Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Râmnicu Sărat este un municipiu din județul Buzău, fiind situat în partea de nord a Munteniei. Este străbătut de șoseaua națională DN2 care leagă capitala de provincia Moldova. Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată care leagă capitala de Moldova, orașul fiind deservit de o frumoasă gară proiectată de renumitul Anghel Saligny. Prima atestare documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din data de 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni. În aces privilegiu se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”. O vreme orașul a fost reședință de județ. Din anul 1994 orașul a fost declarat municipiu. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 33843 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 83,21%, romi – 8,26% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională actuală a municipiului Râmnicu Sărat se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 90,77%, iar restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos câteva dintre personalitățile care s-au născut sau au trăit vremelnic în acest oraș: căpitanul erou Pavel Zăgănescu - căpitan pompier, care a luptat împotriva turcilor în Bătălia din Dealul Spirii, academicienii: Ștefan Minovici (chimist), Petre Antonescu (arhitect), Traian Săvulescu (bilog și botanist), Costin Murgescu (economist), Constantin Robescu (inginer agronom), Gheorghe Manea (inginer), Teodor Oroveanu (inginer), general și om politic Nicolae Ciupercă, amiral, comandant al Marinei Militare Române în perioada 1979-1989 Ion Mușat, cântăreață de operă, operetă și lied Florica Cristoforeanu, compozitor și interpret de muzică folk Valeriu Sterian, antrenoare de gimnastică Marian Bitang, etc.

În parcul central din strada Tudor Vladimirescu, din municipiul Râmnicu Sărat, în partea nordică a acestuia, a fost ridicat un monument dedicat eroilor din Războiul pentru Independenţă şi din cel de-al Doilea Război Balcanic, opera sculptorului Alexandru Severin. Pe un soclu masiv, de formă patrulateră, din cărămidă, este aşezat un bloc de piatră pe faţada căruia este cioplit în relief un ostaş român care ţine în mâna stângă o făclie, iar în mâna dreaptă o sabie în poziţie de luptă. Pe fundal, în partea de sus, la dreapta ostaşului, se află un luptător călare, de dimensiuni mai mici. La picioarele ostaşului, în stânga, este înscris anul “1913”, anul desfăşurării celui de Al Doilea Război Balcanic, în urma căruia României i-a revenit Cadrilaterul. Lateral, dreapta, este înscris anul “1877”, anul Războiului de Independenţă. Pe spatele blocului de piatră este gravată inscripţia “Luptătorilor din 1877 şi 1913 R. Sărat”. Monumentul a fost ridicat în anul 1915. Astăzi acest monument se află în stare de degradare, fiind aşezat într-o poziţie izolată şi necesitând restaurarea şi amplasarea lui într-un loc central al parcului.

În cimitirul “Elisabeta”, din strada Cimitirului nr. 2, municipiul Râmnicu Sărat a fost dezvelit la data de 9 mai 1965 un obelisc, placat cu marmură, cu un vultur în vârf. Pe faţadă este montată o placă pe care este inscripţia următoare: “Glorie eternă eroilor neamului căzuţi în luptele pentru păstrarea fiinţei naţionale a poporului român”. Monumentul se află în cimitirul cu morminte false, pe ale căror cruci sunt numele eroilor căzuţi în al Doilea Război Mondial, amenajat în anii 1945-1950. Alături se află un cimitir al ostaşilor sovietici şi un obelisc cu inscripţia, “Slavă eroilor victorioasei Armate Roşii căzuţi pe teritoriul României în lupta împotriva fascismului 1944- 1945”, în limba rusă şi în limba română. În faţa Şcolii nr. 5, acum “Vasile Cristoforeanu” s-a ridicat un monument pentru slava eroilor sovietici, distrus în anul 1990 şi înlocuit cu bustul lui Vasile Cristoforeanu.

În parcul central a fost ridicat un monument din beton şi marmură albă, în formă de trunchi de piramidă, aşezat pe un postament în trepte. Inscripţia ne spune că monumentul slăveşte memoria celui care a fost “Locotenent-colonel Buzoianu Ioan, comandantul Regimentului 2 Infanterie din Divizia “Tudor Vladimirescu”,... decorată cu Ordinul “Drapelul Roşu”, căzut eroic la datorie în ziua de 28 septembrie 1944 în lupta contra fascismului, pentru o Românie liberă, independentă şi democrată. ...Ofiţerii şi ostaşii Regimentului 2 Infanterie din Divizia “Tudor Vladimirescu” drept recunoştinţă şi veşnică amintire eroicului lor comandant”. Pe monument este drapelul şi emblema diviziei. Într-un medalion se găseşte portretul eroului. Monumentul a fost “Ridicat prin sprijinul binevoitor al Comunităţii de Avere Grănicereşti Caransabeş”, în 1945-1946.

În centrul oraşului a fost ridicată o troiţă din lemn pe care este sculptat chipul lui Ion Mihalache (1882-1963), mort în închisoarea din oraş, iar la baza crucii se află sculptat chipul unei femei ce se roagă. Pe cruce se găseşte inscripţia, „Ridicată în memoria celor ce au căzut victime comunismului în penitenciarul din Rîmnicu Sărat, martiri ai neamului românesc”, urmată de numele acestora: „Teodor Doxin, Ion Lgojanu, Constantin Hagea, Aurel Dobrescu, Ovidiu Borcea, Cristea Valentin, Jan Arnăutu, preoţi Mihai Paliga, Alex. Pogoneanu, g-ral Dobu Gheorghe, Pantazi Constantin şi mulţi alţii...” Pe partea din spate a crucii este sculptat chipul lui Iisus, sub care se află citatul „Eu sunt lumina lumii, calea, viaţa şi adevărul”, după care este inscripţia „Torturaţi, batjocoriţi, rămaşi în viaţă, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ion Băbuş, Nicolae Adamescu, Ion Puiu”. Troiţa a fost „Ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, organizaţia Râmnicu Sărat. Făcută de Pop Săpânţa, 1992”, cum precizează o inscripţie aflată la baza crucii, în spate. În partea stângă a pronaosului bisericii cu hramul “Sfinţii Apostoli” Sârbi din municipiul Râmnicu Sărat se găseşte un tablou cu “Eroii din oraşul Râmnicu Sărat, parohia Sf. Apostoli, căzuţi în războiul pentru eliberarea patriei 1914-1916-1941- 1945”. După numele eroilor, se concluzionează: “Noi ne-am jertfit pentru eliberarea patriei, voi luptaţi pentru fericirea ei, pentru pace şi înfrăţirea între oameni şi popoare”. Din păcate, nu se face disticţia între eroii din Războiul de Reîntregire şi cei căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial.

În anul 1999 a fost ridicat pe partea dreaptă a şoselei Buzău-Focşani, care străbate municipiul Râmnicu Sărat, în faţa Şcolii de Arte şi Meserii, un obelisc placat cu marmură, operă a sculptorului Emil Pricopescu din Buzău. Pe faţadă se află inscripţia, “În memoria victimelor comunismului din penitenciarul Râmnicu Sărat”, deasupra căreia este un medalion cu chipul lui Corneliu Coposu. Pe o placă fixată în spatele obeliscului se precizează că este “Ridicat de Fundaţia pentru democraţie Corneliu Coposu”.

În 1957, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la răscoala din 1907, a fost aşezată pe faţada clădirii Primăriei o placă memorială cu inscripţia, „Aici a avut loc în martie 1907 o ciocnire sângeroasă între ţăranii răsculaţi şi armată. Glorie luptătorilor împotriva jugului burghezo-moşieresc, pentru libertate şi o viaţă mai bună”.După 1989 s-a montat o placă asemănătoare, prima fiind scoasă, cu inscripţia, „Aici a avut loc în martie 1907 o ciocnire sângeroasă între ţăranii răsculaţi din 30 de sate şi armată. Glorie celor căzuţi pentru pământ şi libertate”

Tot în parcul central a fost ridicată o cruce-standard pentru eroii Revoluţiei române din decembrie 1989, dezvelită la 22 decembrie 1999 . Inscripţia precizează că a fost ridicată pentru a marca o “Vie recunoştinţă martirilor râmniceni ai revoluţiei, 22 decembrie 1989”.

xxx

"GAZODUCT"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIOGRAMATIC

_______xxx_______

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL PRAHOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

F.C. (Fotbal Club) Petrolul Ploiești

F.C. (Fotbal Club) Petrolul Ploiești, cunoscut sub numele de Petrolul Ploiești, pe scurt Petrolul, este un club de fotbal profesionist din municipiul Ploiești, ce evoluează în prezent în Superliga României. Fondat în 1924 în București ca Juventus, în urma fuziunii dintre Triumf și Romcomit, a câștigat primul său titlu național în sezonul 1929 – 1930. Echipa a fost mutată la nord în orașul Ploiești în anul 1952 și s-a stabilit pe numele actual de Petrolul cinci ani mai târziu. La scurt timp după aceea, clubul a obținut încă trei titluri naționale - în 1957-1958, 1958-1959 și 1965 – 1966. Pe plan intern, palmaresul său include și trei cupe naționale, cea mai recentă din campania 2012-2013. Debutul Petrolului în fotbalul european a fost înregistrat în anul 1958, atunci când s-a confruntat cu Wismut Karl Marx Stadt din Germania de Est în runda preliminară. În istoria recentă, Petrolul a intrat în insolvență în februarie 2015 și a urmat desființarea. Totuși, suporterii și legendele cluburilor au reînființat echipa, înscriind-o în Liga a IV-a, în vara anului 2016. Culorile tradiționale ale clubului sunt galbe și albastru închis, Lupii Galbeni disputându-și meciurile de acasă pe stadionul Ilie Oană,care are o capacitate de 15073 de locuri. Cele mai notabile rivalități ale clubului sunt cele împotriva echipelor Rapid București și Astra Giurgiu. De-a lungul vremii echipa a jucat și sub alte denumiri: Distribuția, Petrolul, Competrol, Partizanul și respectiv Flacăra. La începutul anilor 2000, Petrolul a intrat sub proprietatea președintelui sindicatelor Petrom, Liviu Luca, iar ploieștenii au un vârf de formă la sfârșitul sezonului Divizia A 2000-2001, când echipa a terminat pe locul 2. A urmat, însă, prăbușirea. Mari nume ale fotbalului românesc sau perindat pe la acest club: Ilie Oană, Mihai Ionescu, Mircea Dridea, Valentin Stănescu, Adrian Mutu, Ianis Zicu, Răzvan Lucescu, Viorel Moldovan, Pompiliu Stoica, Florentin Dumitru, Daniel Oprița și alții.

Federația Română de Natație

Campionatul republican de copii

C și D - Ploiești 1973 - Loc III

Federația Română de Natație și Pentatlon Modern (F.R.N.P.M.) este autoritatea sportivă care coordonează activitățile din natație în România. La data de decembrie 1930 a fost înființată Federația Română de Natație (F.R.N.), asociindu-se și la cele două organisme internaționale (F.I.N.A. și L.E.N.). La scurt timp, F.R.N. a publicat un regulament de înot, a constituit o comisie medicală, a introdus fișa individuală a înotătorului, iar din 1932 timpii în concurs se înregistrau cu cronometre oficiale. În anul 1933 F.R.N. se afiliază la Uniunea Federațiilor Sportive din România (UFSR). În anul 1938 funcționau deja 59 de grupări sportive cu 3800 de sportivi legitimați în natație. În anul 1940 se înființează Organizația Sportului Român, care desființează federațiile și creează în locul lor directorate, înotul fiind cuprins împreună cu sporturile nautice. F.R.N. se unește cu Federația Română de Sporturi Nautice (FRSN), formând Federația Română de Sporturi pe Apă (FRSA). În anul 1948 federația se restructurează devenind secție a Direcției Tehnice a ASP. Între anii 1949-1957 a funcționat "Inspecția de Natație" în cadrul Direcției Instruirii Sportive din CCFS (de pe lângă Consiliul de Mininiștri) și Comisia Centrală de Natație. În anul 1958 F.R.N. funcționează în cadrul UCFS, în 1967 în cadrul CNEFS, apoi din 1990 Ministerului Sporturilor, Ministerului Tineretului și Sportului și al ANS (Agenția Națională de Sport). În anul 1990 polo pe apă se desprinde din structura F.R.N. constituindu-și propria federație,

Federația Română de Polo. În 1998 în structura F.R.N. a fost preluată și ramura de Pentatlon Modern, devenind Federația Română de Natație și Pentatlon Modern (FRNPM). În anul 2001, federația s-a reorganizat confom prevederilor Legii Educației Fizice și Sportului Nr. 6, din 28 aprilie 2000. Sediul actual (anul 2023) al F.R.N.P.M. este în București, Str. Maior Coravu Nr. 34 - 36, Sector 2, iar Președinte este Camelia Potec. Înotul sportiv de performanță începe să se răspândească aproximativ din anii 1800.

1837 – înotul sportiv își face apariția în Anglia, „patria înotului modern”. Este anul în care la Londra apare primul club de înot „Național Swimming Association” fondat de John Strachan. Brasul reprezintă procedeul de bază atât pentru probele de sprint cât și pentru probele de distanță. În Londra existau la acea dată 8 bazine de înot.
1840 – înotul a fost introdus în instituțiile de învățământ.
1858 – în Australia a avut loc primul Campionat Mondial de înot în cursa de 100 yarzi.
1869 – se constituie prima federație de înot și se organizează primele campionate naționale ale Angliei.
1874 – se înființează în Anglia prima federație națională de natație și apare un regulament de înot.

Și în România s-au organizat diferite intreceri, care aveau ca scop principal efectul spectacular si distractiv, dar si recunoasterea caracterului utilitar al inotului. Aceste actiuni au insemnat primii pasi in afirmarea inotului, ca sport, al inceputului jocului de polo si sariturilor in apa.

In 1880 se deschis in Bucuresti bazinul si "Scoala de inot" a societatii "Tirul". Bazinul era captusit cu lemn, avea dimensiunile de 30/15 m
Timisoara pare sa fie primul oras unde se infiinteaza o sectie de natatie, in 1899, la clubul "Atletic"
În 1912 are loc prima editie a concursului de fond pe Dunare intre Macin și Ghecet (13 Km.), care dupa razboi va deveni traditional.
In 1919 la Timisoara are loc un concurs la care participa si inotatori din Szegedin.
In 1921 are loc dechiderea strandului din Timisoara, care da prilejul organizarii unor competitii interesante, ca de exemplu campionatul "Bega". S-au facut eforturi pentru organizarea primelor C.N. de inot, de sarituri si de polo. Multe din competitiile locale sau regionale, organizate dupa1920, au fost declarate "Campionate Nationale". Denumirea nu erajustificata, deoarece au participat sportivi doar din cateva localitati.

La începutul secolului al XX-lea aparuse si la noi necesitatea constituirii unui for central de coordonare si organizare a acestui sport. Dar, greutatile inceputului, lipsa de experienta si de suport organizatoric in teritoriu, conditiile materiale precare si alte cauze au facut ca o serie de organisme si fondurile organizatorice folosite pe parcurs, sa se dovedeasca a fi neviabile.Intre anii 1923-1927, in cadrul FSSR, functiona "Comisia Sporturilor pe Apa", care includea natatia si canotajul, apoi, ramane profilata numai pe natatie.Una din cauzele care provocau stagnarea dezvoltarii natatiei in Romania era lipsa bazinelor. Capitala dispunea, dupa cum spuneam anterior, de un singur bazin, "Tirul". Aici sportivii nu se puteau antrena pe distantele clasice, el fiind neregulamentar. Totusi, in anul 1925, la Campionatele nationale disputate la Cluj, fara inotatorii din Bucuresti, competitia s-a desfasurat pe distante clasice. Iata citeva rezultate:

100 metri - înot pe o parte - Berges = 1.27,0
100 metri - spate - D.Devici = 1.34,4
200 metri - liber - Felicides = 3.07,3
200 metri - bras - Felicides = 3.38,4
Ștafetă 3 x 50 metri - mixt - Stăruința Oradea = 1.56,0

In anul 1926 cursele de fond de pe Dunare revin inotatorului N.Bancila (2h.01'00) pe distanta Macin-Galati si lui G.Bacagioglu (3h.) pe distanta Braila-Galati. La Constanta se desfasoara un concurs de fond intre Constanta si Techirghiol, cistigat de Gh.Valmarescu. In continuare, aici ia amploare organizarea curselor de fond, astfel incit in anul 1927 are loc primul concurs disputat intre Techirghiol-sat si Techirghiol-movila (12 Km.), cu participarea a 25 concurenti (din care numai 3 termina cursa). Cistiga Constantin Paun in 5h.05'00. O alta cursa intre Far si Cazino (1 mila) este cistigata de D.Dumitrescu in 33 minute.

Expo fotbal 1985 Ploiești

Manifestarea numismatică culturală și sportivă “EXPO FOTBAL” s-a permanentizat la Ploiești prin inițiativa și strădania inimosului localnic Manu Nicolae. Acesta era un mare pasionat de sport, în special fotbal, și medalistică, în special insignografie. Și astfel din 26 iunie 1982, în orașul aurului negru românesc – Ploiești, au loc anual întâlniri și expoziții ale iubitorilor de fotbal și de insigne sub genericul EXPO FOTBAL PLOIEȘTI.

Centrala industrială de rafinării și petrochimie

Ploiești - România

Pe data de 10 august 1985, în subordinea Ministerului Industriei Petrochimice se înființează Centrala industriala de rafinării și petrochimie (C.I.R.P.), cu sediul în municipiul Pitești, pe structura Combinatului petrochimic Pitești, având ca obiect de activitate prelucrarea țițeiului și a derivatelor sale și fabricarea de produse petrochimice;

Grupul industrial petrochimie Ploiești - Protocol

Zona limitrofă a municipiului Ploiești este cunoscută din vechime care foarte bogată în petrol, ceea ce a făcu ca aici să se dezvolte puternic industria petrochimică de extracție și prelucrare a petrolului. La începutul anului 1857, la Ploiești se dădea în funcțiune „Fabrica de gaz” a lui Marin Mehedințeanu, care era și prima de acest fel din România și din lume. Era o rafinărie, cu o dotare primitivă, dar care a însemnat un mare pas către civilizație. În 1857, România este prima țară care a raportat producția de țiței și care are prima rafinărie din Europa (Mehedințeanu) construită lângă Ploiești. Este anul în care debutează fascinanta călătorie a industriei de țiței și gaze în România. Până la începutul Primului Război Mondial, industria a cunoscut o dezvoltare fulminantă, în special datorită investițiilor străine. Înainte de Primul Război Mondial, aproximativ 75% din capitalul investit in industria petrolieră din România era german, britanic și olandez, în timp ce capitalul românesc avea o pondere de doar 8%. Jucătorii internaționali care au fost atrași de zăcămintele petroliere din România includeau Standard Oil (sucursala Româno-Americană, înființată în 1904) și Shell (sucursala Astra Română, înființată în 1910). Perioada 1947-1989 este cunoscută drept Epoca Comunistă în istoria României. Toate companiile petroliere au fost naționalizate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial iar activele acestora au fost exploatate de Sovrom Petrol, o companie deținută de statul român și Uniunea Sovietică. În 1976, a fost atins un vârf istoric al producției de țiței, de 15 milioane de tone, după care producția a început să scadă. După revoluția din 1989, toate activitățile de explorare și producție din România au fost preluate de Compania Română de Petrol, o companie de stat (un veritabil Grup Industrial). Compania s-a confruntat în continuare cu provocări legate de lipsa investițiilor și interferențe politice. În 1997, a devenit SN Petrom, care includea și două rafinării - Arpechim și Petrobrazi, confruntate, de asemenea, cu lipsa investițiilor și marje de rafinare negative. În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină. În anul 1997

Compania Română de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinării funcționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării (Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS și dreptul exclusiv de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România. În anul 2000 omul de afaceri Ovidiu Tender a cumpărat de la Statul Român societatea Prospecțiuni S.A, singura societate din țară care asigura prospecțiuni geologice pentru foraj. În anul 2002, a luat naștere compania Petromservice prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv. În anul 2004, OMV, grupul lider de petrol și gaze din Europa Centrală și de Est, a achiziționat 51% din acțiunile Petrom de la statul român pentru suma totală de 1,53 miliarde Euro. La sfârșitul lui 2004, OMV Petrom a fost privatizat, iar compania austriacă OMV AG devine noul acționar majoritar. Compania a trecut printr-un amplu proces de reorganizare și restructurare și a beneficiat de investiții majore pentru modernizare (13,5 mld euro între 2005 și 2017). Câteva dintre cele mai cunoscute rafinării prahovene sunt: Petrobrazi, Petrotel, Astra, Vega și Steaua Română din Câmpina.

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de kilometri depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din Ploiești, din vremuri diferite.

Banca Creditul Prahovei - Bulevardul Regele Ferdinand I

Catedrala

Biserica Sfinții Împărați

Biserica Sfânta Vineri

Calea Câmpinei

Palatul Societății "Cooperativa"

Palatul Băilor Municipale

Muzeul I.L.Caragiale

Monumentul Vânătorilor

Hotel Berbec

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 kilometri pătrați, numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură, din acest județ, din vremuri diferite dar și câteva cărți poștale ilustrate.