Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Podgoria (în trecut - Jideni) este o comună din județul Buzău, care include și satele: Coțatcu, Orăția, Pleșești și Tăbăcari, fiind situată pe malul stâng al râului Râmnicu Sărat, imediat în amonte de municipiul Râmnicu Sărat. În localitatea de reședință, se află o fabrică de încălțăminte și o crescătorie de animale, deși activitatea principală a locuitorilor comunei este viticultura. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3236 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3360 locuitori), dintre care: români – 94,22%, romi – 1,57% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Podgoria astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 95,45% și restul – nedeclarată sau altă religie. Trei obiective din comuna Podgoria sunt incluse pe lista monumentelor istorice, ca monumente de interes local:

situl arheologic „Cetățuia” aflat la 2 km nord-vest de satul Coțatcu, ce cuprinde o așezare eneolitică aparținând culturii Gumelnița (mileniul al IV-lea î.e.n.) și o altă așezare din Epoca Bronzului, cultura Monteoru (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.).
biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Coțatcu, datând din 1858 – monument de arhitectură
casa Alexandru N. Teodorescu, datând de la începutul secolului al XIX-lea, din satul Pleșești – monument de arhitectură.

Pe raza comunei Podgoria se poate vizita și Mănăstirea Sfânta Treime sau Podul Bulgarului, situată la 500 metri de șoseaua DN2 între orașele Râmnicu Sărat și Focșani.

În cimitir, lângă biserica satului cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din satul Podgoria, a fost ridicat un monument în formă de cruce pe care sunt înscrise numele eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale. Pe o placă de marmură fixată pe spatele crucii este următoarea inscripţie: “Din mila bunului Dumnezeu, acest monument s-a ridicat cu insistenţa preotului paroh Gheorghe Iuga, Panaetache Apostol, Constantin Stoian, Dumitru Părnuş, Constantin Eftimie, în anul 1980. Cheltuiala a(u) suportat-o moştenitorii acestor eroi morţi în cele două războaie, Tudor Neagu, Dumitraşcu Tudor”.

În apropiere de Râmnicu Sărat, pe partea stângă a şoselei Podgoria-Râmnicu Sărat se află o cruce-monument, din ciment, placată cu marmură, susţinută de un piedestal de formă dreptunghiulară, care are pe faţadă următoarea inscripţie: “În memoria martirilor eroi căzuţi în lupta pentru libertate şi democraţie în perioada 16-22 –XII- 1989. Dumnezeu să-i ierte. Ridicată în iunie 1990”. Pe monument nu sunt înscrise nume de eroi.

Lângă biserica cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din satul Coțatcu a fost ridicată o troiţă care adăposteşte un obelisc din lemn ce are în vârf un vultur cu aripile desfăcute, tot din lemn. Pe faţadă este sculptată Fecioara Maria cu Pruncul, pe laturi sunt sculptaţi doi oşteni, iar în spate Iisus Hristos şi un înger. Este “Lucrată (de) Herpan Nicolae” şi a fost “Ridicată în anul 2000” în cinstea eroilor din “1916- 1918” şi “1942-1944” al căror nume se află săpat pe obelisc, fără a se preciza în care război au pierit.

În faţa bisericii cu hramul “Sfinţii Voievozi” din satul Orăția a fost ridicat un monument-cruce, din marmură, protejat de un mic zid de formă pătrată, având la colţuri stâlpi legaţi între ei cu lanţuri de fier. Pe monument sunt înscrise numele eroilor satului. Nu are inscripţie şi nu este pomenit autorul.

Lângă biserica cu hramul “Sfinţii Voievozi” din satul Pleșești, a fost ridicat un monument cruce, din marmură, aşezat pe un mic soclu susţinut de un postament din beton şi protejat de stâlpi legaţi între ei cu lanţuri de fier. Pe monument sunt săpate numele eroilor şi războiul în care şi-au dat viaţa, iar urmaşii le promit: “În veci nu vă vom uita!”.

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Desfăcător bere - Târgoviște - Turnul Chindia - Vlad Țepeș

Vlad Ţepeş (născut noiembrie/decembrie 1432 şi decedat decembrie 1476), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cneajna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie. În timpul domniei sale, “Țara Românească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ameninţând Europa. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi țara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Insigna - Liceul Băleni, județul Dâmbovița - 100 ani 1869 - 1969

Liceul Băleni, denumire actuală oficială - Liceul Tehnologic „Udrea Băleanu” din comuna Băleni, județul Dâmbovița, îşi propune să formeze o personalitate responsabilă, tolerantă, bazată pe o gândire creativă cu posibilităţi de comunicare şi de lucru în echipă, cu o capacitate de dobândire a competenţelor specifice de adaptabilitate la situaţii diferite, de inserţie profesională, de utilizare a noilor tehnologii în mod adecvat în contextul procesului de integrare europeană. De asemenea şcoala noastră îşi propune să dezvolte un parteneriat cu comunitatea , un mediu favorabil învăţării, bazat pe valori morale, iar fiecare individ să beneficieze de şansa dezvoltării personalităţi sale ca bun cetăţean. În anul 1830, la apus de vatra străvechiului sat Băleni, a apărut o nouă aşezare, cătunul ,, Sârbilor” format dintr-o populaţie de origine bulgărească, emigrata din sudul Dunării din cauza prigoanei turceşti. La 13 septembrie 1841 s-a înfiinţat şcoala de băieţi din Băleni – Sârbi, iar la 1 mai 1843 a luat fiinţă şcoala de fete din Băleni – Români. În perioada 1848 – 1856 şcolile de la Băleni, ca toate şcolile săteşti din Principatele Române au fost închise. Din 1857 Eforia Şcolilor hotăra redeschiderea acestora. În anul 1904, şcolile din Băleni au fost unificate dar, cu ridicarea în anul 1906 a noului local de şcoală cu 5 săli de clasă la centrul comunei între cele două sate, şcolile s-au contopit sub denumirea „ Şcoala primară de 4 ani Băleni”, ulterior adăugându-se și alte corpuri de clădire. În 1962 a luat fiinţă Liceul Băleni cu profl real – umanist, o instituţie de prestigiu în zona de sud a judeţului. În perioada 1977 – 1990 liceul a fost preluat de Ministerul Agriculturii, devenind „Liceul Agroindustrial Băleni”. Începând cu anul 1990 această instituţie a devenit Liceul Teoretic Băleni, filieră teoretică, profil Ştiinţe ale naturii (chimie – biologie) şi matematică – fizică. Pe lângă liceu au mai funcționat: o școală profesională de mecanici agricoli și o școală de ucenici – confecționer textile, pielărie. Incepând cu data de 01.09.2006 liceul s-a transformat, devenind Grupul Şcolar „Udrea Băleanu” după numele marelui boier Udrea Baleanu, cu următoarele niveluri de învăţământ: primar, gimnazial, liceal. școală de arte și meserii. În anul şcolar 2010– 2011 au fost înscrişi 1380 de elevi repartizaţi în 55 de clase pe toate nivelurile și specializările.

Băleni este o comună mare din județul Dâmbovița, care include și satele: Băleni-Români și Băleni-Sârbi, fiind amplasată în sudul județului la 20 km depărtare de municipiul Târgoviște. Satul Baleni este atestat de documente de pe la jumătatea secolului al XV-lea sub numele de satul Rusi. Principala cale de acces către comuna Băleni este DJ 711 dinspre Târgoviște. La recensământul din anul 2011 comuna număra 8368 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 8324 locuitori), dintre care: români – 66,45%, romi – 14,6%, sârbi – 5,1%, bulgari – 10,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei dâmbovițene Băleni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 87,17%, penticostali – 1,91%, creștini după evanghelie – 6,4%, evanghelici – 1,18% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Jetonul - C.O.S.T. - Uzina 2 - 1710

(Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște)

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus s-a realizat la comanda Combinatului de Oțeluri Speciale (C.O.S.) din municipiul Târgoviște. Este un jeton de scule și echipamente, existând și altfel de modele și culori ale acestui jeton. La angajarea în combinat orice lucrător primea un astfel de jeton (de o formă și culoare specială dar și cu un număr aparte inscripționat). Fiecare secție a combinatului avea jeton de o formă și culoare aparte. La prezentarea la serviciu lucrătorul prezenta jetonul personal la magazie, primind în schimb sculele și echipamentul său de lucru. La terminarea turei lucrătorul preda sculele și echipamentul la magazie reprimindu-și jetonul său. La trecerea la pensie ori desfacerea contractului de muncă, odată cu semnarea fișei de lichidare, lucrătorul preda și jetonul său.

Mechel Târgoviște (fost Combinatul de Oțeluri Speciale- COS - Târgoviște) este o companie din industria siderurgică din România, parte a grupului siderurgic rus Mechel. Încă din anul 1978, de la punerea sa în funcțiune, Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște a fost dotat cu tehnologie modernă destinată producției de oțeluri speciale aliate și înalt aliate necesare dezvoltării industriei naționale, civile și de apărare. Redau mai jos câteva repere calendaristice din viața acestui mare combinat:

1969 – Decizia de construire a Combinatului de Oțeluri de la Târgoviște.
1970 – Au început lucrările la “Întreprinderea de Oțeluri Aliate”.
1973 – Au fost gata primele capacități de producție – elaborarea și forjarea oțelului.
1975 – Numele întreprinderii a devenit “Combinatul de Oțeluri Speciale” (COS).
1991 – A fost înființată Societatea Comercială COST – S.A.
2002 – Momentul privatizării. Conares Trading A.G. Elveția (devenită ulterior Mechel International Holdings GmbH) a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni.
2005 – Numele întreprinderii a devenit S.C. Mechel Târgoviște S.A.
2013 (februarie) – Acţionar majoritar al societatii a devenit MAZUR INVESTMENTS LIMITED Cipru companie detinuta de INVEST NIKAROM SRL.
2013 (februarie) – A fost deschisă procedura generală a insolvenţei în vederea reorganizării
2013 (mai) – S-a revenit la vechea denumire, COS Târgoviște.
2015 (februarie) – Prin Sentinţa nr. 98 din data de 04.02.2015, în dosarul de insolvenţă nr. 1906/120/2013 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, instanţa a confirmat Planul de reorganizare a activităţii COS TÂRGOVIŞTE S.A.
2015 (noiembrie) – Prin Hotarârea nr. 1493 în dosarul nr. 1906/120/2013/a43, Curtea de Apel Braşov a dispus schimbarea în tot a sentinţei nr. 98/04.02.2015 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia civilă, prin care fusese confirmat Planul de reorganizare a activităţii societăţii COS TÂRGOVIŞTE S.A., în sensul că trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea procedurii insolvenţei.
2019 (decembrie) – Prin Hotărârea intermediara 417 din data de 04.12.2019, în dosarul de insolvenţă nr. 1906/120/2013 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, instanţa a confirmat Planul de reorganizare a activității COS, propus de creditorul Alphard Financial Corp. si votat de Adunarea Creditorilor in data de 24.10.2019.

Insigna - Orașul Titu - 365 de ani de atestare documentară

Titu este un oraș din județul Dâmbovița, care include și satele: Fusea, Hagioaica, Mereni, Plopu și Sălcuța. Orașul Titu este situat în partea de sud a României și a județului Dâmbovița, aproximativ la 50 km nord-vest de capitala țării. Gara Titu este un nod feroviar pe liniile secundare de la nord-vest de București. Aici se intersectează linia București – Pitești cu linia ce duce spre Târgoviște și Pietroșița. Orașul Titu este traversat de șoseaua națională DN7 care leagă Bucureștiul de Pitești. La recensământul din anul 2011 orașul număra 9658 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,9%, romi – 3,43% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației orașului Titu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,62% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Insigna - Festivalul concurs interjudețean

al brigăzilor artistice - Târgoviște

Ediția a VII-a 1981

Brigada artistică a fost o formă de manifestare cultural-artistică, cu tentă umoristico-satirică, a unui grup redus de oameni. Manifestarea avea loc pe scenă, în fața unui public și consta într-un colaj de texte și melodii, cu mișcare scenică, decor și vestimentație adecvate dar simple. A fost o formă de manifestare cultural artistică specifică regimului comunist prin care se înfiera atitudinea neconformă propagandei comuniste; lenea, mizeria și în general tot ce ținea de un comportament indecent în societate.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localității este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din vremuri diferite.

Palatul Diviziei

Biserica Stelei

Palatul Justiției

Administrația financiară

Palatul Poștei

Casa de cultură

Biserica domnească

Gara

Liceul de fete C.Carabella

Gimnaziul Văcărescu

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 metri) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 metri, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.