Epaminonda's Blog.....: SICULA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea italiană SICULA, provincia

AGRIGENTO, regiune SICILIA, din vremuri diferite, dar și

câteva trimiteri poștale ilustrate și o vedere generală.

Palatul Lo Cascio

Castel ruină

O intrare în localitate

Strada Crispi

Biserica Maica Domnului

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Panoramă

Vedere generală

xxx

"DOLLY ATTACK"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHIȚCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O INSIGNĂ, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII DIN

JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

România - Pucioasa

Primăria, Muzeul de etnografie și al băilor Pucioasa,

Monumentul eroilor neamului 1916 - 1918, Gara,

Clubul copiilor "Nicolae Mateescu", Complexul balnear "Ceres",

Monumentul eroilor Parcul Independenței, Băile Pucioasa

Izvoarele de sulf, Biserica "Adormirea Maicii Domnului"

Pucioasa este un oraș în județul Dâmbovița, care include și satele: Bela, Diaconești, Glodeni, Malurile, Miculești și Pucioasa-Sat. În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor și-a însușit numele Pucioasa. Economia orașului se bazează în proporție covârșitoare pe turism, dar și pe comerț, transport și exploatarea ghipsului din cariera de ghips. Pucioasa este așezată pe cursul mijlociul al văii Ialomiței, la 20 km depărtare de municipiul Târgoviște, în zona dealurilor subcarpatice, a căror înălțime depășesc cu puțin 600 metri și sunt situate la 390 metri deasupra nivelului mării. Orașul se află la o distanță aproximativ egală față de București și Brașov, la 100 de km de fiecare. Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". După anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus ajuns aici în timpul ocupației țariste a Țării Românești, Pucioasa s-a dezvoltat ca stațiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. Procesul de amenajare a băilor de la Pucioasa a continuat în 1873 cu participarea la Expoziția de la Viena, prilej cu care apele au fost analizate de specialiști austrieci; începând cu 1875, Consiliul Județean a cumpărat un teren pentru amenajarea unor spații publice și patru ani mai târziu l-a însărcinat pe arhitectul Kertsch din Galați să construiască stabilimentul. Înainte ca acesta să fie construit, turiștii închiriau locuințe de la localnici și li se aducea apă pentru baie în butoaie la locuințele închiriate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pucioasa era o stațiune balneară parte a satului Șerbănești, aflat în comuna Șerbănești-Podurile, reședința plaiului Ialomița-Dâmbovița, județul Dâmbovița. La începutul secolului al XIX-lea, datorită finalizării băilor de la Pucioasa, comuna Șerbănești-Podurile a luat numele de Pucioasa, iar comuna Bela a fost desființată și inclusă în aceasta. În anul 1950, orașul a devenit reședința raionului Pucioasa din regiunea Prahova, dar în 1962 a pierdut acest statut, raionul fiind inclus în întregime în raionul Târgoviște al regiunii Ploiești. În 1968, satele Podurile de Jos, Scarlenta și Șerbănești au fost desființate și incluse în orașul propriu-zis; tot atunci, regiunile au fost desființate iar Pucioasa a redevenit oraș al județului Dâmbovița. La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 14254 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 15263 locuitori), dintre care: români – 94,65% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului dâmbovițean Pucioasa astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 92,92% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Ramura economică principală este turismul balnear, orașul având statut de stațiune balneo-climaterică. Principalele hoteluri sunt „Ceres”, „CARP” și „Turist”, toate trei construite înainte de '89, plus câteva pensiuni apărute ulterior. Datorită unor factori de cură unici, ca apele sulfuroase care au cea mai mare concentrație din țară, stațiunea și-a dezvoltat profilul în domeniul curei externe în afecțiuni reumatismale, inflamatorii, degenerative, abarticulare, sechele post traumatice ale mâinilor și picioarelor etc. Băile din stațiunea Pucioasa mai sunt recomandate și împotriva altor boli: afecțiuni neurologie periferică; afecțiuni ale sistemului nervos central; afecțiuni ginecologice; afecțiuni ale aparatului respirator; afecțiuni ORL. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:

Biblioteca Orășenească ”Gheorghe N. Costescu”, o spectaculoasă capodoperă arhitecturală de secol al XIX-lea, amplasată central chiar în imediata vecinătate a Primăriei orașului Pucioasa;
Biserica "Sf. Mare Mucenic Gheorghe” amplasată în plin centrul stațiunii pe strada Trandafirilor la numărul 51, un lăcaș ortodox care este datat la jumătatea secolului XIX, mai exact din anul 1855;
Biserica "Sfinții Voievozi”, din cartier Șerbănești datată 1894 și purtând hramul Marelui Ierarh Nicolae, monument istoric
Casa – Atelier “Gabriel Popescu” un lăcaș cultural dâmbovițean ce a fost deschis la 15 mai 1973 chiar în casa gravorului Gabriel Popescu (1866 - 1937), amenajarea fiind posibilă datorită donațiilor familiei acestuia.
Casa Mielu Pietrosanu, ulterior sediu al Subocârmuirii Plaiului Ialomița situată pe strada Ion Heliade Rădulescu din cartierul Șebănești, datată încă din secolul al XIX-lea;
Cetatea Sfântă Noul Ierusalim din strada Glodeni Vale, nr. 65B, un foarte interesant și controversat locaș de cult ortodox, cu o arhitectură deosebită și foarte spectaculoasă;
Biserica romano-catolică „Sf. Luca”, amplasată pe strada Radu Cosmin, nr. 13
Crucea din deal o interesantă cruce amplasată pe dealul de pe celălalt mal al râului Ialomița, loc de unde veți avea o panoramă asupra stațiuni și unde se ajunge trecând prin cariera de gips;
Gara o impresionantă clădire utilitară datată încă din anul 1894, monument istoric
Lacul de Acumulare Pucioasa, un spectaculos complex hidroenergetic intrat în circuitul hidroenergetic în 1974, care are o suprafață de 91 ha și unde sute de rațe sălbatice au casă;
Monumentul eroilor orașului Pucioasa căzuți în primul război mondial amplasat în plin centrul stațiunii la intersecția străzii Republicii cu strada Fântânelor;
Monumentul eroilor orașului Pucioasa căzuți în cel de-al doilea război mondial, amplasat la intrarea în Parcul Independenței, inaugurat la data de 26 septembrie 1998;
Muzeul Aripi Românești situate în strada C. Olănescu, la numărul 9, mai degrabă o expoziție de machete diplome ale cercului de aeromodele de la Clubul Copiilor, dar unde sunt și avioane adevărate;
Muzeul de Etnografie aflat pe strada Primăverii, la numărul 1, o foarte atractivă și inedită radiografie a istoriei stațiunii Pucioasa de la atestare și până în zilele noastre;
Podul de cale ferată amplasat la ieșirea spre Fieni și construit în perioada 1908 – 1912, monument istoric
Tabăra de sculptură în lemn, amplasată chiar în parcul central o inedită și atractivă incursiune în lumea artei coordonată de sculptorul Liviu Brezeanu, locuitor al orașului;

Redau mai jos câteva citate despre orașul Pucioasa:

Dincolo de Fieni (...) Ialomița se lăfăie într-un vad din ce în ce mai larg, alergând de la un mal la altul, până ce un pod de fier o strânge de pe drumuri, înghesuind-o lângă maluri. Apoi intră într-un orășel, Pucioasa, care debutează cochet cu un bulevard ce se pierde undeva către centru, asfaltat și plantat cu tei și castani. (N.D.Carpen – Pe urmele Mioriței)
Beneficiind de o așezare frumoasă, într-o vale deschisă pe râul Ialomiței, de o parte și de alta dealuri ușor tărăgănate, în fund priveliștea munților acoperiți de codri, dincolo de râu, de sub o ruptură de mal, țâșnesc binefăcătoarele izvoare de pucioasă și fier. (Alexandru Vlahuță – România pitorească)
Umblu pe malul Ialomiței la Pucioasa și mă bucur pe cât e cu putință în aceste înalte mâhnite zile, de nașterea primăverii... E un colț poetic în preajma Ialomiței. Aici cântă întâi ciocârlia soarelui primăverii și strigă cucul chemând cu întristare din văi pe fratele său cu acel nume (...). Zilele calde cu ploi repezi trebuiau să aducă o înfrunzire grabnică și după zece zile pădurea aproape s-a încheiat. Apa gârlei e încă tulbure. Se topesc omăturile în munte. Se văd de aici piscurile încă albe de ninsorile sfârșitului de iarnă...(Mihail Sadoveanu - Manuscriptum)

Gara feroviară din orașul Pucioasa, județul Dâmbovița este situată pe Bulevardul Gării, la nr. 14 și a fost recent modernizată în ciuda faptului că astăzi nu mai oprește nici un tren de persoane în această localitate. Se zvonește că localul acestei gări este râvnit de niște potentați ai acestor locuri care vor să deschidă în această clădire încărcată de istorie un cazinou. Acum gara este deservită de doar doi lucrători C.F.R., care nu își găsesc rostul de când a fost sistat transportul de călători pe această linie. Nimeni nu pricepe de ce mai marii Căilor Ferate Române au mai investit sute de mii de lei pentru modernizarea gării, dacă tot se știa că nu va mai fi folosită vreodată. Numai acoperișul clădirii a costat 50000 de lei, dar în România orice e posibil.

Monumentul a fost ridicat în amintirea ostaşilor români din Pucioasa şi împrejurimi care şi-au dat viaţa în primul război mondial. Toate localităţile româneşti au plătit un greu tribut de sânge în războiul de reîntregire a patriei. De aceea, în aproape toate aceste localităţi s-au ridicat asemenea monumente pentru a cinsti memoria eroilor . Numele lor sunt gravate pe plăci comemorative şi mulţi urmaşi de ai lor , trăind astăzi în acele locuri , îşi amintesc poate cu mândrie că cineva din familia lor a pus umărul la făurirea României Mari, onoare pentru care au plătit cu viaţa. Monumentul este situat pe Strada Republicii, la nr.100, la intersecția cu Strada Fântânilor, undeva în centrul orașului, într-un părculeț. Monumentul eroilor din Pucioasa a fost inaugurat pe data de 16 noiembrie 1925. Modest din punct de vedere arhitectural, monumentul este format dintr-un postament din piatra fasonata si statuia din bronz a soldatului, inalta de 2 metri, incadrat de doua forme paralelipipedice pe care sunt fixate placi comemorative cu numele eroilor cazuti in razboiul de la 1916 - 1918, incunutate de cate un vultur. Intreg ansamblul este flancat pe ambele laturi de cate un tun.

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului este situată în comuna Pietroșița, nu departe de Pucioasa. Ea s-a ridicat pe locul uneia mai vechi (din lemn), la 50 de ani după moartea Brâncovenilor, în stil clasic, din cărămidă arsă. Meșterii zidari nu sunt cunoscuți dar se pare că au fost aduși de la Târgoviște de Negoiță Fusea, fiind ajutați de localnici. Biserica este realizată în formă de cruce, cu două abside laterale și pridvor. Altarul are formă poligonală la exterior, iar la interior este circular, bolta având forma unei semicalote. Lucru interesant, catapeteasmă este construită tot din zid, demonstrându-se că s-a dorit o construcție solidă de la început. Pridvorul, inițial deschis, este susținut de stâlpi rotunzi de cărămidă care se închid la partea superioară prin arce frumos ornamentate. Fațada este compusă din două registre despărțite de un brâu superior care înconjoară biserica. Registrul inferior constă din arcade în dublă acoladă și nișe pentru iluminatul natural al bisericii. Registrul superior constă în medalioane cu chipul proorocilor. Pictura bisericii este un reușit ansamblu cromat în stil brâncovenesc, ea fiind o adevărată Biblie în imagini.

Monumentul Eroilor Neamului este opera sculptorului Liviu Brezeanu și este situat la intrarea în Parcul Independenței Acest parc este integrat în zona istorică a Staţiunii Pucioasa şi este situat la 300 metri de bazele de tratament.

În centrul oraşului Pucioasa, la intersecția străzii principale, numită acum un secol Strada Regală, cu Bulevardul Castanilor, se află Muzeul de Etnografie. Clădirea care adăpostește muzeul, ”Casa Dobrescu”, este o construcție caracteristică zonei subcarpatice a Munteniei, având parter masiv din piatră şi etaj susţinut pe grinzi de lemn, acoperiș înalt din şindrilă, prispă la etaj pe toată latura de sud, parmalâc şi stâlpi din lemn cioplit. Intrarea în casă se face prin latura de sud, printr-o scară interioară din lemn care te conduce la etajul cu prispă cu vedere la sud şi vest. Expoziția, reorganizată în cursul anului 2020, ilustrează istoria scrisă şi nescrisă a orașului Pucioasa, a modului în care oamenii acestei așezări s-au exprimat de-a lungul timpului din punct de vedere economic, social şi cultural, și au reuşit să transforme această localitate dintr-un sat neînsemnat într-o staţiune balneoclimaterică vestită în ţară dar şi peste hotare (pentru miraculoasele izvoare cu apă de sulf și iod descoperite în subsolul acestei așezări, pe care oamenii acestor locuri au ştiut să le exploateze).

Hotelul CERES Pucioasa are in dotare un numar de 107 camere de doua paturi clasificate de Ministerul Turismului la doua stele si 9 camere tip apartament de lux. Camerele sunt dotate cu televizoare, telefon si grup sanitar propriu. Complexul de odihna si tratament balnear CERES reprezinta combinatia ideala de confort si clasa, flexibilitate si stil, imbinate intr-un decor unic. Masa este servita la pensiunea din incinta complexului, unde functioneaza atat un restaurant, cat si un bar, cu o mare varietate de preparate culinare bogate in calorii si vitamine cat si bauturi. Unitatea mai este dotata cu o sala de 40-50 de locuri pentru diferite intruniri sau conferinte si mai multe sali de protocoale de diferite marimi. Hotelul este situat pe Strada Republicii, la nr.1.

