Epaminonda's Blog.....: KATVIJK AAN DEN RIJN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea olandeză KATVIJK AAN

DEN RIJN, provincia OLANDA DE SUD, din vremuri diferite,

dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Turnul de apă

Gimnaziul

Cimitirul nou

Biserica

Moara de vânt Geregtigheid

O intrare în localitate

Colegiul

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

xxx

"SERENADĂ"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHIȚCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Alexandru și Aristia Aman 1908

Fondatorii Bibliotecii publice din Craiova

Biblioteca județeană "Alexandru și Aristia Aman"

Craiova - Centenar 1908 - 2008

Alexandru Aman (1820-1885), magistrat, fratele mai mare al celebrului pictor Theodor Aman şi soţia sa, Aristia Aman (1833-1904), născută Grigorie Lăceanu, lasă, prin testamente, întreaga lor avere – case, mobile, tablouri, cărţi şi obiecte de artă – Primariei Craiova, pentru înfiinţarea unui aşezământ public de cultură: Fundaţia “Alexandru şi Aristia Aman”, formată din bibliotecă, muzeu şi o galerie de tablouri. Redau mai jos câteva rânduri din testamentele lor:

Alexandru Aman: “Pentru cultura poporului din oraşul meu natal Craiova, îi leg biblioteca mea, precum şi toată colecţia mea de tablouri originale ale familiei mele, obiecte de artă şi toate mobilele. Cu acestea să se înfiinţeze o bibliotecă liberă şi un muzeu pentru răspândirea cultului de frumos în sine…”
Aristia Aman: “Voiesc… ca în casele mele din acest oraş cu tot locul şi dependinţele lor din strada Kogălniceanu, Primăria Craiovei să înfiinţeze şi să întreţină o bibliotecă publică în etajul de jos, un muzeu cu o galerie de tablouri la etajul de sus al acestor case…”

Fundaţia “Alexandru şi Aristia Aman”, inaugurată la 21 decembrie 1908 şi compusă din trei secţiuni: bibliotecă, pinacotecă şi muzeu, s-a bucurat de un prestigiu deosebit, atestat şi de semnăturile în cartea de onoare a unor personalităţi marcante care au vizitat acest centru cultural din Craiova: regele Ferdinand, regina Maria, regele Carol al II-lea, prinţul G. Ştirbei, g-ral Al. Averescu, Nicolae Iorga, Petre Antonescu, N. Ghica-Budeşti, Mihail Dragomirescu, Emil Grigorovitza, Ramiro Ortiz, G. Ionescu-Siseşti, Simion Stoilow, Sabba Ştefănescu, Gh. Ţiţeica, Ion Kalinderu, Lucian Blaga, Victor Eftimiu, Şt.O. Iosif, Marius Bunescu, Onisifor Ghibu, C.C. Giurescu, Tache Papahagi, Simion Mehedinţi, Spiru Haret, Ion Minulescu ş.a. Biblioteca a început să funcţioneze cu un număr mic de volume donate de fondatori, lucrări de literatură, artă, istorie, drept, filosofie, în limbile română, franceză, greacă şi latină, moştenite de familie, achiziţionate de Alexandru Aman în perioada studiilor la Paris, cumpărate din ţară sau primite în timpul vieţii sale. Zestrea bibliotecii a sporit, după cum atestă documentele vremii, prin achiziţii şi donaţii datorate legăturii cu o serie de instituţii culturale, ştiinţifice sau persoane particulare iubitoare de carte. Prima insituţie care a contribuit la îmbogăţirea colecţiilor Bibliotecii “Alexandru şi Aristia Aman” a fost Academia Română, donatoare a unor valoroase lucrări ale istoricilor şi filologilor români. În anul 1921, după Theodor Popescu şi Ştefan Ciuceanu, la conducerea Fundaţiei Aman a fost numită Elena Farago care a condus această instituţie timp de peste trei decenii, locuind şi creând în casa care astăzi adăposteşte o expoziţie permanentă dedicată poetei. Până în 1950 biblioteca a fost patronată de primăria locală. Începând cu 1 noiembrie 1950 devine bibliotecă regională până în 1968, apoi municipală, iar din 1974 – judeţeană. Cărţile din inventarul fundaţiei se regăsesc în colecţiile de bază ale bibliotecii publice a oraşului Craiova, instituţie care a reluat numele fondatorilor în 1991. Celelalte bunuri ale fundaţiei: mobilier, tablouri, gravuri, monede etc. se regăsesc în inventarele Muzeului de Artă şi Muzeului Olteniei din Craiova.

Biblioteca a început să funcţioneze cu un număr mic de volume donate de fondatori, lucrări de literatură, artă, istorie, drept, filosofie, în limbile română, franceză, greacă şi latină, moştenite de familie, achiziţionate de Alexandru Aman în perioada studiilor la Paris, cumpărate din ţară sau primite în timpul vieţii sale. Zestrea bibliotecii a sporit, după cum atestă documentele vremii, prin achiziţii şi donaţii datorate legăturii cu o serie de instituţii culturale, ştiinţifice sau persoane particulare iubitoare de carte. Prima insituţie care a contribuit la îmbogăţirea colecţiilor Bibliotecii “Alexandru şi Aristia Aman” a fost Academia Română, donatoare a unor valoroase lucrări ale istoricilor şi filologilor români. În 1921, după Theodor Popescu şi Ştefan Ciuceanu, la conducerea Fundaţiei Aman a fost numită Elena Farago care a condus această instituţie timp de peste trei decenii, locuind şi creând în casa care astăzi adăposteşte o expoziţie permanentă dedicată poetei. Până în 1950 biblioteca a fost patronată de primăria locală. Începând cu 1 noiembrie 1950 devine bibliotecă regională până în 1968, apoi municipală, iar din 1974 – judeţeană. Cărţile din inventarul fundaţiei se regăsesc în colecţiile de bază ale bibliotecii publice a oraşului Craiova, instituţie care a reluat numele fondatorilor în 1991. Celelalte bunuri ale fundaţiei: mobilier, tablouri, gravuri, monede etc. se regăsesc în inventarele Muzeului de Artă şi Muzeului Olteniei din Craiova. Adresa de corespondență a biliotecii este: Strada Mihail Kogălniceanu, nr. 9. În clădirea Bibliotecii Judeţene “Alexandru şi Aristia Aman” cu intrarea din str. C.S. Nicolăescu-Plopşor, la etajul I, se află Secţia de Împrumut la domiciliu pentru Adulţi, care pune la dispoziţia cititorilor peste 120 000 de volume din toate domeniile. Secţia are două săli unde cărţile sunt aşezate în sistemul accesului liber la raft.

Sala destinată colecţiilor de beletristică pune la dispoziţia cititorilor atât cărţi pentru satisfacerea cererilor de lectură ale elevilor şi studenţilor (cuprinzând cărţi în limba română şi în limbi străine din bibliografia şcolară) cât şi cărţi pentru lectura de loisir, fondul de carte fiind îmbogăţit în permanenţă cu ultimele apariţii, în funcţie şi de cererile utilizatorilor.
Sala destinată cărţilor de specialitate pune la dispoziţia cititorilor cărţi din toate domeniile, necesare elevilor, studenţilor şi celor care doresc să-şi aprofundeze cunoştinţele dintr-un anumit domeniu.

Secţia de împrumut la domiciliu pentru adulţi oferă informaţii privind colecţiile bibliotecii atât prin catalogul electronic cât şi prin cele trei cataloage aflate în secţie: alfabetic, sistematic şi pe titluri. Tot fondul de carte se află în baza de date a bibliotecii, care poate fi consultata atat la sediul bibliotecii cat şi on-line. Bibliotecarii secţiei se implică direct în satisfacerea cererilor de lectură ale utilizatorilor, avându-se în vedere faptul că cititorii, elevi şi studenţi, majoritatea vin cu tema propusă, dar nu au o bibliografie stabilită de profesorii coordonatori. În secţie se fac periodic sondaje de opinie şi se întocmesc liste cu cărţile solicitate, apoi se trimit spre serviciul de achiziţii a publicaţiilor pentru a răspunde cât mai repede cererilor de lectură ale cititorilor. Biblioteca Judeţeană “Alexandru şi Aristia Aman” are organizate 4 filiale, pentru a veni în sprijinul utilizatorilor din cele mai mari cartiere craiovene, conform cerinţelor de informare, lectură şi studiu. Colecţiile filialelor sunt alcătuite din fond de carte enciclopedic, destinat împrumutului la domiciliu, încercându-se în acest fel, satisfacerea dorinţelor de lectură şi informare de la vârsta copilăriei şi adolescenţei, până la vârsta a treia. Colecţiile filialelor sunt puse la dispoziţia utilizatorilor în sistemul accesului liber la raft. Filialele bibliotecii oferă cărţi din bibliografia şcolară, lucrări de referinţă, cărţi pentru copii, beletristică, publicaţii adresate tuturor categoriilor socio-profesionale din cartierele craiovene.Pentru o mai bună orientare a utilizatorilor bibliotecii, toate cele patru filiale sunt conectate la Internet, având permanent legătura cu baza de date constituită la nivelul Bibliotecii Judeţene Aman.

Filiala nr. 1: Cartier Brazda lui Novac, Bloc G8, parter;
Filiala nr. 2: Cartier Craioviţa Nouă, Complex Orizont, parter;
Filiala nr. 3: Cartier Valea Roşie, Bloc 52, sc. 1, ap. 1;
Filiala nr. 4: Cartier Rovine, Bloc E21, sc. 2, ap. 1.

Combinatul chimic Craiova

Combinatul chimic din municipiul Craiova, denumire actualizată –Doljchim, a fost o companie românească specializată în producerea de îngrășăminte chimice minerale, de metanol și de intermediari. El a fost înființat în anul 1961, având ca obiect de activitate producerea îngrășămintelor chimice și a unor produse de sinteză organică prin chimizarea completă a gazelor naturale. Combinatul a fost cumpărat de către compania Petrom în anul 1998. În anul 2010 a fost închis și toate clădirile au fost demolate pentru decontaminarea zonei. Adunarea generală a acționarilor OMV, a decis să închidă combinatul odată cu deschiderea centralei electrice de la Brazi, bazată pe gazul intern. Găsind astfel soluția gazului românesc, combinatul a fost închis după modernizarea fabricii de metanol, modernizarea și înnoirea parcului de vagoane cisternă. Totul a fost o afacere a conducerii Doljchim în parteneriat cu sindicatul liber Doljchim și Bordul OMV, pe fondul acceptării disponibilizărilor masive de personal, au fost vândute instalații și utilaje ca piese de schimb în regim de fier vechi fără plata de TVA, asta în timp ce clienții erau refuzați și contractele de vânzare reziliate. Ioan Niculae a declarat că OMV a vândut combinatul Doljchim la fier vechi și a tăiat tot, ca să nu mai poată folosi românii vreun utilaj. Petrom, cea mai mare companie românească a fost cumpărată în 1998, pe timpul guvernării Convenției Democratice, de către OMV, o companie de stat austriacă, cu drept de explorare a zăcământului natural al României plătind cele mai mici redevențe din istoria Europei. În anul 2006 a fost înregistrat cel mai mare profit al combinatului de la înființare și în decembrie 2008 a fost comunicată decizia de închidere a Doljchimului.

Clubul sportiv Universitatea Craiova 1948 - 1973

Universitatea Craiova este unul dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, fiind și prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei U.E.F.A.. Echipa s-a înscris după o perioadă de inactivitate în Liga a IV-a Dolj 2015 – 2016. Înființată în anul 1948, s-a numit inițial Clubul Sportiv Universitar Craiova și a aparținut Asociației Naționale a Studenților din România (A.N.S.R.). În anul 1950 a fost redenumită Știința Craiova, nume rămas și astăzi drag multora dintre suporterii Universității Craiova. Din anul 1966 până în prezent clubul se numește Universitatea Craiova. A fost prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de Cupa Europeana la fotbal, în sezonul 1982 – 1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981 – 1982; de asemenea a fost prima echipă din România care a eliminat formații din Germania (Kaiserslautern) și Anglia (Leeds United). În sezonul 2004 – 2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezență în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. Este supranumită "campioana unei mari iubiri", nume care reflectă popularitatea echipei. Această titulatură, devenită notorie, i-a fost dată de către Adrian Păunescu. Echipa joacă pe stadionul Ion Oblemenco din anul 1966, atunci fiind construit, inițial numindu-se stadionul Central. După moartea celui mai iubit dintre jucătorii echipei, Ion Oblemenco, s-a luat hotărârea ca stadionul să preia numele idolului din Bănie.

Clubul a fost dezafiliat în 2011 de la FRF, astfel că în sezoanele 2011-2012 și 2012-2013 nu a participat în nicio competiție. Fondat în 1948, Clubul Sportiv Universitatea Craiova a fost un veritabil ambasador al României. Golurile lui Oblemenco, Balaci, Cârțu ori Cămătaru și marile meciuri europene au făcut să iasă în stradă sute de mii de români! Care s-au identificat și au iubit Știința! Au făcut din Craiova capitala fotbalului românesc ani la rând. Din 1948 până în 1992, cât timp clubul și implicit secția sa de fotbal s-au aflat sub tutela Ministerului Educației Naționale, CS Universitatea Craiova a realizat marile performanțe: patru titluri naționale și cinci cupe ale României, plus calificarea în premieră pentru o echipă românească în semifinalele unei cupe europene. În 1992, secția de fotbal a CS Universitatea Craiova s-a desprins de clubul-mamă. În 2013, după numeroase cereri depuse la Ministerul Educației, CS Universitatea Craiova a primit acceptul reînființării secției de fotbal, pasul esențial pentru demararea noului proiect.

Renașterea echipei de suflet a Craiovei are la baza un contract de asociere încheiat între trei entități, conform legislației în vigoare, fără a se constitui într-o nouă societate cu personalitate juridică. Părțile, una de drept privat și două de drept public, sunt: Club Sportiv U Craiova S.A., C.S. Universitatea Craiova și Municipiul Craiova. Club Sportiv U Craiova S.A. va asigura, din surse proprii și surse atrase, tot suportul financiar necesar desfășurării activităților sportive, de administrare și organizare a obiectului central de activitate: fotbalul. Societatea comercială, deținătoare a Certificatului de Identitate Sportivă, va înscrie echipele de copii, juniori și seniori în campionatele și competițiile de fotbal, naționale și internaționale, demarând cu înscrierea echipei de seniori în Liga a II-a de fotbal profesionist, în sezonul 2013-2014. Clubul sportiv universitar, aflat sub tutela Ministerului Educației Naționale, își alătură girul, marca, titulatura, culorile, palmaresul și emblema sub care Universitatea a cunoscut marea performanță. Primăria Municipiului Craiova pune la dispoziție baza sportivă "Ion Oblemenco". Comunitatea locală a fost reprezentată la luarea istoricei decizii prin consilierii municipali aleși care au votat pentru realizarea acestui proiect în UNANIMITATE. CS Universitatea Craiova are drept principal obiectiv reînvierea spiritului alb-albastru! Redarea demnității și mândriei suporterilor olteni! Sus am postat logo-ul clubului de fotbal Universitatea din Craiova.

Festivalul Maria Tănase - 2015

Festivalul - Concurs al Interpreților Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase” este un spectacol-concurs, amplă manifestare de cultură populară, care are loc odată la doi ani, la Craiova, unde participă interpreti ai cântecului popular românesc din țară și din diaspora. Prima ediție a acestul festival – concurs a avut loc în anul 1969.

Maria Tănase (născută la data de 25 septembrie 1913 la București și decedată la data de 22 iunie 1963 tot la București) a fost o interpretă de muzică populară românească. S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu și a florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinții săi, la grădină. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În vara anului 1936 imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etno-muzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. În 1938 Maria Tănase începe să colaboreze cu renumitul restaurant „Luxandra”, unde cânta acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”. Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York, unde cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). La această Expoziție au mai fost prezenți George Enescu, Constantin Brâncuși și Dimitrie Gusti. În anul 1940 Garda de Fier distruge toate discurile existente cu Maria Tănase în discoteca Radioului, sub pretextul că distorsionau folcorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în anul 1929 cântecul prototip pentru Cine iubește și lasă)și jurnalistul Stephan Roll. A avut o relație cu premierul Armand Călinescu, ucis de un comando legionar. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război. Interpretează câteva cântece românești de mare popularitate la inaugurarea noii fundații a Societății Române de Radiodifuziune din data de 28 octombrie 1946. În 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele și Aseară vântul bătea(cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953 de la București. Din 1954 imprimă la Radio și la casa de discuri Electrecord. A jucat pe scena Teatrului Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi – 1945 și în Horia de Mihai Davidoglu – 1956. A cântat în opereta Mascota de Edmond Audran – 1944 și rolul principal din comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzsky – 1946. A cântat în filmele Se aprind făcliile – 1939 – film pierdut, România – 1947,Ciulinii Bărăganului – 1958 și în scurt-metrajul Amintiri din București - 1958. Maria Tănase a avut un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile României. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a. În anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist Emerit.Maria Tănase a fost și agentă a Serviciului Special de Informații – SSI - condus de Eugen Cristescu. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara, cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Bria să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10

A.J.V.P.S. - Asociația județeană a vânătorilor și pescarilor sportivi - Dolj

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate. Sus am postat logo-ul Asociației generale a vânătorilor și pescarilor sportivi din România.

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ihtilologie. Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre craniate. Corpul este fusiform, are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit din 3 părți: cap, trunchi și coadă. Peștii au 2 tipuri de înotătoare: perechi (pectorală și abdominală) și neperechi (dorsală, codală și anală). Cele perechi au o structură stabilă, fiind formate din piesele osoase ale centurii scapulare și pelviene. Ele ajută peștii să se scufunde în apă, să facă rotații, să mențină corpul într-o poziție normală. Cele neperechi sunt pliuri ale pielii, susținuți de raze osoase externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a peștelui, înotătoarele anale și dorsale participă la menținerea echilibrului în timpul înotului. Pielea este acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare tegumentare. Corpul este acoperit cu solzi protectori sau plăci osoase de origine dermică. Colorația este determinată de cromatofori, celule care se află sub piele și conțin granule de pigmentare.

În centrul insignei este reprezentată Artemis (la romani Diana) - una dintre cele mai vechi zeităţi ale anticihității. La început Artemis – zeiţa vânătorii – a fost protectoarea animalelor. Cultul zeiţei Artemis a fost unul dintre cele mai răspândite în Grecia. Templul ei din Efes era celebru ( Artemis din Efes ). Această zeiţă , nespus de frumoasă şi veşnic tânără , s-a născut pe insula Delos , odată cu fratele ei , Apollon cel cu părul de aur. Ei au fost fraţi gemeni . Zeiţa Artemis era surprinsă veşnic cu arcul şi tolba în spate, cu suliţa vânătorească în mână, pornind veselă la vânat prin codrii cei umbroşi ori pe câmpiile însorite. O ceată gălăgioasă de nimfe o insoţeau mereu, iar ea, plină de măreţie, îmbrăcată într-un scurt veşmânt de vânătoare , care de abia îi ajungea până la genunchi, alerga pe povârnişurile împădurite ale munţilor. Legenda spune că zeiţa mergea deseori în oraşul sacru Delfi , la fratele ei drag , Apollon săgetătorul. Acolo ea se odihnea iar în sunetele divine ale kitharei de aur a lui Apollon , ea se prindea în horă cu muzele şi cu nimfele şi păşea înaintea lor zveltă şi negrăit de frumoasă , mai mândră decât toate muzele şi nimfele şi mai înaltă decât ele cu un cap. Îi plăcea să se odihnească şi prin peşterile răcoroase înveşmântate în verdeaţă , departe de ochii muritorilor. Şi vai era de acela care îndrăznea să-i tulbure odihna.

Stema municipiului Craiova

Cu referire la stema municipiului Craiova, se pare că aceasta nu mai este agreată de municipalitate, ea fiind însușită de către un club sportiv al orașului, astfel că în prezent se studiază varianta realizării unei steme mai moderne și mai reprezentative pentru municipiu. Actuala stemă, care este încă în vigoare, s-a aprobat prin decretul nr.2394/02.08.1930, apărut în Monitorul Oficial nr. 171/02.08.1930, s-a aprobat stema oraşului Craiova, având următoarele caracteristici: „Pe scut albastru, Sfântul Dumitru îmbrăcat în roşu, cu mantia fluturândă de argint nimbat de aur, călare pe un cal de argint ridicat spre stânga,străpungând cu o lancie tot de argint un rege păgân, de aur căzut între picioarele calului. Scutul timbrat de o coroană murală cu şapte turnuri din care iese o acvilă cruciată neagră.”Calul este în poziţia „cabrat” pe picioarele din spate, el fiind o figură heraldică care simbolizează curajul. Sfântul Dumitru, protectorul oraşului, este figurat străpungând cu o lancie de argint un rege păgân, simbolizând protecţia divină asupra oraşului. Scutul este timbrat cu o coroană murală, conform stemelor oraşelor provenite din evul mediu.

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos câteva monumente de cultură și arhitectură ale orașului Craiova, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale vechi.

Școala normală

Plaja ștrandului de pe Jiu

Teatrul național

Liceul militar D.A.Sturdza

Strada Unirii

Strada Buzești

Lacul din Parcul Bibescu

Piața Marșeu

Strada Lipscani

Parcul Bibescu

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României,aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale acestui județ în perioade diferite.