Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură și
arhitectură din localitatea spaniolă ALMANZAN, provincia SORIA,
comunitatea autonomă CASTILLA Y LEON, din vremuri
diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate și o vedere generală.
Biserica Saint Miguel
Poarta orașului
Palatul Altamirano
xxx
"ÎNTÂLNIRE DIPLOMATICĂ"
O CARICATURĂ
DE MARGARETA CHITCATII
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
________________xxx________________
CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL BUZĂU
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare,
confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la
şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau
simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc.
Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare
localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup,
organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel
de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale,
artistice şi de altă natură, etc.
Insigna - A patra conferință națională ASCIOR
Buzău - octombrie - 2021
(Asociația pentru Civilizația Ortodoxă)
Uniți prin credință pentru viitor
Asociația pentru Civilizația Ortodoxă (ASCIOR), filiala Buzău, a luat ființă în anul 2017, ea fiind o
societate de credință, cultură, atitudine creștină care are ca obiective
promovarea înțelegerii dreptei credințe, promovarea identității culturale, implicit
a românismului, promovarea istoriei adevărate, promovare activității și
responsabilității sociale, promovarea împreună lucrării pentru semenii noștri
prin foarte diverse activități, promovarea unui nou tip de civilizație bazată
pe Legea lui Dumnezeu. ASCIOR a avut peste 60 de activități regionale și
naționale prin conferințe, lansări de carte, simpozioane, expoziții etc, dar și
prin editarea revistei Orizonturile Bucuriei, înființarea Conferințelor și
Congreselor pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”, editarea
antologiilor ASCIOR, deschiderea unor Grupuri ASCIOR în vederea înființării lor
ca filiale. Prin programele de susținere a persoanelor aflate în dificultate am
reușit, cu sprijinul susținătorilor noștri, care fac sau nu parte din asociație,
să oferim ajutoare în diverse moduri dar și în bani. Prin programele de
susținere a tinerilor am acordat tinerilor prezenți la manifestările ASCIOR
premii pentru elevi de peste 12 ani și tineri până în 25 ani în bonuri valorice
dar și numerar. Revista asociației - „Orizonturile Bucuriei” se editează în
700-1000 exemplare pe număr, apare (de regulă) la 2 luni și are peste 60
de colaboratori, de la cercetători și profesori universitari pe diverse domenii
de activitate, din țară sau din străinătate, la debutanți în literatură sau
pasionați în artă.
Insigna - Turneul Internațional "Pietroasele 2007" (handbal)
Buzău- România 4-6 aprilie 2007
Handbalul este un sport de echipă care
se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători
de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul
jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare.
Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Primul meci de
handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter
Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la
puțin după un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie
1920). Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la
școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal
și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu
sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a
introdus la Sibiu în 1913.În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de
arbitri de handbal. Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie
1933, mai întâi ca filială a Federației de Baschet și Volei. După trei ani,
devine independentă. Primul meci internațional al României a avut loc în 7
aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6 - 4.
Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.
Insignă - Corpul gardienilor publici - BZ 477
Infiintat
in anul 1994, conform Legii 26/1993 si a Hotararii de Guvern nr.
518/1993, Corpul Gardienilor Publici este o institutie publica
prestatoare de servicii de paza si ordine publica, precum si de transport de
valori. Aceste servicii se realizeaza doar in urma unor contracte incheiate cu
cei interesati, contra cost, Corpul Gardienilor Publici fiind o institutie care
se autofinanteaza. In Timisoara, exista aproximativ 40 de firme de paza care
ofera servicii similare Gardienilor Publici. Atributiile gardienilor publici
variaza in functie de contractul incheiat si cu cerintele celui care incheie
contractul.Competentele gardienilor publici sunt: sa opreasca si sa legitimeze
persoane despre care au date sau indicii ca au comis o abatere, contraventie
sau infractiune; sa retina persoane despre care au date sau indicii ca au comis
o abatere, contraventie sau infractiune; sa constate contraventii (cei care
incalca prevederile Hotararilor de Consiliu Local si a Legii 2/2001); sa faca
uz de arma, conform legii. Din Corpul Gardienilor Publici fac parte atat
barbati cat si femei, conditiile de angajare fiind urmatoarele: limita de
varsta 40 de ani, stagiul militar satisfacut, test psihologic (eliminatoriu),
certificat care sa ateste starea buna de sanatate, comportament civilizat,
minim 10 clase. O data indeplinite aceste conditii, aspirantii vor urma un curs
de perfectionare de 30 de zile care se finalizeaza cu un examen. De asemenea,
este nevoie si de avizul de port arma eliberat de Politie.
Insigna - Filiala Buzău C.M.R.R. "Mareșal Alexandru Averescu"
(Cadre militare în rezervă și retragere)
30 ani - 1991 - 2021 - Buzău 31 mai Patrie Onoare Demnitate
Asociaţia
Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” este
continuatoarea nobilelor tradiții ale structurilor asociative ale cadrelor
militare în rezervă şi în retragere atestate legal din 1925, precum şi
moştenitoarea patrimoniului deţinut de acestea. Asociaţia Naţională a Cadrelor
Militare în Rezervă şi în Retragere ( A.N.C.M.R.R.) este persoană juridică de
drept privat, de utilitate publică, independentă democratică, apolitică,
nonprofit şi deschisă. Deviza Asociaţiei: ,,Patrie, onoare,
demnitate”. Sediul central al acesteia este în Palatul Cercului Militar Naţional din strada Constantin
Mille, nr.1, Sector 1, Bucureşti. A.N.C.M.R.R. este o structură
asociativă, constituită prin liberul consimţămînt al cadrelor militare în
rezervă şi în retragere, provenite din Ministerul Apărării Naţionale. A.N.C.M.R.R.
are structuri în toate cele 41 judeţe ale ţării şi în sectoarele Capitalei.
Asociaţia funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în
calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului
Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de Onoare al A.N.C.M.R.R.
Asociaţia nu este angajată politic şi nu desfăşoară activităţi în favoarea sau
defavoarea vreunui partid sau organizaţie politică. Poate însă solicita
sprijinul acestora în iniţierea, susţinerea sau promovarea unor legi şi acte
normative ce vizează protecţia socială a cadrelor militare în rezervă şi în
retragere. Scopul acestei asociații este următorul; Reprezintă
şi apără drepturile cadrelor militare în rezervă şi în retragere, ale
familiilor acestora, în relaţiile cu M.Ap.N., cu celelalte autorităţi şi
instituţii publice, centrale şi locale, precum şi cu organizaţii similare din
ţară şi străinătate. În spiritul devizei asumate, realizează cerinţele
cultivării patriotismului, înfăptuirii aspiraţiilor membrilor săi în domeniul
militar şi de protecţie socială. Sus am postat logo-ul Asociației
Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”.
Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în
Rezervă şi în Retragere are filiale în
fiecare județ al țării.
Insigna - Palatul comunal Buzău
Palatul Comunal din Buzău, inaugurat în 1903, este opera arhitectului Alexandru Săvulescu, proiectant şi al Palatului Poştelor din Bucureşti, actualul Muzeul Naţional de Istorie a României. Săvulescu a supervizat lucrările până în 1902, și atunci locul său la conducerea proiectului a fost preluat de Kafșinski. Palatul a fost inaugurat în 1903, în prezența regelui Carol I și principelui Ferdinand. Cea mai importantă sală a Palatului Comunal este sala de recepții, decorată în stil venețian. În ea a avut loc ceremonia de inaugurare a clădirii. Tot acolo se țineau ședințele solemne de învestitură, recepții oficiale sau chiar concerte. Înaintea celui de al Doilea Război Mondial, Liga Culturală organiza anual în această sală un bal de 24 ianuarie. Edificiul este în stil neoromânesc timpuriu, cu importante tonuri de Art Nouveau, împodobit cu una din cele mai ample şi ornate colonade neoromâneşti din întreaga ţară, un moument arhitectural care exprimă în mod remarcabil identitatea locală. Palatul este acum sediul primăriei oraşului, iar numele clădirii vine de la cel al unităţilor admistrative care în urmă cu un secol semnificau oraşe sau districte grupând sate: “comune”, denumire încă folosită pentru unităţile teritoriale rurale. Monumentul de arhitectură este, în opinia mea, cea mai elaborată creaţie a lui Săvulescu, exprimată în faza timpurie a stilului naţional, redând elementele neoromâneşti, în parte într-o matrice Art Nouveau, stilul internaţional la modă în perioada anilor 1900. Art Nouveau-ul este cu uşurinţă detectat pe frontonul clădirii, ornamentele de acoperiş, cornişă sau turn. Motivele arhitecturale locale sunt în general inspirate din cele care se găsesc la casele de negustori sau boieri buzoieni, precum şi forme decorative ce fac trimitere la viţa de vie, simbolizând o importantă componentă a economiei zonei. Ce înseamna neoromânescul timpuriu? Este arhitectura reflectând identitatea naţională modernă în perioada sa de început, ce s-a desfăşurat de-a lungul a două decade, iniţiată în 1886 de arhitectul Ion Mincu cu Casa Lahovary din Bucureşti. Atunci, neavând încă un registru clar de exprimare, a fost deseori sintetizată cu stilurile Mic Paris sau Art Nouveau, prevalente în perioada La Belle Époque. Faza matură, ulterioară, este lansată de Expoziţia Jubiliară Regală de la 1906, prin pavilioanele neoromâneşti de acolo, proiectate după canoane riguroase privind mesajul identităţii naţionale (de exemplu includerea motivului turnului de culă, ornamente inspirate din brâncovenesc şi moldovenesc, sau din arhitectura ţărănească). Şi aceasta a durat alte două decade, când la sfârşitul anilor 1920, noile tehnologii de construcţie în beton armant asociate cu stilurile internaţionale Art Deco şi Moderniste au determinat apusul treptat al neoromânescului, proces ce îl denumesc ca faza lui târzie, sintetizându-se cu noile design-uri, fiind în final, după război, în mare măsură abandonat. Palatul Comunal din Buzău este aşadar unul din cele mai reprezentative edifcii în existenţă al neoromânescului timpuriu. Colonada ce formează galeria de-a lungul faţadei principale şi a alteia laterale, constituie una din piesele sale de rezistenţă, cea mai amplă astfel de galerie în stil neoromânesc, concurând-o la estetica chiar şi pe cea a lui Mincu ce formează cloisterul mănăstirii Stavropoleos din Bucureşti. Coloanele sunt prevăzute cu un amplu fronton ce izvorăşte din capitel, amintind de cel împodobind stâlpii sau colonanele verandelor vechilor conace boiereşti din Muntenia şi partea de sud a Moldovei, de factură otoman-balcanică. Prin unirea frontoanelor coloanelor învecinate, se formează, după cum se poate vedea în fotografia de frontispiciu a articolului, superbe arce frânte trilobate de sorginte brâncovenească, un element esenţial al designului arhitectural neoromânesc. Frontoanele sunt decorate cu monograma PC (Palatul Comunal), înconjurată de vrejuri şi struguri de viţă de vie. Capitelul însuşi este format dintr-o interesantă compoziţie din frunze de viţă de vie, un simbol al paradisului în viziunea naţional-romantică românească, şi de asemenea de o importaţă crucială pentru agricultura ţinutului Buzău. Stilul arhitectural neoromânesc este actualmente cu încetul redescoperit de către publicul din ţară, după lunga perioadă de ignorare şi distrugere a acestui patrimoniu în comunism, urmată de demolările tranziţiei sălbatice post-comuniste. Palatul Comunal din Buzau, prin exemplul magnificei sale colonade descrise şi ilustrate aici, ar putea fi una din emblemele acestui proces de reapreciere şi valorificare urbană, culturală sau turistică a identităţii arhitecturale naţionale.
Municipiul
Buzău (nume antic Mousaios) este reședința și cel
mai mare oraș al județului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. La
recensământul din anul 2002 orașul avea o populație de 134227
locutori. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul
ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu
climă temperată. Buzăul a fost un important târg
și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu, iar prima sa
atestare documentară provine din anul 376 E.N. Sus am postat stemele
vechi, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Buzău, iar dedesubt
pozele câtorva reprezentative monumente de arhitectură și cultură buzoiene, din
vremuri diferite.
Clădirea Prefecturii
Biblioteca Județeană "Vasile Voiculescu"
Centrul de afaceri
Hotel Pietroasa
Liceul de fete Dr.C.Anghelescu
Monumentul "Omagiu" (Călărețul inoxidabil)
Hala
Comandamentul Diviziei 2 Infanterie "Getica"
Cercul militar
Casa de cultură a sindicatelor
Școala primară mixtă nr. 2
Liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu
Bufetul din Crâng
Gara
Biserica Banu
Catedrala Arhiepiscopală
Catedrala eroilor
Biserica Sfinții Îngeri
Vila Marghiloman
Biserica Greci
Județul
Buzău este situat
în sud-estul României, la curbura Carpaților, fiind traversat de la NV spre SE
de râul cu același nume de la care și-a luat numele. Județul se întinde pe o
suprafață de 6103 kilometri pătrați, numără aproximativ 495000 de locuitori și
are reședința în orașul cu același nume. Ca structură administrativă județul
este compus din 2 municipii - Buzău și Râmnicu Sărat, 3 orașe - Nehoiu,
Pătârlagele, Pogoanele și 82 de comune. Sus am postat harta și stemele
interbelică, comunistă și actuală ale județului Buzău, iar dedesubt pozele
câtorva monumente de cultură și arhitectură ale județului Buzău, din vremuri
diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.
Lacul hidroenergetic - Siriu
Mănăstirea "Ciolanu"
Tabăra de sculptură în aer liber - Măgura
Gara - Râmnicu Sărat
Stațiunea - Nehoiașu
Biserica Sfânta Mănăstire - Rătești
Monumentul și Biserica - Pătârlagele
Popasul Merei
Baile - Siriu
Tabăra de pionieri - Arbănași
Casa Monteoru - Sărata Monteoru
Biserica - Sărata Monteoru
Biserica fortificată - Tisău
Primăria - Râmnicu Sărat
Vulcanii noroioși - Pâclele Mari
Focul viu - Loătari
Piatra Albă - Grunj
Platoul salin - Meledic
Trovanții - Ulmet
_______________ooOoo______________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Benjamin Franklin - filozof, inventator și profesor american,
a trăit între anii 1706 - 1790
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 16.12.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu