Epaminonda's Blog.....: FILATELIE – 150 DE ANI DE LA PRIMA SERBARE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

Ca în fiecare an, pe 15 ianuarie, timbrul românesc marchează Ziua Culturii Naționale. Pentru a evidenția o tematică abordată în premieră,

Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale „150 de ani de la prima serbare a românilor de pretutindeni”, eveniment care a avut loc la Mănăstirea Putna, în anul 1871. În urmă cu 150 de ani, Bucovina se afla sub stăpânirea Austro-Ungariei, fiind anexată acesteia în anul 1775. Populația românească din Bucovina lupta pentru păstrarea identității sale etnice și cultiva idealul unirii tuturor teritoriilor românești, aliniindu-se astfel mișcării mondiale de afirmare a dreptului popoarelor la autodeterminare şi de formare a statelor naţionale, mișcare care a avut o amploare deosebită în secolul al XIX-lea. Cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna, în anul 1870, studenții români reuniți la Viena au decis să transforme evenimentul într-o mare serbare națională. Izbucnirea războiului franco-prusac, la care s-au alăturat măsurile represive dispuse de autoritățile austro-ungare, a determinat amânarea serbării pentru anul următor. Studenții de la Viena au ales Comitetul de organizare a Serbării de la Putna, format din Ioan Slavici, președinte, Mihai Eminescu, secretar, și alți reprezentanți ai studențimii bucovinene. Alături de aceștia se regăsesc Nicolae Teclu și A.D. Xenopol. Pe 15 august 1871, dimineața, peste 3000 de români de pretutindeni au participat la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Putna. În seara precedentă, serbarea fusese deschisă cu 21 de salve de tun, trase de pe culmile dealurilor din apropiere, urmate de o slujbă religioasă. După Sfânta Liturghie, A.D. Xenopol a ținut o prelegere despre Ștefan cel Mare, ca exponent al întregului spațiu românesc. După-amiaza, vioara tânărului Ciprian Porumbescu, în vârstă de numai 17 ani, a emoționat cu acordurile ei întreaga adunare. Îmbrățișându-și tatăl, Ciprian Porumbescu rostește cuvintele, devenite celebre: „Tată, am cântat Daciei întregi”. Printre darurile aduse de participanți și sfințite în cadrul unei slujbe s-a aflat și o urnă omagială de argint, care conținea pământ adus din toate provinciile românești. Depusă pe mormântul lui Ștefan cel Mare, urna a fost însoțită de ruga: „Așa cum s-a unit acest pământ aici, mijlocește Dumnezeule să se unească și locurile de unde el s-a luat!”. Pe urnă este înscrisă o dedicație care definește un portret al marelui voievod: „Eroului, învingătoriului, aperatoriului esistinției române, scutului creștinătății, lui Ștefanu celu Mare, Junimea Română Academică, MDCCCLXX!”. De menționat că o parte din pământul conținut în urna depusă pe mormântul Voievodului Ștefan a fost presărat pe câmpurile de luptă care au făcut posibilă Marea Unire. Cele trei mărci poștale ale emisiunii reproduc, într-o asociere grafică sugestivă, alături de edificiul bisericii unde este înmormântat Ștefan cel Mare, portretele poetului Mihai Eminescu (pe timbrul cu valoarea nominală de 2,70 lei), scriitorului Ioan Slavici (pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei) și tânărului compozitor și interpret Ciprian Porumbescu (pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei).

Mănăstirea din localitatea Putna, județul Suceava, asezata la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun este prima si cea mai importanta ctitorie a lui Stefan cel Mare, si strajuieste, de peste cinci veacuri, tinutul legendar al Bucovinei.

Manastirea a fost ridicata de Stefan cel Mare pentru biruinta obtinuta in batalia de la Chilia, din 25 ianuarie 1465, la indemnul si cu staruinta sihastrului Daniil. Lucrarile de constructie ale manastirii au fost terminate in 1469, dar sfintirea ei a avut loc la data de 3 septembrie 1470. Ridicarea zidurilor de imprejmuire ale incintei si a turnurilor aferente lor a fost terminata dupa un deceniu de la sfintire, in 1481. Dupa 3 ani insa, manastirea a fost lovita de un puternic incediu care a afectat in mod grav constructia. Stefan cel Mare nu s-a lasat insa si desi avea pe cap bataliile cu Baiazid al II-lea, a refacut manastirea la fel de frumoasa cum fusese si inainte.

In anul 1504 Stefan cel Mare a fost inmormantat in incinta manastirii, dupa 47 de ani de domnie. In 1536 manastirea a fost cuprinsa de un nou incediu, in care au ars casele domnesti, amandoua trapezele, bucataria, spitalul si camara cu toate alimentele din interior. Dupa doua decenii cladirile afectate de incediu au fost refacute, constructia casei domnesti fiind chiar amplificata. In urmatorul secol Putna a cunoscut o stare de inflorire. Monumentul a fost din nou devastat in anul 1653 de un incendiu pus de ostile conduse de Timus Hmelnitki, amestecat in luptele pentru tronul Moldovei dintre socrul sau Vasile Lupu si viitorul domn Gheorghe Stefan. Totusi aceasta informatie nu este foarte sigura si unele cercetari au aratat ca in acea perioada au avut loc alunecari de teren grave care au afectat fundatii bisericii, motiv pentru care a trebuit demolata. Vasile Lupu a inceput reconstructia manastirii, lucrari care au fost continuate de urmatorul domnitor, Gheorghe Stefan si finalizate de abia in 1662 de catre Eustatie Dabija, domnul de atunci al Moldovei. Lucrarile realizate in aceasta perioada nu au avut in vedere doar biserica, ci intregul complex manastiresc, constituind un moment important in istoria ansamblului monumental al Putnei. Intre 1854 si 1856, zidurile fostei case domnesti au fost demolate pana la nivelul solului iar in locul lor au fost construite un corp de cladiri care exista si in prezent. In aceeasi perioada zona de nord a fost largita si s-a construit un zid de 23 de metri, langa care s-au construit un nou corp de chilii. In partea de nord-vest s-a ridicat o masiva cladire cu parter si etaj destinata staretiei.

In anul 1859 au fost facute modificari la forma acoperisului iar in anul 1882, pe locul turnului-clopotnita din lemn s-a construit un turn inalt din zidarie, in care s-au instalat clopotele. In urmatoarea perioada au mai urmat lucrari incheiate in 1902, prilej cu care a fost refacut acoperisul bisericii dupa forma vechilor acoperisuri ale monumentelor moldovenesti.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române.

Ioan Slavici a fost un prozator, dramaturg, memorialist, jurnalist și pedagoc român, membru corespondent, din anul 1882, al Academiei Române, care s-a născut la data de 18 ianurie 1848 la Șiria, județul Arad și a decedat la data de 17 august 1925. El este inițiatorul prozei realiste, în care zugrăvește cu obiectivitate o lume omogenă, în care dimensiunile colective le pot integra pe cele individuale, identificându-se cu spiritualitatea satului ardelean, ale cărui valori le-a promovat în scrierile sale. Slavici face armata la Viena, urmând și cursurile Facultății de Drept. Acolo se împrietenește cu Eminescu, student și el în capitala Imperiului Hasbsburgic. Debutul său literar are loc în revista „Convorbiri literare”, unde i se publică lucrarea „Fata de birău”. Împreună cu Eminescu, Slavici organizează serbarea panromânească de la Putna, punând astfel bazele Societății Academice Sociale Literare „România Jună”. Ioan Slavici a fost un jurnalist excepțional și de renume, fiind redactor la publicația „Timpul” în București și, mai apoi, fondator al „Tribunei din Sibiu”. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Memoriile sale, publicate în volumul „Amintiri” (1924), au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române. Opera lui Ioan Slavici este puternic influențată de lumea tradițională a satului ardelean. Un observator excelent al mediului rural, Slavici realizează în nuvelele și studiile sale o veritabilă frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statutul lor social. Toate acestea sunt redate în cele mai mici amănunte, de la ținute până la vorbire și gesturi.

Ciprian Porumbescu, nume la nastere Ciprian Golembiovski (nascut la data de 14 octombrie 1853 in localitatea Sipotele Sucevei, Bucovina si decedat la data de 6 iunie 1883 la Stupca, azi Ciprian Porumbescu, judetul Suceava) a fost un compozitor român. Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Iraclie Golembiovski (Golemb, Galamb = porumbei), acesta din urmă își schimbă numele de familie în Porumbescu în anul 1881.

xxx

"PROTESTLAND"

O CARICATURĂ DE

MARGARETA CHITCATII

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna masonică - Ritul York - România

Produsul medalistic de mai sus este o insignă masonică realizată de Ritul York din România. Această insignă are forma unui scut timbrat de o coroană murală, după modelul stemelor multor localități din România. Sub înscrisul Ritul York România, în cadrul unui cerc. sunt reprezentate mai multe simboluri masonice dintre care cel mai cunoscut este echerul și compasul cu brațele întrepătrunse, încadrând litera mare de tipar G.

Ritul de York este cel mai vechi şi cel mai puternic rit masonic recunoscut, şi care are cel mai mare număr de membri care activează pe toate continentele lumii. Prima atestare istorică – REGIUS POEM – document descoperit în secolul XVII, care tratează istoria masoneriei începând cu secolul al X-lea. Prima Mare Lojă a fost înfiinţată în oraşul York în 926, sub domnia regelui Athlestane (fiul lui Alfred cel Mare), iar primul Mare Maestru a fost prinţul Edward, fratele regelui. În anul 1725 – Marea Lojă din York, considerată izvorul Masoneriei, se constituie în Marea Lojă Antică care consideră gradul de Mason al Arcului Regal ca parte necesară a Masoneriei Antice şi care pe emblema sa are elemente de heraldică specifice acestui grad: cei doi heruvimi, chivotul legii şi cele patru steaguri ale triburilor israelite. În anul 1813 – se constituie Marea Lojă Unită a Angliei, prin unirea Marilor Loji independente ale Masoneriei Antice şi moderne de pe teritoriul Angliei. În actul de uniune se stipulează: „Se declară şi se pronunţă că Masoneria pură se compune din trei grade: ucenic (discipol), calfă (companion) şi maestru şi include Ordinul Suprem al Holy Royal Arch, dar acest articol nu interzice ca Lojile să se întâlnească şi să lucreze în Ordinele cavalereşti în conformitate cu Constituţiile acestor Ordine”. Ritul de York se compune din Corpurile Masonice Capitulare, Criptice şi Cavalereşti, alături de corpurile paramasonice reprezentate de Ordinul De Molay pentru tinerii între 12-21 ani şi Ordinul Trandafirului pentru soţiile de masoni. Prin parcurgerea şi înţelegerea simbolului fiecărui grad, cel ce caută neobosit Lumina, descoperă adevărurile ferite de accesul profanilor, prin ocultarea voită a întregii ritualistici masonice. În final, accederea la cele mai înalte grade ale Ritului de York are drept rezultat desăvârşirea educaţiei masonice şi a spiritualităţii pentru a deveni un perfect Maestru Mason. Aceasta este exprimată şi de simbolistica fenomenului morţii care apare ca act iniţiatic final, desigur la scară diferită si progresiv, incepand cu ritualul gradului trei în masoneria simbolică si continuand cu ritualurile Corpurilor Capitulare, Criptice si Cavalereşti. Pentru a sublinia importanţa Ritului de York în Francmasoneria universală este suficient să amintim că Marele Maestru al Marii Loji Unite a Angliei, care conform tradiţiei este un membru al Casei Regale, este în acelaşi timp şi Înalt Mare Preot al Supremului Mare Capitul al masonilor Arcului Regal din Anglia. Începuturile Ritului de York în România datează din ianuarie 1999, când un grup de maeștri masoni au fost inițiați în Grecia în gradul de Mason al Arcului Regal, care au constituit și primele Capitule: Veritas, Fraternitas și Lux. La scurt timp după revenirea în țară, a fost constituit Supremul Mare Capitul al Masonilor Arcului Regal din România. În iulie 2003 a fost instalat Supremul Mare Consiliu al Masonilor Criptici din România care are în prezent în subordine 20 Consilii Regionale în care își desfășoară activitatea peste 400 Maeștri Regali și Selecți. În august 2003 a fost înființată Comanderia nr. 1 "Regele Ferdinand" a Cavalerilor Templieri din România. În România își desfășoară de asemenea activitatea Ordinul Trandafirului începând cu anul 2005. Din acest Ordin fac rudele apropiate ale companionilor Ritului York România. În ziua de 18 august 2009, a avut loc Ceremonia de instalare a Marii Comanderii ”Regele Ferdinand I” a Cavalerilor Templieri din România, compusă din cele 11 Comanderii Templiere. În prezent Marea Comanderie cuprinde circa 210 Cavaleri Templieri. În mai 2003 la Albi și în martie 2004 la Toulouse, Companioni și Cavaleri Templieri români au fost investiți Cavaleri ai Ordinului Crucea Roșie a lui Constantin și al Ordinelor încorporate.

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Medalia monedă - Respect medicilor - 50 eurocent

Lupta împotriva epidemiei COVID - 19, este o luptă comună, care are mulţi eroi. Compania Casa de Monede a emis o serie de medalii (monede) pe reversul monedelor de 50 eurocenți dedicate oamenilor implicați în linia întâi a pandemiei de coronavirus. Ei sunt cei care se expun zilnic pericolului, muncind în condiţii dificile. Medicii, infirmierii, ambulanţierii sunt în prima linie, îşi riscă propria viaţă zi de zi. Cadrele didactice, curierii, şoferii, pompierii şi vânzătorii, sunt în contact zilnic cu sute de oameni, fără munca lor, societatea noastră s-ar opri de tot. Aversul medaliei reprezintă simbolic solidaritatea şi spiritul de unitate care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc. Respect şi preţuire pentru eroi, pentru noi şi pentru cei care se sacrifică zi de zi pentru a opri virusul. Piesele sunt rotunde, au diametrul de 4 centimetri și cântăresc 20 grame. Prima piesa comandată din această serie se achiziționează pentru suma de 34,99 lei iar celelalte la prețul de 69,99 lei.

Pandemia COVID-19, cunoscută și sub numele de pandemia de coronavirus, este o pandemie globală în curs de desfășurare a bolii, cauzată de coronavirusul 2 al sindromului respirator acut sever (SARS-CoV-2). Până la 27 septembrie 2022, pandemia a provocat peste 615 milioane de cazuri și 6,53 milioane de decese confirmate, fiind una dintre cele mai mortale din istorie. Simptomele COVID-19 variază de la nedetectabile la mortale, dar cel mai frecvent includ febră, tuse uscată și oboseală. Boala severă este mai probabilă la pacienții în vârstă și la cei cu anumite afecțiuni medicale subiacente. COVID-19 se transmite atunci când oamenii respiră aerul contaminat de picături și particule mici în suspensie care conțin virusul. Riscul de inhalare a acestora este cel mai mare atunci când oamenii se află în imediata apropiere, dar acestea pot fi inhalate pe distanțe mai mari, în special în interior. Transmiterea poate avea loc, de asemenea, dacă fluidele contaminate ajung la ochi, nas sau gură și, rareori, prin intermediul suprafețelor contaminate. Vaccinurile COVID-19 au fost aprobate și distribuite pe scară largă în diferite țări începând cu decembrie 2020. Alte măsuri preventive recomandate includ distanțarea socială, purtarea de măști, îmbunătățirea ventilației și a filtrării aerului și punerea în carantină a celor care au fost expuși sau sunt simptomatici. Pandemia a declanșat perturbări sociale și economice grave în întreaga lume, inclusiv cea mai mare recesiune globală de la Marea Depresiune. Instituțiile de învățământ și zonele publice au fost închise parțial sau total, iar multe evenimente au fost anulate sau amânate. Mai multe companii farmaceutice au reușit în timp util realizarea unor vaccinuri utile în combaterea virusului de o parte a cetățenilor au refuzat vaccinarea.

Medalia monedă - Sfântu Apostol Matei - 50 eurocent

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli alesi de Hristos. Inainte de a ajunge Apostol, a fost vames si se numea Levi. Era originar din Capernaum si era fiul lui Alfeu. Nu stim daca a fost casatorit. Potrivit traditiei este autorul primei Evanghelii. Eusebiu si Sfantul Epifanie ne marturisesc ca Matei a scris Evanghelia in limba aramaica si in limba greaca. Din Martirologiul roman aflam ca a murit ca martir in Etiopia, fiind ars pe rug de pagani. Din textele apocrife care vorbesc despre trecerea sa la cele vesnice, aflam ca a suferit moarte de martir in Pont. Evanghelia după Matei se afla inscrisa in lista Canonului Muritori si amintita de Sfintii Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de Nazianz. Ea este recunoscuta ca autentica si de sinoadele particulare.Scopul evanghelistului a fost sa dovedeasca primilor cititori ca Hristos este Mesia cel prezis de profeti si in persoana Sa s-au indeplinit toate vechile profetii. Pentru ca el face trecerea de la Vechiul Testament spre Noul Testament, Sfintii Parinti au hotarat ca Evanghelia scrisa de el sa fie prima, cel mai aproape de Vechiul Testament. Evanghelia sa ii are in vedere pe iudei si pe pagani si din acest motiv ea este mai mult o Evanghelie de convertire a popoarelor la credinta. Iudeilor le descopera ca Iisus este Mesia, iar paganilor le vesteste ca mantuirea se realizeaza prin Hristos. Dupa marturia lui Irineu de Lyon, Evanghelia dupa Matei a fost scrisa spre sfarsitul anilor 50 si inceputul anilor 60 ai primului secol crestin. Avand in vedere ca Matei foloseste foarte des sintagma "Imparatia cerurilor", Evanghelia sa este numita si Evanghelia Imparatiei. Evanghelia după Matei este citita in Biserica timp de saptesprezece duminici după Duminica Rusaliilor si in duminicile in care se lasa sec de carne si de branza. Dar si in alte multe zile din an se citesc pericope din Evanghelia dupa Matei, precum si la Praznice si la multe sarbatori ale Sfintilor.

Insigna - Cențiana 7 - 1973

Familia gentianelor este o familie de plante cu flori din 87 genuri si peste 1500 de specii. Genul Gentiana cuprinde aproximativ 400 de specii. Este un gen cosmopolit, care apare în habitatele alpine din regiunile temperate ale Asiei, Europei si Americii. Unele specii, de asemenea, apar în nord-vestul Africii, estul Australiei si Noua Zeelanda. Speciile genului sunt anuale, bienale si perene. Unele sunt sempervirescente(vesnic verzi), altele nu. Pentru multe gentiane nu se poate realiza cultura în afara habitatului lor natural, dar mai multe specii sunt disponibile pentru cultivare. Gentiane sunt rezistente si iubesc locurile insorite sau umbrite partial. Prefera solurile acide bogate în humus si bine drenate. Se preteaza bine la gradinile pietroase. Numele este un tribut adus lui Gentius, un antic rege ilir, despre care se spune ca a descoperit proprietatile tonice ale plantelor. Unele specii au proprietati terapeutice, radacinile lor fiind recoltate pentru fabricarea de bauturi tonice. Gentianele sunt, de asemenea, folosite pentru aroma, de exemplu în biter, si bauturi racoritoare care contin "extract din radacina de gentiana". De exemplu, lichiorul frantuzesc Suze este fabricat din gentiana galbena, iar fabrica de bere italiana Del Borgo produce o bere, folosind gentiana ca adjuvant. Gentianele au frunze opuse, care sunt, uneori, aranjate într-o rozeta bazala, si flori în forma de trompeta, care sunt, de obicei, albastre sau azurii, dar putand varia de la alb, crem si galben la rosu. Multe specii arata, de asemenea, polimorfism considerabil cu privire la schimbarea culorii florii. De obicei, speciile de flori albastre predomina în emisfera nordica, iar speciile cu flori rosii apar predominant în Anzi. Speciile cu flori albe sunt împrastiate peste tot, dar predomina în Noua Zeelanda. Toate speciile de gentiana au flori tubulare si terminale, de cele mai multe ori pe tipul 5 (5 petale si 5 sepale), dar unele specii prezinta variatii de 4 sau 7. Stilul este destul de scurt sau absent. Corola este adesea tubuloasa, prezinta falduri între lobi, iar unicul ciclu de stamine, episepal, este concrescut cu ea. In flora tarii noastre sunt raspândite mai mult în regiunile de munte, îndeosebi prin pajisti. Unele traiesc prin paduri, în locuri mlastinoase sau chiar prin balti.

Gentiana acaulis este o planta scunda, cu tulpina foarte scurta, cu inaltimea de aproximativ 2 cm, la baza cu o rozeta de frunze oval eliptice, groase, întinse pe pamînt, la vîrf cu o singura floare mare, îndreptata în sus, în forma de cupa lunguiata, de culoare albastriu-azurie, întunecata, cu nervuri longitudinale de culoare verde-masliniu. Florile cresc pe un peduncul foarte scurt de 3-6 cm lungime. Frunzele sunt sempervirescente, de 2-3.5 cm lungime, prinse într-o rozeta bazala, formând tufe de pana la 10 cm latime. Cupele iubesc locurile pline de soare, inflorind la sfârsitul primaverii si vara, în iunie-iulie, pe pajisti sau in poienile din zona paduroasa, montana. Gentiana acaulis este o gentiana autohtona mica, specifica Europei centrala si de sud est, din Spania pana în Balcani, crescand, în special, în regiunile muntoase, precum Alpii, Cévennes si Pirinei, la înaltimi intre 800 si 3.000 m. Este o planta perena ce creste pe soluri acide. Strâns inrudita cu ea este Gentiana Clusii, deseori fiind confundate. Diferenta este data de faptul ca cea din urma creste pe soluri calcaroase si are frunzele mai scurte, iar florile nu au dungi de culoare verde-masliniu. Alcatuirea florii acestei frumoase plante alpine reprezinta un exemplu de organizare în vederea asigurarii polenizarii ei prin insecte. Astfel, în fundul cupei care formeazi corola, nectarul cautat de insecte se afla în cinci pungi separate, asezate în cerc, ceea ce face ca bondarul care viziteazi aceste locuri si sa-si introduca succesiv trompa de cinci ori în fiecare din pungi; astfel, învîrtindu-se în interiorul, corolei curata cu spinarea sa polenul de pe toate cele cinci stamine asezate tot în cerc în jurul pistilului si apoi îl transporta pe stigmatul altei flori. În cazul în care din diferite cauze floarea nu a fost polenizata cu polen de la alta floare, este cu putinta si o «autopolenizare». Bunaoara, pe vreme rece, în timpul noptii sau spre sfîrsitul perioadei de înflorire, corola se apleaca cu gura în jos si astfel polenul care se gaseste scuturat în fundul ei, cade pe stigmat.

Insigna - Campion juniori R.P.R. - baschet

(Republica Populară Română)

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea. De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII