Epaminonda's Blog.....: RIBA DE AVE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză RIBA DE AVE,

municipalitatea VILA NOVA DE FAMALICAO, districtul

BRAGA, din vremuri diferite și o insignă locală de pomieri.

Teatrul Narciso Ferreira

Noua biserică

Cimitirul

Fabrica Sampaio Ferreira

Capela spitalului

Biserica districtuală

Poșta

Foișorul

Școala primară

Monumentul Isus Hristos

Spitalul Narciso Ferreira

Insigna pompierilor locali

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Ordinul național Meritul industrial și comercial

1912 - 2000 - în grad de cavaler

După aproape patru decenii, în ultima parte a domniei regelui Carol I, s-a avut în vedere faptul că dezvoltarea economică a ţării presupunea totuşi o decoraţie aparte, care să răsplătească iniţiativa aducătoare de profit (alta decât cea din domeniul agricol). Prin Înaltul Decret Regal nr. 4794/1912 a fost înfiinţată Medalia „Meritul Comercial şi Industrial”, distincţie împărţită pe trei clase. Însemnul se prezenta sub forma unei medalii circulare, încărcată, pe avers, cu efigia regală (înconjurată de inscripţia „CAROL I REGE AL ROMÂNIEI”, totul fiind înscris într-o cunună de lauri), iar pe revers cu inscripţia „MERITUL COMERCIAL ŞI INDUSTRIAL” (între două steluţe). Medalia se ataşa, printr-un inel, de o panglică verde, străbătută central de o dungă galbenă. Spre deosebire de alte merite această medalie nu va fi completată și cu un ordin. Această situaţie va rămâne neschimbată până în 1948. Istaurarea Republicii nu a atras după sine, instantaneu, înfiinţarea unor distincţii special consacrate unor domenii, clar departajate, ale vieţii civile. Activitatea în ansamblu a unei persoane putea fi recompensată, din 1948, prin „Ordinul Muncii”, iar din 1949, prin „Medalia Muncii” (acestea fiind, de altfel, printre primele distincţii ale R.P.R.); cele două distincţii vor fi modificate în anul 1965. După instaurarea, la sfârşitul anului 1989, a regimului democratic, distincţiile mai sus amintite au fost abrogate, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii. În această lege cadru sunt amintite, în categoria decoraţiilor civile pe domenii de activitate, Ordinul şi Medalia „Meritul Industrial şi Comercial”. Reglementate prin Legea nr. 392/2004, aceste două distincţii preiau denumirea Medaliei instituită în 1912, având patru grade (de la Mare Ofiţer la Cavaler), respectiv trei clase, şi acordându-se „cetăţenilor români sau străini cu merite deosebite sau meritorii în domeniile privind creşterea economică: industrie, energie, resurse minerale, producţia de apărare, comerţ cu bunuri şi servicii”. Textul legal prevede şi posibilitatea acordării Ordinului, în mod excepţional, „unităţilor care funcţionează în subordinea şi în coordonarea ministerelor de resort sau sub autoritatea acestora, regiilor autonome, societăţilor comerciale cu capital de stat, mixt sau privat, de profil, din ţară sau din străinătate”. Din decoraţia aflată în uz înainte de 1948, s-au păstrat, în principiu, numai culorile panglicii. Însemnul propriu-zis a fost conceput în totalitate. Astfel, pentru însemnul Ordinului s-a folosit o cruce cu brate egale şi despicate la vârfuri, emailată negru, încărcată, pe avers, central, cu o altă cruce (cu brate egale şi despicate la varfuri, confectionată din argint lustruit); pe însemn este aplicat un caduceu înaripat, înconjurat de o roată dinţată (în jumătatea superioară) şi de o semicunună formată din frunze de stejar şi de laur (în jumătatea inferioară), legate în partea de jos cu o fundă. Pe revers apare inscripţia „MERITUL INDUSTRIAL ŞI COMERCIAL”, iar pe braţul vertical, în partea superioară, anul 1912, iar în partea inferioară, anul 2000. Însemnul Medaliei poartă, pe avers, în centru, un caduceu înaripat şi înconjurat de o roată dinţată (în jumătatea superioară) şi de o semicunună din frunze de stejar şi laur (în jumătatea inferioară). Pe revers apare inscripţia: „1912 / MERITUL / INDUSTRIAL / ŞI / COMERCIAL / 2000”. Ordinul reia panglica distincţiei din 1912, în vreme ce, pentru panglica Medaliei, s-au adăugat, pe fiecare margine, câte o bandă îngustă de culoare neagră. Primele decorări cu „Meritul Industrial şi Comercial” au avut loc la sfârşitul anului 2006, când s-au conferit mai multe distincţii membrilor conducerii Băncii Naţionale a României.

Inspectoratul General al Miliției

Direcția Circulație

Miliția este vechiul nume al Poliției Române, Inspectoratul General al Miliției este vechiul nume al Inspectoratului General de Poliție. Organizarea și atribuțiile acestor structuri era stabilită prin Legea nr.21 din data de 18 noiembrie 1969 emisă de Marea Adunare Națională, forul legiuitor al statului comunist. La articolul 1 din lege se arăta: “In infaptuirea politicii partidului si statului militia are sarcina de a contribui la apararea cuceririlor revolutionare ale poporului, a muncii sale pasnice de constructie socialista, a avutului obstesc si celui personal, a vietii, libertatii si demnitatii persoanelor, a ordinii de drept statornicite in Romania. Ea contribuie la educarea persoanelor in spiritul respectarii legilor, precum si a regulilor de convietuire sociala. Organele de militie isi desfasoara intreaga lor activitate pe baza si in executarea legii”. Articolul 3 stabilea atribuțiile miliției:

asigura mentinerea ordinii publice si respectarea regulilor de convietuire sociala;
apara proprietatea socialista impotriva actiunilor intreprinse de infractori sau alte persoane care lezeaza avutul obstesc; apara proprietatea personala, drepturile si libertatile persoanelor; ia masuri, potrivit competentei sale, pentru prevenirea, descoperirea si lichidarea actiunilor de incalcare a prevederilor legale;
asigura paza in municipii, orase si comune; indruma, cotroleaza si acorda asistenta de specialitate in organizarea si functionarea sistemelor civile de paza si a unor activitati de stat sau obstesti, pentru asigurarea bunurilor sau a altor valori; instruieste personalul din sistemele civile de paza, in vederea asigurarii ordinii interioare si intaririi disciplinei;
ia masuri pentru cunoasterea activitatii ilicite a persoanelor despre care exista indicii sau date ce se pregatesc sa savirseasca sau au savirsit fapte prevazute de legea penala; conlucreaza cu organele de stat si obstesti la organizarea si efectuarea de controale si verificari pentru prevenirea savirsirii de infractiuni;
efectueaza urmarirea penala in cazurile si in conditiile prevazute de lege; efectueaza investigatii, constatari tehnico-stiintifice si alte activitati necesare in vederea stringerii si verificarii probelor privind pregatirea ori savirsirea infractiunilor, identificarea si prinderea infractorilor; asigura functionarea aresturilor organizate in cadrul militiei;
indeplineste, in mediul rural, sarcini privind securitatea statului;
asigura respectarea normelor legale privitoare la regimul armelor, munitiilor si materialelor explozive, al produselor si substantelor toxice si stupefiantelor, precum si al altor obiecte si materii ce prezinta pericol public, ori care pot fi folosite la savirsirea de infractiuni;
ia masuri pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice, indruma, supravegheaza si controleaza circulatia; tine evidenta conducatorilor de autovehicule si a autovehiculelor, in afara cazurilor exceptate prin lege;
tine evidenta populatiei, elibereaza acte de identitate cetatenilor romani, strainilor care domiciliaza in tara si, in cazurile determinate de lege, strainilor cu resedinta in Republica Socialista Romania; organizeaza ac tivitatea care-i revine, potrivit legii, cu privire la eliberarea si controlul actelor de trecere a frontierei de stat romane;
ajuta comitetele executive ale consiliilor populare in activitatea de stare civila; asigura registrele si certificatele necesare pentru aceasta activitate;
tine evidenta persoanelor condamnate si alte evidente necesare activitatii de urmarire penala;
exercita atributiile ce ii revin, potrivit legii, in domeniul indeplinirii serviciului militar, pregatirii tineretului pentru apararea patriei si al garzilor patriotice;

La articolul 10 se prevedea: “ Inspectoratul general al militiei este organizat si functioneaza in cadrul Ministerului Afacerilor Interne.Inspectoratul general al militiei conduce, indruma si cotroleaza activitatea tuturor organelor militiei, desfasoara activitatea operativa in cauze de importanta deosebita, precum si orice alta activitate data in competenta sa prin lege.

Insigna - Protecția muncii 1972

M.I.Ch.(Ministerul Industriei Chimice)

Protecția muncii reprezintă ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților lor. În țara noastră măsurile de protecția muncii sunt reglementate prin Legea 319 din 2006 - Legea securității și sănătății în muncă si a normelor de aplicare a acesteia , norme de protecția muncii și instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă. Toate societatile comerciale sunt obligate sa asigure angajatilor lor conditiile necesare impuse de lege cu privire la Protectia Muncii. In cazul in care societatile nu detin toata documentatia necesara iar angajatii nu sunt instruiti specific cu privire la activitatea pe care o depun, angajatorul risca amenzi intre 3500 si 7000 lei.

Conform Decretului nr. 217/1987 Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice infaptuia politica partidului si statului in domeniile industriei chimice, petrochimice, metalurgiei neferoase, celulozei si hirtiei, asigurind valorificarea superioara a materiilor prime, materialelor, combustibililor si energiei. Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice asigura si raspundea, in cadrul planului national unic de dezvoltare economico-sociala, de valorificarea superioara a titeiului si a altor materii prime, cresterea in ritm sustinut a productiei de produse petroliere si petrochimice, ingrasaminte, fibre si fire chimice, produse anorganice, cauciuc si mase plastice, medicamente, cosmetice, coloranti, lacuri, detergenti, metale neferoase si rare, celuloza, hârtie, utilaje si piese de schimb pentru domeniul sau de activitate.

Monedă fantezie - Grigore Ureche

Unul dintre cei mai mari cărturari români din prima jumătate a secolului al XVII-lea este cronicarul Grigore Ureche. Istoricul şi scriitorul Grigore Ureche ne-a lăsat moştenire cronica originală în limba română "Letopiseţul Ţării Moldovei". Această cronică se deosebeşte în mai multe privinţe de cele scrise în secolele al XV-lea – al-XVI-lea. În primul rînd "Letopiseţul Ţării Moldovei" este scris nu în limba slavonă, ci în limba română, pentru prima dată în istoria cronografiei ţării. În al doilea rând, spre deosebire de letopiseţele slavo-moldoveneşti din secolele XV-XVI, cronica lui Grigore Ureche nu a fost scrisă la comandă, ci din proprie iniţiativă. În al treilea rând, "Letopiseţul Ţării Moldovei" nu mai era scris de un prelat bisericesc, cum se făcuse de atâtea ori până atunci, ci de o persoană laică, reprezentantă a marii boierimi, cu înaltă funcţie în aparatul de stat al Moldovei. Tatăl cărturarului, Nestor Ureche, era un mare boier moldovean, care pe parcursul vieţii sale a ocupat în repetate rânduri înalte dregătorii în sfatul domnesc al Ţării Moldovei, acumulând de-a lungul anilor moşii întinse. Grigore Ureche este o personalitate cu o rară cultură umanitară, cu un vast orizont cărturăresc pentru timpul său, cunoscând în afară de limba maternă, limbile latină, poloneză, slavă veche. În anul 1627 Grigore Ureche devine al treilea logofăt, pomenindu-se astfel în anturajul apropiat al domnilor Moldovei. Ajunge apoi în cele mai înalte dregătorii de stat, între care şi în cea de mare vornic al Ţării de Jos pe timpul domniei lui Vasile Lupu (cu începere din 1643), funcţie pe care o deţine până la sfârşitul vieţii. Grigore Ureche a lăsat posterităţii o singură dar deosebit de valoroasă operă istoriografică: "Letopiseţul Ţării Moldovei, ce când s-au descălicat ţara şi cursul anilor şi de viaţa domnilor care scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă, numit mai frecvent "Letopiseţul Ţării Moldovei". Cronica cuprinde perioade de la întemeierea Statului Moldovenesc în 1359 până la domnia lui Aron vodă (1594), când se întrerupe brusc, probabil din cauza morţii cărturarului, deşi acesta avea intenţia de a ajunge cu descrierea evenimentelor până în timpul domniei contemporanului său Vasile Lupu. Din nefericire, letopiseţul lui Grigore Ureche nu s-a păstrat în original, ajungând până la noi prin câteva copii mai tîrzii, care au fost destul de mult refăcute prin diferite adaosuri, numite interpolaţii ale copiştilor de mai târziu - Simion Dascălul, Mihail Călugărul şi Axinte Uricarul. Pentru a scrie letopiseţul său, Grigore Ureche a folosit pe larg nu numai izvoare interne moldoveneşti, ci şi străine, în special cele ale istoricilor polonezi şi transilvăneni. Dintre izvoarele interne, cel mai important după cum reiese din cronică este "Letopiseţul Moldovenesc", o sursă narativă complexă. În Letopiseţul Ţării Moldovei sunt descrise evenimentele mai principale din istoria Moldovei, pe parcursul a circa două secole şi jumătate. Referitor la perioada de început a istoriei Ţării Moldovei şi la evenimentele de la mijlocul şi a doua jumătate a secolului al XIV-lea , autorul cronicii nu dispune decât de date cu totul şi cu totul sumare, cunoscând destul de aproximativ chiar şi numele primilor voievozi moldoveni în ordinea care au urcat la tron. Doar cu începere din timpul domniei lui Alexandru cel Bun ştirile incluse în Letopiseţ devin mai ample. Locul central în cronică îl ocupă fără dubii epoca glorioasă a lui Ștefan cel Mare, lupta eroică a poporului împotriva cotropitorilor străini şi mai ales împotriva celor otomani, pe timpul lui Ștefan dar și a urmașilor acestuia. Ca reprezentant al marii boierimi moldovene, Grigore Ureche descrie evenimentele, faptele şi acţiunile diferitelor personalităţi din istoria ţării sale prin prisma reprezentărilor sale, a clasei sociale din care făcea parte, aşa încât uneori întâlnim aprecieri de-a dreptul tendenţioase. În acelaşi timp, trebuie de menţionat faptul că acelaşi cronicar tinde să-şi scrie opera de pe poziţii obiective, ale intereselor patriei, ale luptei împotriva cotropitorilor stăini şi ale luptei de eliberare naţională - scop nobil, care se impune cu deosebită acuitate în timpul vieţii celebrului cronicar. Letopiseţul Ţării Moldovei este scris într-un limbaj fluent, deosebit de plastic şi înţeles, fiind un apreciat monument de limbă şi literatură medievală românească. În epocile următoare (a doua jumătate a secolului al XVII-lea - începutul secolului al XIX-lea ) cronica lui Grigore Ureche a avut o răspândire destul de mare în manuscris, contribuind la formarea multor generaţii de cărturari şi de luptători pentru neatârnarea patriei. Un subiect important în cronica lui Ureche a fost obârşia poporului român şi a limbii sale. Din anul 1845, când Mihail Kogălniceanu editează pentru prima dată opera cronicărească a lui Grigore Ureche şi până în prezent, au apărut zeci de ediţii ale acestei monumentale lucrări. Pe această cale "Letopiseţul Ţării Moldovei" a căpătat o largă răspândire, intrând masiv şi pentru totdeauna în patrimoniul de valori culturale ale poporului român.

Insigna - Cupa U.T.C. 1986 (handbal)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul.

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII