Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

Clădirea Bublik din capitala Rusiei - Moscova, cartierul vestic Oceakovo-Matveevskoe, strada Nejinskaya, a fost construită în anul 1972 după planul arhitectului sovietic Eugen Stamo și sub conducerea inginerului Aleksandr Markelov.

Această clădire masivă are forma unui covrig (Bublick în limba rusă) și deține 913 apartamente. Edificiul se prezintă sub forma unui bloc cilindric înalt de 155 m înălțime, cu o curte interioară, terenuri de joacă, spații verzi, are 9 etaje și peste 26 de intrări. Mai mulți locatari au spus că pentru vizitatorii ocazionali era foarte greu de găsit intrarea potrivită. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a populației din estul Europei era țărănime care trăia în orașe rurale, cu toate acestea, după al Doilea Război Mondial sa născut clasa de mijloc și a trebuit să trăiască undeva. În perioada socialistă, Europa de Est a fost gazda multor structuri „brutaliste” neobișnuite, în special Moscova. Autoritățile comuniste au fost nevoite să industrializeze și să extindă orașele cât mai curând posibil din cauza afluxului mare de populații rurale în orașele capitale. Pentru a face față marelui aflux de cetățeni spre oraș și pentru a marca Jocurile Olimpice de Vară, desfășurate la Moscova, în anul 1980, autoritățile supreme sovietice au decis construirea a cinci astfel de clădiri ce ar fi trebuit simbolizeze cercurile olimpice, dacă se privea de deasupra. Deoarece clădirile erau prea masive, scumpe de întreținut și destul de îndepărtate unele de altele, iar locuințele sovietice erau orientate strict pe caracter practic și accesibilitate, întregul proiect a fost abandonat existând astăzi doar două asemenea clădiri.

Inițial la primul etaj al clădirii se aflau farmacii, magazine, saloane de coafură, un atelier de spălătorie și croitorie, de asemenea un club pentru copii și chiar o bibliotecă. Camerele de aici nu sunt dreptunghiulare, ci trapezoidale ceea ce face ca dispunerea mobilierului să fie mai greoaie.
Șoseaua de peste clădire este o amenajare urbanistică – mare atracție turistică, din orașul Santa Cruz de Tenerife (Insulele Canare) – Spania.

Proiectul Road Over Building (Drumul de peste clădire) a început ca o soluție la o problemă majoră de transport într-un centru aglomerat al orașului. Proiectul a presupus construirea unui drum care să treacă peste o clădire existentă pentru a atenua congestionarea traficului în zonă. Proiectul a început cu studii ample de planificare și fezabilitate pentru a determina cerințele inginerești și arhitecturale pentru ca drumul să treacă în siguranță peste clădire. Construcția a presupus instalarea de grinzi și stâlpi de oțel pentru a susține greutatea drumului și a o distribui uniform pe structura clădirii. Drumul a fost proiectat astfel încât să fie suficient de lat pentru a găzdui două benzi de circulație pe fiecare sens, cu o pasarelă pietonală pe ambele părți. Proiectul a presupus și instalarea de semnale de circulație, marcaje rutiere și iluminat pentru a asigura un flux de trafic sigur și eficient. Procesul de construcție a fost provocator și a necesitat o coordonare atentă între echipa de construcție și ocupanții clădirii pentru a asigura întreruperi minime în activitățile lor zilnice. Proiectul a fost finalizat cu succes, iar drumul peste clădire a devenit un reper în oraș, oferind o soluție unică la o problemă provocatoare de transport. Proiectul de drum a necesitat utilizarea unor tehnici și materiale inovatoare de inginerie structurală pentru a asigura siguranța și stabilitatea drumului și a clădirii.

Unele dintre materialele utilizate în proiect includ:

Grinzi de oțel: Grinzile de oțel au fost folosite pentru a susține greutatea drumului și pentru a o distribui uniform pe structura clădirii. Grinzile au fost proiectate și plasate cu atenție pentru a se asigura că pot rezista greutății drumului și a traficului.
Placă de beton: a fost folosită o placă de beton pentru a crea o suprafață solidă pentru drum. Placa a fost întărită cu bare de oțel pentru a se asigura că poate rezista la sarcini grele și poate rezista la fisurare.
Piloni: Pilonii au fost utilizați pentru a susține structura clădirii și pentru a transfera greutatea drumului pe sol. Pilonii au fost înfipți adânc în pământ pentru a oferi o fundație fermă pentru clădire și drum.

Drumul a fost proiectat ca un pod, grinzile de oțel susținând drumul și distribuind greutatea acestuia peste structura clădirii. Acest design a permis drumului să treacă peste clădire fără a compromite integritatea structurală a acesteia.Proiectul a încorporat și caracteristici rezistente la cutremur pentru a se asigura că drumul și clădirea ar putea rezista activității seismice. Grinzile de oțel au fost concepute pentru a se flexa și a absorbi energia unui cutremur fără a se rupe. Pentru a asigura siguranța drumului și a clădirii, a fost instalat un sistem de monitorizare pentru a detecta orice mișcare sau stres în structură. Sistemul include senzori care pot detecta orice modificare de temperatură, presiune sau mișcare și pot alerta echipa de construcție dacă există probleme.

Les Espaces d'Abraxas este un complex de locuințe de mare densitate din orașul francez Noisy-le-Grand, situat la aproximativ 12 kilometri de Paris. Clădirea a fost proiectată de societatea de arhitectură - Ricardo Bofill Taller de Arquitectura (RBTA) - în anul 1978, la comanda guvernului francez.

După cel de-al doilea război mondial Franța a cunoscut o perioadă de puternică urbanizare. Această urbanizare rapidă a dus la supraaglomerare și locuințe insuficiente în Paris. Pentru a compensa acest lucru, guvernul francez a implementat un proiect de creare a cinci „Orase Noi” la periferia marii metropole. Complexul inaugurat în anul 1983, are destinație de locuințe sociale, este construit din beton armat și are o suprafață de 47000 metri pătrați. Designul post-modern al clădirii utilizează motive clasice și tehnologii noi de construcție pentru a obține o estetică de lux rezervată anterior claselor superioare. În ciuda faptului că a primit critici, clădirea a fost un succes timpuriu pentru Bofill și i-a adus succes și laude internaționale. Complexul mare de 591 de apartamente a fost proiectat în 1978 și finalizat în 1982. A dobândit rapid statutul iconic, amplificat de utilizarea sa ca decoruri de fundal în filme și clipuri muzicale. Este alcătuită din trei clădiri: Le Palacio (palatul) este cea mai mare, urmată de Le Théâtre (teatrul) la vest, de formă semicirculară cu 10 etaje și cea mai mică L'Arc (arcul) între celelalte două. Le Palacio are 18 etaje, cuprinzând trei clădiri dispuse în formă de U și conține 441 de unități individuale cu 2-5 dormitoare; Le Théâtre are 130, iar L'Arc are 20. În deceniile de după crearea sa, condițiile de viață din complex s-au deteriorat în măsura în care demolarea lui a fost dezbătută la mijlocul anilor 2010. „Orașele Noi” au fost criticate ca fiind lipsite de „identitate”. Clădirea a fost construită cu panouri prefabricate din beton realizate prin amestecarea oxizilor cu ciment pentru a crea un aspect policromatic. Acest tip specific de beton prefabricat a fost dezvoltat de inginerii proiectului și a fost rezistent la intemperii și a declanșat o nouă eră a construcției franceze din beton.Site-ul RBTA, despre construcția complexului Les Espaces d'Abraxas precizează: "Fațadele au fost construite din secțiuni prefabricate, tăiate după formele lor individuale și nu în panouri încadrate, astfel încât rosturile să fie invizibile. Aceste panouri sunt din piatră, un amestec de nisip, ciment gri și alb și oxizi. Ocru foarte deschis și Nuanțele violet-albastru obținute din aceste amestecuri sunt extrem de subtile. Scopul utilizării acestui material contemporan, care se armonizează cu centrul urban, rămânând în același timp discret, este redescoperirea calităților pietrei și a referințelor culturale." Arhitecții Farrell și Furman notează combinația de proporții mari și forme clasice romane, grecești și baroc din Les Espaces d' Abraxas ca fiind „o combinație unică a sublimului romantic și a venerației totalitare” și postulează acest lucru ca un posibil motiv pentru popularitatea sa ca „un fundal pentru lungmetrajele distopice”.

Piața în aer liber, situată în centrul complexului , a fost proiectată pentru a aminti de Forumurile Romane. Inventarea de noi tehnologii, cum ar fi betonul prefabricat, combinată cu motive clasice, a permis realizarea unei „extravaganțe pseudo luxoase”, care în mod tradițional era reținută doar pentru clasele superioare. Pe acoperișurile unităților Le Théâtre și L'Arc , există grădini cu copaci, dar acestea nu sunt accesibile locuitorilor. În anul 2019 expertul-arhitect Owen Hatherley a criticat „calitatea sinistră, dominatoare” a complexului, pe care o atribuie influenței comuniste de la acea vreme.

xxx

"NO COMMENT"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHIȚCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Agenția Națională pentru Romi - Guvernul României

In februarie 1997 se infiinteaza, in cadrul Guvernului Romaniei, Departamentul pentru Protectia Minoritatilor Nationale (D.P.M.N.), condus de un Ministru delegat pe langa Primul Ministru. In cadrul D.P.M.N. functioneaza un compartiment guvernamental insarcinat cu problematica romilor din Romania : Oficiul National pentru Romi (O.N.R.). In februarie 2001 - D.P.M.N este reorganizat si devine o structura a Ministerului Informatiilor Publice (M.I.P.), schimbandu-si denumirea in Departamentul pentru Relatii Interetnice (D.R.I.), in cadrul caruia functioneaza si Oficiul National pentru Romi (O.N.R.). In iulie 2003 - D.R.I. trece din componenta fostului Minister al Informatiilor Publice (M.I.P.) in cadrul Secretariatului General al Guvernului (S.G.G.). Functionand in cadrul D.R.I., Oficiul National pentru Romi (O.N.R.) isi schimba denumirea in Oficiul pentru Problemele Romilor (O.P.R.). In octombrie 2004 - Guvernul adopta o ordonanta de urgenta -O.U.G. nr. 78 /7 octombrie 2004 pentru infiintarea unui nou organism, Agentia Nationala pentru Romi (A.N.R.), condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat. Se adopta hotararea de guvern - H.G. nr. 1703 din 14/10/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Romi (A.N.R.). A.N.R. este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, coordonat de Ministrul coordonator al Secretariatului General al Guvernului si preia atributiile Oficiului pentru Problemele Romilor (O.P.R.) din structura Departamentului pentru Relatii Interetnice. Agenția Națională pentru Romi se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în coordonarea prim- ministrului, prin Secretariatul General al Guvernului. Agenția Națională pentru Romi elaborează politica și strategia Guvernului în domeniul respectării, promovării și afirmării drepturilor minorității romilor. Misiunile acestei agenții sunt:

Asigură urmărirea şi controlul aplicării reglementărilor din domeniul său de activitate și a celor privind organizarea și funcționarea instituțiilor care își desfășoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea sa.
Administrare a fondurilor bugetare pentru elaborare a programelor de dezvoltare a comunităţii de romi.
Asigură elaborarea politicilor sociale, strategiilor şi programelor destinate minorităţii romilor.
Asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional pentru realizarea obiectivelor strategice din domeniul său de activitate.

Atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Romi sunt:

Avizează proiecte de legi şi alte acte normative care au incidenţă asupra drepturilor şi îndatoririlor persoanelor aparţinând minorităţii romilor;
Solicită date şi informaţii de la autorităţile publice, necesare îndeplinirii atribuţiilor proprii;
Primeşte şi examinează cererile şi sesizările adresate de către instituţii, organizaţii sau persoane fizice şi comunică punctul de vedere de specialitate al agenţiei;
Sprijină cercetările ştiinţifice în domeniul relaţiilor interetnice prin menţinerea de contacte cu personalităţi din domeniu;
Dezvoltă un sistem de informare, formare şi consultanţă accesibil minorităţii romilor.
Iniţiază şi desfăşoară acţiuni de formare privind combaterea discriminării la nivelul romilor în cadrul administraţiei publice centrale şi locale;
Iniţiază, negociază şi încheie, prin împuternicirea Guvernului, documente de cooperare internaţională din domeniul incluziunii romilor.
Asigură elaborarea politicii şi strategiei Guvernului în domeniul protecţiei drepturilor minorităţii romilor şi a altor atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate;
Elaborează şi supune spre aprobare Guvernului, cu avizul Secretariatului General al Guvernului, strategii şi programe naţionale şi internaţionale în domeniul incluziunii romilor în conformitate cu principiile şi normele interne şi internaţionale.
Promovează şi organizează programe privind păstrarea, exprimarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţii romilor;
Promovează, în colaborare cu organizaţiile de romi, programe locale pentru procurarea documentelor de identitate.
Participă împreună cu alte organe ale administraţiei publice, cu organizaţiile neguvernamentale ale romilor şi cu reprezentanţi ai minorităţii romilor la evaluarea principalelor nevoi ale comunităţilor de romi şi coordonează aplicarea programelor de sprijinire a acestora.
Finanţează şi cofinanţează programe şi proiecte în domeniul incluziunii romilor; iniţiază, negociază şi încheie, prin împuternicirea Guvernului, documente de cooperare internaţională din domeniul incluziunii romilor.
Monitorizează aplicarea actelor normative interne şi internaţionale referitoare la protecţia minorităţii romilor;
Participă la crearea şi dezvoltarea unei baze de date referitoare la minoritatea romilor;
Monitorizează şi întocmeşte raportări privind stadiul implementării strategiilor în domeniul îmbunătăţirii situaţiei romilor.
Evaluarea principalelor nevoi ale comunităţilor de romi;
Evaluează proiectele cu finanţare externă în domeniul incluziunii romilor;
Analizează şi evaluează posibilele efecte discriminatorii ale reglementărilor actuale şi acţionează pentru perfecţionarea cadrului juridic existent;

Iron Fist Academy

Nicolae Stoian - Kyokushin Karate - Kickboxing

Produsul de mai sus a fost realizat la comanda Iron Fist Academy (Academiei Pumnul de oțel), care este o academie (club) de karate, fondate de sportivul Nicolae Stoian. Academia duce lucrurile puțin mai departe și se concentrează nu doar pe forța de lovire ci pe disciplina pe care sportivul o învăța și aplică de a face pasul lateral, construindu-și încrederea în ei. Aici copii sunt învățați să persevereze, chiar și după o înfrângere, aici ei învață să facă pasul în afara zonei de confort încă de la o vârstă fragedă și să își construiască încrederea în ei pe care doar confruntarea cu propriile limite le-poate oferi. Academia are cluburi în București (Șoseaua Nordului), Corbeanca, Pipera și Voluntari.

Nicolae Stoian este multiplu campion european și internațional de Karate Kyokushin. Redau mai jos câteva dintre performanțele sale: triplu campion european, triplu campion mondial, 11 medalii la campionatele europene și 6 medalii la campionate mondiale.

F.R.C. 50 ani 1926 - 1976 (Federația Română de Ciclism)

Federatia Româna de Ciclism a fost fondata la 26 Aprilie 1931 si s-a reorganizat în conformitate cu Legea Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000 la data de 16 Noiembrie 2001. În actuala forma juridica ea este continuatoarea de drept a Federatiei Române de Ciclism care a functionat în subordinea Ministerului Tineretului si Sportului pâna la data de 16 Noiembrie 2001. Federatia Româna de Ciclism este structura sportiva de interes national, constituita prin asocierea tuturor cluburilor cu sectii de ciclism si asociatiile judetene de ciclism si a Municipiului Bucuresti, afiliate sau recunoscute de aceasta. Este singura autorizata sa organizeze si sa controleze activitatea de ciclism din România. Federatia Româna de Ciclism este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica si fara scop lucrativ. Dobândirea personalitatii juridice s-a facut conform legii. Ea organizeaza sau tuteleaza competitiile oficiale de ciclism cu caracter national si cele internationale care au loc pe teritoriul României și are sediul în Bucuresti, str. Academiei, nr. 2, sector 3. Federatia Româna de Ciclism este afiliata la Uniunea Ciclista Internationala (UCI) si la Uniunea Europeana de Ciclism (UEC) si respecta, în activitatea ei, statutele si reglementarile celor doua organisme internationale și este membra a Comitetului Olimpic Român. Ea are ca scop principal organizarea si controlul practicarii ciclismului în România, extinderea ciclismului pe întreg teritoriul României, precum si aplicarea unui sistem organizat de selectie, pregatire si participare la competitii, în vederea dezvoltarii activitatii de performanta si obtinerea unor rezultate de prestigiu, pe plan national si international. Obiectivele Federatiei Române de Ciclism sunt:

asigura reprezentarea României în competitiile sportive si în organismele internationale la care este afiliata, stabileste si intretine relatii de colaborare si schimburi sportive cu federatii similare din alte tari si cu alte organisme internationale;
împreuna cu structurile sportive afiliate conlucreaza cu organele administratiei publice centrale si locale în vederea asigurarii mijloacelor si conditiilor necesare pentru pregatirea sportivilor de performanta;
organizeaza sistemul competitional intern;
militeaza pentru promovarea, de catre sportivi, antrenori, arbitrii si alti tehnicieni din domeniu a spiritului de “fairplay”, cinste, corectitudine, munca, întrajutorare în pregatire si competitii;
actioneaza impotriva practicii de folosire a substantelor si metodelor interzise în sport, în conformitate cu reglementarile interne si internationale;
actioneaza pentru formarea si perfectionarea continua a specialistilor din domeniu, în corelatie cu nevoile 2 activitatii de ciclism;
se preocupa de atragerea si implicarea cercetarii stiintifice si medicinei sportive în obiectivizarea si dirijarea procesului de selectie si pregatire a sportivilor;
se preocupa de dezvoltarea bazei materiale de interes national destinate ciclismului;
sprijina moral si material membrii federatiei sau fosti sportivi si tehnicieni aflati în situatii de necesitati deosebite;

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Amintiri din copilărie 1 noiembrie 2017

Produsul de mai sus este o medalie școlărească care mobilizează copii în obținerea de bune rezultate în activitățile școlare. Amintiri din copilărie este numele unui concurs dar și al unei reviste școlărești. La concursul Amintiri din copilărie sunt bineveniți toți copiii de la toate grupele de grădiniță și din toate clasele primare. Concursul are profil interdisciplinar, fiind format din subiecte de Limba Română, Matematică și Științe. Pentru clasele PRE-IV, subiectele au format tip grilă, iar pentru grupele de grădiniță, subiectele sunt concepute sub forma unor jocuri educative, cu multiple metode de rezolvare: încercuire, unire, bifare, colorare. Toate cerințele sunt conforme cu programa școlară în curs și testează cunoștințele copiilor într-un mod educativ și isteț, pregătindu-i pentru Evaluările Naționale. Iubită de copii, recomandată de profesori și apreciată de părinți, revista Amintiri din Copilărie urmărește conceptul de „edutainment”, îmbinând educația cu distracția. În paginile ei copiii vor regăsi articole, benzi desenate, limba engleză, matematică distractivă, jocuri de perspicacitate, proiecte STEM, ilustrații pline de farmec, totul într-un număr super-distractiv. Conținutul revistei este original, toate materialele fiind elaborate de specialiști în educație, psihologi și graficieni români.

Pentru că se dorește încurajarea celor mici de a păși entuziaști în lumea cunoașterii și contribuirea activă la dezvoltarea unui mediu educațional lipsit de prejudecăți și discriminare se oferă premii tuturor copiilor participanți. Super Medalia pentru Istețime „Amintiri din Copilărie” se oferă tuturor participanților, ca o recompensă pentru efortul depus și pentru implicare. Diplomele „Amintiri din Copilărie” se oferă, de asemenea, tuturor copiilor, dar acestea evidențiază nivelul de performanță la care se situează fiecare dintre ei. Pe reversul acestei medalii este reprezentată stilizat Cupa Campionilor Europeni la fotbal – trofeu câștigat și de clubul sportiv Steaua București, în anul 1986, împotriva clubului spaniol FC Barcelona, pe stadionul din Sevilla.

Trofeul Ligii Campionilor, de asemenea cunoscut și ca Cupa Campionilor Europeni, se acordă anual de către UEFA clubului de fotbal care câștigă Liga Campionilor UEFA. Trofeul este transferabil, la finele sezonului următor de UEFA Champions League, deținătoarea lui actuală îl returnează forului UEFA, ca aceasta la rândul său să-l înmâneze noii campioane europene inter-cluburi. Aceasta este a 6-a cupă la număr. Conform unei reguli introduse de UEFA în sezonul 1968-1969, clubul care câștigă Liga Campionilor de 5 ori, sau 3 ori consecutiv, poate să-și păstreze trofeul pentru totdeauna. Până în prezent doar cinci cluburi dețin în posesie permanentă trofeul Ligii Campionilor:

Real Madrid - după cinci câștiguri consecutive între 1956 – 1960
Ajax Amsterdam - după cel de-al treilea câștig consecutiv în 1973
Bayern Munchen - după cel de-al treilea lor câștig consecutiv în 1976
A C Milan - după obținerea a cinci titluri - 1994
F C Liverpool - după obținerea a cinci titluri - 2005
F C Barcelona – după obținerea a cinci titluri - 2015

Jeton (sigiliu) - Arsenalul Armatei 82 - 787

C.F.R. 284 (Căile Ferate Române)

Piesa prezentată mai sus pare a fi un jeton sau un sigiliu metalic ce se aplica pe ușile vagoanelor CFR care transportau produse militare. Arsenalul armatei a fost denumirea generică dată unei clădiri, întreprinderi sau entități în care se produceau sau se depozitau bunuri destinate armatei naționale. Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Căile Ferate Române (CFR) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR. Prima cale ferată din lume s-a inaugurat în data de 15 septembrie 1850 în Anglia, între oraşele Liverpoool şi Manchester. Pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe data de 20 august 1854 și făcea legătura între Oraviţa şi Baziaş. Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită inițial doar pentru transportul cărbunelui. De la 12 ianuarie 1855 linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a imperiului austriac. După diverse îmbunătățiri tehnice la linie în următoarele luni, relația Oravița - Baziaș a fost deschisă pentru traficul de pasageri la data de 1 noiembrie 1856. Pe data de 1 septembrie 1865, compania engleză John Trevor-Barkley a început construcția liniei ferate Bucureşti - Giurgiu, date în folosinţă în dat de 26 august 1869. În septembrie 1866 Parlamentul României a aprobat construcția unei linii ferate de 915 km, de la Vârciorova (malul Dunării - judeţul Mehedinţi de astăzi) până în oraşul moldovenesc Roman, trecând prin Piteşti, Bucureşti, Buzău, Brăila, Galaţi, şi Tecuci. Costul construcției era la acel timp de 270000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe faze - prima parte, Piteşti - Roman a fost deschisă la 13 septembrie 1872, iar partea Vârciorova - Pitești pe 9 mai 1878.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII