privată din Arad într-un tiraj de 120 exemplare. Insigna emisă are dimensiunile 37 x 25 milimetri şi este compusă din două piese:

Piesa de bază, arămie, este o goarnă de vânătoare cu muştiucul şi pâlnia în sus care are la partea inferioară o stilizare a două ramuri de stejar unite într-un nod, iar sub această semicunună este o eşarfă, tot metalică, pe care este trecut înscrisul „AJVPS SIBIU”, cu litere de 2 mm înălţime.
Piesa a doua, care este suprapusă cercului format de goarna de vânătoare, reprezintă un cap de cerb, boncănind, spre dreapta, piesă realizată din alamă.

Cerbul, denumire ştiinţifică - Cervus elaphus - este un mamifer ierbivor. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viței, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe lungi de 20 - 30 cm, fără rozete. Un cerb poate trăi până la 20 de ani. Cerbul se adăpostește în zonele cu păduri întinse, care cuprind porțiuni de poieni sau luminișuri cu izvoare, care le oferă liniște și posedă surse de hrană. Sezonul de vânătoare este cuprins între 1 septembrie - 15 decembrie pentru masculi, iar pentru ciute se termină mai târziu, la 15 februarie. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu sau cu o parte din acesta.

Set 3 jetoane - Flaro

Flaro Sibiu (fosta fabrică Flacara Roșie din perioada de dinainte de 1989) este cel mai renumit producător de birotică și articole școlare din România, ce a fost înființat în anul 1922, Face parte din grupul RTC Holding, începând cu anul 2005. Flaro furnizează și servicii pentru clienți din industria auto, electronică și electrotehnică, folosind următoarele tehnologii: prelucrări mase plastice (piese realizate prin injecție și presare), prelucrări metalice (piese metalice obtinute prin ștanțări și îndoiri), acoperiri galvanice; prelucrări mecanice prin strunjire, frezare, rectificare precum și închiriere de forță de muncă, logistică și operațiuni vamale. În anul 2005 flaro a avut o cifră de afaceri de 6 milioane euro iar în anul 2006 – 9 milioane de euro. Sediul fabricii este situat pe Strada Fabricii, la nr. 33. Sus am postat logo-ul și o poză cu vechea cladire a fabricii sibiene.

Redau mai jos câteva repere din istoria acestei fabrici:

18 DECEMBRIE 1922 - isi incepe activitatea la Sibiu societatea GRATIOZA
9 DECEMBRIE 1925 - intreprinderea se transforma in societate anonima, cu denumirea GRATIOZA MILL Pantle S.A. cu sediul in Sibiu strada Riului nr. 12; Scopul societatii este „producerea de plicuri si hirtie de scrisori precum si a tuturor marfurilor si produselor de fabrica pentru industrii, cari intrebuinseaza hirtie”.
1931 - 1938 - se largeste domeniul de activitate al intreprinderii cu prelucrarile metalice, inceperea fabricarii de articole chimice, ace de cusut manual, tevi textile din hartie, penite, pioneze.
1944 - 1947 - se trece la munca planificata; se aplica proiectul planului de munca pe sectii:
1948 - dupa nationalizare, intrepinderea DEROPA (cu obiect de activitate tiparirea si confectionarea) se comaseaza cu intreprinderea GRATIOZA, schimbandu-i-se numele in Intreprinderea Industriala de Stat „Flamura Rosie”.
1950 - o alta intreprindere mica din Sibiu este comasata cu „Flamura Rosie”: fabrica ARTALITH (producatoare de stilouri si creioane mecanice).
1958 - Ministerul Industriei si al Bunurilor de Consum stabileste comasarea fabricii ORLALIT (producatoare de placi, nasturi, bastoane de galalit si manere de mobila) cu FLAMURA ROSIE.
1960 - se achizitioneaza primele masini de injectat mase plastice se schimba aproape in intregime profilul intreprinderii.
1968 - incepe activitate de cercetare; se realizeaza 20 de inventii, dintre care 16 sunt brevetate si aplicate in productie.
1989 - Compania ajunge la un efectiv de 3000 angajati; are loc dezvoltarea puternica prin cresterea capacitatilor de productie si dotarea cu masini specializate pentru producerea de accesorii textile, masini de prelucrat mase plastice, alte masini si utilaje.
1990 - Prabusirea industriei textile romanesti determina societatea sa asimileze produse noi si sa patrunda pe pietele externe. Flamura Rosie isi schimba numele in Flaro.
1996 - Semnarea unui contract cu Fuji Magnetics Gmbh din Germania - pentru producerea in sistem Lohn de unitati mecanice pentru camere foto.
1999 - S-a nascut o noua societate mixta, Phoenix Mecano Mould SRL, prin joint-venture cu marele concern Phoenix Mecano, pentru realizarea de matrite de injectie.

Semn de înmormântare

Produsul de mai sus este un semn de înmormântare în formă de scut heraldic, din lemn vopsit și sculptat. Pe una din fețe este sculptat un craniu, sub care sunt două oase încrucișate, iar pe cealaltă o clepsidră. Pe ambele fețe, de-a lungul marginii, sunt reprezentate motive vegetale stilizate. În partea de sus, semnul are o bandă din alamă, decupată pe margini în formă de ove, de care este fixat inelul de agățare. Semnele de înmormântare au apărut din cauza unor prejudecăți care sunt asociate cu cei morți și o înțelegere slabă a ceea ce se întâmplă după moarte .Este important să rețineți că toate semnele de la înmormântare au o conotație negativă, deoarece evenimentul în sine este trist. Una dintre cele mai frecvente superstiții - omul mort poate lua cu el un om care a făcut ceva în neregulă cu ritualul funerar sau lângă trupul decedatului. Oamenii cred că dacă ochii celui decedat sunt deschis, el poate lua cu el o persoană care se află în apropiere. Aproape toți oamenii atarna oglinzi, astfel încât sufletul decedatului nu poate fi reflectat în oglindă.Se crede că lumile noastre și ale astralului sunt foarte strâns legate, astfel încât sufletul poate merge din greșeală la astral. Uneori, o batistă este pusă în mâinile celui decedat, astfel încât să o poată folosi "într-un proces groaznic". Semnele și superstițiile la înmormântare sperie mulți oameni. Ar trebui să înțelegeți că aproape toate semnele și obiceiurile asociate procesului funerar sunt simple temeri omenești și nu poartă nimic rău în sine. Există o opinie că, în casa în care se află corpul, nu puteți deschide ferestrele, astfel încât sufletul să nu zboare înainte. Unii oameni se agață de picioarele celor decedați, astfel încât să nu viseze și să ardă măsura, frânghiile, măturea, cipurile din sicriu și alte lucruri care au legătură cu el și cu ritualul său. Semnele de înmormântare sunt atât de numeroase încât este pur și simplu imposibil să le cunoaștem și să le respectăm pe toate. Dar există câteva recomandări care sunt de dorit să fie implementate. În ziua înmormântării, merită să aduceți o lampă închisă cu lumanari și un cărbune cu tămâie, în loc de băuturi alcoolice. În timpul mesei funerare, primul fel de mâncare este clătite. Terenul de cimitir nu poate fi folosit pentru tratarea bolilor, deoarece este folosit doar în magia neagră, care vă va face rău pe voi și pe cei dragi. La ceremonia de înmormântare este mai bine să aducă flori vii, mai degrabă decât numeroase coroane artificiale, care în timp vor deveni gunoaie.

Sibiu, arhaic Sibiiu, popular Sâghii, (în germană Hermannstadt, în maghiară Szeben sau Nagyszeben, în latină Cibinium) este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu, România. Sibiu este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 155000 de locuitori. În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis sau Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraș (Cibin) și denumirea românească a orașului. În zona actualului cartier Gușterița a existat o așezare romană numită Cedonia. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi așezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de către coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății este făcută în anul 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Sibiu, iar jos câteva dintre cele mai frumoase și mai reprezentative monumente de cultură și arhitectură sibiană.

Turnurile de fortificație cu parcul

Hotel Împăratul romanilor

Cazarma

Palatul de Justiție

Palatul ASTRA

Monumentul episcopului

Mănăstirea Ursulinelor

Lacul Dumbrava

Gara

Comandatura

Județul Sibiu este situat în sudul provinciei istorice Transilvania, în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu. Județul se întinde pe suprafața de 5432 kilometri pătrați și numără aproximativ 425000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii - Sibiu și Mediaș, 9 orașe - Avrig, Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Săliște, Tălmaciu, Copșa Mică și 53 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Sibiu, iar jos câteva dintre monumentele istorice și arhitectonice inconfundabile ale județului dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.