Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos omagiază transatlanticul Île de France.Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentată silueta de profil ușor spre dreapta a navei, plutind pe apă. Deasupra acesteia se distinge o aeronavă în zbor. Sub burta navei este aplicată inscripția orizontală: “ÎLE DE FRANCE” (numele navei) și dedesubt sunt inscripționate literele majuscule: “R și F” (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise). Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, orizontal, între două linii paralele, este aplicată inscripția: ”LES GRANDS NAVIRES FRANCAIS“ (numele seriei – Marile nave franceze), peste siluieta a două coșuri de navă. Undeva în dreapta acestora, pe două rânduri orizontale este marcată valoarea monedei:”10 EURO”, iar jos de tot este marcat anul emiterii monedei: “2016”, încadrat de două ornamente decorative abia vizibile reprezentând monogramele gravorului monedei și a monetăriei care a emis moneda.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Marile nave franceze, anul emiterii – 2016, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – argint, calitate – proof, tiraj – 3000 exemplare și preț unitar de la magazinele monetăriei francez – 50 Euro

Île de France a fost un transatlantic francez care a fost construit în șantierul Saint-Nazaire, construit pentru Compagnie Generale Transatlantiqyue (sau CGT, cunoscută și sub numele de „Linia Franceză”). Nava a fost lansată la apă în data de 14 martie 1926 și și-a început călătoria pe data de 22 iunie 1927. Ea nu a fost nici cea mai mare navă, nici cea mai rapidă, dar a fost considerată cea mai frumos decorată navă construită de CGT, devenind nava favorită a epocii de dinaintea celui de-al doilea război mondial, transportând americani. Interioarele au fost proiectate de arhitectul Pierre Patout, unul dintre fondatorii stilui Art Deco. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale navei au fost: greutatea – 44,356 tone, lungimes – 241,1 metri, viteaza maximă – 23,5 noduri pe oră (43,5 kilometri pe oră) și capacitatea – 1786 persoane (clasa I – 537, clasa a II-a – 603 și clasa a III-a 646). În timpul celui de-al doilea război mondial nava a îndeplinit și rolul de închisoare. La câțiva ani după război nava a fost vândută unui antreprenor japonez pentru ca în anul 1959 nava să fie complet casată în portul Osaka.

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează personalitatea pictorului Edgar Degas. Pe aversul monedei, în interiorul unui dreptunghi periferic continuu, sunt marcate două câmpuri separate de o linie verticală. În câmpul din stânga sunt reprezentate două pensule și câteva pete de vopsea. Sub pensule este marcat anul emiterii monedei – 2007 – încadrat de două ornamente decorative greu perceptibile care simbolizează monogramele gravorului monedei și a monetăriei care a emis moneda. În câmpul din dreapta este redat chipul lui Edgar Degas din față, orientat puțin spre drepta. Sub gulerul hainei este inscripționat cu litere de mână numele personajului: “Degas” iar puțin mai jos sunt inscripționați anii de viață ai personajului: “1834 – 1917”. La partea cea mai de jos este marcată pe un rând orizontal valoarea monedei – “20 EURO”. În dreapta chipului personajului este aplicată pe trei rânduri orizontale deviza națională a statului francez: “Liberte, Egalite, Fraternite”. În câmpul reversului, în interiorul unui dreptunghi liniar continuu este reprezentată în partea stângă o balerină (opera L’etoille a marelui artist).

În partea dreaptă sus sunt inscripționate literele majuscule: “R și F” (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise), puțin mai jos este inscripționat cu litere de mână numele personajului: “Degas” iar foarte jos sunt inscripționați numele operei pictorului și anii când aceasta a fost executată (L’etoil 1875/76)

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Mari pictori, anul emiterii – 2007, valoarea – 20 euro, forma – dreptunghiulară cu colțurile rotunjite, greutatea – 17 grame material compoziție – aliaj aur, calitate – proof, tiraj – 500 exemplare.

Edgar Degas, nume real și complet - Edgar Germain Hilaire Degas

a fost un pictor francez care s-a născut la data de 19 iulie 1834 la Paris și a decedat la data de 27 septembrie 1917, tot la Paris. A început cu academismul clasic, însă, după câtva timp, revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi. În anul 1884, în Normandia, pictorul cade într-o stare de depresie, se izolează de societate, trăiește ocrotit de credincioasa sa menajeră, Zoé Closiet. Degas nu a fost căsătorit, nu se cunoaște vreo legătură sentimentală de durată. Degas începe relativ devreme să se plângă de tulburări de vedere. Starea lui de sănătate se degradează, orb și surd, moare în anul 1917, fiind înmormântat în cimitirul parizian Montmartre

Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează personalitatea pictorului Eduard Manet. Pe aversul monedei, în interiorul unui dreptunghi periferic continuu, sunt marcate două câmpuri separate de o linie verticală. În câmpul din stânga sunt reprezentate două pensule și câteva pete de vopsea. Sub pensule este marcat anul emiterii monedei – 2008 – încadrat de două ornamente decorative greu perceptibile care simbolizează monogramele gravorului monedei și a monetăriei care a emis moneda. În câmpul din dreapta este redat chipul lui Eduard Manet, din față. Sub bărbia personajului hainei este inscripționat cu litere de mână numele personajului: “Manet” iar puțin mai jos sunt inscripționați anii de viață ai personajului: “1832 – 1883”. La partea cea mai de jos este marcată pe un rând orizontal valoarea monedei – “20 EURO”. În dreapta chipului personajului este aplicată pe trei rânduri orizontale deviza națională a statului francez: “Liberte, Egalite, Fraternite”. În câmpul reversului, în interiorul unui dreptunghi liniar continuu este reprezentate două personaje feminine, una nud pe un pat și cealaltă oferindu-i un coș cu flori (opera Olympia a marelui artist).

Sub această reprezentare este marcat numele operei și anul executării ei – Olympia 1863. În partea dreaptă sus sunt inscripționate literele majuscule: “R și F” (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise), iar foarte jos este inscripționat cu litere de mână numele personajului: “Manet”.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – Mari pictori, anul emiterii – 2008, valoarea – 20 euro, forma – dreptunghiulară cu colțurile rotunjite, greutatea – 17 grame material compoziție – aliaj aur, calitate – proof, tiraj – 500 exemplare.

Édouard Manet a fost un pictor francez, precursor al impresionismului, care s-a născut la data de 23 ianuarie 1832 la Paris și a decedat ala data de 30 aprilie 1883 tot la Paris. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus "pictor al zilelor noastre" (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînnoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale. Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața pariziană. Artistul se îmbolnăvește de reumatism, având dureri foarte mari, ceea ce îl împiedică tot mai mult să lucreze. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește întrepătrunderile fine dintre nuanțe care nu pot fi văzute de aproape. După opinia lui, o asemenea elaborare migăloasă a culorilor slăbește caracterul decis al acestora. O bună ilustrare a acestei tehnici este faptul că pictorul a realizat marele candelabru printr-o suprapunere de culori. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca opera sa Olympia să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat printre vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror tradiții le-a urmat, înscriindu-și pentru totdeauna numele în istoria artei.

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCANU

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ, CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Salina - Turda

Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 Î.C.-106 D.C.). Romanii, între anii 106 – 274 D.C. au exploatat sarea la Durgău în galerii piramidale de dimensiuni considerabile. În timpul stăpânirii austro-ungare la Turda s-au deschis mai multe galerii de exploatare masivă a sării. Însă în anul 1932 din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene, exploatarea sării la Turda este complet sistată. După 60 de ani, în anul 1992 salina Turda s-a redeschis (în scop turistic si curativ), putând fi vizitată tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Tereza si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) și Scara Bogaților (o scară lucrată filigranat in lemn).

Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare. Principala atracție a salinei este lacul cu soluție salină suprasaturată, excelentă pentru tratament. Deasupra am postat moderna intrare in salină si o imagine din galeriile salinei.

Turda (în latină Potaissa, în germană Thorenburg, în maghiară Torda) este un municipiu din județul Cluj, Transilvania, România, cu o populație de 43472 locuitori (la 20 octombrie 2011). Orașul se situează la circa 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca. Turda a fost fondată ca o așezare dacică sub numele probabil de Turdava. A fost cucerită de romani și redenumită Potaissa. Pe aceste locuri s-ar fi descoperit mai multe vestigii paleocreștine. În Evul Mediu s-au ținut în total la Turda 127 Diete ale Transilvaniei (adunări ale stărilor). În anul 1568 Ioan al II-lea Sigismund Zapolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reședința comitatului Turda, iar din anul 1876 reședința comitatului Turda-Arieș. Între anii 1925 - 1950 a fost reședința județului Turda. Sus am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale orașului Turda precum și o poză cu Primăria din localitate.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Placheta - Expoziția filatelică "Toamna muzicală clujeană - 1986

A.F.R. Filiala Cluj (Asociația Filateliștilor din România)

Cercul "Emil Racoviță" Cluj-Napoca

Toamna Muzicală Clujeană este cel mai important festival internaţional de muzică clasică din România, după festivalul internaţional bianual „George Enescu”. El se organizeaz[ anula ]n luna octombrie la Cluj de către Filarmonica de Stat “Transilvania”. Prima ediţie a festivalului a avut loc în 1965 şi, cu o mică excepţie (un an de întrerupere), festivalul şi-a păstrat ritmicitatea anuală de-a lungul întregii sale istorii. În mod tradiţional, oferta muzicală a festivalului este eclectică atât cronologic, cât şi componistic şi interpretativ. În cadrul festivalului au loc concerte simfonice, vocal-simfonice, precum şi recitaluri camerale şi solistice acoperind întreaga istorie a muzicii clasice, de la primele partituri până la compoziţii contemporane. Acest festival a susţinut dintotdeauna diversitatea culturală şi dialogul intercultural, dar şi debutul artistic: pe lângă nume consacrate în lumea muzicală naţională şi internaţională, festivalul creează şi spaţii de promovare a tinerilor muzicieni valoroşi, aflaţi la început de carieră. În egală măsură, festivalul s-a orientat, în ultimii ani, şi către evenimente care ies din sfera muzicii culte, incluzând aici concerte de jazz, muzică tradiţională, muzică de film, abordări de tip fusion sau world music.

Set 2 medalii omagiu din partea orașului Cluj

conferite Împăratului Cezar Leopold II

Produsul medalistic de mai sus este o medalie omagiu din partea orașului Cluj, realizată în anul 1790 și conferită Împăratului Cezar Leopold II. Piesa s-a realizat în trei variante de metal compoziție și are următoarele caracterisitici tehnice:

metal aur: titlu - între 90 și 95,8%, greutatea – între 2,55 și 4,356 grame și diametrul – între 19,6 și 24,6 milimetri
metal argint: diametrul între 20,3 – 24,8 milimetri
metal comun: diametrul – 48,6 milimetri

În centrul aversului este reprezentat un altar pe care arde o flacără, pe soclul altarului fiind reprezentată stema Transilvaniei cu soarele, luna, acvila și cele șapte cetăți reprezentate prin turnuri pe două rânduri (4 și 3). Deasupra stemei este marcată inscripția: ”FIDEI” (încrederii). Periferic circular, la partea superioară este aplicată inscripția: “PIETATE. ET. CONCORDIA” (Prin credință și înțelegere). În centrul reversului este aplicată inscripția șase rânduri orizontale: “IMP. CAES. / LEOPOLD.II.P.F.AVG./ HOMAGIVM.PRAESTIT./ CLAVDIOPOLI. / XXII. DEC. / MDCCXC.” (Împăratului Cezar Leopold II, celui pios, celui fericit, celui prea mărit, omagiul prestat la Cluj, 23 decembrie 1790).

Împăratul Cezar Leopold al II-lea (născut Peter Leopold Joseph) din dinastia de Habsburg-Lothringen, a condus Sfântul Imperiu Roman între anii 1790-1792 și a fost totodată rege al Boemiei, Ungariei, mare duce de Toscana, principe al Transilvaniei, etc. El s-a născut la data de 5 mai 1747 și a decedat la data de 1 martie 1792, fiind fiul împărătesei Maria Terezia și al împăratului Francisc Ștefan. Leopold a fost unul dintre așa-zișii "monarhi luminați". Leopold a fost al treilea fiu al cuplului imperial și inițial a fost menit carierei preoțești, dar studiile teologice la care a fost obligat de către familie au avut efect contrar, făcând din el o persoană ostilă bisericii.

Insigna - Campion regional Cluj (atletism)

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor. Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Insigna sportivă - C.F.R. (Cluj)

(Căile Ferate Române)

C.F.R. Cluj este un club de fotbal care joacă în prezent în Liga a I-a. Clubul înființat în anul 1907 a câștigat de trei titlul de Capioană a României, în anii 2008, 2010 și 2012, trei Cupe ale României și două Super cupe ale României, fiind preluat de omul de afaceri Arpad Paszkany, care după o vreme a părăsit clubul. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei sunt alb și vișiniu. Acasă echipă joacă pe stadionul Dr. Constantin Rădulescu, cu 24500 locuri pe scaune. Alte denumiri ale echipei au fost; Kolozsvari Vasutas Sport Club, Kolozsvari A.C., Ferar KSME, Lokomotiva Cluj, Muncitoresc Cluj, Clujeana Cluj și Steaua - C.F.R. Cluj-Napoca. Sus am postat logo-ul și o poză reprezentând stadionul acestei echipe.

Insigna - Cluj 1850 de ani

Napoca-Cluj - 124 * Napoca Cluj 1974

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și mai jos fotografiile câtorva monumente clujene de cultură și arhitectură.

Biserica Sfântu Mihail

Universitatea Tehnică

Întreprinderea Carbochim

Monumentul eroilor sovietici

Sinagoga

Întreprinderea Terapia

Grupul statuar Mihai Viteazu

Teatrul Național

Primăria

Prefectura

Palatul Szeky

Stadionul Arena

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.