Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. O monedă antică de aur dovedește că un împărat roman din secolul al III-lea care a condus Dacia, considerat până acum un personaj fictiv, a existat cu adevărat, spun oamenii de știință citați de televiziunea BBC. Moneda care poartă numele lui Sponsian și are gravat portretul împăratului a fost găsită în urmă cu mai bine de 300 de ani în Transilvania, care a fost un avanpost al Imperiului Roman.

Se credea că este vorba despre un fals, iar moneda a rămas închisă în dulapul unui muzeu. Acum, oamenii de știință spun că urmele de zgârieturi vizibile la microscop demonstrează că moneda era în circulație acum 2000 de ani. Se crede că acest sponsian a fost un personaj real şi că a avut un rol în istorie”, este de părere profesorul Paul Pearson de la University College din Londra. Moneda face parte dintr-un mic tezaur descoperit în 1713. Până la jumătatea secolului al XIX-lea s-a crezut ca moneda e originală. Apoi, din cauza designului destul de rudimentar, cercetătorii au suspectat că moneda ar fi fost produsă de falsificatorii din acea vreme. Pearson a observat zgârieturi pe suprafaţa monedei şi s-a gândit că puteau proveni de la faptul că moneda a fost în circulaţie. El a contactat Muzeul Hunterian de la Universitatea din Glasgow, acolo unde se afla moneda. Acolo a examinat moneda, alături de alte 3, la un microscop puternic şi a confirmat că într-adevăr existau zgârieturi, iar monedele păreau să fost ţinute împreună cu altele în punguţele pentru bani. O analiză chimică a arătat, de asemenea, că monedele au fost îngropate în pământ timp de sute de ani, spune Jesper Ericsson, curator la Muzeul Hunterian. Cercetătorii cred că Sponsian a fost un comandant militar care s-a declarat împărat al Daciei. Potrivit BBC, studiile arheologice au stabilit că Dacia a fost izolată de restul imperiului roman în jurul anului 260 d.Hr. Înconjurat de duşmani şi izolat de Roma, Sponsian şi-a asumat comanda supremă în timpul unei perioade de haos şi război civil. „Credem că a fost însărcinat cu menţinerea controlului asupra armatei şi populaţiei civile, care erau complet izolate. Pentru a crea o economie funcţională, a decis să-şi bată propriile monede”, a spus cercetătorul. După ce s-a stabilit că monedele sunt autentice, Pearson și colegii lui au luat legătura cu Muzeul Brukenthal din Sibiu, care deţine, de asemenea, o monedă sponsiană. Aceasta făcea parte din moştenirea baronului Samuel von Brukenthal, fost guvernator al Transilvaniei. Baronul studia moneda în momentul morţii sale, iar legenda spune că ultimul lucru pe care l-a făcut a fost să lase un bilet pe care scria că moneda e „autentică”. Specialiştii de la Muzeul Brukenthal au clasificat moneda ca fiind un fals istoric, la fel ca ceilalți experți, dar s-au răzgândit când au văzut cercetările lui Pearson, potrivit BBC. Descoperirea prezintă un interes deosebit pentru istoria Transilvaniei şi a României, potrivit managerului Muzeului Brukenthal, Alexandru Constantin Chituţă. „Pentru istoria Transilvaniei şi a României în special, dar şi pentru istoria Europei în general, dacă aceste rezultate vor fi acceptate de comunitatea ştiinţifică, ele vor însemna adăugarea unei alte figuri istorice importante în istoria noastră”, a spus el. Într-o lucrare academică publicată recent, echipa de cercetători a Universităţii din Glasgow a descoperit dovezi că un lot de monede, respinse de mult timp ca fiind falsuri, sunt autentice. Monedele provin dintr-un mic tezaur de monede descoperite în Transilvania în 1713. De-a lungul deceniilor, ele şi-au găsit drum în colecţii din întreaga Europă, inclusiv în cea baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei şi fondator al Muzeului Brukenthal la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi a Dr. William Hunter, a cărui moştenire din 1783 a înfiinţat Muzeul The Hunterian. Până în prezent se cunosc doar patru monede cu imaginea legendarului Sponsian, toate aparent originare din tezaurul din 1713 şi aflate în colecţii din Europa, între care una la Hunterian Museum din Glasgow şi una la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. Se crede că Sponsianus a fost un uzurpator al funcției de împărat roman care a încercat să preia tronul în anii 240, probabil în timpul domniei lui Filip Arabul sau Gordian al III-lea. Imperiul Roman în această perioadă a fost extrem de instabil; multe zone periferice au fost probabil lăsate să se descurce singure. Sponsian s-ar fi găsit responsabil pentru mii de oameni, fără sprijin din partea regimului central al imperiului și înconjurat de triburi ostile; în acest context, luarea de către Sponsian a titlului de împărat poate fi considerată o încercare de menținere a ordinii.

