Epaminonda's Blog.....: REYNIES

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea franceză REYNIES, departamentul

TARN ȘI GARONNE, regiunea OCCITANIA, din vremuri

diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

O intrare în localitate

Pod peste râul Tarn

Biserica

Biserica și râul Tarn

Piața comunală

Castelul regal

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DIN INTELIGENȚA ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant.

Set 3 insigne - Banca Națională a Republicii Socialiste România

La data de 11 aprilie 1880 Principele Carol I a promulgat legea prin care se înfiinţa Banca Naţională a României, prescurtat B.N.R. Acest eveniment a fost relizat în urma demersurilor făcute de preşedintele Consiliului de Miniştri, I.C.Brăteanu, care la data de 27 februarie 1880, a depus în Parlamentul României proiectul legii constitutive a Băncii Naţionale a României. Banca Naţională a României a emis de-a lungul anilor mai multe insigne, dar ţinând cont de faptul că nu are nicio evidenţă în acest sens, va prezint aici trei dintre emisiunile insignografice ale acesteia. După 1970, a fost emisă o insignă, executată din tombac, sub formă rotundă, emailată, cu diametrul de 24 mm, având pe exterior o coroană circulară cu lăţimea de 3 mm, pe fond alb/galben-auriu apărând înscrisul „BANCA NAŢIONALĂ A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA”. În centrul insignei se află cladirea Palatului B.N.R. de culoare albă pe fond albastru deschis, iar în partea inferioară pe fond galben-auriu, apare unul din înscrisurile 12-83; S-191 sau P. Reversul nu are inscripţii şi este prevăzut cu un ac de siguranţă.

Banca Națională a României are sediul central în centrul vechi al Capitalei, fiind compus din două construcţii unite, dar ridicate în perioade diferite având trăsături specifice. Eu prezint aici doar câteva informații despre Palatul vechi al BNR, cu intrarea principală din Strada Lipscani. În ciuda tentativei lui Alexandru Ioan Cuza de a crea o monedă naţională – romanatul – dezvoltarea economică a României s-a conturat după instaurarea monarhie şi mai ales după cucerirea independenţei (1877). În 1874 se construieşte pe Podul Mogoşoaiei (care va fi ulterior redenumită Calea Victoriei) Palatul CEC, o primă puternică instituţie bancară. În aprilie 1880, se hotărăşte înfiinţarea BNR, care va funcţiona pentru câţiva ani în nişte camere improprii. Aceste lucruri, precum şi apropierea de tot centrul economic bucureştean (reprezentat de hanuri, hoteluri, ziare şi tipografii) din zona Lipscanilor, determină statul român să cumpere hanul lui Şerban Vodă pentru a construi o clădire reprezentativă pentru Banca Naţională. La data de 26 februarie 1882, proiectul pentru construcţia acestei clădiri a fost încredinţat arhitecţilor francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron, formaţii la Ecole de Beaux Arts din Paris. Decizia se poate explica prin faptul că stilul eclectic cu influenţe franceze reprezenta direcţia urbanistică a Bucureştiului de la sfârşitul sec. XIX. Piatra de temelie a fost pusă la 12 iulie 1884, iar lucrările s-au desfăşurat sub atenta supraveghere a inginerului arhitect Nicolae Cerchez, asistat de arhitectul E. Băicoianu. În ziua de 1 iulie 1890, construcţia a fost, în linii mari, finalizată. Palatul a cunoscut o perioadă de activitate febrilă, polarizând în jurul său multe alte sedii de bănci şi societăţi de asigurări. În sală de marmură, actual Muzeu al BNR-ului, se găsea o masă mare, de lemn masiv, cu călimări, tocuri, sugative, pentru completat titluri, unde clienţii putea să completeze actele necesare şi să obţină banii depuşi. Clădirea adăposteşte şi lucrări de artă de o însemnată valoare, precum tablouri semnate de Nicolae Grigorescu şi Eugen Voinescu. Sala de Consiliu este una din cele mai luxoase încăperi, fiind decorată cu motive florale şi geometrice din stucaturi aurite, dotată cu mobilier în stil Ludovic al XIV-lea cu scaune în piele de Cordoba, candelabre masive din bronz şi draperii de brocart roşu-purpură cu broderii în fir de aur, adăpostind pe pereţi patru picturi monumentale, încastrate în rame masive de stucatură.

Corul german din București

În secolele al XII-lea şi al XIII-lea imigrează în Transilvania germanii din regiunea Mossel-Franconia. În anul 1852 se instalează în București, venind sin Nimfenburg – Bavaria, un grup de Surori Cântăreţe şi învăţători, care făceau parte din Fraţii şcolilor creştine, se aşează în Bucureşti în anul 1852, venind din Nimfenburg Bavaria. În acelaşi an se infiinţează; BUKARESTER DEUTSCHE LIEDERTAFEL (Corul German din Bucureşti), care poate fi considerat prima asociaţie corală germană în acest spaţiu. Dacă traducem ad literam cuvintele: „liedertafel” rezultă masă de cântări. Corul German din Bucureşti a avut iniţial o activitate de socializare, concertele şi spectacolele se desfăşurau în săli mari unde lumea şedea la mese unde se mânca, bea, fuma şi se purtau discuţii. Cu puțin înainte de anul 1900 s-a renunţat la acitvitatea de socializare . Prezenţa la concerte şi spectacole a devenit mai sobră, tot acum apărând aşa zişii „spectatori elevaţi”. În 1900 Corul German din Bucureşti avea sediul în Str. Biserica Enei şi avea următoarea conducere:preşedinte - C.Weinlicht; Vicepreşedinte - Th.Binder; casier - J.A Reprencht; secretar -H.Zeuder; economist - G.Hoph si G.Waber; arhivist - E.O.Zeuner; Profesor de muzică - E.Jakosch; substituţi: A.Dimitriu, E.A.Lessel, C.Mueler şi Rab. Corul a avut o activitate continuă cu mici întreruperi până în 1943, fiind în acelaşi timp o pepinieră pentru muzicieni, cântăreţi, instrumentişti şi alţi artişti. Întrucât asociaţiile corale erau constituite din bărbaţi, totuşi în 1878 la Bucureşti se înfiinţează un cor de dame, mişcare care se definiţează prin 1919, când apar coruri mixte. În 1902 se serbează la Bucureşti 50 de ani de activitate a Corului German din Bucuresti. Istoric în 1867 se constituie Federaţia Corală Germană recomandând constituirea de Federaţii Corale Germane teritoriale. Astfel că în anul 1892 se constituie Federaţia Corală Germană în România, coordonând activitatea artistică a germanilor din Valahia şi Moldova. Această insignă poate fi admirată în colecția Muzeului Brașov, ea existând în cinci variante de culoare.

Rapid - 100 de ani de la înființare - 100 Legenda continuă

Medalia de mai sus a fost realizată în anul 2023 la Monetăria Statului din București pentru a celebra centenarul existenței Clubului sportiv Rapid București. Medalia prezintă următoarele caracteristici tehnice:

Anul emiterii – 2023
Emitent – Monetăria Statului
Tema – 100 de ani de la înființarea Clubului Sportiv Rapid București
Material compoziție – argint cu puritatea de 99,9% sau aliaj cupru
Diametrul - 50 milimetri
Greutate - 47 grame
Calitate – proof
Tiraj fix - 200 bucăți
Prețul unitar al medaliei de argint la magazinele bucureștene ale Monetăria Statului cu TVA inclus – 442 lei
Nu se cunosc caracteristicile tehnice ale medalie de aliaj cupru.

RAPID este cel mai iubit club sportiv din România. Totul a început la data de 25 iunie 1923. Dornici ca după orele de lucru să poată desfășura o activitate culturală și sportivă, o mână de muncitori de la Atelierele Grivița au semnat actul de naștere al Asociației Culturale și Sportive CFR. Pe fir sportiv, s-a început cu fotbalul. A urmat apoi înființarea altor secții sportive precum lupte, haltere, atletism, handbal, natație, polo, rugby, ciclism, box, volei, baschet, popice, caiac-canoe, secții care în timp aveau să se dezvolte și să obțină nenumărate performanțe pe plan intern și internațional. În decursul existenței sale, echipa de fotbal care în timp a purtat și alte denumiri a trecut prin perioade de grandoare și decadență. Însă, indiferent de situația în care se afla la un moment dat, formația vișinie a fost susținută permanent de un public cald și pătimaș și a avut permanent în spate o Galerie devenită cunoscută peste tot în Europa. Privind în istoria celor 100 de ani de existență găsim o sumedenie de trofee, precum și recorduri greu sau imposibil de egalat. Pe plan intern, Rapid a câștigat oficial trei campionate (1967, 1999, 2003) și alte două (1942, 1944) nerecunoscute oficial. De asemenea, în vitrina clubului se află Cupa Primăverii (1957), Cupa Ligii (1994) și Supercupa României (1999, 2002, 2003, 2007). Totodată, Rapid a fost denumită specialista Cupei României, trofeu pe care l-a cucerit de 13 ori, dintre care de 6 ori consecutiv, record nedoborât nici astăzi (1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1972, 1975, 1998, 2002, 2006, 2007). Pe plan european, Rapid a reușit să stabilească o serie de recorduri. A fost prima echipă românească ajunsă în finala unei competiții europene, Cupa Europei Centrale (1940), nedisputată din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. A câștigat de două ori Cupa Balcanică (1965, 1966) și Campionatul European Feroviar (1968). S-a calificat în sferturile de finală în Cupa Cupelor (1972-1973) și Cupa UEFA (2005-2006). Ajunsă la aniversarea celor 100 de ani, Locomotiva vișinie își continuă parcursul către infinit. Alte denumiri ale clubului au fost:

1923: Asociația culturală și sportivă Căile Ferate Române București
1937: Rapid București
1945: CFR București
1950: Locomotiva Grivița Roșie București
1958: Rapid București
1994: UFC Rapid București
2001: AFC Rapid București
2006: FC Rapid București
2016: Mișcarea CFR
2017: AS Academia Rapid
2018: F.C. Rapid București

Echipa are un imn foarte frumos, cunoscut și ca „Suntem peste tot acasă”, ce a fost compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Păunescu.

Bucharest Internațional Air Show &

General Aviation Exhibition 2023

100 de ani de la înființarea Aeroclubului României

110 ani de Aeronautică Militară

Medalia de mai sus s-a realizat în anul 2023 la Monetăria Statului cu ocazia desfășurării evenimentului BUCHAREST INTERNATIONAL AIR SHOW & GENERAL AVIATION EXHIBITION (BIAS) și pentru a celebra existența de 110 ani a Aeronauticii Militare Române dar și 100 de ani de existență a Aeroclubului României. Medalia s-a realizat în două variante de material compoziție: argint și aliaj cupru și are următoarele caracteristici tehnice:

Anul emiterii – 2023
Emitent – Monetăria Statului
Ocazie – Shoul internațional aerian București 2023 și marcarea existenței de 110 ani a Aeronauticii Militare Române și Centenarului Aeroclubului Românei
Materiale compoziție – argint cu titlu de 99,9% sau aliaj cupru
Diametrul – 60 milimetri
Greutatea – 122 grame cea de argint și necunoscută cea de aliaj cupru
Calitatea – sablată-patinată
Tiraje – 60 bucăți cea de argint și 40 bucăți cea de aliaj cupru
Prețuri unitare de achiziție de la magazinele bucureștene ale Monetăriei Statului sau magazinului online www.romaninmint.ro, cu TVA inclus – 1138 lei cea de argint și 263 lei cea din aliaj de cupru.

În anul 1920, din iniţiativa prinţului George Valentin Bibescu este fondat Aeroclubul Regal al României (ARR), care din 13 aprilie 1923 devine persoană juridică. În anul 1936 ARR se transforma în Federaţia Aeronautica Regală a României (FARR), care, în 10 septembrie 1940 devine Federaţia Aeronautica Româna (FAR), care a activat până în 28 ianuarie 1941. În octombrie 1942 atribuţiile acesteia au fost preluate de Tineretul Aeronautic Român până în februarie 1945 când organizaţiile aeronautice şi aerocluburile sportive au fost desfiinţate. În 20 octombrie 1947 patrimoniul aviaţiei sportive este preluat de Organizatia Sportului Popular (OSP) iar activitatea sportivă este subordonatã Aviaţiei Civile. În anul 1950 activitatea este coordonată de Comisia Centrală a Aviatiei Sportive (CCAS), iar în 1953 de Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Ţării, în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Aceasta devine în 1954 Asociaţia Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei (AVSAP) în cadrul căreia în anul 1954 se constituie Aeroclubul Central. În anul 1960 AVSAP se desfiinţează, aviaţia sportivă trecând în subordinea Uniunii pentru Cultură Fizica şi Sport (UCFS), transformată în Consiliul Naţional pentru Cultură Fizică şi Sport (CNFS). Aeroclubul Central al R.P.R. devine Federaţia Română de Aviaţie, iar şcolile de pilotaj devin aerocluburi. La 1 noiembrie 1972 Aeroclubul Central devine Aeroclubul Central Român, subordonat Departamentului Aviaţiei Civile. In anul 1991 prin Hotararea de Guvern nr.567 din 16 august 1991, Aeroclubul Central al Romaniei isi schimba denumirea, devenind Aeroclubul Romaniei, acesta pastrand in patrimoniu toate aerocluburile teritoriale, infrastructura si materialul volant al acestora. Aeroclubul României este afiliat la Federatia Aeronautica Romana si Federatia Romana de Modelism pentru sporturile aeronautice, la Ministerul Sporturilor: Zbor cu motor, Planorism, Parasutism, Zbor aeronave ultrausoare, Zbor cu balonul si Aeromodelism. La împlinirea unui secol de la înființare, această instituție se prezintă astăzi cu o flotă impresionantă de aeronave și parașute, cu 15 aerodromuri, o infrastructură modernă și un personal profesionist. Sediul central al Aeroclubului României este situat în București, bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 54, Sectorul 1.

În anul 1993 a luat ființă Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, devenit în anul 2000 Statul Major al Forţelor Aeriene. Acest organism are menirea de a coordona apărarea spaţiului aerian al României. Misiunea forțelor aeriene române este apărarea spatiului aerian national cu mijloace aer-aer si sol-aer, sprijinul celorlalte categorii de forte si al autoritatilor locale in situatii de urgenta. Forțele Aeriene Române reprezintă aviația militară a Armatei Române. Înființată oficial la 1 aprilie 1913, prin aprobarea Legii privind Organizarea Aeronauticii Militare de către Parlamentul României, istoria aviației militare române începe odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. În prezent, Forțele Aeriene Române au un efectiv de 9700 de persoane și 158 de aeronave, fiind într-un proces de modernizare și reorganizare. Structura actuală a forțelor aeriene române, astăzi se prezintă aproximativ astfel:

Structuri operaționale

Baza 57 Aeriană “Mihail Kogălniceanu” – Mihail Kogălniceanu
Baza 71 Aeriană “General Emanoil Ionescu”– Câmpia Turzii
Baza 86 Aeriană “Locotenent aviator Gheorghe Mociorniță” – Fetești
Baza 95 Aeriană “Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu”– Bacău
Baza 90 Transport Aerian “Comandor aviator Gheorghe Bănciulescu” – Otopeni
Baza 91 Logistică – București
Brigada 76 CSR “Dacia” (Cercetare, Supraveghere şi Recunoaştere)
Brigada 1 Rachete Sol-Aer “General Nicolae Dăscălescu”

Structuri ajutătoare

Centrul 85 Comunicații Aero și Informatică „General Doroftei Ghermănescu", București
Centrul 70 Geniu “General-maior Gheorghe Teodorescu” - Pantelimon
Colegiul Național Militar “Mihai Viteazu” – Alba Iulia
Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene “Traian Vuia” - Boboc
Baza Aeriană de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic “Aurel Vlaicu” - Boboc
Centrul Național de Instrucție pentru Apărare Antiaeriană “General de brigadă Ion Bungescu” – Capul Midia
Academia Forțelor Aeriene “Henri Coandă” – Brașov
Muzeul Național al Aviației Române – București

Jeton - Bodega I. G. Mircea - București

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus s-a realizat la comanda lui I.G.Mircea – proprietarul unei bodegi bucureștene. El este confecționat din alamă, are forma rotundă și diametrul de 32,8 milimetri. Pe una din fețe, în interiorului unui cerc perlat exterior este aplicată circular inscripția: “BODEGA I. G. MIRCEA * BUCUREȘTI*” În interiorul acestei inscripții cât și pe reversul cu cerc perlat la exterior este marcată valoarea 2, care probabil sunt lei și nicidecum bani. Despre modul de folosire a acestui jeton nu există informații dar se poate presupune că el era folosit ca un fel de gaj. Când clientul comanda ceva i se reținea în plus 2 lei oferindu-i-se în schimb acest jeton. La terminarea consumației clientul înapoia tacâmurile și jetonul, returnându-i-se cei 2 lei. Astfel clienții manifestau grijă mai mare față de vesela pe care o foloseau în bodegă.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente reprezentative de cultură și arhitectură ale Bucureștiului de acum sau altădată.