Epaminonda's Blog.....: CRUYBEKE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană CRUYBEKE, provincia

FLANDRA DE EST, regiunea FLANDRA, din vremuri diferite,

dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Primăria

Piața Primăriei

Biserica

Piața

Spitalul

Castelul

Strada Ambacht

Strada Basel

Strada Katte

Strada Lange

Strada Capelei

Strada Chat

Trimiteri poștale

xxx

"ANUL NOU PE VECHI"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Festivalul internațional al aforismului

pentru românii de pretutindeni - România - Tecuci - 2017 - Ediția I

Piesa de mai sus este o insignă care celebrează Festivalul Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni. Acest festival se constituie într-o acțiune culturală aparte care are loc anual, începând cu anul 2017, în municipiul Tecuci, din județul Galați. Festivalul este organizat de Fundația Pelin și Biblioteca municipală “Ștefan Petică” din Tecuci. Aforismul este o cale de comunicare cu cititorul mult mai rapidă și mai convingătoare decât poezia și filozofia. Aforismul este o judecată care redă într-o formă expresivă și concisă un adevăr sau o părere cu privire la viață; cugetare, sentință, maximă. Spre deosebire de proverb, care are o origine veche și populară, despre aforisme se cunosc în general autorul (scriitor, filozof, om politic, etc) și împrejurările în care au fost scrise sau rostite. Festivalul are în prim plan două personalități proeminente ale orașului, și nu numai, pe gânditorul aforistic Vasile Ghica și pe Eugen Doru Pelin, un adevărat Mecena pentru cultura tecuceană.

Tecuciul este un oraș mijlociu, cu un comerț în continuă dezvoltare. Mai jos am postat două imagini, făcute în ani diferiți ai plămânului comercial al orașului, numit altă dată Strada Mare sau Strada Principală, iar astăzi Strada Ștefan cel Mare (pozele de mai jos), unde au fost și sunt înghesuite prăvălioare și mici magazine cu “de toate”. În sprijinul ideii că la Tecuci se intersectau importate căi comerciale și negoțul era în floare, iată mai jos și trei aspecte ale piețelor orașului. Așezat la o răspântie de drumuri vechi comerciale, unde iarna șuieră năprasnic Crivățul siberian, orașul s-a dezvoltat în vatra unei așezări geto-dacice și apoi daco-romane. Atestat încă din anul 1435, târgul Tecuci a fost un important centru de tranzit și de schimb pentru negustori. Tecuciul este unul din puținele noduri feroviare ale țării care dispune de patru direcții de orientare a liniilor ferate (spre Galați, Iași, Mărășești și Făurei) și două gări. Mai jos admiri trei imaginii ale gării principale din Tecuci (Gara de sud). Administrația târgului Tecuci s-a întemeiat în evul mediu, ca și celelalte așezări urbane, pe două principii: autonomia orășenească și reprezentarea puterii centrale. Până la instaurarea comunismului orașul a fost reședința județului cu același nume. Mai jos admiri câteva vederi generale ale târgului Tecuci de la începutul secolului trecut și perioada antebelică. În anul 1920, s-au înființat: Societatea Culturală „Ștefan Corodeanu”, în cadrul Școlii Normale de Băieți și Societatea de Educație Națională de pe lângă Cercul Militar. În același timp, Teatrul Comunal devine gazda primitoare a nenumărate șezători, conferințe sau concerte, la realizarea cărora contribuiau nu numai cadrele didactice, corpul clerical ci și avocații, medicii sau ofițerii așezării. Cea mai importantă contribuție au adus-o tecucenii în timpul Primului Război Mondial. Între anii 1916 - 1917, populația orașului s-a dublat, aici găsindu-și adăpostul conaționalii refugiați din Muntenia si Oltenia aflate sub ocupație străină. De la Tecuci s-a dirijat ofensiva victorioasă de la Mărășești ce avea să conducă la înfrângerea forțelor germane. Într-un asemenea mediu, descinde la Tecuci dr. Grigore Tăbăcaru, numit din septembrie 1923 ca profesor de filozofie la Școala Normală din Tecuci. Din inițiativa sa, pe 25 noiembrie același an, un grup de intelectuali – între care s-au remarcat: avocații Virgil Mironescu, V.G.Beldie și Traian Corodeanu, profesorii Șt.Corodeanu și Antoaneta Bogdan, institutorii Gh.Popovici și Zoe Țuchel, căpitanul I.Diea și protopopul N.Conduratu – pune bazele Ateneului Cultural, al cărui principal scop era acela de a contribui la îmbogățirea „culturii naționale, sociale, juridice, religioase, morale, cetățenești, artistice și științifice a maselor populare” din reședința și satele județului. Pe 20 martie 1938, un grup de „cetățeni ai orașului Tecuci”, ce reprezentau „toate categoriile sociale”, s-a reunit, „în urma convocării regionalei Moldova, la sediul Școalei Primare Nr.1 de fete pentru a întemeia Căminul Cultural Orășenesc al Fundației „Principele Carol”. Acest Cămin Orășenesc va purta numele neuitatului scriitor Calistrat Hogaș, originar din Tecuci. La 20 mai 1934, Primăria orașului Tecuci emite decizia de înființare a muzeului și a bibliotecii, iar la 25 august în același an, primarul C. Condrache, într-o adresă către Prefectura județului Tecuci, menționează faptul că s-au constituit un muzeu și o bibliotecă sub egida „Fundației Culturale Teodor și Maria Cincu”. Dar abia la 1 aprilie 1935, Biblioteca Comunală se instalează, alături de Muzeul de Arheologie și Științele Naturii „Mihail Dimitriu”, în palatul donat special pentru acestea de către Teodor Cincu. Biblioteca Comunală va fi deschisă publicului din luna aprilie a anului 1937, având ca bibliotecar pe Mihalache D.Naum, școlarizat special la București. Comisia interimară a Primăriei, cu ocazia ședinței din 13 iunie 1934, decide „înființarea unui muzeu comunal în orașul Tecuci, muzeu care va purta numele de Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu”,inaugurarea oficială a Muzeului Comunal „Mihail Dimitriu” de Arheologie și Științe Naturale făcându-se la 21 noiembrie 1935, o dată cu cea a statuii lui Spiru Haret, din fața Liceului de fete „Elena și Tache Anastasiu”, în prezența ministrului Instrucțiunii Publice, dr. C.Angelescu, și a prof.univ. I.Simionescu. Cenaclul literar „Calistrat Hogaș”, numit în momentul fondării sale (1953) George Coșbuc, a reușit să trezească interesul câtorva generații de creatori tecuceni ce aveau să se afirme în cadrul întrunirilor sale: Ovid Caledoniu, Emil Băicoianu, Doru Scărlătescu, Ioan Purdelea, Sofia Scorțaru, Aurel Brumă, Ion Panait, Dionisie Duma, Iordan Grecu, Vasile Sevastre – Ghican, Vasile Ghica, Petre Rău, Marian Mârza, Dan Vâță etc. În domeniul realizării de carte poștală se cunosc la Tecuci și în împrejurimi următorii creatori; Editura Tip I.Balaș din Tecuși, Editura J.Dumitrescu din Tecuci, Librăria N.Panciu din Tecuci, Librăria D.C.Patron din Tecuci și Persoana fizică Agarici Justin din Galați. Majoritatea cărților poștale prezentate în acest articol, în special cele editate înainte de instaurarea comunismului în România, sunt păstrate la Muzeul de Istorie al Moldovei – Complexul Muzeal Național Moldova din Iași. Muzeul de Istorie al Moldovei, alături de Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu“, Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic al Moldovei fac parte din Complexul Muzeal Național Moldova ce își are sediul în Palatul Culturii din Iași. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 34871 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 42094 locuitori), dintre care: români – 83,2%, romi – 4,3% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului gălățean Tecuci astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 84,62%, penticostali – 2,2 % și restul – nedeclarată sau altă religie.

Filiala județeană Galați "Gl. Eremia Grigorescu"

a A.N.C.M.R.R. 25 ani - 1991 - 2015

(Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere)

Piesa prezentată mai sus este o insignă realizată la comanda Filialei
Județene Galați a ANCMRR cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înființare (1991 - 2016). Ea poartă numele renumitului general Eremia Grigorescu care a fost comandant de divizie și de armată în campaniile anilor 1916 – 1917. Filiala "Gl. Eremia Grigorescu" a Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere din Galati este persoana juridica de drept privat,de utilitate publica, independenta, democratica,apolitica,nonprofit si deschisa, care se adreseaza cadrelor militare provenite din activitate si aflate in rezerva sau retragere,precum si sotiile acestora. Sediul Filialei județene Galați a ANCMRR este situat pe Strada Eroilor, la nr. 40, în incinta Cercul Militar Galați.

Eremia-Teofil Grigorescu (născut la data de 28 noiembrie 1863 în localitatea Golăşei, lângă Târgu Bujor, judeţul Galaţi şi decedat la data 21 iulie 1919 în Bucureşti) a fost un om politic şi general al armatei române. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazu, clasa a doua. În perioada 30 iulie 1917 - 1 iulie 1918, generalul de divizie Eremia Grigorescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1. În timpul primului război mondial a comandat armatele române în Bătălia de la Mărăşeşti. Ulterior, a fost ministru de război în perioada (octombrie - noiembrie 1918) în guvernul lui Constantin Coandă.

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” este continuatoarea nobilelor tradiții ale structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere atestate legal din 1925, precum şi moştenitoarea patrimoniului deţinut de acestea. Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere ( A.N.C.M.R.R.) este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, independentă democratică, apolitică, nonprofit şi deschisă. Deviza Asociaţiei: ,,Patrie, onoare, demnitate”. Sediul central al acesteia este în Palatul Cercului Militar Naţional din strada Constantin Mille, nr.1, Sector 1, Bucureşti. A.N.C.M.R.R. este o structură asociativă, constituită prin liberul consimţămînt al cadrelor militare în rezervă şi în retragere, provenite din Ministerul Apărării Naţionale. A.N.C.M.R.R. are structuri în toate cele 41 judeţe ale ţării şi în sectoarele Capitalei. Asociaţia funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de Onoare al A.N.C.M.R.R. Asociaţia nu este angajată politic şi nu desfăşoară activităţi în favoarea sau defavoarea vreunui partid sau organizaţie politică. Poate însă solicita sprijinul acestora în iniţierea, susţinerea sau promovarea unor legi şi acte normative ce vizează protecţia socială a cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Scopul acestei asociații este următorul; Reprezintă şi apără drepturile cadrelor militare în rezervă şi în retragere, ale familiilor acestora, în relaţiile cu M.Ap.N., cu celelalte autorităţi şi instituţii publice, centrale şi locale, precum şi cu organizaţii similare din ţară şi străinătate. În spiritul devizei asumate, realizează cerinţele cultivării patriotismului, înfăptuirii aspiraţiilor membrilor săi în domeniul militar şi de protecţie socială.

Colegiul județean de arbitri

Concursul Prietenia - România - Galați - 1987 - volei

Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă mingea pe deasupra acestuia, folosind doar mâinile, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu respectă regula celor trei atingeri. O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferență de două puncte).

Comportarea în situ a construcțiilor

Conferința națională 14 Galați 2002

Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii.

Jeton - Sculerie 00184

U.P.S.R.S. - (Uzina de Piese de Schimb și Reparații Siderurugice)

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa prezentată aici este un jeton realizat la comanda Secției Sculărie din Uzina de piese de schimb și reparații siderurgice din municipiul Galați. Jetoanele acestei secții au o formă specială de hexagon și sunt poansonate fiecare cu alt număr, fiind confecționate de metal comun. La angajare muncitorul primea de la biroul personal un astfel jeton pe care îl prezenta la magazie de unde primea echipamentul și sculele de lucru. La plecarea în concediu sau la pensionare, muncitorul prezenta la magaziei toate obiectele primite, reprimindu-și jetonul său pe care îl prezenta la biroul personal. Astfel se manifesta o mai mare grijă pentru obiectele primite în folosință temporară și exista o mai bună evidență a acestora.

Uzina de piese de schimb și reparații siderurgice (U.P.S.R.S.)
era situată pe platforma siderurgică a municipiului Galați și ea producea piese mecanice noi pentru Combinatul Siderurgic Galați (azi Arcelor Mittal). Aici au muncit 700 de oameni în toate cele trei ture de lucru. Uzina a fost construită în anul 1963 și a fost închisă complet în anul 2013, Arcelor preferând piesele mecanice din import.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galați (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.

Palatul Simion Gheorghiu

Catedrala episcopală

Combinatul siderurgic

Strada Cuza Vodă

Strada Colonel Boilă

Strada Brașoveni și Teatrul Papadopol

Strada General Berthelot

Institutul Filipide

Fabrica română cu aburi

de paste făinoase, biscuiți și pesmeți

Fabrica de cherestea Goetz

Docurile

Curtea de apel

Strada Domnească

Vila Cuza Vodă

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, precum și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.