Clubul copiilor din Pucioasa partă numele lui Nicolae Mateescu fiindcă acesta cu generozitate a oferit localul, ce în perioada comunistă s-a mai numit şi Casa Pionierilor . Ce s-a intamplat si se intampla aici , la Clubul Copiilor reprezinta o inglobare a efortului si ambitiei colective. Sustinerea de care se bucura institutia nu este un rod al intamplarii si al interesului, este dorinta de a crea un cadru placut pentru copii si o satisfacie a muncii.Indiferent din ce unghi privesti lucrurile , menirea acestei institutii , cu bunele si relele impuse in intregul sistem de regimul communist , nu poti sa nu recunosti ca si la Pucioasa, activitatile s-au ridicat la standardele care au fost apreciate de-a lungul timpului.Cea ce mare parte a salariatilor sai, de ieri si de azi , au pus o ,, piatra'' la ridicarea acestei institutii, in sensul promovarii actului educational sin u in ultimul rand la pastrarea acestui monument de arta.Fara grija si respectul pentru valorile artistice si arhitecturale manifestate de cei care au condus aceasta institutie , poate ca azi , ca si in multe alte situatii , aceasta cladire, ,, Clubul Copiilor Pucioasa " nu ar mai fi existat. Cladirea, o bijuteria a perioadei interbelice, opera a cunoscutului architect Joja, se ridica in anul 1938 pe proprietatea negustorului Nicolae Mateescu, om harnic cu disponibilitati in planul afacerilor, dovada sunt frumoasele si elegantele sale case, unele disparute azi prin deciziile regimului comunist.

Destinatia "Casei Mateescu" ajunge in anul 1953 ,in urma unor dispute si interese, dupa ce o parte a bunurilor sale se raspandesc pe la alte institutii de stat sau in casele altora, sa fie cea de "Casa a Pionerilor".

România- Târgoviște 1986

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

C.O.S.T. Târgoviște - România 1973 - 1993

(Combinatul de Oțeluri Speciale - Târgoviște)

Mechel Târgoviște (fost Combinatul de Oțeluri Speciale - C.O.S. - Târgoviște) este o companie din industria siderurgică din România, parte a grupului siderurgic rus Mechel. Încă din anul 1978, de la punerea sa în funcțiune, Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște a fost dotat cu tehnologie modernă destinată producției de oțeluri speciale aliate și înalt aliate necesare dezvoltării industriei naționale, civile și de apărare.

Campionatele balcanice reunite de karate - Ed. I

Târgoviște 20 - 22 aprilie 2018 România

Produsul de mai sus este o medalie sportivă care celebrează prima ediție a Campionatelor Balcanice Reunite de Karate. Competiția organizată de Federația Română de Karate, a avut loc în municipiul Târgoviște, România, în perioada 20-22 aprilie 2018 (vineri, sâmbătă și duminică). Competiția propriu zisă s-a desfășurat în incinta Sălii Sporturilor Polivalente din Târgoviște, strada Unirii nr.2, iar sportivii și oficialii competiției au fost găzduiți la Hotelul Dâmbovița. În cadrul competiției au concurat, la diferite categorii de karate tradițional și general, copii, cadeți, juniori, seniori și veterani. La eveniment au participat peste 800 de sportivi din șapte țări balcanice care s-au întrecut în probele kata și kumite, individual și pe echipe. Sportivii români au obținut succese importante: 5 medalii de aur, 11 de argint și 5 de bronz.

Sigiliu - Primarul comunei Lucieni 1870

Plasa Dâmbovița, Districtul Dâmbovița

Lucieni este o comună din județul Dâmbovița, care include și satul Olteni (din anul 2004) și care se află în zona centrală a județului, pe malul drept al Dâmboviței, la 9 km sud de Târgoviște, fiind străbătută de șoseaua națională DN72 care leagă Târgoviște de Găești. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3131 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3095 locuitori), dintre care: români – 96,32%, romi – 1,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei dâmbovițene Lucieni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,04%, adventiști de ziua a șaptea – 5,87% și restul nedeclarată sau altă religie. Deasupra am postat o poză cu Primăria comunei Lucieni, județul Dâmbovița.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localitații este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din perioade diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Regimentul 3 Dâmbovița no. 22

Palatul de Justiție

Palatul Diviziei

Palatul poștal

Prefectura

Primăria

Școala de cavalerie

Bulevardul Carol I

Vederi

Gara

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 m) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120 – 125 m, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găiești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Dâmbovița, din perioade diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.