2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 13 ianuarie 2007 prin care se popularizează Farul Getaria.

Farul Getaria (în jargon popular - Șoarecele) este situat în proximitatea localității Getaria (Guetaria), provincia Guipuzcoa, Țara Bascilor, nordul Spaniei, pe Muntele San Antón. Această lucrare de semnalizare pentru marinari a fost construită pe rămășițele vechiului schit San Antón, care au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice din anul 2008. Aici se pot vedea și rămășițele unui turn de veghe, care făcea parte din sistemul de turnuri de veghe al muntelui San Anton. Construcțiile schitului și ale turnului de veghe au servit deja în 1813 pentru înființarea unui felinar, deși farul ca atare a fost construit mai târziu, în anul 1862. Turnul farului are înălțimea de 21 de metri, iar planul focal se află la 93 de metri deasupra nivelului mării. Semnalele farului sunt vizibile de la 21 de mile marine (39 kilometri).Atașat turnului, există un pavilion care servește drept locuință paznicului farului. Această cladire dispune dispune de hol, camera de masini, birou, baie, bucatarie si trei dormitoare. Farul este închis pentru public. Înainte de a se construi farul (anul 1802), duhovnicul Anton del Busto a cerut permisiunea pentru construirea unui schit, numit San Antón. La scurt timp, Consiliul General al provinciei Guiopuzcoa a solicitat licența de a pune un felinar în schit deoarece insula era confundată cu munții din spate. Farul propriu zis a fost construit după planurile lui Manuel Estibaus și a fost inaugurat la data de 10 noiembrie 1863. Accesul vehiculelor spre far este interzis, iar Muntele San Antón este acum o zonă de recreere pentru locuitorii din Getaria. Farul face parte dintr-un traseu turistic circular de aproximativ 2 kilometri, traseu foarte ușor, care vă permite să contemplați priveliști excelente ale portului, plajelor și centrul istoric fortificat al localității Getaria. Traseul Farului Soarecelui Getaria este foarte simplu, dar ascunde multe colțuri interesante permite să ne bucurăm de vederi spectaculoase.

3.Banca Naţională a Ucrainei a pus în circulaţie la data de 22 iulie 2022, o nouă monedă comemorativă de circulaţie cu valoarea de 10 Grivne.

Moneda este dedicată „Forţelor de Operaţiuni Speciale din cadrul Forţelor Armate ale Ucrainei”. Moneda este a 14-a seriei, iar tirajul ei este de 1000000 bucăţi. Aversul monedei prezintă emblema Forţelor de Operaţiuni Speciale (un lup, având în fundal o coroană de lauri, iar în partea de jos motto-ul „Vin la tine”). În partea de sus este menţionat numele ţării, în partea dreaptă apare stema de stat, iar în partea de jos se mneţionează valoarea nominală a monedei şi anul baterii 2022. Pe revers este prezentat un soldat al Forţelor Speciale, în echipament de luptă, având în fundal silueta prinţului Sviatoslav cel Viteaz, purtând o sabie şi un scut. Motto-ul Forţelor Speciale, „Vin la tine”, este de fapt îndemnul la luptă al aceluiaşi prinţ. Pe circumferinţă se menţionează „Forţele de Operaţiuni Speciale din cadrul Forţelor Armate ale Ucrainei”. Forţele de Operaţiuni Speciale sunt cea mai tânără şi mai modernă ramură a a Forţelor Armate Ucrainiene, luând naştere după cucerirea Crimeei de către Rusia.

4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează avioanele lumii.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 21 octombrie 1999 care prezintă avionul Lockheed C-130H “Hercules”.

Avionul Lockheed C-130 “Hercules” este un avion de transport militarcu patru motoare cu turbopropulsor, proiectat și construit de compania Lockheed, acum Lockheed Martin. Avionul s-a construit ]n uzinele din orașul nord-american Marietta, statul Gerogia. Echipa de proiectare a aeronavei a fost condusă de Willis Hawkins. Capabil să utilizeze piste nepregătite pentru aterizare și decolare, C-130 a fost inițial construit pentru evacuare medicală și ca avion de transport de marfă. Lockheed C-130 este al treilea tip de avion din istorie care a rămas în serviciu 50 de ani. Conceput inițial pentru transport trupe și marfă avionul a găsit utilizăi și în alte domenii: armă de foc, asalt aerian, căutare și salvare, sprijin pentru cercetare științifică, recunoaștere a vremii, realimentare aeriană, patrulă maritimă, etc. Acum este principalul transportor aerian tactic pentru multe forțe militare din întreaga lume. Mai mult de 40 de variante ale lui Hercules, inclusiv versiuni civile comercializate, operează în peste 60 de state, printre care și România (6 bucăți). El a intrat în serviciu în anul 1956 în dotarea forțelor aeriene ale SUA și apoi ale Australiei.C-130 Hercules este cea mai lungă aeronavă militară produsă în mod continuu de peste 60 de ani. Până în anul 2006 sau construit 2262 exemplare, prețul unui aparta fiind în jur de 66,5 milioane dolari SUA. În anul 1963, un Hercules a atins și încă deține recordul pentru cel mai mare și mai greu avion care a aterizat pe un portavion. Câteva dintre principalele carcateristici tehnice ale acestui model de avion sunt:

echipaj: 13 (5 ofițeri și 8 soldați și subofițeri)
lățime: 40,40 metri
înălțime: 11,70 metri
greutate (încărcat): 55520 kilograme
motoare: Allison T56-A-15
tipul motoarelor: turbopropulsoare
viteza maximă: 480 kilometri pe oră
raza maximă de acțiune: 4070 kilometri
altitudine maximă de zbor: 9100 metri
armament: diferă funcție de misiunile avionului

5. În anul 2022 Banca centrală a statului asiatic Cambodgia a lansat în circulație noi bancnote ce prezintă chipul noului rege al statului.

Eu prezint mai jos bancnota de 200 riel care constă într-un mix de culori: gri, verde și portocaliu. Principalele reprezentări de pe bancnotă sunt: avers – chipul Regelui Norodom Sihamoni în tinerețe și pe revers – Pavilionul Clarul Lunii (Preah Thineang Chan Chhaya) al Palatului Regal din Phnom Penh; Lângă pavilion este reprezentată statuia regelui Sisowath, opera sculptorului Paul Ducuing. Bancnota este realizată pe lungime și are dimensiunile de 138 x 64 milimetri.

Norodom Sihamoni (născut 14 mai 1953) este actualul rege al Cambodgiei. Este fiul cel mare al regelui Norodon Sihanouk și al reginei Norodom Monineath Sihanouk. Fost ambasador al Cambodgiei la UNESCO a fost ales de cei nouă membri ai Consiliului Coroanei să devină următorul rege după abdicarea tatălui său din 2004. Înainte de a accede la tron, Sihamoni a fost cunoscut pentru munca sa ca ambasador cultural în Europa și ca instructor de dans clasic. Websit-ul regal despre genealogia familiei regale cambodgeniene afirmă că Sihanouk și Monineath s-au căsătorit de două ori, o dată la 12 aprilie 1952, când ea avea 15 ani, și din nou ("mai formal", potrivit site-ului) la 5 martie 1955; ea a fost cea de-a șaptea soție a regelui Sihanouk. Regele Norodom Sihamoni are 14 frați vitregi din diferite relații ale tatălui său; singurul frate bun, Samdech Norodom Narindrapong a murit în 2003. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în afara Cambodgiei. Copil fiind, a fost trimis de tatăl său la Praga, în 1962, unde a urmat școala primară, gimnazială, liceul și Academia de Muzică și Arte. A studiat dansul clasic și muzica până în 1975. Vorbește fluent franceza și ceha și este bun vorbitor de engleză și rusă. În timpul loviturii de stat din 1970, Sihamoni a rămas în Cehoslovacia. În 1975 a părăsit Praga și a început să studieze cinematografia în Coreea de Nord, iar în 1977 s-a întors în Cambodgia. Imediat, khmerii roșii l-au arestat împreună cu familia regală până în 1979 când a avut loc invazia vietnameză. În 1981 Prințul Sihamoni devine profesor de dans clasic la Paris și mai târziu președintele Asociației Khmere de dans. A trăit în Franța timp de 20 de ani și a vizitat regulat Praga, unde și-a petrecut copilăria și adolescența. În 1993, prințul a fost numit ambasadorul țării sale la UNESCO, unde a devenit cunoscut pentru munca și devotarea sa pentru cultura cambodgiană. La 14 octombrie 2004, a fost ales în unanimitate de cei nouă membri ai Consiliului Coroanei să devină noul rege după abdicarea surprinzătoare a regelui Norodom Sihanouk cu o săptămână mai înainte. Sihamoni nu are copii, însă acest lucru nu creează o problemă de succesiune deoarece chiar dacă ar fi existat un succesor, regele în Cambodgia este ales de Consiliul de Coroană.

Pavilionul Chan Chaya, aparținând Palatului regal din capitala – Phnom Penh (în limba khmeră: „Preah Barum Reacha Veak Nei Preah Reacha Nayeak Kampuchea”), este un complex de clădiri al reședinței regale cambodgiene. Edificiul a fost început după regele Norodom (1860 – 1904) care a mutat capitala regală de la Oudong la Phnom Penh după mijlocul anilor 1800, fiind construit pe ruinele vechii cetăți - Banteay Kev (Cetatea de cristal) construită în anul 1803 de către regele Ang Chan (1796 - 1834). Clădirea este orientată spre est și fiind situată pe malul vestic al râului Mekong. Actuala construcție s-a înălțat după instalarea protecorului francez când capitala s-a stabilit la Phnom Penh, după proiectul arhitectului Neak Okhna Tepnimith Mak. De atunci clădirea a fost restaurată, modificată în mai multe rânduri. Astăzi aici au loc diverse ceremonii și spectacole, edificiul putând fi vizitat și de public.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Trofeul Festivalului Național de Romanțe

"Crizantema de Aur" - 2009 - Târgoviște

Festivalul național de romanțe „Crizantema de Aur” este un eveniment muzical ce are loc an de an, începând cu anul 1967, în Târgoviște. Evenimentul este organizat de către Primăria Municipiului Târgoviște, Consiliul Local Târgoviște, Consiliul Județean Dâmbovița, Centrul pentru Cultură Tradițională Dâmbovița și Casa de Cultură „I. G. Vasiliu”. Sus am postat un afiş al festivalului din anul 2022.

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Constantin Cantacuzino

Colegiul național "Constantin Cantacuzino" - Târgoviște 2000

Colegiul Național Pedagogic “Constantin Cantacuzino” din municipiul Târgoviște este o instituție de învățământ în care studiază aproximativ 1400 de elevi de ciclul primar, gimnazial și liceal. Unic în județ prin profilul său vocațional-pedagogic, a căpătat în timp identitate de școală apostolică. Devenit din anul 2010 Școală Europeană și menținând titlul în 2013, în 2016 și 2019, colegiul promovează un mediu educațional bazat pe flexibilitate, creativitate și inovație pentru a forma personalități puternice, pragmatice, de succes, în concordanță cu valorile școlii, cu principiile și valorile europene și internationale. Instituția practică un demers didactic ce urmărește dezvoltarea dimensiunii europene în educație, fapt certificat și prin obținerea titlului de Școala eTwinning. Aici se formează personalități puternice, pragmatice, de succes, în concordanță cu valorile școlii, cu principiile și valorile europene și internaționale, Adresa de corespondență a instituției este: Strada George Cair, nr.3.

