Epaminonda's Blog.....: SCHWALLENBACH

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă SCWALLENBACH,

municipalitatea SPITZ AN DER DONAU, bundeslandul

AUSTRIA INFERIOARĂ, din vremuri diferite, câteva vechi

trimiteri poștale ilustrate și o vedere generală.

Palatul

Biserica Sfântul Johann

Trimiteri poștale

Vedere generală

Arhitectură locală

xxx

"EDEM"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHIȚCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Emblema de onoare a Direcției Generale

Management Resurse Umane din Ministerul Apărării Naționale

Direcția generală management resurse umane este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii nr. 346/2006, republicată, privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, ale Hotărârii Guvernului nr. S-672/2017 pentru aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale și a numărului total de posturi aferente acestora și ale Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.S. 119/2017 pentru stabilirea numărului de posturi aferente structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale și pentru instituirea unor măsuri organizatorice. Direcția generală management resurse umane este structura centrală a Ministerului Apărării Naționale care elaborează și monitorizează aplicarea strategiilor, politicilor și reglementărilor în domeniile managementului resurselor umane, carierei individuale profesionalizate și educației militare și asigură evidența unitară a personalului Ministerului Apărării Naționale. Direcția generală management resurse umane este continuatoarea primei structuri centrale de personal din Armata României, atestată documentar la 9 octombrie 1862, când, prin Înaltul Decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a luat ființă în cadrul Ministerului de Război, "I-a Direcție Personal și Operații Militare", având în compunere două diviziuni, organizate, fiecare, pe două secții. După obținerea independenței de stat a României, în anii ce au urmat, armata a cunoscut numeroase modificări calitative și cantitative, iar Direcția Personal și Operații Militare s-a adaptat continuu la cerințele vremurilor, inspirându-se din modelele occidentale - îndeosebi francez și german, și perfecționându-și, în mod constant, structura organizatorică. De-a lungul timpului, structura centrală de personal a armatei a funcționat sub mai multe denumiri, pe măsură ce forma organizatorică s-a schimbat:

Direcția personal și operații militare
Direcția serviciului de stat major și a infanteriei
Direcția infanterie, cavaleriei și personalului
Direcția generală a personalului
Direcția cadrelor armatei
Direcția cadre și învățământ
Direcția personal a Ministerului Apărării Naționale
Direcția management resurse umane
Direcția generală management resurse umane

O contribuție importantă la evoluția structurii centrale de personal a armatei române au avut-o șefii acestei structuri. Dintre aceștia, unii s-au remarcat prin cariere de excepție și au rămas în istoria de aur a armatei române. Primul șef al Direcției Personal și Operații Militare a fost colonelul Alexandru Christea. Din galeria personalităților de excepție care s-au aflat la conducerea primei structuri centrale de personal fac parte și căpitanul Eustațiu Pencovici, șeful primei "diviziuni", ulterior devenit general, generalul de divizie Matei Vlădescu, care a condus și Ministerul de Război, generalul de corp de armată Eremia Grigorescu, artilerist și matematician eminent, artizanul victoriei de la Mărășești, din 1917, generalul de divizie Ion Argetoianu, generalul de corp de armată Nicolae Șova și mulți alții. Dintre conducătorii postbelici ai structurii de personal, îi amintim pe Ion Ioniță, devenit ministru al Forțelor Armate, general-maior Gheorghe Catană, general-locotenent Constantin Opriță, iar lista poate continua cu personalități de excepție. După 1989, în contextul începerii procesului de modernizare și transformare a armatei, sfera de competențe a direcției centrale de personal a fost diversificată, nuanțată și orientată, cu precădere, spre creșterea capacității profesionale și morale a resursei umane de a-și îndeplini, cu competență și dăruire, misiunea sa fundamentală, precum și de a asigura interoperabilitatea cu armatele țărilor aliate. În primii ani de după 1989, la conducerea structurii centrale de personal s-au aflat general Liviu Ciubăncan, urmat de general-maior Valeriu Vasilescu. În anul 1997, prin unirea Direcției personal cu Direcția învățământ militar, a rezultat actuala structură centrală de personal a Ministerului Apărării Naționale - Direcția management resurse umane.

Jandarmeria română

Jandarmeria Română este subordonată Ministerului Internelor si Administratiei publice. A fost fondata in anul 1893 si refondata după căderea comunismului, în anul 1990. Sus este postat logo-ul Jandarmeriei romane și uniformei ale Jandarmeriei române interbelice.

Momentul care marchează întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotărârea Divanului obştesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin această lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga cât o companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, în această lege se stabilea Jandarmeriei următoarelemisiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria execută un serviciu ordinar, care se realizează zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe care îl execută la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusă unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile statului naţional modern român. Astfel, odată cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptată a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizată pe principii noi, scoasă de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonată direct Ministerului de Război, ca element component al armatei permanente. Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au constituit principalele documente pe baza cărora şi-a organizat şi desfăşurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada următoare au fost documentele care au stat la baza elaborării de noi legi şi regulamente. Perioada 1866-1867 se caracterizează prin transformări în sistemul de apărare al ţării în anii 1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregătirea armatei române, care prin strălucite fapte de arme, în Războiul pentru independenţă al României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenţa. În anul 1893 s-a aprobat Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale iar în anul 1908 Legea Jandarmeriei.

Insigna - A.G.V.P.S.

(Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi)

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Căprioara, denumire științifică - Capreolus capreolus, este o specie de mamifere rumegătoare ce aparține familiei Cervidae. Înălțimea la greabăn este între 65–75 centimetri iar lungimea corporală poate varia între 95 și 135 centimetri. La unele specii, dimorfismul sexual este foarte pronunțat: Masculul, Capreolus capreolus L, numit căprior, are dimensiuni mai mari decât femela și posedă coarne, cântărind între 20 și 30 kilograme. A nu se confunda cu cerbul (Cervus Elaphus L.), un animal înrudit, de dimensiuni mult mai mari, care are greutatea cuprinsă între 180 și 300 kg. Longevitatea este apreciată la 12-15 ani. Căprioara este vânată pentru blana sa de culoare roșie brună sau roșie-căramizie, devenită cenușie pe timp de iarnă.

Automobil Clubul Român - 100 ani 1904 - 2004

La data de 5 aprilie 1904, în salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucuresti, un grup de automobilisti, constituiti in Adunarea Generala, a hotarat si a semnat actul de infiintare a primei asociatii a automobilistilor din tara noastra: Automobil Clubul Roman (A.C.R.). Automobil Clubul Roman se inscrie, astfel, in primele 10 cluburi centenare din Europa si in primele 14 cluburi centenare din intreaga lume. În anul 1904 s-a desfășurat și prima cursă de automobile din România (București – Giurgiu – București, 120 kilometri). În anul 1914 își statutul căpătând denumirea de Automobil Clubul Regal Român (ACRR), având ca președinți de onoare timp de 33 de ani regii României.

Sus am postat logo-ul actual al ACR.

Hanul Penel - Coop

Produsul medalistic de mai sus este o medalie ori poate un breloc care amintește despre Hanul Penel din vremea regimului comunist. Acest han era o unitate de cazare și alimentație publică ce funcționa în cadrul Cooperației de Consum. Nu se știe localitatea unde a existat acest han și nici dacă mai există încă (chiar și sub altă denumire) dar se cunosc astfel de produse medalistice și în alte nuanțe de culori. Cooperația reprezintă un sector specific al economiei care funcționează prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și național. Societatea cooperativă este o asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori, fiind deținută în comun și controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste. Societatea cooperativă este un operator economic cu capital privat.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII