Epaminonda's Blog.....: SANPIERDARENA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea italiană SANPIERDARENA,

municipalitatea GENOVA, regiunea GENOVA, provincia

LIGURIA, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate,

dar și o insignă și o medalie locale.

Vila Scassi

Palatul Scassi (Școala tehnică)

Farul

Piața Bovio și Strada Vittorio Emanuele

Piața Vittorio Emanuele

Trimiteri poștale

Insignă locală

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

O INSIGNĂ ȘI

CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL GIURGIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

În amintirea sfințirii Bisericii din

Valu Lat (Vlașca) - 15 aprilie 1934

Biserica ortodoxă din satul Vadu Lat, comuna Bucșani, județul Giurgiuș este un vechi lăcaș de cult, mândria localității, care poartă hramul "Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil". Ea aparține de Protoeria Bolintin, Episcopia Giurgiului, Mitropolia Munteniei și Dobrogei.Vadu Lat este un sat de 840 locuitori (anul 2002) din comuna Bucșani, județul Giurgiu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era un cătun cu o populație de doar 45 de locuitori, ce făcea parte din comuna Obedeni, plasa Neajlov. În acea perioadă spitalul din localitate era unul din cele 2 spitale ale județului Vlașca. Vadu Lat este și sediul unui fond de vânătoare.Industria este reprezentată de o fabrică de lapte, aflată din 2009 în portofoliul Top Brands Distribution. În sat sunt trei monumente istorice:

Spitalul, construit în anul 1889 (1897)
Conacul Mihai Popescu, construit în anul 1900
Conacul Iova Ghiuresici. secolul al XIX-lea

Bucșani este o comună din județul Giurgiu, care include și satele: Anghelești, Goleasca, Obedeni, Podișor, Uiești și Vadu Lat. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN61 (Ghimpați – Găești). Prin comună trece și calea ferată București-Videle, fiind deservită de stația Vadu Lat ți halta de călători Anghelești. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3906 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4023 locuitori), dintre care: români – 97,08% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei giurgiuvene Bucșani astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,9% și restul – nedeclarată sau altă religie. Comuna numără treisprezece obiective turistice. Unul dintre ele este un sit arheologic, aflat „la Pod”, la marginea satului Bucșani în dreptul intrării dinspre Vadu Lat, unde s-a găsit un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița.Celelalte douăsprezece sunt clasificate ca monumente de arhitectură: vechea primărie (începutul secolului al XX-lea); biserica „Sfântul Nicolae” (1836); școala veche (începutul secolului al XX-lea); conacul Hristodor Ionescu (începutul secolului al XX-lea); casa Stan Cangea (1933, fost cămin cultural); conacul C.Angelescu (începutul secolului al XX-lea), toate din satul Bucșani; biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1816); conacul Pascale Iagăr (începutul secolului al XX-lea), ultimele două din satul Goleasca; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1839) din satul Obedeni; spitalul (1897); conacul Radu Iliescu (1900); și conacul Iova Ghiuresici (secolul al XIX-lea), ultimele trei din satul Vadu Lat.â

C Ch G Giurgiu (Combinatul Chimic Giurgiu)

C Ch G (Combinatul Chimic Giurgiu)

Combinatul Chimic Giurgiu, denumire ulterioară – Verachim Giurgiu a fost un combinat chimic, care din luna mai 2002 a intrat în administrarea specială a APAPS. În septembrie 2003 a fost anunțată lichidarea societății, datorită acumulărilor de datorii. La momentul respectiv compania mai avea 100 de angajați. În anul 1982 s-a inaugurat platforma numărul unu pentru producția de clor a combinatului și a început drama locuitorilor din Giurgiu dar orașul bulgar Ruse, populația acestor orașe fiind supusă sistematic unui veritabil atac cu gaze. În anul 1982 s-au înregistrat 28 de cazuri în care concentrația de clor din atmosferă a fost de 20 de ori mai mare decât limita maximă admisă. Construcția combinatului a început în anul 1976 iar în anul 1980 s-a dat în folosință, aici producându-se epiclorhidrină. Marea uzină chimică s-a dorit a fi mândria Elenei Ceaușescu dar până la urmă s-a dovedit un adevărat dezastru pentru locuitorii de pe ambele maluri ale fluviului.

Elena Ceaușescu avea un vis. Să dea consistență titlului său de doctor în chimie și să transforme România într-o putere în acest domeniu. Din acest motiv au apărut numeroase combinate petro-chimice. Unele dintre ele fără pic de logică economică, dar făcute după normele de: productivitate mare, calitate îndoielnică, poluarea mediului – excesivă și inutilă.

Institutul cultură - Recompensă Giurgiu 1894

Produsul medalistice prezentat mai sus este o medalie masonică conferită ca și recompensă de către Institutul de Cultură din municipiul Giurgiu în anul 1894. Ea este confecționată din bronz argintat, are forma rotundă cu diametrul de 28 milimetri, putând fi admirată în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. Pe avers, în interiorul unui cerc liniar continuu este aplicată pe două rânduri orizontale inscripția: “INSTITUTUL CULTURĂ” deasupra existând aplicată o stea în cinci colțuri. Inscripția este încadrată de două ramuri: una de laur, pe partea stângă, și alta de stejar, pe partea dreaptă, legate cu o panglică la partea inferioară. Pe revers, și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, pe trei rânduri orizontale este aplicată inscripția: “RECOMPENSĂ / GIURGIU / 1894”. Deasupra este reprezentat stilizat astrul zilei-soarele trimițîndu-și razele de jur împrejur, iar dedesubt sunt reprezentate alte două ramuri: una de laur, pe partea stângă, și alta de stejar, pe partea dreaptă, legate cu o panglică la partea inferioară. Este știu faptul că la Giurgiu au existat și funcționat în acea perioadă două loji care puteau patrona institute culturale, acordând premii anuale: Loja “Călugăreni” (1883) și Loja “Farul Giurgiului” (1865).

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Jeton - Restaurantul Europa - Petre Vasilescu - Giurgiu - 40 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Produsul prezenta mai sus este un jeton având valoarea 40 lei, emis la comanda Restaurantului Europa – Petre Vasilescu din municipiul Giurgiu. Pe avers în interiorul unui cerc perlat exterior este aplicată pe cinci râ\nduri orizontale inscripția: “RESTAURANTUL / EUROPA / PETRE / VASILESCU / GIURGIU”, rândurile 1 și 5 fiind curbate. Pe revers și tot în interiorul unui cerc perlat exterior pe două rânduri orizontale este marcată valoarea: ”40 / LEI”. Nu pot bănui modul de folosire al acestui jeton, creându-mi suspiciuni valoarea lui cam prea mare. În general jetoanele folosite în restaurante, cantine sau magazine se primeau de la vânzător, odată cu efectuarea comenzii, în contul unei sume de bani reținute ca și garanții pentru ambalaje, sticle, pahare sau halbe primite. etc. După efectuarea consumației aceste produse se predau vânzătorului împreună cu jetonul / jetoanele, recuperându-și contravaloarea lor. Astfel clienții manifestau mai mare grijă față ambalaje, nu le aruncau, nu le furau, nu le spărgeau și toată lumea era mulțumită.

F.C. (Fotbal club) Dunărea Giurgiu

F.C. (Fotbal Club) Dunărea Giurgiu, denumire oficială – C.S.M. (Clubul sportiv municipal) Dunărea Giurgiu este un club de fotbal din municipiul Giurgiu, care astăzi evoluează în Liga a IV-a Giurgiu. Clubul a fost înființat în anul 1963 pentru ca după Revoluție să se desființeze. Dunărea Giurgiu a fost reînființată în 2013. Echipa este poreclită “Acvilele albastre” și joacă pe un stadion de numai 1300 locuiri. Culorile tradiționale a echipamentului de joc al echipei este:

în meciurile de acasă - șort alb, tricou și jambiere albastre
în meciurile din deplasare - șort alb, jambiere albastre și tricouri roșii cu mâneci albastre.

Giurgiu, în limba bulgară - Ghiurghevo (Гюргево), în limba turcă - Yergöğü este municipiul de reședință al județului cu același nume. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria. Giurgiu se situează la marginea sudică a țării și a județului, pe malul stâng al Dunării, într-o zonă mlăștinoasă, la 65 km sud de capitala București. Orașul este capătul șoselei naționale DN5, care îl leagă de București și care se termină la punctul de trecere a frontierei de la podul peste Dunăre aflat la sud-est de orașul propriu-zis. Giurgiu are două stații feroviare, Giurgiu-Nord (construită pentru trenurile ce vin direct de la București și circulă spre Bulgaria) și Giurgiu. Calea ferată București-Giurgiu (1869, prima cale ferată din Principatele Unite) nu mai este însă folosită de la distrugerea în 2005 a podului peste râul Argeș de la Grădiștea, pod ce în 2018 nu fusese încă refăcut. Legătura cu Bucureștiul se realizează pe calea ferată Giurgiu-Videle. La recensământul din anul 2011 municipiul Giurgiu număra 61353 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 83,86%, romi – 4,49% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Giurgiu, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 86,58% și restul - nedeclarată sau altă religie. Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). Deasupra am prezentat stema municipiului Giurgiu și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură giurgiuvene din vremuri diferite.

Ateneul

Turnul cu ceas

Comandamentul german

Gimnaziul Ion Maiorescu

Grădina Mareșal Foch

Catedrala

Podul peste canalul Sfântu Gheorghe

Portul Ramadam

Fabrica și Rafinăria de zahăr Danubiana

Cazinoul și monumentul comemorativ

Giurgiu este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României, cu reședința în orașul cu același nume. Se spune că de mult, când încă turcii umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării și strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla aici un cioban, pe nume San Giorgio ce își adusese oile la păscut în lunca Dunării. Acesta a eliberat un mare grup de oameni ce trebuiau duși în Imperiul Otoman. Acești oameni au rămas aici după eliberare și au format dintr-un loc de trecere un târg. Acest târg a purtat numele celui care a fost eliberatorul lor, San Giorgio,și de aceea se numește Giurgiu. Județul este conectat la trei importante căi de legătură cu Europa; fluviul Dunărea, calea ferată Giurgiu – Ruse construită pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza și șoseaua europeană care asigură legătura cu Peninsula Balcanică. Acest județ numără azi aproximativ 265000 de locuitori și se întinde pe suprafața de 3526 kilometri pătrați. Ca structură administrativă județul este format din: 3 orașe – Giurgiu, Mihăilești și Bolintin-Vale precum și 52 de comune. Deasupra am postat stema și harta județului Giurgiu și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul, din vremuri diferite.