Constantin Cantacuzino stolnicul, a fost un boier din Țara Românească, recunoscut drept un reprezentant de seamă al umanismului în spațiul cultural român, cu aplecare spre domenii precum istoria și geografia, care s-a născut în anul 1639 ți a decedat la data de 7 iunie 1716. A făcut studii la Constantinopol și Universitatea din Padova. El este autorul unei istorii neterminate a Țării Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a românilor. Frate al domnului Șerban Cantacuzino, Constantin stolnicul a fost proclamat la moartea acestuia el însuși domn, însă a refuzat, preferând să îl urce în scaun pe nepotului său de soră Constantin Brâncoveanu, în timpul domniei căruia a condus multă vreme din umbră politica externă. În numele voievodului, dar și în nume personal, stolnicul a purtat corespondență cu cancelariile importante ale vremii. În 1707 a escaladat un conflict latent al Cantacuzinilor cu Brâncoveanu, ceea ce a dus la retragerea lui Cantacuzino pe moșiile sale, deși fiul său și alți nepoți cantacuzini au fost promovați în continuare în dregătorii înalte. Urmare a studiilor făcute a devenit un excelent cunoscător al culturii italiene, având cunoștințe temeinice de limbă italiană și latină, și al sferei culturii grecești. Pe plan politic Constantin Cantacuzino a fost adeptul unei linii antiotomane și a pledat pentru apropierea de Rusia și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. Alături de fiul său, Ștefan Cantacuzino, a fost executat în noaptea de 6 spre 7 iunie 1716 la Constantinopol, sub acuzația colaborării cu austriecii. Pe lângă corespondența cu renumite personalități politice, diplomați și cărturari ca Gherasim Cretanul, Antonio dall'Acqua, Albano Albanese sau Bonvicinius, stolnicul Cantacuzino a lăsat posterității caiete de note istorice și o operă istorică fundamentală, Istoria Țării Rumânești dintru început (1716), care analizează critic un material extrem de bogat, cuprinzând autori antici, bizantini și occidentali. Lucrarea este redactată la inițiativa lui Ferdinand Marsigli și susține cu multă fervență, combătând opiniile contrare, originea romană a poporului român și continuitatea sa pe teritoriul Daciei, acumulând mărturii despre teritoriul și locuitorii acestui stat, despre războaiele daco-romane și romanizarea Daciei. Cantacuzino subliniază faptul că românii se deosebesc de popoarele vecine prin capacitatea lor de a rezista vitregiilor istoriei, evidentă mai ales în menținerea structurilor politice proprii. Se poate afirma că sfârșitul secolului al XVII-lea în cultură este dominat de această figură reprezentativă a lui Constantin Cantacuzino. Ceea ce l-a ajutat în susținerea ideii continuității populației romanizate la nord de Dunăre ulterior retragerii aureliene este atitudinea critică pe care acesta o abordează față de izvoare. Stolnicul îi considera „rumâni” și pe cei aflați în Ardeal și Moldova, argumentând apartenența la acest neam prin limba pe care o vorbesc. Un document valoros pentru cultura română îl constituie catalogul bibliotecii lui Constantin Cantacuzino, care conține printre altele și o listă a cărților tipărite în principatele române la sfârșitul veacului al XVII-lea.

Primăria municipiului Târgoviște 1897 - 1997

Municipiul Târgovişte, fosta capitala a principatului Ţării Româneşti, este înzestrat cu o pereche de impresionante clădiri publice în stilul Beaux Arts, datând din perioada La Belle Époque: Primăria, împreună cu Muzeul de Artă, unde a funcţionat cândva vechea prefectură. Stilul s-a propagat prin intermediul instituţiei academice École des Beaux-Arts din Paris, având o influenţă uriaşă în lume, fiind în special potrivit pentru edificii publice sau private grandioase. Ambele monumente arhitecturale din Târgovişte, menţionate aici, sunt opera arhitectului (unele surse îl desemnează ca antreprenor constructor) Giovanni Baldassare Vignossa (am găsit, în şase surse, diferite feluri de scriere a acestui nume, optând pentru forma de faţă) şi a artistului decorator Giovanni Battista del Basso. Aceştia au făcut parte din cel de-al “doilea val” de constructori, arhitecţi şi artişti italieni activi în ţară, care au contribuit în mare măsură la ridicarea mediului construit a ceea ce este acum arhitectura României. “Primul val” de italieni (veneţieni în special) a fost activ la sfârşitul sec. 17 – începutul sec. 18, în timpul domniei Prinţului Constantin Brâncoveanu, contribuind la fundamentarea stilului brâncovenesc, precursor şi sursă de inspiraţie al celui neoromânesc din perioada modernă. Un al “treilea val” s-a desfăşurat în perioada interbelică, atunci când companii de construcţii şi birouri de arhitectură italiene au contribuit la realizarea arhitecturii Art Deco a Bucureştiului şi din restul ţării. Cel de-al “patrulea val” a început în timpul ultimei decade, odată cu boom-ul de construcţii şi imobiliar ce a avut loc pe aceste meleaguri, unde antreprenorii de construcţii italieni sunt printre cei mai activi în acest domeniu. Fotomontajul de mai sus şi fotografiile care urmeaza, prezintă din diferite unghiuri primăria din Târgovişte (constructie inaugurată în 1897). Îmi plac proporţiile echilibrate ale clădirii şi aerul de convivialitate al acesteia, caracteristici potrivite rolului primăriei în cadrul comunităţii. Un foarte curios element în cadrul bogatei panoplii decorative a clădirii este tema rozei vânturilor (un detaliu arhitectural ornamental rar folosit în România) de pe vârful turnului, o balenă cu o coroană pe cap, ansamblu redat mai degraba in stil Art Nouveau, care face un contrast captivant cu mediul acestui oraş situat la poalele Carpaţilor Meridionali, departe de mări şi oceane. Ceasul clădirii ocupă frontonul acesteia, avand o excelenta vizibilitate din piata publica, si pare a conserva cadranul şi limbile originale, inclusiv din mecanismul de sec. 19, judecand dupa tureta cu clopot de deasupra arcului de fronton. Este încadrat de doi grifoni din zinc de sorginte clasică, ce simbolizeaza autoritatea. Frontonul este de factură renascentistă, imbinarea celor două tipuri de design, constituind esenţa arhitecturii de stil Beaux Arts. Ceasurile publice de epoca, ce constituie importante puncte de focus pentru comunitate, au fost şi sunt încă printre principalele victime ale valului de renovări şi reparaţii abuzive de clădiri monument din ultima decadă şi ceva, unde, ca o regulă în România, nu se face apel la istorici de arhitectură. Bucureştiul de exemplu fiind vaduvit de un număr important de orologii, înlocuite cu dispozitive electronice fără identitate, atât de pe edificiile de epocă din proprietatea statului, cât şi ale celor ocupate de mari companii. Este meritul edililor din Târgovişte de a conserva acest important element arhitectural şi clădirea primăriei în ansamblul ei, care în interior este un alt capitol fascinant de design Beaux Arts, şi de a păstra din identitatea arhitecturala atat de mult asaltată şi distrusă în alte oraşe în anii de la căderea comunismului. (articol preluat de la Valentin Mandache). Primăria municipiului Târgoviște este situată pe Bulevardul Revoluției, la nr. 1-3.

Festivalul concurs interjudețean al brigăzilor artistice

Târgoviște Ediția a VIII-a 1982

Brigada artistică a fost o formă de manifestare cultural-artistică, cu tentă umoristico-satirică, a unui grup redus de oameni. Manifestarea avea loc pe scenă, în fața unui public și consta într-un colaj de texte și melodii, cu mișcare scenică, decor și vestimentație adecvate dar simple. A fost o formă de manifestare cultural artistică specifică regimului comunist prin care se înfiera atitudinea neconformă propagandei comuniste; lenea, mizeria și în general tot ce ținea de un comportament indecent în societate. Festivalul concurs interjudețean al brigăzilor artistice, ediția a VIII-a din anul 1982 s-a desfășurat cu sponsorizarea și sub îndrumarea Combinatului de Oțeluri Speciale din municipiul Târgoviște.

Mechel Târgoviște (fost Combinatul de Oțeluri Speciale - C.O.S. - Târgoviște) este o companie din industria siderurgică din România, parte a grupului siderurgic rus Mechel. Încă din anul 1978, de la punerea sa în funcțiune, Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște a fost dotat cu tehnologie modernă destinată producției de oțeluri speciale aliate și înalt aliate necesare dezvoltării industriei naționale, civile și de apărare.

Trofeul Festivalului Național de Muzică Folk Târgoviște

Produsul prezentat mai sus este un trofeu oferit câștigătorului uneia dintre edițiile Festivalului Național Concurs de Muzică Folk “Târgoviște”. Începând cu anul 2008, anul, în municipiul Târgoviște desfășoară Festivalul Național Concurs de Muzică Folk “Târgoviște”. Acțiunea este organizată de către: Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Primăria Târgovişte, Consiliul Local Târgovişte, Teatrul pentru Copii si Tineret ‘Mihai Popescu’, Casa de Cultură a Municipiului ‘I. Gh. Vasiliu’, Centrul pentru Cultură Tradiţională Dâmboviţa şi Universitatea Valahia – Clubul studenţilor. Concursul este deschis oricărui interpret sau grup folk (de maxim 4 persoane), care poate prezenta în concurs cel puţin două creaţii proprii( la grupuri – până la 4 membrii). Acțiunea are loc în sala de spectacole a Clubului Studenţilor din Târgovişte și la ea pot participa concurenți vârsta cuprinsă între 15 şi 35 de ani. Câștigătorului i se oferă un trofeu (ca cel prezentat mai sus) și o sumă de bani.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localității este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din vremuri diferite.

Regimentul 3 Dâmbovița no. 22 Târgoviște

Palatul Diviziei

Prefectura

Casa d'Italia

Podul Mihai Bravu de pe râul Dâmbovița

Vederi

Ruinele Palatului Domnesc

Bulevardul Carol I

Chindia, Ruinele Palatului Domnesc și

Biserica Curtea Domnească

Școala de cavalerie

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 metri) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 metri, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite.