Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Muzeul BMW din orașul german Munchen este un reper arhitectural

inconfundabil al uzinei germane de automobile - Bayerische Motoren Werke (BMW), cât și al vieții culturale din oraș, fiind situat lângă Parcul Olimpic.

Muzeul a fost înființat în anul 1973, la scurt timp după deschiderea Jocurilor Olimpice de vară, primind vizitatori din întreaga lume (aproximativ 250000 pe an) cu o explorare fascinantă și informativă a istoriei de peste 100 de ani a BMW Group, a mărcilor și a produselor sale. De când a fost redeschis muzeul a înregistrat un număr record de vizitatori an de an și este mândru că este unul dintre cele mai vizitate muzee din Germania. Obiectul central al muzeului îl reprezintă expoziția permanentă de 5000 de metri pătrați, care conține aproximativ 120 exponate. I se alătură expoziții temporare dedicate temelor specifice și întrebărilor arzătoare ale zilei. De asemenea, muzeul organizează în mod regulat expoziții temporare cu vehicule speciale, exponate de design și prototipuri din istoria lungă și ilustră a BMW Group. Cunoscută de bavarezi și sub numele de bolul de salată sau ceaunul alb, clădirea futuristă argintie a fost proiectată de arhitectul șef al BMW, profesorul vienez Karl Schwanze.

Baza aproximativ circulară are doar 20 de metri în diametru, acoperișul este plat și are diametrul de 40 de metri. Intrarea este la parter si este formata dintr-un vestiar (la subsol) si receptie. În primul rând, vizitatorul urcă pe o spirală în sus în clădire pentru a vizita exponatele. Prezentări de diapozitive și exponate mai mici și aprofundate sunt situate pe patru „insule” din interiorul clădirii. Urmând fluxul de acces, vizitatorii expoziției ajung la etajul superior, unde există exponate individuale, o mică sală de cinema și câteva exponate interactive care explică în continuare tehnologia. O scară rulantă îi conduce în cele din urmă pe vizitatori înapoi la parter.

2. BMW Welt (Lumea BMW) este un loc combinat de expoziții, livrări, muzeu de aventură și eveniment situat în cartierul Am Riesenfeld din orașul german Munchen, lângă Parcul Olimpic, în imediata apropiere a muzeului, sediului și fabricii BMW.

A fost construit din august 2003 până în vara anului 2007, devenind cea mai vizitată atracție turistică a landului Bavaria. Inaugurarea oficială a edificiului a avut loc pe data de 17 octombrie 2007. Pe acoperișul clădirii principale este instalat un sistem solar cu o putere de 800 kW. Edificiul adăpostește un showroom cu gama actuală de mașini și motociclete BMW și celelalte două mărci ale BMW Group, Mini și Rolls-Royce. Clienții care ridică mașini comenzi speciale beneficiază de o experiență unică. Ei își pot aștepta mașinile într-o sală enormă, cu pereți de sticlă, mașinile fiind ridicate la vedere de pe platformele de rodaj, aduse în salonul de așteptare și predate cu un protocol special cumpărătorului. Pentru realizarea acestei construcții, în anul 2001 cu sponsorizare uzinei BMW, altfel cum, s-a organizat un concurs internațional de design arhitectural. La concurs au participat 27 birouri (companii) de arhitectură, dintre care patru au fost premiate. Premiul întâi a fost acordat companiilor Sauerbruch Hutton și Coop Himmelb(l)au cărora li s-a propus să-și îmbunătățească proiectele refacă proiectele pentru ca BMW să nominalizeze o singură companie de arhitectură. Până la urmă contractul a fost atribuit arhitecților companiei Coop Himmelb(l)au din Viena.

Edificiul s-a construit în perioada august 2003 – august 2007 și a costat 200 milioane dolari americani. Inaugurarea oficială a avut loc în data de 17 octombrie 2007, iar livrările au început pe 23 octombrie 2007. Primul client care și-a primit mașina în acest decor a fost Jonathan Spira. În anul 2013 edificiul a fost vizitat de aproape 3 milioane de oameni.

3. Villa Nurbs este o casă unifamilială situată pe Costa Brava, în orașul spaniol Castello D’Empuries, comunitatea autonomă Girona, ce a fost proiectată de arhitectul, Enric Ruiz-Geli, cunoscut pentru proiectele sale neconvenționale în care se combină mișcarea liniilor organice și a geometriilor complexe cu noile tehnologii.

Acest proiect a fost distins cu Mențiunea de Onoare în cadrul VII-lea ASCER Ceramic Awards. Amprenta la sol a clădirii este de doar 130 metri pătrați, clădirea ridicându-se de la sol la 3,5 metri. Arhitectul a realizat această viă în modul SCALAR de la climă, geografie, peisajul exterior până la pielea casei. Etajul principal al vilea urmează tipologia unei case având curte. Elementul central, în jurul căruia s-a dezvoltat proiectul este o piscina exterioară. Separatia dintre piscina si spatiile interioare este formata de un perete din sticla curbata.Acest perete este cel mai important element sculptural al casei. De asemenea, este singurul element în care suprafața „Nurb” nu este supusă unui proces de simplificare înainte de producție. Modul ales de construire a fost CAD-CAM: cu proiectare asistată de computer. Acest proces nu numai că permite să se construiască lucruri care erau imposibile înainte, dar este și o modalitate de a comunica și de a gestiona cu furnizorii și inginerii implicați. Această platformă de locuit este generată de o structură de beton armat care pleacă din două puncte, cu un cantilever de 20 de metri și rezoluție de 15 centimetri. De la acest nivel se generează un șasiu metalic cu o rezoluție de 45 cm, cu un model de aerodinamica de automobil, unde este inserată și dezvoltată pielea reactivă. Deși elementele pot fi considerate ca o unitate, studiul lor ca parte integrantă a unui întreg a trebuit să ia în considerare repetarea lor pe toată suprafața fațadei. Numai în acest fel a fost posibil să se perceapă comportamentul și funcționarea acestuia ca fațadă a clădirii. Protecția de soare, vânt și ploaie și răcirea fațadei au fost punctele principale luate în considerare pentru acest studiu. Forma rezultată a acestui studiu permite acestor învelișuri să protejeze clădirea: de insolație, de ploaie și de vânt, iar când bate briza dinspre mare ele deschid. Edificiul este prevăzut cu un sistem de cabluri pentru a susține cele 406 piese care definesc fațada. Așa zisa piele ceramică exterioară constă într-un sistem de placi ceramice atârnate de un sistem de cabluri. Fațada – din interior spre exterior – este alcătuită din mai multe straturi: panouri GRG cu PCM, și izolație termică, cameră de aer, membrană de hidroizolație EPDM și elemente ceramice. Panourile GRG sunt autoportante. Șasiul metalic de la primul etaj este folosit pentru a tensiona suprafața EPDM, care este vulcanizată cu particule de ardezie pe fața sa exterioară. Această suprafață nu este perforată în niciun punct, toată plasa metalică funcționează prin presiune asupra structurii. Această presiune este cea care permite pieselor ceramice să atârne de plasă. Pentru fațada de nord-est se redefinește și conceptul de fațadă, de la materiale până la rezoluția acestora.Pielea este dezvoltată cu o hidroizolație Milar, mai mică de 1 mm grosime și pe aceasta o suprafață continuă de Corian translucid care permite trecerea luminii calde. In acest caz matritele folosite au o densitate diferita, sunt din poliuretan, placile de corian sunt goase de 6 mm si sunt termoformate pentru a ajunge la forma finala.

Vila Nurbs integreaza structuri de ultima generatie cu ceramica, un material cu o lunga traditie in arhitectura, atat in constructie cat si in finisajele cladirilor. Productia ceramicii destinate fatadei de nord a acestei cladiri a fost realizata folosind matrite sculptate cu tehnologie digitala sub conducerea lui Toni Cumella. Piesele, a căror formă este inspirată de solzii unei reptile sau ale unui animal antediluvian, care alcătuiesc pielea ceramică a clădirii au fost pictate de Frederic Amat. Artist expert în instalații ceramice, Amat a transformat ceramica în piese unice de mare valoare estetică și funcțională. Integrând materiale tradiționale și de ultimă generație, Ruíz-Geli a adus industria mai aproape de artă. Sistemul de construcție Villanurbs poate fi descifrat mai ușor de jos în sus. Baza este o structură de beton post-tensionat. Primul etaj este alcătuit dintr-o structură metalică ușoară care susține o fațadă dublu ventilată, în total o structură foarte ușoară, alcătuită din straturi de material care abia însumează 10 cm.

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ, CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Ordinul național "Meritul Industrial și Comercial",

în grad de mare ofițer

După aproape patru decenii, în ultima parte a domniei regelui Carol I, s-a avut în vedere faptul că dezvoltarea economică a ţării presupunea totuşi o decoraţie aparte, care să răsplătească iniţiativa aducătoare de profit (alta decât cea din domeniul agricol). Prin Înaltul Decret Regal nr. 4794/1912 a fost înfiinţată Medalia „Meritul Comercial şi Industrial”, distincţie împărţită pe trei clase. Însemnul se prezenta sub forma unei medalii circulare, încărcată, pe avers, cu efigia regală (înconjurată de inscripţia „CAROL I REGE AL ROMÂNIEI”, totul fiind înscris într-o cunună de lauri), iar pe revers cu inscripţia „MERITUL COMERCIAL ŞI INDUSTRIAL” (între două steluţe). Medalia se ataşa, printr-un inel, de o panglică verde, străbătută central de o dungă galbenă. Spre deosebire de alte merite această medalie nu va fi completată și cu un ordin. Această situaţie va rămâne neschimbată până în 1948. Istaurarea Republicii nu a atras după sine, instantaneu, înfiinţarea unor distincţii special consacrate unor domenii, clar departajate, ale vieţii civile. Activitatea în ansamblu a unei persoane putea fi recompensată, din 1948, prin „Ordinul Muncii”, iar din 1949, prin „Medalia Muncii” (acestea fiind, de altfel, printre primele distincţii ale R.P.R.); cele două distincţii vor fi modificate în anul 1965. După instaurarea, la sfârşitul anului 1989, a regimului democratic, distincţiile mai sus amintite au fost abrogate, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii. În această lege cadru sunt amintite, în categoria decoraţiilor civile pe domenii de activitate, Ordinul şi Medalia „Meritul Industrial şi Comercial”. Reglementate prin Legea nr. 392/2004, aceste două distincţii preiau denumirea Medaliei instituită în 1912, având patru grade (de la Mare Ofiţer la Cavaler), respectiv trei clase, şi acordându-se „cetăţenilor români sau străini cu merite deosebite sau meritorii în domeniile privind creşterea economică: industrie, energie, resurse minerale, producţia de apărare, comerţ cu bunuri şi servicii”. Textul legal prevede şi posibilitatea acordării Ordinului, în mod excepţional, „unităţilor care funcţionează în subordinea şi în coordonarea ministerelor de resort sau sub autoritatea acestora, regiilor autonome, societăţilor comerciale cu capital de stat, mixt sau privat, de profil, din ţară sau din străinătate”. Din decoraţia aflată în uz înainte de 1948, s-au păstrat, în principiu, numai culorile panglicii. Însemnul propriu-zis a fost conceput în totalitate. Astfel, pentru însemnul Ordinului s-a folosit o cruce cu brate egale şi despicate la vârfuri, emailată negru, încărcată, pe avers, central, cu o altă cruce (cu brate egale şi despicate la varfuri, confectionată din argint lustruit); pe însemn este aplicat un caduceu înaripat, înconjurat de o roată dinţată (în jumătatea superioară) şi de o semicunună formată din frunze de stejar şi de laur (în jumătatea inferioară), legate în partea de jos cu o fundă. Pe revers apare inscripţia „MERITUL INDUSTRIAL ŞI COMERCIAL”, iar pe braţul vertical, în partea superioară, anul 1912, iar în partea inferioară, anul 2000. Însemnul Medaliei poartă, pe avers, în centru, un caduceu înaripat şi înconjurat de o roată dinţată (în jumătatea superioară) şi de o semicunună din frunze de stejar şi laur (în jumătatea inferioară). Pe revers apare inscripţia: „1912 / MERITUL / INDUSTRIAL / ŞI / COMERCIAL / 2000”. Ordinul reia panglica distincţiei din 1912, în vreme ce, pentru panglica Medaliei, s-au adăugat, pe fiecare margine, câte o bandă îngustă de culoare neagră. Primele decorări cu „Meritul Industrial şi Comercial” au avut loc la sfârşitul anului 2006, când s-au conferit mai multe distincţii membrilor conducerii Băncii Naţionale a României.

Inspectoratul General al Miliție

Direcția Circulație

Miliția este vechiul nume al Poliției Române, Inspectoratul General al Miliției este vechiul nume al Inspectoratului General de Poliție. Organizarea și atribuțiile acestor structuri era stabilită prin Legea nr.21 din data de 18 noiembrie 1969 emisă de Marea Adunare Națională, forul legiuitor al statului comunist. La articolul 1 din lege se arăta: “In infaptuirea politicii partidului si statului militia are sarcina de a contribui la apararea cuceririlor revolutionare ale poporului, a muncii sale pasnice de constructie socialista, a avutului obstesc si celui personal, a vietii, libertatii si demnitatii persoanelor, a ordinii de drept statornicite in Romania. Ea contribuie la educarea persoanelor in spiritul respectarii legilor, precum si a regulilor de convietuire sociala. Organele de militie isi desfasoara intreaga lor activitate pe baza si in executarea legii”. Articolul 3 stabilea atribuțiile miliției:

asigura mentinerea ordinii publice si respectarea regulilor de convietuire sociala;
apara proprietatea socialista impotriva actiunilor intreprinse de infractori sau alte persoane care lezeaza avutul obstesc; apara proprietatea personala, drepturile si libertatile persoanelor; ia masuri, potrivit competentei sale, pentru prevenirea, descoperirea si lichidarea actiunilor de incalcare a prevederilor legale;
asigura paza in municipii, orase si comune; indruma, cotroleaza si acorda asistenta de specialitate in organizarea si functionarea sistemelor civile de paza si a unor activitati de stat sau obstesti, pentru asigurarea bunurilor sau a altor valori;
instruia personalul din sistemele civile de paza, in vederea asigurarii ordinii interioare si intaririi disciplinei;
ia masuri pentru cunoasterea activitatii ilicite a persoanelor despre care exista indicii sau date ce se pregatesc sa savirseasca sau au savirsit fapte prevazute de legea penala; conlucreaza cu organele de stat si obstesti la organizarea si efectuarea de controale si verificari pentru prevenirea savirsirii de infractiuni;
efectueaza urmarirea penala in cazurile si in conditiile prevazute de lege; efectueaza investigatii, constatari tehnico-stiintifice si alte activitati necesare in vederea stringerii si verificarii probelor privind pregatirea ori savirsirea infractiunilor, identificarea si prinderea infractorilor; asigura functionarea aresturilor organizate in cadrul militiei;
indeplineste, in mediul rural, sarcini privind securitatea statului;
asigura respectarea normelor legale privitoare la regimul armelor, munitiilor si materialelor explozive, al produselor si substantelor toxice si stupefiantelor, precum si al altor obiecte si materii ce prezinta pericol public, ori care pot fi folosite la savirsirea de infractiuni;
ia masuri pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice, indruma, supravegheaza si controleaza circulatia; tine evidenta conducatorilor de autovehicule si a autovehiculelor, in afara cazurilor exceptate prin lege;
tine evidenta populatiei, elibereaza acte de identitate cetatenilor romani, strainilor care domiciliaza in tara si, in cazurile determinate de lege, strainilor cu resedinta in Republica Socialista Romania; organizeaza ac tivitatea care-i revine, potrivit legii, cu privire la eliberarea si controlul actelor de trecere a frontierei de stat romane;
ajuta comitetele executive ale consiliilor populare in activitatea de stare civila; asigura registrele si certificatele necesare pentru aceasta activitate;
tine evidenta persoanelor condamnate si alte evidente necesare activitatii de urmarire penala;
exercita atributiile ce ii revin, potrivit legii, in domeniul indeplinirii serviciului militar, pregatirii tineretului pentru apararea patriei si al garzilor patriotice;

La articolul 10 se prevedea: “ Inspectoratul general al militiei este organizat si functioneaza in cadrul Ministerului Afacerilor Interne.Inspectoratul general al militiei conduce, indruma si cotroleaza activitatea tuturor organelor militiei, desfasoara activitatea operativa in cauze de importanta deosebita, precum si orice alta activitate data in competenta sa prin lege.

Insigna - Distrugătorul Mărășești

Echipajul fregatei (distrugător) „Mărășești” a marcat un secol de la intrarea în serviciul Marinei Militare Române, în anul 1920, a primei nave militare care a purtat acest nume, distrugătorul „Mărășești”, o navă care a scris pagini importante în istoria neamului românesc, până în anul 1961, când a fost dezasamblată. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, „Mărășești” și celelalte trei distrugătoare, „Regele Ferdinand”, „Regina Maria” şi „Mărăşti”, au alcătuit așa-zisul „Careu de Ași” al Marinei Regale Române. Echipajele celor patru distrugătoare au îndeplinit numeroase misiuni de luptă în Marea Neagră. Una dintre cele mai importante misiuni la care a participat distrugătorul „Mărășești” a fost operația de evacuare a trupelor din Peninsula Crimeea, cu numele de cod „Operațiunea 60.000”, din perioada aprilie-mai 1944, când au fost evacuate peste 120.000 persoane, zeci de tone armament, muniție și materiale, sub atacul concertat al trupelor sovietice. În luna octombrie 1944, în urma ultimatumului primit din partea comandamentului Forțelor Navale Sovietice, cele patru distrugătoare și alte nave ale Marinei Regale Române au fost luate de sovietici, ca pradă de război, iar echipajele românești au trecut prin situații umilitoare. După război, în anul 1945, distrugătorul „Mărășești” a fost returnat României, împreună cu alte nave, și a rămas operativ până în anul 1961, când a fost dezasamblat. Două decenii mai târziu, tradiția a fost reluată prin construirea, la Mangalia, a celei mai mari nave de luptă românești, care a purtat, pe rând, numele „Muntenia” (crucișător), „Timișoara” (distrugător) şi, ulterior, „Mărășești” (fregată). În anii 1980, tradiția distrugătoarelor a fost reluată și a fost construită, la Șantierul Naval Mangalia, cea mai mare navă de război românească, actuala fregată „Mărășești”, care a fost lansată la apă la data de 2 august 1985. Până în anul 1990, nava a participat la numeroase exerciții în Marea Neagră, iar din anul 1994, când România a semnat Parteneriatul pentru Pace, fregata „Mărășești” a fost prima navă militară de luptă a țării noastre care a participat, după cel de-Al Doilea Război Mondial, la exerciții internaționale în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic și a fost, totodată, prima navă a Forțelor Navale Române care a acționat sub comandă NATO, pentru asigurarea securității Summit-ului NATO de la Istanbul, în anul 2004. Istoria recentă a fregatei „Mărășești” consemnează participarea la peste 30 de exerciții multinaționale în Marea Neagră, Marea Mediterană și Oceanul Atlantic, iar recunoașterea calităților profesionale ale echipajului navei a venit în anul 2007, când președintele României a conferit acestuia Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Cavaler, cu însemn pentru pace, pentru înaltul profesionalism demonstrat în îndeplinirea misiunilor încredințate. Din cauza contextului epidemiologic actual, nu s-a putut organiza o festivitate, la bordul navei, pentru a marca centenarul fregatei „Mărășești”, dar au fost transmise echipajului mesaje de felicitare din partea conducerii Statului Major al Forțelor Navale și a eșaloanelor superioare, informează reprezentanții Forțelor Navale Române.

Placheta - Protecția muncii

Protecția muncii reprezintă ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților lor. În țara noastră măsurile de protecția muncii sunt reglementate prin Legea 319 din 2006 - Legea securității și sănătății în muncă si a normelor de aplicare a acesteia , norme de protecția muncii și instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă. Toate societatile comerciale sunt obligate sa asigure angajatilor lor conditiile necesare impuse de lege cu privire la Protectia Muncii. In cazul in care societatile nu detin toata documentatia necesara iar angajatii nu sunt instruiti specific cu privire la activitatea pe care o depun, angajatorul risca amenzi intre 3500 si 7000 lei.

Insigna - Cupa U.T.C. 1986 (aruncarea greutății)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

Aruncarea greutății este o disciplină sportivă care aparține de atletism. Greutatea este o bilă de metal cu diametrul între 110 – 130 mm, care cântărește 7,26 kg la bărbați si 4 kg la femei. Tehnica este aruncarea bilei cu o mână de la umăr dintr-un cerc cu diametrul de 2,135 m. Disciplina sportivă este cunoscută din antichitate, fiind amintită în Iliada lui Homer. Probabil deja anterior a existat proba de aruncare a unei greutăți mai mari, ca o demonstrație a forței masculine. Mai târziu obiectul aruncat devine confecționat din metal. În anul 1860 bila aruncată cântărește 16 pfunzi (7,257 kg). Ea fiind aruncată dintr-un pătrat cu latura de 7 picioare (2,135 m). Din anul 1906 se va arunca dintr-un cerc cu același diametru de 2,135 m.

_______________ooOoo_______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII