Epaminonda's Blog.....: GRUDZIADZ

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză GRUDZIADZ, denumire

germană GRAUDENZ, voievodatul CUIAVAIA ȘI POMERANIA,

din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale, un jeton, o insignă,

o monedă și o medalie locale.

Muzeul

Biblioteca Publică

Biserica Sfântu Nicolae

Clubul de canotaj Wisla

Canalul Trynka

Grădina botanică

Biserica Sfânta Maria

Mănăstirea benedictină

Zidurile orașului

Clădire raională

Complexul școlar tehnic

Poarta apei și grânarele

Statuia Ulan cu o fată

Biserica Sfântu Francis Xavier

Turnul Klimek

Monumentul soldatului polonez

Turnul de apă

Poarta cimitirului

Poșta

Spitalul regional de specialitate

Depoul de tramvaie

Monumentul Plutașul de pe Bonia

Preparandia și Gimnaziul catolic

Școala superioară Sobieski

Teatrul

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Medalie locală

Monedă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Năstase - Țiriac

Finala cupei Davis - 13 octombrie 1972 - București

Ilie Năstase este un jucător profesionist de tenis de câmp retras din activitate, care s-a născut la data de 19 iulie 1946 în București. A fost unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul unu mondila de două ori, în 1972 și 1973. Din cele 83 de titluri câștigate, numai 58 au fost înregistrate de Asociația Jucătorilor de Tenis Profesioniști (ATP). Printre cele 58 de titluri la simplu pe care Ilie Năstase le-a câștigat de-a lungul carierei sale, se numără și US Open – 1972, respectiv Roland Garros – 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon – 1973, Roland Garros – 1970 și US Open – 1975. A câștigat, de asemenea, de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972. A avut o viață tumultoasă având cinci căsătorii: Dominique Grazia (1972), Alexandra King (1984), Amalia Teodorescu (2004), Brigiite Sfăt (2013) și Ioana Simion (2019). A cochetat și cu politica, candidând fără succes din partea PSD la Primăria Capitalei. În perioada 2012 – 2016 a fost senator al Alianței Electorale PSD-UNPR-PC. Este decorat cu Ordinul Muncii clasa I (1971) și Ordinul Național “Steaua României” în grad de comandor.

Ion Țiriac este un fost jucător profesionist de tenis de câmp român, jucător de hochei pe gheață, și actualmente un influent om de afaceri în Germania, Spania și România, care s-a născut la data de 9 mai 1939 la Brașov. Între 1958 și 1964 a fost membru al echipei de hochei pe gheață a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Inssbruck și la Campionatele Mondiale. La simplul a câștigat multe turnee internaționale de tenis de câmp și împreună cu Ilie Năstase, a triumfat în turneul de la Roland Garros – 1970. Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis între anii 1959 și 1978, disputând trei finale, cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase. Din 1984 până în 1993 a fost managerul lui Boris Becker, tenismen german de clasă mondială. Între anii 1998 – 2004 a deținut funcția de Președinte al Comitetului Olimpic Român. În anul 1971, a fost decorat cu Ordinul Muncii Clasa I.

Cupa Davis, cunoscută și sub numele de „Salatiera de argint”, este un trofeu sportiv acordat în tenisul de câmp. Competiția în urma căreia se acordă Cupa Davis se desfășoară între echipe naționale. Poartă numele lui Dwight Felley Davis, fost tenismen, visul său fiind un meci internațional, în locul unuia interamerican. „Cupa Davis”, ca trofeu sportiv, a fost înscrisă legal la data de 21 februarie 1900. Ea este asigurată la Banca West din New York, astăzi valoarea ei afectivă fiind inestimabilă. Una din prețioasele tradiții ale cupei este aceea de a grava, după fiecare finală, numele jucătorilor din echipa învingătoare și din cea învinsă. Ion Țiriac și Ilie Năstase se numară printre marii performeri ai "Cupei Davis", cu peste 100 de meciuri susținute.

Ordinul național Pentru Merit în grad de cavaler,

pentru militari, la război

Ideea alcătuirii unui ordin cu acest nume aparţine regelui Ferdinand I, încă din 1921. Această distincţie, care urma să se numească „Ordinul de Merit al Unirii”, trebuia să răsplătească meritele deosebite ale românilor care au avut o contribuţie importantă la desăvârşirea unităţii statale. Atât proiectul de decret cât şi o serie de schiţe cu diferite variante ale însemnelor au rămas însă nefinalizate în timpul domniei lui Ferdinand I. În 1929, după moartea sa (1927), se instituie un ordin ce-i va purta numele şi care se acorda numai românilor care au avut merite la Unirea din 1918 şi ale cărui însemn avea ca bază o variantă a formei schiţate de monarhul defunct. Tot pe baza schiţelor făcute de regele Ferdinand I şi preluând numele iniţial, regele Carol al II-lea va institui prin Decretul Regal nr.1913 din 5 iunie 1931 semnul onorific „Pentru Merit”. Aceasta era o distincţie personală a suveranului, care o acorda numai proprio motu, pentru fapte de înaltă cultură şi de deosebit civism. Avea un număr redus de membri (280 pentru români şi 140 pentru străini) şi era organizat pe cinci grade: cruce, cavaler, ofiţer, comandor şi mare cruce. Peste numai doi ani, prin Decretul Regal nr.1167 din 14 aprilie1933, se adaugă o altă distincţie, Crucea de Onoare „Pentru Merit”, organizată pe două clase şi care se putea acorda fără limită numerică sau de stagiu. Prin Legea conferirii de ordine şi medalii naţionale pe timp de război (Decret Regal nr.4031/1937) cele două distincţii „Pentru Merit” sunt incluse în ierarhia celor naţionale, conferite de statul român nu de suveran, iar titulatura de “semn onorific” este preschimbată în cea de „ordin”. Oricum, însemnele „de război”, atât ale ordinului cât şi ale crucii de onoare, nu vor fi folosite în timpul conflictului mondial; distincţiile cu însemne de pace rămân în uz până la abdicarea forţată a Regelui Mihai I (30 decembrie 1947) dar vor fi extrem de rar acordate sub domnia acestuia. Potrivit Legii privind sistemul naţional de decoraţii al României nr. 29 din 2000, Ordinul Naţional „Pentru Merit” este reinstituit şi este plasat ierarhic sub „Serviciul Credincios”. Ordinul are însemne deosebite pentru civili şi pentru militari, precum şi „de război”. Poate avea maximum 7.500 de membri pentru cele cinci grade, astfel:

cavaler: 3.000 pentru civili şi 1.000 pentru militari;
ofiţer: 1.500 pentru civili şi 500 pentru militari;
comandor: 675 pentru civili şi 225 pentru militari;
mare ofiţer: 300 pentru civili şi 100 pentru militari;
mare cruce: 150 pentru civili şi 50 pentru militari.

Ordinul este completat cu Medalia Naţională „Pentru Merit”, organizată pe trei clase, care poate fi conferită persoanelor fără studii superioare. Aici am prezentat Ordinul Național Pentru merit în grad de cavaler pentru militari la război.

Radio Contact

Radio Contact a fost un post privat de radio, lansat în România la data de 25 februarie 1990, mai întâi în București pe frecvența 68,7 MHz (banda est) și mai apoi pe 96,1 MHz. După ce și-a creat o reputație în București, Radio Contact a continuat expansiunea în alte mari orașe, precum: Ploiești, Iași, Sibiu, Cluj, Constanța, Tg.Mureș, Baia Mare, Pitești, Oradea, la acestea adãugându-se stații afiliate în: Râmnicu Vâlcea, Botoșani, Focșani, Călărași, Buzău, Hunedoara, Arad, Craiova, Reșița și Brașov. Institutul francez Mediametrie desemna Radio Contact în primăvara anului 1993 drept deținător al locului întâi în topul posturilor locale de radio. Pe 5 noiembrie 2003, rețeaua Radio Contact a renunțat la stațiile locale din România și astfel, postul de radio a încetat să emită, devenind apoi Kiss FM.

Poliția Română - România

Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituției agiei), continuă cu domnia lui Mihai Şutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din anul 1806, organele de pază și ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIȚIE. In anul 1821 Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe și impozite celor însărcinați să mențină ordinea publică și să apere proprietatea cetățenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuțiile poliției sunt extinse. În timpul Revoluției de la 1848 are loc reorganizarea poliției, prin apariția instituției șefului poliției Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală. La 9 iunie 1950 domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica polițienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliții” și "obișnuitei poliții”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuții în organizarea și coordonarea activităților polițienești. Începând cu Legea de organizare a poliției, a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) și de Legea pentru organizarea poliției generale a statului (8 iulie 1929), competențele organelor de poliție sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înființează MILIŢIA, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînființează Poliția Română ale cărei competențe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 și prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. Deci Miliţia este denumirea nouă a Poliţiei, în regimul comunist.

Politia Romana face parte din Ministerul de Interne si este institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile legii. Activitatea Politiei Romane constituie serviciu public specializat si se realizeaza in interesul persoanei, al comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului, exclusiv pe baza si in executarea legii. In indeplinirea misiunilor care ii revin Politia Romana coopereaza cu institutiile statului si colaboreaza cu asociatiile si organizatiile neguvernamentale, precum si cu persoanele fizice si juridice, in limitele legii.

Insignă - parașutism

In Romania, primul salt cu parasuta dintr-un avion a fost executat la data de 19 septembrie 1925, cand aviatia militara romana a fost inzestrata cu parasute Heinecke. Cel care a sarit a fost insusi constructorul german de parasute Heinecke, care a executat 2 salturi ditr-un avion Potez XV, pilotat de locotenentul aviator Paul Dumitrescu. La 19 octombrie 1925 la mitingul de aviatie de la Tecuci, locotenentul aviator Jean Nicolescu a devenit primul aviator roman care a sarit cu parasuta din avion. In acelasi an mecanicul de marina Eugen Sziklay, din Sannicolau Mare, la mitingul de aviatie de la Baneasa, a sarit de la 1000 de metri, dintr-un avion al companiei Franco-Romane, cu o parasuta de constructie proprie. Prima structură militară românească de paraşutism a fost de nivelul unei companii şi s-a înfiinţat la data de 10 iunie 1941, cu 12 zile înaintea intrării româniei în cel de-al doilea război mondial. Ea a fost formată, exclusiv din voluntari proveniți de la toate categoriile de arme, sub egida Forțelor Aeriene Regale Române. Scopul a fost crearea unei unități militare capabile de operațiuni de genul celor germane în Belgia, Olanda și Creta. Au urmat alte două companii, una în anul 1942 și alta în anul 1943. Aceste trei companii, primele două cu armament ușor, iar a treia cu armament greu de infanterie, au format Batalionul 4 Parașutiști. Batalionul a fost retras de pe teatrul de operațiuni la scurt timp după venirea armatei sovietice. Din dispoziția comandamentului sovietic, în februarie 1945, acest batalion a fost desființat.

Școala română de schi - monitor

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc. Școlile de schi sunt forme organizate de învățare a deprinderilor de a schia. Pentru evitarea accidentelor învățarea deprinderilor de a schia se face sub conducerea instructorilor (profesorilor, monitorilor de schi). Contra unei taxe, femei și bărbați, copii și vârstnici deprind arta schiatului în cel mult 15 zile.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII