Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE – JUDEȚUL HARGHITA: AVRĂMEȘTI, BĂILE CHIRUI, BĂILE HOMOROD-CAPELA, CHINUȘU, CIUCSÂNGEORGIU ȘI GÂRCIU,

Avrămești, în limba maghiară – Szentábrahám, este o comună din județul Harghita care mai include și următoarele sate: Andreeni, Cechești, Firtănuș, Goagiu, Laz-Firtănuș, Laz-Șoimuș și Medișoru Mic.

Comuna este situată la o distanță de 6 kilometri nord de orașul Cristuru Secuiesc. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2465 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 85,39%, romi - 11,27% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Avrămești astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano catolici – 6,36%, reformați – 16,83%, unitarieni – 64,9%, martorii lui Iehova – 1,05%, nicio religie – 2,15% și restul – nedeclarată sau altă religie.

În această comună se pot vizita: biserica unitariana din Firtanus cu turnuri asemănătoare unui castel, biserica unitariana-reformată cu plafoanele casetate pictate, bisericile din Cechesti cu turnurile înclinate unul spre celalalt, muntele Evreilor din Avramesti si unele conace nobiliare. Biserica unitariană din Avrămești a fost declarată monument istoric.
Băile Chirui, în limba maghiară - Kirulyfürdő, în traducere - Băile Regelui, este un sat din comuna Lueta din județul Harghita.

Satul se află situat în partea de sud a județului în Munții Harghita. Izvoarele așezării sunt cunoscute din anul 1591, dar utilizarea lor obișnuită a început abia în anul 1770. La intrarea în Băile Chirui se găsește sonda de foraj H503, care împroașcă intermitent cu apă minerală carbonată. În jurul lui a fost construit un pod circular, iar dacă sunteți norocos să ajungeți în timpul erupției, veți asista la un spectacol neobișnuit. În zona stațiunii există trei izvoare carbogazoase, puternic mineralizate (2-4 g / l). Apa este deosebit de gustoasă datorită conținutului său foarte ridicat de dioxid de carbon (CO2 = 1,6 g / l). Acestea au fost recomandate ca tratament pentru tulburările digestive, pentru hipoaciditate și ca diuretice și extern pentru bolile cardiovasculare. În afară de izvoarele minerale de aici altă importantă atracție turistică a localității este rezervația naturală Mlaștina Dumbrava Harghitei, ce se întinde pe 2 hectare. Băile Chirui se afla pe soseaua Odorhei-Miercurea Ciuc, in apropiere de Vlahita, intrarea pe valea Chiruiului se face aproape vis-a-vis de panoul indicator "Spre Baile Harghita" unde apare o sosea care urca spre stanga, pancarta cu "Baile Chirui-5 km" este bine semnalizata chiar din sosea, dar trebuie s-o iei spre dreapta. Imediat ce-ai facut "dreapta", intri intr-o padure inalta si deasa, incat de-abia mai vezi soarele. Un alt panou, ce te impresioneaza de data aceasta, apare dupa primii 2 km de mers: "Doar atunci cand ultimul copac va fi doborat, cand ultimul râu va fi otravit, cand ultimul peste va fi prins, iti vei da seama ca banii nu pot fii mancati!". Datorita aerului curat, ambiantei linistite si a climatului bland, Chiruiul a fost mult timp cel mai iubit asezamant turistic si statiune balneara din judetul Harghita si nu numai. Baile Chirui erau cunoscute inca din anul 1600, dar amenajarea lor s-a produs mai tarziu, spre anul 1770. Dupa al II-lea razboi mondial si pana la revolutia din ‘89, Baile Chirui au avut destinația de tabără pentru elevi si studenti. Drumul de 5 km pana la tabara este de proasta calitate, ai mereu impresia ca un bolovan mai ascutit o sa-ti faca praf baia de ulei sau teava de esapament. Popas obligatoriu la “Insula Harghitei” o poiana cu un singur izvor carbogazos feruginos si multe vaci la pascut. Apoi, alt popas, chiar la intrarea in statiune, unde e un izvor cu apa carbogazoasa captat printr-o instalatie de foraj. Printr-o fisura a ei tasneste cu presiune si zgomot mare, ca aburul dintr-o locomotiva, un jet de apa minerala. In jurul sondei s-a format o mlastina, totul e sangeriu, chiar si iarba sau brazii. Zgomotul sondei il auzi chiar inainte de-a o vedea. Ajuns în tabără constați că toate vilele de lemn stau sa cadă. Izvoarele sunt insa toate la locul lor. Lipseste insa animatia, “pionierii”, scolarii, "soimii patriei" sau studentii, pe care pe-aici n-o sa-i mai vedem curând.
***
Lueta, limba maghiară – Lövéte, este o comună din județul Harghita care mai include doar satul Băile Chirui.

La recensământul din anul 2011 comuna număra 3439 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari - 97,29% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Lueta astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano catolici – 95,89% și restul – nedeclarată sau altă religie.
La intrarea în stațiunea Băile Homorod, pe partea stângă a șoselei, se află o capelă (bisericuță) construită în anul 1765 de contele Lázár János, ca recunoștintă pentru că s-a vindecat de reumatism datorită efectelor terapeutice ale acestei așezări.

La intrarea în capelă este amplasată o sculptură din lemn reprezentând un călugăr. Capela (bisericuța) poate fi văzută și astăzi, ea fiind cunoscută de localnici sub numele Capela Sfântul Ioan Botezătorul. Staţiunea Băile Homorod este o localitate componentă a orașului harghitean Vlăhița, fiind situată la o distanţă de 5 kilometri de Vlăhița și 18 kilometri de orașul Odorheiu Secuiesc, dealungul văii pârâului Homorodul Mare.

Localitatea este străbătută în zona de nord, pe direcţia V-E de drumul naţional DN13A (Odorheiu Secuiesc – Miercurea Ciuc), iar pe direcţia N-S de drumul judeţean DJ 131A. Aceste căi de comunicaţii urmează firul văilor şi pâraielor dealungul cărora s-a fomat stațiunea de interes local Băile Homorod, unde sunt câteva izvoare de apă minerală. Caracteristica comună a apelor acestor izvoare este conținutul bogat în unele elemente chimice precum (litiu, mangan, bariu și iod). Aceste ape sunt utilizate atât în scopuri curative, cât și ca apă de băut.

Chinușu, în limba maghiară – Kénos, este un sat mic, de doar 146 locuitori, din comuna Mărtiniș, județul Harghita.

***
Mărtiniș, în limba maghiară – Homoródszentmárton, este o comună din județul Harghita, care include și satele: Aldea, Bădeni, Călugăreni, Chinușu, Comănești, Ghipeș, Locodeni, Orășeni, Petreni, Rareș și Sânpaul. La recensământul din anul 2011 comuna număra 2838 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3011 locuitori), dintre care: români – 1,26%, maghiari – 96,58% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei harghitene Mărtiniș, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 1,23%, romano catolici – 13,14%, reformați – 14,34%, unitarieni – 66,87% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Câteva dintre atracțiile turistice ale acestei comune sunt:

Biserica unitariană din satul Orășeni, construcție 1783 – 1785, monument istoric
Biserica unitariană din satul Petreni, construcție secolul al XIV-lea, monument istoric
Biserica unitariană din satul Mărtiniș, construcție 1889, monument istoric
Conacul „Urgon” din satul Mărtiniș, construcție 1790, monument istoricâ
Gospodării țărănești din satul Mărtiniș, construite în secolul al XIX-lea, monumente istorice
Moară de vânt din satul Călugăreni, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric
Tumulii de la Ghipeș
Cetatea „Bágyi vár” de la Bădeni
Rezervația naturală „Popasul păsărilor de la Sânpaul” (10 ha.)

Ciucsângeorgiu (în limba maghiară - Csíkszentgyörgy) este o comună din județul Harghita, care include și satele: Armășeni, Armășenii Noi, Bancu, Ciobăniș, Cotormani, Eghersec, Ghiurche și Potiond.

La recensământul din anul 2011 comuna număra 4839 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4891 locuitori), dintre care: maghiari – 96,05%, romi – 1,28% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei harghitene Ciucsângeorgiu astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano catolici – 93,88%, penticostali – 1,63% și restul nedeclarată sau altă religie. Principalele atracții turistice ale comunei se găsesc pe raza satului de reședință:

Biserica romano-catolică, fortificată, construită în stil gotic
Capela Pósaheghi Nagyboldogasszony
Biserica Greco-Catolică „Sfântu Gheorghe”, construită în secolul al XVIII-lea (ortodoxă din anul 1948)

Gârciu, în limba maghiară - Göröcsfalva, este un sat din comuna Racu, județul Harghita. Începând cu anul 1964 localitatea s-a numit Satu Nou.

La propunerea localnicilor au avut loc mai multe adunări sătești și chiar un referendum local pentru a se reveni la vechea denumire. Autoritățile județene au confirmat dorința cetățenilor trimițând propunerea Guvernului, care a promovat-o ca inițiativă legislativă, adoptată în iunie 2011 de Parlamentul României, astfel că astăzi localitatea se numește tot Gârciu.

***
Racu, în limba maghiară: Csikrákos, este o comună din județul Harghita, care include și satul Gârciu.

Comuna este situată pe DE 578, la 12 kilometri nord de Municipiul Miercurea Ciuc. Are legătură cu Moldova prin intermediul drumului județean DJ 124. Principalele ocupații ale localnicilor sunt: turismul rural şi balnear, exploatarea şi prelucrarea lemnului, extragerea balastului și agricultura în forme mixte. Principalele atracții turistice ale comunei sunt: capela romano-catolică "Sfântu Filip şi Iacob" de pe dealul Bogát, biserica fortificată romano-catolică "Sfânta Maria Mică" din secolul al XIII-lea, conacul "Cserei Mihály" cu poarta de piatră, ruinele Cetăţii Păgânilor "Pogányvár" și izvoarele de apă minerală Bogát. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 1607 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1517 locuitori), dintre care: maghiari – 97,75% și restul – necunoscută sau altă etnie. Astăzi structura confesională a populației comunei harghitene Racu se prezintă aproximativ astfel; romano catolici – 96,7% și restul – nedeclarată sau altă religie.

xxx

"NU MĂ OCOLI!"

O CARICATURĂ

DE MARGARETA CHIȚCATII

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL GORJ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Centenarul Muzeului Gorjului - Târgu Jiu 1894 - 1994

Muzeul Județean al Gorjului este una dintre instituțiile culturale de renume din țară, fiind fondată de istoricul Alexandru Ştefulescu (1856-1910). Acesta a pus bazele colecției istorice și arheologice a muzeului, împreună cu ajutorul profesorului Iuliu Moisil, a inginerului Aurel Diaconovici și a pictorului Vitold Rola Piekarski. În vara anului 1894 (16 iulie) lua naștere, fiind inaugurat în două săli de la parterul Palatului Administrativ. Patru ani mai târziu funcționa în sala mare a Gimnaziului Tudor Vladimirescu. Perioada celor două Războaie Mondiale afectează muzeul, mai ales că o parte din patrimoniul acestuia a fost distrusă. Datorită Arethiei Tătărescu (președinta Ligii Naționale a Femeilor) în 1926 se înființa noua clădire a muzeului, unde acesta își va desfășura activitatea până în 1954. După ce-și mai schimbă încă o dată sediul, în cele din urmă, în anul 1974 ajunge tot de unde plecase inițial- Palatul Administrativ – monument de arhitectură construit în anul 1875. După ce acesta este restaurat peste patru ani, adăpostește sediul Muzeului Județean până în prezent. Instituția administrează 4 muzee, 3 case memoriale și 3 case-muzeu. Instituția centrală este situată pe Strada Geneva, la nr.8 și aici sunt expuse piese de istorie și arheologie din preistorie până în 1918, numismatică (epoca romană), colecția lui Alexandru Ștefulescu, cuprinzând documente și manuscrise referitoare la istoria Gorjului începând din secolul al XV-lea dar și carte veche.

Viitorul Pandurii Târgu Jiu

Insigna de mai sus ne prezintă clubul sportiv Viitorul Pandurii Târgu Jiu ce are o istorie foarte interesantă pe care vă invit să o citiți mai jos. ACS Viitorul Târgu Jiu (până în 17 iulie 2018, ACS Șirineasa; între 17 iulie 2018 și 31 iulie 2019, ACS Energeticianul) este o echipă de fotbal fondată la Șirineasa, județul Vâlcea, România, care la capătul sezonului 2017-2018 a promovat în Liga a II-a. Între 2017 și 2019, echipa și-a jucat meciurile acasă la Petroșani, iar din vara lui 2019, s-a mutat la Drobeta Turnu-Severin. Viitorul Pandurii Târgu Jiu a fost înființat în anul 1998 sub numele de AS Șirineasa și a jucat aproape toată istoria sa la nivel județean, în ligile a IV-a și Liga a V-a ale județului Vâlcea. La sfârșitul sezonului 2015-2016, echipa a fost campioană a județului Vâlcea și a câștigat barajul de promovare cu campioana județului Dolj, Tractorul Cetate cu scorul general de 5-4 și a promovat în Liga a III-a, pentru prima dată în istoria clubului. Primul sezon de Liga a III-a a fost unul foarte dificil, cu probleme financiare și prestații modeste, care au dus echipa în zona retrogradării înainte de pauza de iarnă. În perioada de transferuri de iarnă, CS Șirineasa a transferat întreaga echipă a clubului desființat CSM Râmnicu Vâlcea, dar echipa tot nu și-a găsit ritmul, terminând pe locul al 13-lea și retrogradând în Liga a IV-a după doar un sezon. În vara anului 2017 însă, deoarece locurile de Liga a III-a nu au putut fi completate cu echipe promovate de la nivel județean, clubul a fost invitat de Federația Română de Fotbal să se înscrie din nou în Liga a III-a. Clubul a acceptat și a fost preluat de omul de afaceri Nicolae Sarcină, care a vrut întâi să schimbe numele echipei în Energeticianul Târgu Jiu dar ulterior a mutat echipa din Șirineasa la Petroșani. În sezonul 2017-2018, Sarcină a investit sume peste nivelul ligii a III-a și a adus jucători cu experiență în prima ligă, cum ar fi portarul Mihai Mincă și atacantul Florin Costea, și a obținut la pas primul loc în serie și promovarea în Liga a II-a. Denumirea de Energeticianul, înregistrată tardiv în vara lui 2017, a fost oficializată la 17 iulie 2018.Întrucât Nicolae Sarcină deținea și echipa Luceafărul Oradea în Liga a II-a 2018-2019, clubul ACS Poli Timișoara a contestat dreptul lor de participare la competiție, dar nu a avut succes. Energeticianul a retrogradat de pe cea mai înaltă poziție retrogradabilă în sezonul 2018–2019, dar Sarcină a așteptat până la începerea noului sezon, în speranța că se vor retrage alte echipe; cum aceasta nu s-a întâmplat, a retras echipa Luceafărul Oradea, iar echipa Energeticianul a luat numele de Viitorul-Pandurii, ceea ce a atras contestații atât din partea echipei Pandurii Târgu Jiu, cât și din partea clubului de Liga I FC Viitorul. Între 1998 și 2007, atunci când echipa era cunoscută sub denumirile de AS Șirineasa și CS Șirineasa, aceasta își desfășura jocurile de acasă pe Stadionul Comunal, un stadion de 1.000 de locuri din Șirineasa, județul Vâlcea. Începând cu 2017, echipa încă denumită CS Șirineasa a fost mutată de noul proprietar de la Șirineasa la Petroșani și a început să dispute partidele de pe teren propriu pe Stadionul Jiul, o arenă cu o capacitate de peste 15000 de spectatori.

Stema orașului Rovinari

Rovinari este un oraș (din anul 1981) din județul Gorj, care include și satul Vârț, fiind situat undeva pe malul drept la râului Jiu. Este un oraș minier, având ca baza economică exploatarea minieră a cărbunelui de suprafață, dar și subterană. Aici este o mare termocentrală, una dintre primele din Europa, ca mărime. Orașul este situat la 25 Km SV de municipiul Târgu Jiu, fiind legat de acesta prin drumul național DN 66 (facand parte din drumul european E79) și calea ferată electrificată Târgu Jiu - Rovinari – Turceni – Filiași - Craiova. Ponderea economică a orașului o constituie industria extractivă reprezentând circa jumătate din producția totală pe județ. La recensământul din anul 2011 orașul număra 11816 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (2002 – 12509 locuitori) dintre care: români – 94,01% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Rovinari se prezintă aproximativ astfel:ortodocși – 91,79% și restul – nedeclarată sau altă religie. În oraș se pot admira: impunătoarea Catedrală ortodoxă și Biserica de lemn “Sfântul Ioan Botezătorul” – monument istoric. Conform Hotărârii de Guvern nr.1007 / 2013 stema oraşului Rovinari se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat de argint. În partea superioară se află două fulgere de aur, poziţionate în bandă şi, respectiv, în bară. În partea inferioară se află un romb negru, cu filieră subţire de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate. Semnificaţiile elementelor însumate ale stemei sunt:

Brâul undat face referire la hidrografia zonei şi la râul Jiu.
Fulgerele simbolizează termocentrala de la Rovinari, făcând aluzie la producerea energiei electrice.
Rombul negru reprezintă industria minieră din localitate.
Coroana murală cu trei turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraş.

Set 2 insigne - Consiliul Județean Gorj - Consilier Local

Consiliu județean (CJ) este autoritatea administrației publice locale din România, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Printre atribuțiile consiliului județean se regăsesc stabilirea impozitelor și taxelor județene, elaborarea programelor de dezvoltare economico-socială și de administrare a teritoriului. Șeful unui consiliu județean are nevoie de aprobarea consilierilor pentru a iniția negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emisiuni de titluri de valoare în numele județului. Instituțiile consiliului județean și a prefectului au fost înființate în anul 1864.

Stema județului Gorj a fost aprobată prin Hotărârea de guvern nr. 651/27 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.465 / 11 iulie 2007. Ea se prezintă sub forma unui scut triunghiular, fără partițiuni, pe câmp albastru, cu un unic element - un cerb de aur oprit, orientat dextra, stând pe o terasă verde. Cerbul reprezintă bogătia cinegetică a zonei. Elementele heraldice sunt luate din vechea stemă, atestată documentar încă din secolul al XVIII-lea. Terasa verde simbolizează bogătia în păsuni a judetului. Există şi contestatari ai stemei. Mai mulţi consilieri judeţeni consideră că aceasta nu mai este reprezentativă pentru judeţul Gorj, care este caracterizat printre altele de minerit, producerea de energie electrică şi operele lui Brâncuşi.

Cerbul Carpatin, denumirea științifică - Cervus elaphus, este un mamifer ierbivor, trǎieşte aproximativ treizeci de ani şi face parte din familia cervidae şi categoria rumegǎtoare, fiind cel mai mare reprezentant al copitatelor. Este un animal sǎlbatic, timid, sfios care este vânat pentru carne, coarne şi piele. Cerbul carpatin este animalul cu înfǎţişarea mândrǎ, elegantǎ dar puternicǎ. Cerbul mascul este de talie mare, greutatea lui variazǎ între 150-300 kilograme, pe când greutatea cuitei este de numai 80-150 kilograme. Deşi cerbul are o greutate mare aleargǎ în trap cu gâtul lungit sau în galop cu capul pe spate, astfel cǎ poate alerga mai iute decât calul. Pieptul cerbului este lat, puternic, cu umeri rǎsǎriţi, gâtul mare niţel îndoit şi turtit lateral. Capul cerbului este lung cu ochi blânzi şi pǎtrunzǎtori, iar picioarele subţiri şi uşoare. Coarnele sunt mai mult sau mai puţin ramificate , cu o lungime de 2 metri, cu crengi, vârfurile lor fiind albe, strǎlucitoare asemǎnǎtoare fildeşului, cântǎrind 16 kilograme, iar la cerbul adult coarnele pot avea şi şapte ramificaţii. Greutatea coarnelor nu-l împiedicǎ la fuga prin pǎdure, ele nu sunt numai podoaba bǎrbǎteascǎ dar sunt şi o armǎ de apǎrare. Cornele se schimbǎ anual la masculi începând din luna februarie,la cei mai bǎtrâni, iar în luna aprilie la cei tineri. Aşa cum se ştie coarnele cu mai multe ramificaţii sunt vestite şi reprezintǎ decoraţia muzeelor. Cerbul carpatin coabiteazǎ în cârduri, aceste cârduri se formeazǎ dupǎ boncǎnit, adicǎ dupǎ împerechere, cârdurile de masculi sunt conduşi de un cerb tânǎr, iar cele de ciute merg separat şi sunt conduse de ciuta cea mai bǎtrânǎ. În cârdurile ciutelor se aflǎ viţeii şi cerbii de doi ani. Ciutele nasc dupǎ patruzeci de sǎptǎmâni de sarcinǎ la mijlocul verii câte unu sau doi viţei. La viţei primul rând de coarne sunt ca nişte suliţe lungi de douǎzeci-patruzeci centrimetri fǎrǎ rozete, care cad în luna mai a anului urmǎtor, adicǎ la vârsta de doi ani. Cerbii mai vârstnici sau cei mai Cerbii mai vârstnici sau cei mai puternici trǎiesc solitari. Cerbul trǎieşte în interiorul arcului carpatic, în zone bine împǎdurite dar cu multǎ linişte şi bǎlţi de apǎ pentru scǎldat. Hrana este formatǎ din muguri sau lǎstare tinere, scoarţǎ de copac, copaci tineri, sau frunze verzi acoperite de zǎpadǎ, ceea ce face sǎ deterioreze mult pǎdurea.Cel mai mare duşman al cerbului este omul care prin vânat a reuşit sǎ rǎreascǎ specia sau chiar sǎ-o stârpeascǎ, dar sǎ nu iutǎm şi de duşmanii de temut ca lupul, râsul şi ursul. În Germania cerbul a dispǎrut, iar în Scoţia şi Irlanda mai trǎiesc câteva exemplare. La noi în ţarǎ mai trǎiesc aproximativ treizeci şi şapte mii de exemplare de cerbi. Coarnele unui cerb din munţi Carpaţi cu o greutate de treizeci şi trei de kilograme şi patruzeci şi patru ramuri au fost arǎtate de lordul Powercourt Societǎţii Zoologice din Londra.

Asociația națională a salvatorilor montani

România - Salvamont 30

Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R.) este o organizatie profesionala a salvatorilor montani din Romania, asociatie nonguvernamentala, de utilitate publica. ANSMR are un numar de aproximativ 750 de membrii organizati in 53 de echipe Slavamont pe intreg teritoriul national. ANSMR are ca obiect promovarea valorilor profesiei de Salvator montan, scolarizarea si atestarea persoanelor care doresc sa desfasoare aceasta profesiei si sprijinirea membrilor sai. Această asociație a luat ființă în anul 1993, funcționează pe baza Legii 200 din anul 2004 și are sediul central în Brașov, pe Strada Panselelor, nr. 23, bloc 1. Principalele misiuni ale asociației sunt:

Perfectionarea profesionala a tuturor membrilor Salvamont
Imbunatatirea si sutinerea dezvoltarii profesiei de Salvator montan
Imbunatatirea legislatiei Salvamont din Romania

Domeniul de activitate al organizației este intervenția în situații de criză. In prezent Dispeceratul Național Salvamont acoperă 80 de zone montane cu echipe de profesioniști și voluntari care asigură patrularea preventivă, asigurarea permanenței la punctele și refugiile Salvamont, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și transportarea accidentatului sau a bolnavului la proxima unitate sanitară.

Salvamont Gorj

Zona montană a Gorjului este, în toate anotimpurile, o atracție deosebită pentru turiști. Vârfurile semețe, canioanele prin care curg râuri limpezi și reci, drumurile șerpuite ale pădurilor, peșterile pline de mister din adâncurile pământului sau pârtiile amenajate pentru sporturi de iarnă sunt cadrul ideal pentru drumeții și expediții, pentru sporturi extreme sau, pur și simplu, pentru o plimbare relaxantă în natură. Susținând dezvoltarea turismului în Gorj ca alternativă viabilă pentru economia județului, Consiliul Județean Gorj se străduiește să creeze toate premisele favorabile unei industrii turistice de calitate. De aceea, o atenție deosebită a fost acordată siguranței turiștilor, obiectiv pentru care susținem și dezvoltăm o echipă profesionistă care îndrumă, sfătuiește sau intervine atunci când situația o impune: Serviciul Public Judeţean Salvamont-Salvaspeo Gorj. Cu o pregătire impecabilă și cu dotări de ultimă generație, salvamontiștii gorjeni sunt mereu la datorie, cu profesionalism, dăruire și entuziasm pentru a oferi climatul de siguranță necesar unui turism modern în județul Gorj.

Târgu Jiu (în maghiară Zsilvásárhely, în germană Tergoschwyl) este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Gorj, din regiunea istorică Oltenia, sud-vestul României. Orașul, cu o populație de aproximativ 82000 de locuitori, este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg.Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri. Deasupra am postat stema municipiului Târgu Jiu și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale dar și alte frumoase locuri de vizitat în acest oraș.

Statuia lui Tudor Vladimirescu

Monumentul Ecaterina Teodoroiu

Școala Normală

Muzeul Județean Alexandru Ștefulescu

Hotel Gheorghe Sichitiu

Primări (azi Prefectura)

Liceul Tudor Vladimirescu

Catedrala Sfinții Voivozi

Gara

Biblioteca de Artă și Muzeul memorial Iosif Keber

Județul Gorj este unul dintre cele 41 de județe ale României cu reședința în municipiul Târgu Jiu. Izvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au găsit adăpost în Gorj. Prima unitate administrativ-teritorială atestată documentar pe actualul teritoriu al județului a fost județul Jaleș. Teritoriul județului Gorj a fost o parte a regiunii istorice Oltenia de Nord. Acest județ a fost vreme îndelungată o unitate administrativă distinctă. Din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea județul a fost o parte distinctă a formațiunii politice condusă de Litovoi. Doar la sfârșitul secolului al XV-lea se poate vorbi de Gorj ca județ. Județul are azi o populație de aproximativ 334000 de locuitori și se întinde pe suprafața de 5602 kilometri pătrați. Ca subunități administrative județul este compus din: 2 municipii – Târgu Jiu și Motru; 7 orașe – Târgu Cărbunești, Turceni, Rovinari, Bumbești, Tismana, Novaci și Țicleni precum și 61 de comune. Deasupra am postat stema și harta județului Gorj și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate și alte frumoase locuri de vizitat din acest județ.