Epaminonda's Blog.....: HOUTEN

Mai jos admiri pozele altor monumente de cultură și arhitectură

din localitatea olandeză HOUTEN, provincia UTRECHT, dar

și o trimitere poștală ilustrată.

Cafe Restaurat "De Engel"

Biserica Sfântu Mihai

Metroul

Castelul Heemstede

Arhitectură locală

Trimitere poștală

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DUEL EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL BUZĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

ASCIOR Buzău - octombrie 2021 - a patra conferință națională

Uniți prin credință pentru viitor

(Asociația pentru Civilizație Ortodoxă)

ASCIOR (Asociația pentru Civilizație Ortodoxă) este o „asociere”, o „împreună lucrare” pentru un nou tip de civilizație, adică, un nou tip de relaționare socială atât a cetățenilor cât și a diferitelor grupări sociale... Îi spunem „Ortodoxă” în sensul de curată, clară, dreaptă, frumoasă, vie, adevărată, corectă, responsabilă, protectoare, respectoasă dar și în sensul de binecuvântată, adusă de Bunul Dumnezeu, prin Voia Domnului, ca o smeri re a omului atât ca persoană cât și ca cetățean în fața Creatorului. Pentru că este vorba de întreaga societate am propus direcții ASCIOR pe domenii cât mai largi: Tineret, Femeia, Profesional, Juridic, Tradiții, Integrare europeană, Integrarea românilor, Comunicare, direcții care vin să completeze într-un ansamblu integrat celelalte două direcții fundamentale, Religie și Cultural, aceasta pentru a nu se confunda ASCIOR cu celelalte asociații și fundații care acționează în România și nu numai. Asociația ASCIOR vine cu o provocare deosebită, aceea a congruenței benefice a tuturor direcțiilor pentru propunerea unui nou mod social de conviețuire a cetățenilor ca PERSOANE, cu identitate,cu nădejdi, cu valori, cu reușite și eșecuri, cu prezent dar și cu o istorie, dar și cu un viitor. Într-o lume a globalizării asociația propune un nou model de rezistență personală și socială prin toate formele civilizate de manifestare, de la artă și cultură la credință, tradiții, profesionalism. Din acest motiv în asociația ASCIOR, profesori universitari și generali sunt alături de scriitori, muzicieni, doctori și profesori, sunt alături de filosofi și preoți dar și de simpli muncitori, comercianți, unindu-i pe toți, nu școlile pe care le-au absolvit, nu preocupările de zi cu zi, ci atmosfera curată, clară, dreaptă, frumoasă, vie, adevărată, corectă, responsabilă, protectoare, respectoasă, care trebuie să domnească între noi. În ASCIOR frumusețea sufletească a omului este cu mult mai importantă decât gradul său de cultură și competențele sale profesionale. Asociația ASCIOR nu este o arenă de luptă între orgolii,nu este o judecătorie între membri asociați, nu este un podium de etalare a măreției spectaculoase, este, și trebuie să fie, o grădină a apropierii între oameni, a frumuseții cunoașterii, o grădină a Bucuriei. Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR a luat ființă în 2017, la Buzău și este o societate de credință, cultură, atitudine creștină care are ca obiective promovarea înțelegerii dreptei credințe, promovarea identității culturale, implicit a românismului, promovarea istoriei adevărate, promovare activității și responsabilității sociale, promovarea împreună lucrării pentru semenii noștri prin foarte diverse activități, promovarea unui nou tip de civilizație bazată pe Legea lui Dumnezeu. ASCIOR acordă ajutoare materiale și financiare persoanelor defavorizate, bătrâni dar și tineri cu ambiția de învăța. Asociația scoate revista proprie “Orizonturile Bucuriei” ce apare bilunar în format tipărit (în jur de 1000 exemplare) dar și online, având peste 60 de colaboratori. În ultima perioadă asociația se preocupă de organizarea și deschiderea unor filiale teritoriale.

Insigna - Poliția română - 200 - 25 martie

Inspectoratul de Poliție Județean Buzău

Pana la aparitia unor organe specializate de aparare a ordinii si linistii interne, ca politia, armata, justitia etc., oranduirea sociala a fost asigurata cu concursul întregii colectivitati. Comunitatea avea o serie de instrumente care au slujit pe planul activitatilor de natura politieneasca diverse interese: siguranta în pace a familiei, a obstii, a grupului local, a întregului trib. De-a lungul timpului apararea ordinii si linistii publice în Tarile Romane a fost încredintata unor organe care au purtat diferite denumiri: vornicul, vataful de vanatori, spatarul, aga în Tara Romaneasca. Cuvantul "politie" s-a împamantenit în limba romana probabil din epoca fanariota sub influenta greceasca în secolele XVII - XVIII. În baza Regulamentului Organic din 1831 se trece la organizarea generala a politiei. În activitatea sa Agia s-a bazat pe Regulamentul întocmit de Aga Costache Cantacuzino denumit "Alcatuirea politiei si drepturile sale" - prima lege a politiei cuprinzand 46 de articole. Legea din 17.06.1878 instituie la Bucuresti o politie judiciara si acorda tuturor comunelor urbane dreptul de a avea o politie municipala. În judetul Buzau în secolele XVIII - XIX ordinea si siguranta publica au fost încredintate ispravnicului care pana la Alexandru Ipsilanti era si administratorul judetului si, totodata, judecator local, fiind ajutat în îndeplinirea functiei de catre zapcii. Prin aplicarea prevederilor Regulamentului Organic s-a creat politia, iar la punctul 3 al memoriului trimis catre Obsteasca Adunare a Tarii Romanesti la 23.10.1831 se specifica: "Fiindca acest oras (Buzaul) se afla în drum mare din obstestile asezamantului trebuind a cere a se înfiinta politia cat mai în grab, un logofat, 2 paznici si 4 epistati, caci din lipsa acestora se vor pricinui greseli a caror greutate cade asupra carmuirii". Fondurile documentare contin informatii referitoare la atributiile politiei buzoiene: de a tine evidenta populatiei si strainilor, de a supraveghea comportarea celor care veneau din strainatate, strangerea contributiei locuitorilor pentru executarea unor lucrari edilitare, urmarirea si prinderea celor ce fugeau de pe mosii, a pastorilor transilvaneni fugiti din Ardeal, asigurarea verificarilor recrutarii în judet, prinderea autorilor unor spargeri, urmarirea talharilor, a celor ce se organizau în banda. În secolul XX prin legea de la 01.04.1903 omul politic de anvergura Vasile Lascar va moderniza politia, lege prin care s-a obtinut stabilitatea functionarului de politie. În Regulamentul din septembrie 1904 se stipula: "politia din orase sta sub autoritatea ministrului de interne". În perioada ocupatiei germane - 1916 - 1918 - orasul Buzau a fost invadat de cavaleria bavareza astfel încat în aceste locuri se instaleaza administratia militara germana. Organele de ordine romanesti au fost nevoite sa puna în practica dispozitiile autoritatilor de ocupatie. Anul 1929 aduce politistilor buzoieni o noua lege care stipula atributiile generale ale politiei defalcate pe: politia administrativa - care apara libertatea, proprietatea si siguranta persoanelor - si politie judiciara - care constata si urmarea orice infractiune de siguranta sau informationala. O noua lege de organizare a politiei în 1938 semnata de regele Carol al II-lea stipula trecerea politiei urbane din judete sub conducerea comandamentului Legiunii de jandarmi. Realitatile din teren si o puternica opozitie au condus la 01.03.1938 la abrogarea acestei legi.

Încordarea relatiilor internationale din 1938 a intrat în atentia organelor specializate romane, astfel încat organele buzoiene de contrainformatii desfasurau activitati specifice. Dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial politia buzoiana s-a implicat în urmarirea si arestarea spionilor sovietici si a aflat o serie de amanunte legate de starea de fapt din Basarabia; de asemenea, s-au luat masuri pentru preîntampinarea actelor de sabotaj. În aceeasi perioada autoritatile competente buzoiene au luat masuri fata de controlul si supravegherea asistentei asigurate refugiatilor polonezi, iar dupa Dictatul de la Viena si întelegerea de la Craiova a fost monitorizata de catre politistii buzoieni trecerea prin Buzau a refugiatilor din Transilvania, Basarabia si Bucovina. Anul 1943 aduce politiei buzoiene, dupa mai bine de 100 de ani de la înfiintare un sediu propriu. În secolul XIX si în prima jumatatea a secolului XX politia a avut sedii provizorii în case închiriate de la anumiti locuitori. În luna iunie 1943 politia locala a fost mutata în imobilul "General Leon Gavriliul" din str. Transilvaniei, nr. 3. În 1944 politia buzoiana a fost mutata în sediul Palatului Comunal. Prin Decretul nr. 25 din 23.01.1949 a fost desfiintata politia si înfiintata Directiunea Generala a Militiei avand ca principale atributii urmarirea si cercetarea infractiunilor de pe întreg teritoriul tarii, din atributiile Militiei disparand activitatea informativa si contrainformativa care îi va reveni noii structuri înfiintate în 1949 - Securitatea Statului. Militia buzoiana a trecut în totalitate de partea Revolutiei din decembrie 1989, iar în art. 4 din Legea 40 din 18.12.1990 se stipuleaza: "Politia face parte din Ministerul de Interne (.) si îndeplineste atributiile ministrului privind asigurarea respectarii legilor, ordinii si linistii publice". Prin Legea nr. 26 din 11.05.1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane politia a revenit în actualitate ca o institutie de baza în exercitarea atributiilor pe linia apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor, avutului privat si public, prevenirii si descoperirii infractiunilor, respectarii ordinii si linistii publice. O schimbare radicala în organizarea si functionarea Politiei Romane a provocat-o adoptarea Legii nr. 218 din 23.04.2002. De asta data activitatea Politiei Romane constituie serviciu public specializat si se realizeaza în interesul persoanei, al comunitatii, precum si în sprijinul institutiilor statului. Mai mult decat atat se realizeaza demilitarizarea structurilor de politie revenindu-se la modelul de dinainte de 1949. Practic, prin adoptarea Legii 360 din 06.06.2002 privind statutul politistului, acesta devine "functionar public civil cu statut special înarmat, ce poarta de regula uniforma si exercita atributiile stabilite pentru Politia Romana prin lege". Prin adoptarea acestor 2 acte normative se doreste punerea în practica a principiilor europene de asigurare a ordinii si linistii publice, politistul fiind functionar public în slujba comunitatii si a statului. Mai mult, deoarece Ministerul Administratiei si Internelor este minister integrator cu atributii concrete pe capitolul 24 "Justitie si afaceri interne", politiei îi revin importante sarcini de îndeplinit pentru realizarea acestui obiectiv important. O rezultanta a periplului istoric expus în randurile anterioare apreciem ca fiind afirmatia omului de stat Vasile Lascar în pledoaria sa din 25.01.1903 în Senatul Romaniei: ".orice alte reforme am face, oricat de bune si folositoare ar fi, ele ar fi de prisos daca n-avem garantata mai întai ordinea publica si siguranta interioara a statului.

Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituţiei agiei), continuă cu domnia lui Mihai Sutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIŢIE. In 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuţiile poliţiei sunt extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală. La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica poliţienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliţii” şi "obişnuitei poliţii”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti. Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului (8 iulie 1929), competenţele organelor de poliţie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română ale cărei competenţe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturilor legitime ale cetăţenilor, precum şi a altor drepturi prevăzute în acte internaţionale la care România este parte.

U.P.M.P. Buzău - 20 ani

Uzina de Prelucrare Mase Plastice

S.C. Romcarbon S.A. denumirea inițială – Fabrica “Chimica” și ulterioare - Întreprinderea (Uzina) de Prelucrare a Maselor Plastice din municipiul Buzău, este o companie recunoscuta tradițional pe piața naționala și europeana drept producător/procesator de plastic, având sediul pe Strada Transilvaniei la nr. 32. Cu o experienta de peste 65 de ani în procesarea polietilenei, polipropilenei, PVC-ului și Polistirenului, Romcarbon are reputația de a fi cel mai important producător de ambalaje de plastic din România și unul dintre cei mai mari angajatori din județul Buzău, numărând aproximativ 900 de angajați. În ultimul deceniu, Romcarbon a făcut parte din industria verde, alegând sa investească într-unul din cele mai mari parcuri industrial de reciclare din Europa Centrala și de Sud Est. La mijlocul anului 2012, Romcarbon lansează cea mai moderna fabrica de reciclare din România, putând astfel sa închidă cercul reciclării. În anul 1952 a luat ființă Fabrica “Chimica” cu profil de fabricație confecții și țesături de bachelita și aminoplaste. În anul 1957 s-a inaugurat “Cărbune Activ” și Atelierul “Materiale de Protecție”. Din anul 1960 fabrica se numește “Întreprinderea de Prelucrare Mase Plastice”. Începând cu anul 1962 aici începe fabricația de: elemenți filtranți, termoformate din polistiren saci și folie din polietilenă, pentru ca din 1970 să înceapă producția de țevi, fitinguri și elemente de legatură din PVC. În anul 1982 se pune în funcțiune capacitatea de fabricație a sacilor țesuți din polipropilenă, din Secția Beceni iar în 1987 s-a dat funcțiune secția de fabricat Conductori electrici și cordoane cu izolație din PVC sau polietilenă. Din 1991 denumirea fabricii devine “S.C. ROMCARBON S.A.” În anul 1997 s-a pus în funcțiune instalația de filtre auto tip Pocket iar în anul 2000 ROMCARBON S.A. devine societate cu capital 100% privat. În anul 2003 “Living Plastic Industry”, un investitor din Taiwan, devine acționarul principal. În anul 2006 a început producția de saci de polipropilenă. Sacii țesuți din benzi de polipropilenă, denumiți generic “saci de rafie” sunt utilizați la ambalarea produselor granulate sau pulverulente, alimentare sau nealimentare, atât în agricultură cât și în industrie, fiind cel mai economic și accesibil ambalaj.

Medalia masonică - Școala "Înfrățirea de Zion" din Buzău - Viitorul

Medalie de recunoștință către membrii onorifici și fondatori - 1874

Produsul medalistic de mai sus este o Medalie masonică de recunoștință cu toartă emisă în anul 1874 de Școala “Înfrățirea Zion” din orașul Buzău. Această medalie se constituie ca dovadă a înființării acestei școli, la inițiativa lui Piexotto, și a aprecierii de care s-a bucurat această școală cât și activitatea fondatorului. Piesa este confecționată din bronz, are forma rotundă, cu diametrul de 50 milimetri, cântărind 31,19 grame, ce poate fi admirată și astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. În câmpul central a aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat un soare (luminator) peste care este înscrisă legenda: “VIITORUL”. Periferic circular, pe conturul medaliei, este marcată inscripția: “SCOLA ÎNFRATIRED DE ZION DIN BUZEU *”. În centrul câmpului reversului este aplicat un ornament decorativ – semn general de lojă, iar sub el este marcat anul emiterii medaliei – 1874. Aceste două simboluri grafico-cifrice sunt înconjurate de o cunună din ramuri de stejar. Periferic circular, pe conturul medaliei, este aplicată inscripția: “ * MEDAIL DE RECUNOSTINTA CATRĂ MEMBRII ONOR SI FONDATORI”.

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Insigna - Poliția comunitară - 55 BZ

Cresterea si diversificarea formelor de manifestare ale criminalitatii demonstreaza necesitatea unei noi abordari conceptuale a locului si rolului politiei in comunitate. Tendintele actuale ale infractionalitatii, recrudescenta violentei la nivel individual, intrafamilial si de grup, amploarea faptelor de natura economica si a celor care determina accentuarea sentimentului de insecuritate personala, impune o orientare flexibila a strategiilor de actiune necesare activitatii politiei la schimbarile din societate, care influenteaza la randul lor criminalitatea.

Ca o consecinta a acestor fenomene, este mai mult decat utila o extindere a interesului in relatiile politie-comunitate, urmarindu-se elaborarea unor metodologii de actiune, care sa aiba la baza principiile descentralizarii si a stransei interactiuni intre cetateni si politisti, in calitate de coautori ai sigurantei publice. Aceasta filozofie se bazeaza pe convingerea ca identificarea si diminuarea factorilor care favorizeaza criminalitatea depind de instituirea unor forme de relatii intre politie si persoanele din comunitate, care sa permita acestora din urma participarea activa la stabilirea prioritatilor activitatilor politiei si implicarea ei in eforturile de ameliorare a calitatii vietii. Insuficieta fortelor de politie, dotarea lor, duce la reactii de un anumit tip din partea cetatenilor care se simt lipsiti de protectie si in consecinta au tendinta de a aduce unele acuze nefondate, venite din necunoastere, la adresa politiei si a politistilor. Marea parte a cetatenilor sunt tentati sa categoriseasca politia ca o institutie represiva. Aceasta mentalitate are drept consecinta o ingreunare a raporturilor firesti de colaborare intre politist ca prestator al unui anumit tip de serviciu strict specializat si cetatean ca beneficiar al acestui serviciu. Pentru a depasi acest impas intervenit intre politie si membrii comunitatii se cauta solutii noi, unele dintre acestea fiind infiintarea politiei de proximitate. Politia de proximitate este conceputa sub forma unui program, a unei mentalitati care trebuie implementata celor care vor beneficia de ea prin intermediul unor politisti. Un alt element important, care a pledat pentru crearea “politiei de proximitate”,in statele occidentale, a fost reprezentat de factorul ”siguranta urbana”. Analizele si sondajele de opinie referitoare la lipsa de siguranta au aratat ca cetatenii isi impun restrictii de libertate, se izoleaza si nu isi mai parasesc locuintele foarte des, in special dupa lasarea intunericului. Politia de proximitate este cea care poate sa deplaseze accentul de pe latura coercitiva pe cea de prevenire. Eficientizarea activitatii unitatilor de politie necesita impartirea responsabilitatilor acestora in domeniul respectarii legii cu colectivitatile in care activeaza si adoptarea unor strategii de actiune care sa faciliteze participarea lor activa la indeplinirea obiectivelor comune. O politie moderna trebuie sa sprijie si sa coordoneze, sa puna in valoare capacitatea de autoaparare a comunitatii. Rolul politistului care activeaza in domeniul relationarii cu comunitatea se diferentiaza de cel al politistului traditional prin aceea ca nu se mai ocupa in exclusivitatea de combatere a criminalitatii si isi consacra o mare parte a timpului sau informarii cetatenilor cu privire la misiunile politiei. Politistul de proximitate isi dedica activitatea consilierii si informarii cetatenilor cu privire la prevederile unor acte normative, la modalitatile prin care acestia pot evita sa devina victimele unor infractiuni, sau autori ai unor fapte penale, avand in acelasi timp si abilitati de cercetare, documentare si rezolvare a unor fapte penale. In spatiul public, politia raspunde de siguranta cetatenilor. Ea trebuie sa reactioneze cand aceasta siguranta este amenintata. Dar este mai bine sa previi raul decat sa repari daunele provocate ulterior de acesta. Astfel, una din cele mai binecunoscute definitii ale conceptului de activitate a politiei in cadrul comunitatii a fost formulata (in 1990) dupa cum urmeaza: termenul reprezinta o noua filozofie a activitatii de politie, bazata pe conceptul ca politistii si cetatenii care actioneaza in comun intr-o maniera creativa pot ajuta la solutionarea problemelor din comunitatea contemporana: criminalitatea si sentimentul de teama fata de aceasta, dezordinea sociala si fizica. Deci, politia de proximitate, in sensul larg al cuvantului, este metoda moderna de lucru a politiei, in care atitudinea fata de munca, stilul de conducere si strategia de organizare sunt orientate catre recunoasterea preventiva si proactiva a problemelor comunitatii, care provoaca frica si nesiguranta, precum si a cauzelor care pot duce la criminalitate, abordarea acestora precum si rezolvarea sau indepartarea lor in stransa legatura cu populatia si cu alte institutii. Ea defineste asadar, activitatea de politie cu precadere preventiva. Acest tip de activitate presupune o buna cunoastere a populatiei si crearea unui raport natural de incredere intre populatie si politie. Pentru a realiza aceasta baza in parteneriat, politia pune la dispozitie specialisti pentru o comunicare permanenta cu populatia, asa-numitii politisti de proximitate. Ei se vor ocupa de problemele populatiei legate de o siguranta mai buna si de un sentiment de siguranta mai autentic, iar din proprie initiativa vor derula activitati preventive pentru cresterea sigurantei personale a cetatenilor.

Buzău este municipiul de reședință al județului cu același nume din regiunea istorică Muntenia. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Buzău a fost un important tîrg în Evul Mediu.La începutul secolului al XVI-lea a fost înființată Episcopia Buzăului. Activitățile economice principale din oraș au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat Parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzăul a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi, în contextul trecerii la o economie de piață. Denumirea orașului provine de la cea a râului pe al cărui mal se află. La rândul său, acesta este menționat cu numele de Μουσεος (Mouseos) într-un document în limba greacă din anul 376 e.n., ce făcea referire la martiriul lui. Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă cu numeroase lupte și invazii ce au avut loc în oraș și în jurul său. Au avut loc și dezastre naturale (epidemii, cutremure) și toate acestea au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. În timpul primului razboi mondial Buzăul a fost ocupat de trupe germane după jumătatea lui decembrie 1916, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani; noii locuitori au fost aduși de autorități pentru a lucra în fabricile construite pe platforma industrială de sud, dar și în nordul orașului. Orașul și-a schimbat profund aspectul, fiind construite cartiere muncitorești pe locul vechilor străzi comerciale, iar unele clădiri istorice dispărând, cum a fost cazul Teatrului Moldavia, al cărui rol cultural a fost preluat de „Casa de Cultură a Sindicatelor” și apoi și de Cinematograful Dacia. Câteva dintre monumentele istorice ale orașului sunt:

Casa Vergu-Mănăilă, una din cele mai vechi clădiri din Buzău, datează din anii 1780. Este singura clădire din vremea distrugerilor Buzăului (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea). Azi adăpostește colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean
Ansamblul bisericii „Nașterea Maicii Domnului” (denumită popular biserica Greci, sau biserica Neguțători, datând de la 1649), format din biserica propriu-zisă și turnul-clopotniță;
Clădirea Tribunalului (secolul al XX-lea);
Biserica Buna Vestire, a fostei mănăstiri „a Banului” (secolul al XVI-lea);
Ansamblul bisericii Adormirea Maicii Domnului din cartierul Broșteni – datată 1790
Ansamblul Episcopia Buzăului cuprinzând Catedrala Adormirea Maicii Domnului (1649), paraclisul (1841), palatul episcopal (secolul al XVII-lea), seminarul vechi (1838), cancelaria (secolul al XIX-lea), turnul-clopotniță și zidul de incintă (secolul al XVIII-lea);
Biblioteca județeană Vasile Voiculescu – 1914
Palatul comunal (sediul Primăriei) – 1899 – 1903.

Alte monumente istorice de interes local sunt:

Sinagoga
Ansamblul străzii Cuza Vodă
Parcul Crâng
Conacul Alexandru Marghiloman
Hotelul Coroana
Clădirea Colegiului Național B. P. Hașdeu
Clădirea Colegiului Național Mihai Eminescu
Casa în care a locuit Hortensia Papadat Bengescu
Câteva monumente funerare din Cimitirul Dumbrava, între care și replica statuii „Rugăciune” realizate de Constantin Brâncuși.

La recensământul din anul 2011 municipiul număra 115494 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 134227 locuitori) dintre care: români – 88,42%, romi – 4,73% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Buzău astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,98% și restul – nedeclarată sau altă religie. Buzău este un important nod feroviar, legând București și Ploiești de Focșani, Galați și Constanța. Gara din oraș a fost deschisă în 1872, împreună cu calea ferată București – Galați. O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie 1881, devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români. Linia Buzău – Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzău de multe din localitățile de pe Valea Buzăului, inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele. Prin municipiul Buzău trece șoseaua națională DN2 (parte din drumul european E85), care leagă orașul spre sud cu Bucureștiul și spre nord cu orașele importante din Moldova. Lângă Buzău, din acesta se ramifică șoseaua națională DN1B (drumul european E577), care îl leagă de Ploiești, iar în nordul orașului, din DN2 se ramifică DN10 care traversează Munții Carpați pe la curbura sud-estică a acestora prin Pasul Buzău către Brașov. De asemenea, prin sudul orașului trece șoseaua județeană DN 2B, care se ramifică din DN 2 în comuna vecină Costești și duce spre est la Galați și la Brăila. Enumăr mai jos câteva dintre personalitățile române mai cunoscute care s-au născut sau au locuit vremelnic în acest oraș:

George Emil Palade – cercetător biolog, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină
Ion Luca Caragiale – dramaturg
Constantin Brâncuși – sculptor
Vasile Voiculescu – scriitor
Vasile Cârlova – poet
George Ciprian – dramaturg
Pamfil Șeicaru – jurnalist al perioadei interbelice
Margareta Sterian - pictoriță, scriitoare și traducătoare
Laurențiu Cazan – solist de muzică
Mihaela Runceanu – solistă de muzică
George Banu – critic de teatru, stabilit la Paris
Laurențiu Ulici – critic literar
Adelin Petrișor - jurnalist

Deasupra am postat stema municipiului Buzău iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură buzoiene, din vremuri diferite.

Administrația financiară

azi Biblioteca Județeană Vasile Voiculescu

Gara

Catedrala episcopală veche

Casa de cultură a sindicatelor

Mănăstirea Banu

Biserica Sfinții Îngeri

Cartierul Crâng

Bufetul din Crâng

Cercul militar

Buzău este un județ situat în sud-estul România, regiunea istorică Muntenia. Județul este format din 87 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 82 de comune. Județul se întinde pe 6103 kilometri pătrați și număra 432054 locuitori (la recensământul din anul 2011). Acest județ se întinde pe aproape întreg bazinul hidrografic al râului Buzău și reunește armonios trei forme de relief: munți la nord, câmpii la sud și in rest zonă de dealuri subcarpatice. Reședința administrativă a județului este municipiul Buzău.Configurația geografică, varietatea peisajului și multitudinea de râuri au creat condiții propice pentru așezările omenești și continuitatea acestora de-a lungul timpurilor. Peisajele variate, în special în zona de munte și deal, cât și elementele populare, etnografice și istorice oferă o atracție specială pentru turiști. Munții Buzăului și Vrancei situați în partea nordică a județului, acoperiți de păduri seculare și pajiști largi cu faună bogată, sunt puncte de interes atât pentru turiștii care vin aici la odihnă, cât și pentru pescari și vânători. Munții Buzăului sunt alcătuiți din cinci masive, Penteleu fiind cel mai mare și cel mai înalt (1772 m deasupra nivelului mării). Siriu (1659 m altitudine) este ușor de urcat și mult mai atractiv datorită peisajelor pitorești. Aici se găsește Lacul Vulturilor numit și Lacul Fără Fund, format in perioada periglaciară și care este un fenomen impresionant la aceasta altitudine. Zona de deal, cunoscută sub numele de Subcarpații Buzăului, are altitudini cuprinse intre 400–800 m și este acoperită de podgorii. Podgoria Dealul Mare este cea mai cunoscută. În aceasta zonă se întâlnește un fenomen unic, Vulcanii Noroioși de pe Dealurile Pâclelor. Pe Valea Slănicului, lângă Lopătari, la o altitudine de 700 m, se întâlnește alt fenomen numit Focurile vii, acestea fiind flăcări albastre care ard în crăpăturile solului. Lacurile județului Buzău sunt un punct de atracție turistică: Joseni, Policiori acestea fiind situate în Valea Grăbicina; Meledic la Odaștie; Lacurile Amara si Balta Albă sunt cunoscute pentru noroiul terapeutic. Pentru tratament, turiștii își pot petrece vacanțele în stațiunea Sărata-Monteoru (ape minerale pentru reumatism), unica stațiune balneară a județului Buzău, întemeiată de marele magnat Grigore Monteoru în anul 1895. Câteva dintre atracțiile turistice ale județului (sunt excluse cele din municipiul Buzău) sunt:

Câmpul roman din satul Pietroasele
Muzeul Chihlimbarului din satul Colți
Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura, cu peste 256 sculpturi de piatră
Stațiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru
Focul viu de la Lopătari
Lacul vulturilor (Fără fund)
Grunjul de sare de la Mânzălești
Vulcanii noroioși de la Berca
Platoul Meledic
Dealul cu Lilieci de la Cernătești
Casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov
Blocurile de calcar de la Bădila
Trovanții de la Ulmet
Mănăstirea Ciolanu
Mănăstirea Rătești
Masivele muntoase Penteleu și Siriu
Barajul de acumulare de la Siriu
Lacurile Amara și Balta Albă
Locuințele rupestre din sat Nucu, comuna Bozioru

Deasupra am postat stema și harta județului Buzău iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.