sâmbătă, 11 noiembrie 2023

INFO NUMIS MONDO - 154

1. Bancnota suvenir de 0 Euro, cu reprezentarea Deltei Dunării, este realizată în una din imprimeriile acreditate de către Banca Centrală Europeană, având caracteristici de securitate similare bancnotelor reale și un design unic, atrăgător, asemănător, dar nu confundabil cu acestea.
 
Proiectul de promovarea a obiectivelor turistice renumite în întreaga lume este o inițiativă, marcă înregistrată apărută în Franța în anul 2015. De-a lungul timpului, pe aceste bancnote souvenir au apărut celebrele obiective precum: Sagrada Familia (Barcelona, Spania), Domul din Köln (Germania), Castelele de pe Valea Loarei, Poarta Brandenburg (Berlin, Germania), Arcul de Triumf (Paris, Franța). În România, mai sunt încă cinci obiective care apar pe celebrele bancnote, Cetatea de scaun a Sucevei, Palatul Culturii din Iași, Cetatea Alba Carolina, Masivul Bucegi și Castelul Carei. Bancnota suvenir de 0 euro Delta Dunării a fost tipărită, cu aprobarea scrisă a Băncii Franței și securizată la standardele impuse de Banca Centrală Europeană, într-un tiraj de 10000 de exemplare. Dacă pe revers sunt prezentate importante monumente europene de cultură și arhitectură (Sagrada Familia – Spania, Colosseumul – Italia, Poarta Brandemburg – Germania și Turnul Eiffel - Paris) pe revers este prezentată o imagine reprezentativă din Delta Dunării.
 
Dunării este situată în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, fiind a doua ca mărime (3446 kilometri pătrați) și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimonial mondial al UNESCO în anul 1991, fiind clasificată  ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc national Delta. Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și 2 - 4 m în zona depresiunilor lacustre. În arealul deltei au fost indentificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar. Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. 
2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole. 
Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 26 mai 2007 prin care se popularizează Farul Columbrtetes.
Acest far este un far situat la nord de cea mai mare dintre Insulele Columbretes, la 30 de mile est de Capul Oropesa, în orașul Oropesa del Mar, în provincia Castellón, Comunitatea Valenciană, Spania și are o formă cilindrică. Aceste insule fac parte din parcul natural și marin al Insulelor Columbretes. Farul a fost dat în folosință în anul 1856, iar felinarul său a fost reînnoit în ani 1929 și în 2020. Farul este administrat de la distanță de autoritatea portuară din Castellón de la Plana. Principalele carcaterisitici tehnice ale farului sunt:
  • Vizibilitatea semnalelor - 21 mile marine (39 km)
  • Înălțimea focală - 85 metri
  • Înălțimea suport - 20 metri 
Insulele Columbretes sunt formate dintr-un grup de insule vulcanice și insulițe printre care se remarcă câteva stânci. Insulele se numesc: Brigantín, Columbrete Grande, Horadada și Ferrera. Numele Columbretes derivă din latinescul Columber “șerpi”, din moment ce toate insulele sunt populate de mulți șerpi. 
3. În anul 2018 fostul stat Swaziland, situat în sudul continentului african, la vest de Africa de Sud și la est de Mozambic și-a schimbat denumirea în eSwatini, scris și Eswatini (ultima monarhie absolută din Africa). Urmare a acestui fapt toate bancnotele aflate în circulație sunt în curs de schimbare. Eu prezint vechea și actuala bancnotă de 50 emalangeni.
Bancnotele sunt aproape identice diferind doar denumirea statului, reprezentarea grafică de pe avers fiind chipul regelui Mswati III, iar cea de pe revers fiind sediul Băncii centrale.
Mswati al III-lea (născut Makhosetive Dlamini, născut la data de 19 aprilie 1968 este regele statului african Eswatin, din anul 1986. Este considerat a fi unul dintre ultimii monarhi absoluți ai lumii, el având autoritatea de a numi primul ministru, membrii cabinetului și ai justiției. Cu toate acestea, el este legat de o anumită tradiție swazi și nu are autoritatea de a-și alege moștenitorul. El este unul dintre numeroșii fii ai regelui Sobhuza al II-lea (care a avut 70 de soții, 210 copii și în momentul decesului peste 1000 de nepoți) și singurul copil al mamei sale, Ntombi Tfwala.
Banca Centrală a statului Eswatini a fost înființată în aprilie 1974 și are sediul în capitala Mbabane pe strada Mahlokohla. Misiunea băncii este de a promova stabilitatea monetară și de a promova un sistem financiar stabil și solid. Printre responsabilitățile băncii se numără gestionarea poziției valutare a Eswatini și protejarea rezervelor valutare de numerar ale țării. Banca desfășoară licitații săptămânale de bonuri de trezorerie swazi pe 91 de zile, prin intermediul băncilor swazi „dealer primar”. 
4.  Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează avioanele lumii. 
Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 9 septembrie 1999 care prezintă avionul McDonnell Douglas F4c Phantom.
McDonnell Douglas F-4 Phantom este un avion de luptă – bombardier, bimotor, cu două locuri, pentru orice vreme, cu rază lungă de acțiune supersonică, dezvoltat inițial de compania McDonnell Aircraft pentru Marina Statelor Unite. Dovedindu-se foarte adaptabil, a intrat pentru prima dată în serviciul Marinei în 1961. Producția Phantom a durat din 1958 până în 1981, cu un total de 5195 de avioane construite, făcându-l cel mai produs avion militar supersonic american din istorie și consolidându-și poziția de avion de luptă emblematic al Războiului Rece. Phantom este un avion mare, cu o viteză maximă de peste Mach 2.2. Poate transporta mai mult de 8400 kg, inclusiv rachete aer-aer , rachete aer sol și diverse bombe. F-4, ca și alți interceptori ai vremii sale, a fost proiectat inițial fără un tun intern. Modelele ulterioare au incorporat un tun rotativ M61 Vulcan. Începând din 1959, a stabilit 15 recorduri mondiale pentru performanța în zbor, inclusiv un record absolut de viteză și un record absolut de altitudine. F-4 a fost folosit pe scară largă în timpul războiului din Vietnam, continuând să formeze o parte majoră a puterii aeriene militare a SUA în anii 1970 și 1980, fiind înlocuit treptat cu avioane mai moderne. Avionul a fost retras de la zbor în anul 1996. Câteva dintre caracteristicile generale ale acestui avion sunt:
  • Echipaj: 2 persoane
  • Lungime: 63 ft 0 in (19,2 m)
  • Anvergura aripilor: 38 ft 5 in (11,7 m)
  • Lățime: 27 ft 7 in (8,4[216] m) aripa pliată
  • Înălțime: 16 ft 5 in (5 m)
  • Suprafata aripii: 530 sq ft (49,2 m2)
  • Greutate gol: 30.328 lb (13.757 kg)
  • Greutate maximă la decolare: 61.795 lb (28.030 kg)
  • Greutate maximă la aterizare: 36.831 lb (16.706 kg)
  • Motoare - 2 turboreactor cu post-ardere General Electric
  • Viteza maximă: 1.280 kn (1.470 mph, 2.370 km/h) la 40.000 ft (12.000 m)
  • Viteza de croazieră: 510 kn (580 mph, 940 km/h)
  • Raza de luptă: 370 nmi (420 mi, 680 km)
  • Viteza de urcare: 41.300 ft/min (210 m/s)
  • Armament – 4 x AIM-9 Sidewinder pe stâlpi de aripi, 4 x AIM-7 Sparrow în nișurile fuzelajului, 6× AGM-65 Maverick, 4× AGM-62 Walleye, 4 x AGM-45 Shrike, 4× GBU-15,18× Mk.82, GBU-12, 5× Mk.84, GBU-10, GBU-14, 18× CBU-87, CBU-89, CBU-58 și arme nucleare inclusiv inclusiv B28EX, B61, B43 și B57
5  Banca centrală a statului Afganistan din Asia Centrală procedează la înlocuirea bancnotelor destinate circulației. Se încearcă realizarea unor bancnote cu un design mai atrăgător și cu mai multe elemente de siguranță împotriva contrafacerilor. Eu vă prezint aici bancnota de 500 afga din anul 2023.
Principalele reprezentări grafice de pe bancnotă sunt:
  • avers – Moscheea Masjid-i Jami’ (moscheea de vineri) din localitatea Herat
  • revers – Aeroportul internațional din orașul Kandahar
Moscheea Masjid-i Jami din Herat (nord vestul țării) a fost construită pe un loc unde au fost amplasate situri religioase de multe secole. Prima clădire cunoscută a fost un templu zoroastrian transformat în moschee în secolul al VII-lea. Ulterior, a fost mărită de Ghaznavizii turci. În a doua jumătate a secolului al XI-lea, o moschee a fost fondată sub conducerea dinastiei Khwarazmian. Avea un acoperiș din lemn și avea dimensiuni mai mici decât următoarele clădiri. În timpul unui cutremur din 1102, a fost aproape complet distrus, dar a fost reconstruit. Mai târziu a fost distrus de un incendiu. Ulterior, Ghurizii au construit o moschee pe parcelele existente și adiacente. După lucrările de reparații din 1913, moscheea a fost renovată pe larg în 1942/1943. Clădirile adiacente moscheii au fost distruse pentru a face din moschee o clădire de sine stătătoare. Printre altele, a fost construită o nouă intrare de est cu o arcadă înaltă și două minarete. Minaretele sunt turnuri din care oamenii sunt chemați la rugăciune. Pereții exteriori au fost decorați cu plăci smălțuite în stil timurid. A urmat o renovare completă între anii 1951 - 1973, implicând schimbări structurale. Cupola pătrată a mausoleului din vremea Ghuridului a fost înlocuită cu o construcție octogonală și integrată în frontul de nord. Minaretele de lângă au fost ridicate la 35 de metri înălțime, pridvorul a fost reînnoit și în plus, au fost adăugate zece minarete noi. Fațadele din curte au fost placate cu mozaicuri tradiționale în șapte culori diferite. Podeaua era pavată cu cărămizi coapte maro deschis. Datorită tuturor acestor lucrări, nu se vedea prea mult din tencuiala originală ghuridică sau din decorația timuridă. Madrasa moscheii a fost mutată la nord-est și a primit intrare proprie. Ultima schimbare semnificativă a fost crearea unui parc în fața moscheii. În 1992 a început înlocuirea tencuielii de piatră din curte, finanțată prin sponsorizare privată. A fost așezat un model de fâșii largi de marmură albă care alternează cu dungi înguste de marmură neagră. Complexul de moschei are 180 de metri lungime și 120 de metri lățime, acoperind o suprafață de aproximativ 21.600 de metri pătrați.
Aeroportul Internațional Ahmad Shah Baba, denumit și Aeroportul Internațional Kandahar și de către unii oficiali militari - Kandahar Airfield, KAF) este situat la aproximativ 17 km sud-est de orașul Kandahar din Afganistan. Acesta servește drept al doilea aeroport internațional principal al națiunii și ca una dintre cele mai mari baze de operare principale, capabilă să găzduiască până la 250 de aeronave de diferite dimensiuni. Aeroportul a fost proiectat și construit de Statele Unite la începutul anilor 1960 pentru un cost de 15 milioane dolari SUA. Din 2007, aeroportul a fost reparat și extins. Pista sa poate suporta toate tipurile de aeronave, inclusiv un Boeing C-17 Globemaster III sau un Antonov An-225 Mriya. Aeroportul poate fi folosit atât pentru zboruri militare, cât și pentru zboruri civile. Aeroportul este acum întreținut de talibani.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

CÂTEVA 
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA easte un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.  

Bike Fest Damila - Măciuca - Ediția a IX-a - 2022
Bike Fest este un eveniment anual menit să adune cicliști din toată țara pentru a se bucura de activitate fizică în natură. Evenimentul crează un prilej nou de a lega prietenii între participanți, lucru care ajută la creșterea sentimentului de apartenență la o comunitate mai largă și la promovarea valorilor pozitive, cum ar fi un stil de viață sănătos prin mișcare și dragostea pentru mediu și natură. Evenimentul constă în două curse de ciclism, punctul de start va fi pentru ambele curse este situat din centrul Comunei Maciuca, judetul Valcea. Evenimentul este organizat de S.C. Damila S.R.L. in parteneriat cu Fundatia Dumitru Draghicescu, fiind de fapt un concurs  de ciclism pentru Amatori/Master/Elite, conform Regulamentului Tehnic al FRC, ce se desfasoara pe sosea si partial drum forestier (aproximativ 17 km din circuitul cursei de 37 km). Competitia este structurata pe 2 curse: cursa scurta de 37 km si cursa lunga de 83 km.
SC Damila SRL este o societate comercială din satul Botorani, comuna Măciuca, importator direct si distribuitor autorizat al celor mai renumiti producatori de materiale de constructii si produse metalurgice din tara si strainatate, care a dezvoltat un model flexibil de afacere, prin imbinarea activitatilor comerciale si de distributie, cu activitati de servicii si productie. Sus am postat sediul SC Damila SRL din localitatea Măciuca.
Măciuca este o comună din județul Vâlcea, Oltenia, România. Comuna este așezată în sudul județului, la 15 Km nord de orașul Bălcești și este formată din 8 sate: Oveselu – centru de comună), Bocșa, Botorani, Ciocănari, Măciuceni, Măldărești, Popești, Ștefănești și Zăvoieni. Comuna este așezată în sudul județului Vâlcea, la 15 km nord de orașul Bălcești. La recensământul din anul 2021 comuna număra 1545 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 1797 locuitori) dintre care: români – 95,28% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vâlcene Măciuca astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,63% și restul – necunoscută sau altă religie.
Comportarea în situ a construcțiilor
Schimb de experiență 2 Călimănești 1978
Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii.  
 
Călimănești este un oraș din județul Vâlcea, situat pe Valea Oltului, care include și localitățile: Jiblea Nouă, Jiblea Veche, Păușa și Seaca. Orașul e situat la 20 km depărtare de Râmnicu Vâlcea și 80 km depărtare de Sibiu. Localitatea este cunoscută din vremea dacilor care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din zonă. Localitatea sub denumirea de Călimănești este atestată documentar prima dată la 20 mai 1388 de către Mircea cel Bătrân"...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire...la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă pe care cu dragoste și multă osârdie, după voia domniei mele, l-a închinat mai înainte zisei mănăstiri". Enumăr câteva dintre atracțiile turistice ale orașului: Mănăstirea Cozia, ctitorie a marelui voievod  Mircea cel Bătrân, Schitul Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab, considerat a fi prima mânăstire de maici din Țara Românească, Mănăstirea Turnu una din mânăstirile izolate din Vâlcea dar care beneficiază de un peisaj înconjurător spectaculos, Mănăstirea Stânișoara, Schitul Sfântul Ion (Biserica de sub stâncă sau Cozia 2), Biblioteca orășenească A.E.Baconski, clădire monument istoric, Cascada Lotrișor, Gara Călimănești și Castrul roman Arutela. La recensământul din anul 2011 orașul număra 7622 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 89,6%, romi – 5,64% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Călimănești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,43% și restul – nedeclarată sau altă etnie.
C.S. (Clubul sportiv) Șirineasa
Clubul sportiv (C.S.) Șirineasa, din localitatea vâlceană cu același nume, azi Viitorul Târgu Jiu a fost înființat în anul 1998 și a jucat aproape toată istoria sa la nivel județean, în ligile a IV-a și a V-a ale județului Vâlcea. La sfârșitul sezonului 2015-2016, echipa a ajuns  campioană județeană și a câștigat barajul de promovare cu campioana județului Dolj - Tractorul Cetate, promovând pentru prima dată în Liga a III-a. Primul sezon de Liga a III-a fost unul foarte dificil, cu probleme financiare și prestații modeste, care au dus echipa în zona retrogradării înainte de pauza de iarnă. În perioada de transferuri de iarnă, CS Șirineasa a transferat întreaga echipă a clubului desființat CSM Rm Vâlcea, dar echipa tot nu și-a găsit ritmul, terminând pe locul al 13-lea și retrogradând în Liga a IV-a. În vara anului 2017 însă, deoarece locurile de Liga a III-a nu au putut fi completate cu echipe promovate de la nivel județean, clubul a fost invitat de Federația Română de Fotbal să se înscrie din nou în Liga a III-a. Clubul a acceptat și a fost preluat de omul de afaceri Nicolae Sarcină, care a vrut întâi să schimbe numele echipei în Energeticianul Târgu Jiu dar ulterior a mutat echipa din Șirineasa la Petroșani. În anul 2018 a primit totuși numele Energeticianul și un an mai târziu, Viitorul-Pandurii , ceea ce a atras contestații atât din partea echipei Pandurii Târgu Jiu, cât și din partea clubului de Liga I – FC Viitorul. La Șirineasa echipa a jucat pe stadionul local de 1000 de locuri iar la Tg Jiu pe stadionul Tudor Vladimirescu de 12518 locuri. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei au fost și sunt: alb complet (teren propriu) și albastru (în deplasare).
Șirineasa este o comună din județul Vâlcea care include și satele: Aricioaia, Ciorăști, Slăvitești și Valea Alunișului. Șa recensământul din anul 2021 comuna număra 2099 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2404 locuitori) dintre care: 91,52% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vâlcene Șirineasa astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,14% și restul – nedeclarată sau altă religie. În această localitate a văzut lumina zilei poetul George Țărnea (1945 - 2003).
Ride The Vibe - Vâlcea (Plimbare în aer liber)
Ride The Vibe este probabil cel mai mare festival și eveniment moto din Romania. Acțiunea este organizată pe un platou de pe raza  comunei Mihăiești, nu departe de municipiul Râmnicu Vâlcea. Evenimentul durează trei zile și constă în:
  • concursuri cu premii
  • parade și plimbări în principalele zone turistice ale județului: Govora, Olănești și Brezoi
  • schimburi de experiență, crearea de prieteni noi,  împărtășirea poveștilor și primirea noilor motocicliști
 
Mihăești este o comună din județul Vâlcea, care este compusă din următoarele localități: Arsanca, Bârsești, Buleta (reședința), Govora, Gurișoara, Măgura, Mihăiești, Munteni, Negreni, Rugetu, Scărișoara, Stupărei și Vulpuești. La recensământul din anul 2021 comuna număra 6799 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2011 – 6443 locuitori) dintre care: români – 92,41%, romi – 1,84% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vâlcene Mihăești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 93,47% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus a fost realizat la comanda Închisorii Ocnele Mari din județul Vâlcea.
Penitenciarul din orașul Ocnele Mari, județul Vâlcea, dispărut odată cu surparea salinei, a reprezentat până în anul 1948 unul dintre centrele în care, alături de deținuți de drept comun, au fost încarcerați și membri ai Partidului Comunist din România, printre care și Gheorghe Gheorghiu- Dej. După instaurarea regimului comunist, penitenciarul a devenit unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare a luptătorilor din Mișcarea Națională de Rezistență Anticomunistă. Unul dintre cele mai semnificative figuri intelectuale încarcerate la Ocnele Mari a fost și gânditorul Petre Țuțea. De numele acestuia se leagă unul dintre puținele evenimente fericite din istoria pușcăriei, și anume încetarea procesului de reeducare, ca urmare a protestului înaintat de Țuțea directorului penitenciarului, prin care amenința cu sinuciderea în masă a tuturor deținuților politici. Evenimentul se petrecea prin anul 1958, când conducerea de stat a luat hotarârea de a înființa un centru de reeducare pentru minori (cunoscut ca școală de corecție), dar scopul fiind acoperirea detenției politice care exista în continuare însă sub denumirea de "drept comun". Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece acolo și nimeni nu "vedea" căruța pușcăriei care ducea morții la cimitir. La Ocnele Mari au fost exterminați prin împușcare o serie de figuri însemnate ale intelectualității românești și oameni simpli, legați de idealul luptei anticomuniste, îngropați ca anonimi în cimitirul Bozeasca. Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de detenție, unde condițiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică și fizică a deținutului. Principala formă de exterminare a deţinuţilor din Penitenciarul Ocnele Mari a fost foamea planificată. Paznicii ajunseseră să calculeze cu exactitate ziua când un deţinut înfometat trebuia să moară. Condamnaţii erau supuşi şi torturii fizice şi psihice care, în opinia conducerii închisorii, însemna „reeducare”. Penitenciarul din orașul Ocnele Mari a fost construit în 1838. Aici ajungeau de obicei deţinuţii de drept comun condamnaţi pe viaţă. În perioada interbelică şi cea de după instaurarea regimului comunist, la Ocne au fost închise persoane  care s-au opus dictaturii comuniste. Meniul deținuților consta în terci (mălai fiert), ciorbă de cartofi, fasole sau arpacaş şi zarzavaturi.Un ocnaş nu avea dreptul la mai mult de 800 de grame de cartofi pe săptămână, 100 de grame de arpacaş, 300 de grame de ceapă şi câteva zeci de grame de mălai și zahăr. La Ocnele Mari au fost exterminaţi prin împuşcare o serie de figuri însemnate ale intelectualităţii româneşti şi oameni simpli, legaţi de idealul luptei anticomuniste, îngropaţi că anonimi în cimitirul Bozeasca. Penitenciarul rămâne în istoria României drept unul dintre cele mai dure centre de detenţie, unde condiţiile insuportabile contribuiau decisiv la distrugerea psihică şi fizică a deţinutului. 
 
Ocnele Mari este un oraș din județul Vâlcea, format din localitățile: Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului (reședința), Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica.  Este una din cele mai vechi așezări umane din această zonă a Olteniei, datoritǎ și importantului zǎcǎmânt de sare gros de 600 metri, suprafață – 20000 metri pătrați și 13000 metri – lungime galerii. Orașul este așezat în partea central-sudică a țării, în zona Subcarpaților Vâlcii, de-a lungul văii Pârâului Sărat. Ocnele Mari, cunoscut încă din neolitic și menționat documentar ca oraș în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună. Datorită apelor clorosodice și iodurate, secondate de nămolul sapropelic (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietățile lor terapeutice, pe la 1812 s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă Balta Roșie adâncă de 120 m. Aceste ape în combinație cu nămolul sapropelic tratează reumatismul ,afecțiunile ginecologice și afecțiuni ale sistemului osos la copii. În prezent, stațiunea continuă să funcționează în sezonul călduros. La recensământul din anul 2021 orașul număra 3134 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 3309 locuitori) dintre care: români – 92,12% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului vâlcean Ocnele Mari astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,94% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Râmnicu Vâlcea este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vâlcea, România. În anul 2002 avea o populație de 107726 locuitori. Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus - Olt este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din data 20 mai 1388 când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupânul Budu, cu voia lui Radu I. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Râmnicu Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Râmnicu Vâlcea din vremuri diferite.
Palatul administrativ
Biserica Toți Sfinții
Casa lui Anton Pann
Sfânta Episcopie
Cetățuia
Fântâna lui Constantin Măldărescu
Gara
Gimnaziul Alexandru Lahovari
Hotel Bulevard, Monumentul Independenței și Capela
Birourile societății Carpatina - Brezoi
Piața Lahovari
Județul Vâlcea, localizat în sudul României, provincia istorică Muntenia, se întinde pe o suprafață de 5765 kilometri pătrați, numărând aproximativ 413000 de locuitori. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii - Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, 9 orașe - Călimănești, Brezoi, Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălcești, Berbești și 78 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Vâlcea, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din județul Vâlcea.
Vederi * Păușești - Măglași
Vederi - Budești
Laboratorul și vilele Dr. Puțurianu - Băile Olănești
Vila Eugenia - Ocnele Mari
Biserica Mănăstirii - Bistrița
Biserica Sfântu Ioan Botezătorul - Băile Govora 
Capela cimitirului - Câineni
Vila Cozia - Căciulata
Hotelul Statului - Călimănești

_________ooOoo________

TICHET ROMÂNESC
NERAMBURSABIL DE TURISM
Oficiul județean de turism - Prahova
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe un set de opt cupoane
de raționalizare a bunurilor de larg consum
din vremea războiului civil spaniol
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 11.11.2023

Niciun comentariu: