Epaminonda's Blog.....: LOT

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din departamentul francez LOT, regiunea

OCCITANIA, din vremuri diferite și câteva vederi generale,

dar și o trimitere poștală ilustrată.

Castelul Daynac

Cahors - Catedrala și Prefectura

Cahors - Podul Volentri

Roc del Port

Castelul Junies

Figeac - Gara

Gourdon - Spitalul

Saint-Cere - Școala primară superioară de fete

Cahors - Trimitere poștală

Cahors - Barbacana și Turnul Pendus

Luzech - Vedere generală

Rocamadour - Vedere generală

xxx

O CARICATURĂ DE

COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Insigna - Școala 82, Sectorul 3, București

Școala gimnazială nr.82 din municipiul București funcționează din anul 1968 și este una dintre cele mai bune școli din sectorul 3, fiind situată pe Strada Jean Steriadi, la nr.17. În școală învață 730 elevi și predau 45 cadre didactice, toate calificate și peste 90% titulare. Școala are o revistă a elevilor intitulată “Gând bun”, cu peste 15 ani vechime. Școala a fost cunoscută în sector ca printre puținele școli cu performanțe sportive deosebite la badminton, elevi campioni naționali, balcanici și europeni precum și la baschet iar recent la limba engleză. La Școala Gimnazială nr. 82 au învățat: Alina Rotaru, reprezentanta României la Campionatele Mondiale și Olimpice la atletism – săritura în lungime; Mitu andreea, tenismena română nominalizată printre cele mai populare sportive ale României în 2015; Victor Slav, manechin, și vedetă de televiziune din România, cunoscut după ce a fost amfitrion al emisiunii Frumusețe pe muchie de cuțit, difuzată pe ProTV și Dragoș Gărdescu, alias Puya, cunoscut cântăreț român de rap. Școala Gimnazială nr. 82 desfășoară numeroase activități sportive și culturale în cele trei săli de sport (una mare și două mici) pentru elevii săi și nu numai: baschet, badminton, karate, dansuri, atelier de pictură, atelier de canto, atelier de teatru, club de șah. Elevii care doresc să se înscrie în Școala Gimnazială nr. 82 sunt bine primiți, mai ales dacă iubesc sectorul 3 și caută standarde educationale la cel mai înalt nivel, oferind în schimb zâmbete, bună dispoziție și rezultate la învățătură.

Insigna - F.C. Dinamo București

Dinamo (la fel ca și Steaua) sunt un caz tipic de rescriere a istoriei si un exemplu ca spalarea creierelor a dat rezultate. Nu am nimic cu cei care sustin dezinteresat aceste echipe, chiar daca cei mai multi o fac din oportunismul si comoditatea de a tine cu cel mai tare la un moment dat. De altfel, sunt echipele cu cei mai multi suporteri de conjunctura. Vreau sa vorbesc despre ele nu din fanatism pentru alta echipa ci pentru ca mi se par exemple flagrante de falsificare a istoriei. Scopul infiintarii celor doua cluburi ale regimului comunist in Romania a fost acela de a arata ca intre tara noastra, proaspat anexata de blocul sovietic si “fratele mai mare”, U.R.S.S., exista legaturi “trainice”. “Masele” si-au insusit aceasta aluzie mai bine decat ar fi putut spera ocupantul sovietic si au inceput cu timpul chiar sa iubeasca sincer bocancul care le strivea. Ma rog, in cazul de fata, echipele purtatoare de bocanc. Minciuna cea mai draga a laudatorilor acestor corpuri straine din fotbalul romanesc e ca istoria sportiva incepe cu ei, respectiv ca aceste cluburi au adus glorie tarii. De doua ori fals. In primul rand, in Romania exista o miscare fotbalistica efervescenta inainte de al doilea razboi mondial. Cel putin la data infiintarii celor doua grupari exista nu numai un campionat cu traditie dar si ligi inferioare. Infiintarea Stelei si, anul viitor, a lui Dinamo direct in prima divizie constituie un pacat originar si o incalcare limpede a regulilor jocului. Imaginati-va ca ati infiinta acum un club de fotbal pe care ati cere sa il inscrieti direct in Liga Campionilor! Inca de la bun inceput se dadea semnalul ca nu avem de-a face cu simple echipe de fotbal ci cu echipele sistemului. Anul 1947, anul in care era infiintat Asociatia Sportiva a Armatei (viitoarea Steaua – nume pe care l-a primit abia in 1961) e unul dintre cei mai nefasti ani din istoria Romaniei. Cam care era atmosfera in tara? In februarie 1947, Consiliul de Ministri il proclama pe Stalin cetatean de onoare al Romaniei; Partidul National Taranist era desfiintat in urma unei inscenari comuniste, iar liderul sau Iuliu Maniu era condamnat la moarte si executat in acelasi an in care Regele Mihai era obligat sa abdice. Asocierea numelui Stelei cu cel al armatei e o manipulare grosolana, care dorea sa alipeasca aceasta echipa de un element propriu natiunii. De altfel, nicaieri in lumea libera nu exista echipe ale armatei sau ale politiei, aceasta fiind o absurditate cum ar fi existenta unei echipe a Guvernului sau a altor institutii ale statului. In anul 1947 trebuie retinut ca era vorba in fapt de o armata de ocupatie. Conducatorii militari care dusesera greul razboaielor fusesera asasinati sau marginalizati sub pretextul colaborarii cu aliatul german, locul lor la comnda fiind luat de membrii diviziei Tudor Vladimirescu. Acestia erau comunisti slab instruiti din punct de vedere militar dar indoctrinati prin stagii de pregatire la Moscova, multi alogeni, veniti literalmente pe tancurile sovietice in tara. Oricum, in acel an si aproape un deceniu dupa, in tara ultimul cuvant il avea o alta armata, armata rosie, care ocupase tara si isi impusese un guvern-marioneta. Ca si Dinamo, Steaua are si ea surate in tari din fosta Uniune Sovietica si imprejurimi, gen TSKA Sofia sau TSKA Moscova, de asemenea, club al armatei. Ca Steaua era de fapt un club care avea mai multe in comun cu armata rosie decat cu armata romana o dovedesc primele sale sigle, pe care sta la loc de cinste steaua rosie in cinci colturi de pe caschetele si tancurile sovietice. Abia in anii 60 aceasta stea va fi schimbata cu una de culoare galbena care sa induca ideea de patriotism, iar dupa Revolutie, steaua bolsevica avea sa fie denumita cu tupeu ca fiind „steaua crestina” de catre analfabetul care a devenit patronul clubului. Primele sigle ale clubului Steaua poarta nu doar steaua in cinci colturi ci si steagul rosu sau cununa cu spice din heraldica bolsevica. Tot rosul comunist e culoarea de baza si pentru Dinamo. Putini isi mai aduc aminte acum ca pana in 1989 si pe sigla clubului din Stefan cel Mare a figurat la loc de cinste o stea rosie in cinci colturi, ingalbenita mai apoi. Dupa Revolutie, conducatorii clubului Dinamo au mai renuntat la cateva simboluri definitorii, cum ar fi spicele de grau si litera D in grafia kirilica, aflat multi ani pe blazon. Anul in care Stalin dicta infiintarea unui club cu numele Dinamo si la Bucuresti (1948) e unul la fel de sumbru ca si precedentul, fiind anul deplinei comunizari a tarii. Parlamentul era inlocuit cu Marea Adunare Nationala, aleasa printr-un simulacru democratic, iar conducerea tarii era preluata in mod brutal si dictatorial de Gheorghe Gheorghiu-Dej. In cazul lui Dinamo, intentia lui Stalin de a arata ca exista legaturi multiple intre statele din imperiul comunist e mult mai vizibila. Echipe cu acelasi nume se vor regasi aproape in toate marile orase comuniste. De altfel, acestea se vor intalni periodic in competitii denumite dinamoviade si ramase in istorie prin aranjamentele proverbiale in urma carora castigatoarele erau stabilite in culise. Impunerea prin influenta politica in competitiile sportive va deveni marca acestor doua grupari asociate cu sistemul. Totul era permis. Jucatorii care nu puteau fi tentati de conditiile financiare excelente erau adusi prin cea mai sigura metoda de transfer imaginabila: recrutarea! Cum tot trebuiau sa-si satisfaca undeva stagiul militar obligatoriu nu avea decat de ales: la armata, la militie sau la puscarie. Diferenta nu era oricum prea mare. Steaua si Dinamo au inventat si sistemul cu false competitoare, umpland campionatul cu echipe satelit. Fata de Gloria Buzau de azi, inainte de 89, acele echipe purtau chiar in titulatura una din cele doua denumiri. Asa era cazul cu mai multe echipe gen ASA (Asociatia Sportiva a Armatei) Targu Mures, Steaua Mizil, Dinamo Pitesti, Dinamo Bacau, asta pentru a aminti exemple din „perioada romantica”. Spre sfarsitul anilor 80 in prima liga si-au facut intrarea triumfal FC Olt (echipa lui Piturca din satul natal al lui Ceausescu, Scornicesti) sau Victoria Bucuresti (echipa Securitatii, condusa de Mitica Dragomir). Prima a reusit promovarea in prima liga dupa un meci de pomina in care a reusit sa isi refaca golaverajul necesar. Scorul inregistrat, unul care nici nu batea la ochi in acele vremuri: 18-0 ! Cand toate aceste metode murdare nu erau suficiente se intervenea direct de catre „patronii” de facto ai cluburilor, respectiv Valentin Ceausescu pentru Steaua si Tudor Postelnicu (ministru de interne in 89) pentru Dinamo. De pomina a ramas episodul in care Steaua si-a trecut in palmares o Cupa a Romaniei pe care o pierduse pe teren cu un scandal monstru, printr-un decret semnat a doua zi de insusi Nicolae Ceausescu. De obicei, nici nu era nevoie sa se mai recurga la asemenea metode, dat fiind ca echipele reusisera sa devina adevarate representative nationale in conditiile in care isi alegeau practic orice jucator de pe piata interna. Sa te mandresti in asemnea conditii cu performante europene e o dovada de tupeu. Asemenea ispravi, gen castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua in 1989 starneau doar ironii din partea presei straine care se amuza pe marginea hobby-ului beizadelei dictatorului de la Bucuresti. Sa fim seriosi, o echipa adunata cu forta de fiul unui Saddam sau Mobutu nu ar starni nimanui admiratia, ci ar intregi imaginea de tara subdezvoltata. Cum Steaua si Dinamo erau intr-o foame de trofee si medalii, trebuiau recuperate cam multe decenii in care alte cluburi adunasera performante si simpatizanti. Prin urmare, cele mai lovite au fost cluburile cu traditie. Unele, gen Ripensia Timisoara – primul club profesionist de fotbal din tara – au fost chiar desfiintate. Altele, ca Poli Timisoara, UTA Arad, Rapid Bucuresti, fortate sa retrogradeze. Gesturile de fronda costau si ele scump gruparile cu fani adevarati, pentru ca foarte multi ani cele doua cluburi au avut reale dificultati in a-si umple tribunele. Daca veti vedea imagini de la semifinala de Cupa Campionilor din 1986 veti vedea cadre bizare cu tribune intregi in verde. Asta pentru ca aducerea de autocare cu soldati chiar si la meciurile din cupele europene era o practica uzuala din lipsa de sustinatori. Sa nu uitam, privind acum numarul de fani oportunisti ai acestor doua echipe, si ca in anii 80 televiziunea de stat (singura existenta) nu mai transmitea meciuri din campionat decat daca una dintre competitoare era Steaua sau Dinamo. In 1990, ministrul sportului Angelo Niculescu a propus desfiintarea celor doua grupari care aduceau aminte de ocupatia comunista. Masura a fost luata in mai multe state care s-au rupt cu adevarat de acest sistem. Nume ca Dinamo Zagreb sau Varsovia au fost abandonate rapid pentru conotatia lor rusinoasa. La noi, insa, cum la putere ramasesera oameni din aceleasi structuri simpatizante ale echipelor cu epoleti, s-a optat, dupa cum se poate observa doar pentru unele cosmetizari ale unor sigle din care au fost sterse „discret” urmele trecutului.

Sursa - NET - Blogul lui Schmoukiz

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:

JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)

- 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)

CAMPIONATE MONDIALE

- 797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )

CAMPIONATE EUROPENE

- 880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )

CAMPIONATE BALCANICE

- 3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )

JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE

- 179 medalii (70 aur)

CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

- 9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )

- 5 locuri II (scrimă)

- 1 loc III (scrima)

CUPA CUPELOR

- 1 loc I (volei masculin)

RECORDURI OLIMPICE : 5

RECORDURI MONDIALE : 4

RECORDURI NAŢIONALE : 2632

TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10751

Sus am postat emblemele clubului Dinamo de-a lungul timpului.

Fotbal club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în anul 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională iar celelalte meciuri pe arena Dinamo. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 cupe naționale și 2 supercupe. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, echipa Ministerului Apărării Naționale, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Sus am postat logo-ul actual al clubului de fotbal Dinamo București.

Insigna - Romanoexport București - România

Romanoexport a fost înfiinţată în anul 1948 ca o întreprindere de comerţ exterior, în scopul de a importa materii prime şi maşini pentru industria textilă românească şi de a exporta bunuri de larg consum, fiind prima întreprindere de comerţ exterior constituită în România după instaurarea republicii. În anul 1990, prin HG 694 din 18/06/90, publicată în MO 86 din 7 mai 1992, Întreprinderea de Comerţ Exterior „Romanoexport” îşi încetează activitatea şi se înfiinţează S.C. „Romanoexport” S.A., persoană juridică română cu sediul în municipiul Bucureşti, Strada Doamnei, nr. 17-19, Sector 3. Clădirea de birouri din Strada Doamnei are o suprafaţă construită desfăşurată de 4583 metri pătrați, una utilă de 3956 metri pătrați şi un regim de înălţime de P+6. Banca Comercială Română a anunțat că organizează o licitaţie pentru vânzarea clădirii de birouri care aparţine SC Romanoexport SA, pentru suma de 4012500 euro fără TVA.

Loja masonică "Pentru Fraternitate"- orașul București

1886 - Pentru merite Lasar Rosemberg

Piesa prezentată mai sus este o medalie masonică de merit emisă la comanda Lojei masonice Zur Bruederlichkeit (Pentru Fraternitate) din București. Ea are forma rotundă fiind confecționată probabil din bronz sau alamă prezentând în centrul aversului mai multe simboluri masonice (plantă, echer, triunghi, glob pământesc, ciocan sau mistrie). Periferic circular, între două cercuri liniare continui este aplicată inscripția: “* LOGE Z. BRUEDERLICHKEIT * OR BUCUREȘTI” ceea ce tradus înseamnă (Loja Pentru Fratenitate – Orașul București). Între cuvintele OR și BUCUREȘTI sunt aplicate trei puncte echidistante (simbolul general de lojă). Pe revers, în interiorul unui cerc liniar continuu, pe trei rânduri orizontale, este aplicată inscripția cu litere de mână: “1886 / Pentru merite / Lasar Rosemberg”, sub această inscripție este aplicat un frumos ornament decorativ. Într-o Europă a naţionalismelor, apărea la Bucureşti, în 1871, prima lojă masonică de limbă germană numită Loja „Zur Brüderlichkeit”/„Pentru Fraternitate”. Ce o deosebea de restul lojelor existente pe teritoriul vechilor provincii româneşti era atât limba folosită - germana, cât şi faptul că era subordonată Budapestei. Masonii – cunoscuţi şi pentru organizarea lor bine pusă la punct – au stabilit ca nou creata lojă de la Bucureşti să răspundă, mai întâi, Marii Loji din Hamburg, apoi Marii Loji din Bayreuth din Germania, iar, în final, Marii Loji Simbolice Maghiare de la Budapesta.„În acel an, s-a creat o situaţie fără precedent: primul atelier de limbă germană, la Bucureşti, care reunea elite româneşti şi germane, dar care funcţiona sub cupola unei mari obedienţe maghiare. Istoria a consemnat că în Bucureşti, încă din secolul al XVIII-lea, s-a închegat o comunitate germană datorită relaţiilor comerciale care au funcţionat între această regiune şi lumea germană.Comunitatea despre care pomeneam a avut şi ea elitele ei, în consecinţă nu este surprinzător că acestea s-au reunit într-un atelier format în funcţie de identitatea lor distinctă. Apoi nu trebuie să uităm nici faptul că, în acel răstimp, masoneria s-a difuzat mai ales prin rutele comerciale care erau frecventate de negustori şi oameni de afaceri care călătoreau mult. În realitate, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, principalele axe de răspândire a fracmasoneriei speculative pe continentul european au fost în număr de cinci: axa nordului, cea baltică, cea iberică, axa Europei de Vest şi axa Europei Centrale. În lumea austro-germană, lojile masonice s-au concentrat mai ales în oraşele cu factori de decizie politică. Bucureştiul era un asemenea oraş, iar în condiţiile în care – spuneam deja – aici exista o comunitate germană bine închegată ce era preocupată mai ales de aspecte de ordin economic şi comercial, apariţia unei loji de limbă germană a reprezentat o realitate firească. Membrii lojei erau oameni foarte respectaţi în comunitate - ingineri, bancheri, comercianţi, medici, artişti. Iar prin proiectele lor - măsuri pentru prevenirea inundaţiilor la diverse iniţiative de ordin cultural, de promovare a teatrului, deschiderea de şcoli pentru copii - au căutat să îmbunătăţească acele vremuri. Fraţii acestei loji au căutat să susţină talentele veritabile, indiferent că făceau parte sau nu din structurile ordinului. Şi, cu siguranţă, renumitul fotograf Carol Papp de Szathmáry primul fotoreporter de război din lume, este un exemplu elocvent în acest sens. În plus, dacă medităm puţin şi la realitatea că, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, francmasoneria a reprezentat un veritabil laborator de idei care a reunit minţi sclipitoare ale epocii, putem să spunem că ordinul în sine, prin proiectele şi demersurile proprii, a avut un rol covâşitor în promovarea iluminării prin cultură, dar şi în complicatul proces de modernizare a societăţii în marele ei ansamblu. Iniţierea sa în masonerie, în Loja „Zur Brüderlichkeit”/„Pentru Fraternitate” nu trebuie să surprindă pe nimeni. Mai mult decât atât, se pare că un atare pas pe care l-a făcut i s-a potrivit ca o mănuşă. Un maghiar format la şcoala austriacă, care vorbeşte desăvârşit şi limba germană, dar care se stabileşte în Bucureşti trebuie că s-a simţit foarte în elementul lui într-o lojă precum cea menţionată care era, până la urmă, oglinda propriei sale identităţi. Admiterea lui într-un asemenea nucleu de elită trebuie că i-a fost de mare folos. A întâlnit acolo diverse figuri notabile care au excelat fiecare în sfera lor de activitate, ca să nu mai spunem că iniţierea sa în masonerie i-a deschis, fără dar şi poate, diverse oportunităţi. Această dimensiune a vieţii sale i-a oferit şansa de a călători mult, de a cunoaşte felurite personalităţi ale vremii care au crezut în proiectele şi talentele sale, în consecinţă au investit mult în toate acestea. Românii şi maghiarii reprezentau două lumi concurente între care punţile de legătură erau foarte dificil de de realizat. Şi, totuşi, la un anumit nivel acest lucru s-a conturat în cele din urmă. Eu, unul, mă tot gândesc la aspectele care au făcut posibil aşa ceva. Cheia o reprezintă deschiderea interioară pe care unii iluminaţi ai vremurilor de atunci au avut-o cu prisosinţă. Acesta este acel aspect care particularizează Loja «Zur Brüderlichkeit»/«Pentru Fraternitate» de altele. Câtă vreme ai parte de oameni cu mintea flexibilă, chiar şi cele mai ferecate lumi se pot deschide şi se pot apropia mult una de cealaltă.

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

75 de ani de la înființarea Clubului sportiv al Armatei

Steaua București 1847 - 2022

Atletism, alergare montană, box, canotaj, ciclism,

ecvestră, gimnastică artistică, haltere, judo, kaiac-canoe,

karate, kempo, lupte, motociclism, natație, tir cu arcul,

sărituri în apă, pentatlon modern, powerlifting, sambo,

scrimă, taekwondo, tenis, tenis de masă, schi alpin, sanie,

bob și skeleton, schi alpinism, tir sportiv, triatlon iarnă,

triatlon vară, schi biatlon/fond, fotbal, handbal, hochei

pe gheață, polo pe apă, rugby, volei, baschet

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat la Monetăria Statului în anul 2022 la aniversarea a 75 de ani de existență a Clubului sportiv al Armatei – Steaua București. Vechea tradiție a practicării sportului în Armata Română a condus la înființarea, în 1947, a Asociației Sportive Armata. Aceasta a reprezentat punerea în practică a preocupărilor unor mari iubitori ai sportului – printre care generalul-maior Dumitru Petrescu, generalul-maior Oreste Alexandrescu, comandorul Traian Săvulescu, locotenent-colonelul Ion Costăchel și maiorul Cornel Șandru. Înființarea Asociației Sportive Armata a răspuns necesității ca tinerii sportivi încorporați pentru a satisface stagiul militar să continue, în mod organizat, desăvârșirea măiestriei lor sportive. Totodată, aceasta a avut drept scop să se dea posibilitatea talentelor afirmate din rândurile cadrelor permanente ale armatei de a se realiza și pe tărâmul activității sportive de performanță. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice:

Medalia de argint: puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 6 centimetri, greutatea – 129 grame, calitatea – patinată, tirajul – 500 exemplare și prețul unitar de vânzare de la magazine monetăriei cu TVA inclus – 1490 lei
Medalia din aliaj de cupru: forma – rotundă, diametrul – 6 centimetri, calitatea – patinată și tirajul – 500 exemplare

De-a lungul istoriei, „militarii” au excelat atât pe plan fotbalistic, unde se pot lăuda cu performanța supremă, respectiv cucerirea Cupei Campionilor Europeni, cât și la nivelul celorlalte sporturi. Clubul Sportiv al Armatei a oferit României nu mai puțin de 105 medalii olimpice, 705 medalii cucerite la Mondiale și 1310 la Europene.

Lăsând la o parte conflictul dintre FCSB și CSA, Steaua București rămâne un club istoric pentru România, care a dat de-a lungul istoriei mii de sportivi de performanță care au pus țara pe harta lumii. Inițial clubul a avut dotat cu opt discipline sportive: fotbal, scrimă, călărie, box, tir, volei, atletism și tenis de câmp. În ceea ce privește fotbalul, ofițiri și subofițeri au venit la București și au intrat într-un program de preselecție. N-a trecut mult și clubul Armatei a înaintat o cerere pentru a juca direct în prima liga națională. În sezonul de debut, 1947 – 1948, Steaua București a terminat pe poziția a 14-a, prima de deasupra locurilor retrogradabile. 22 de puncte au obținut „militarii” la capătul celor 30 de meciuri jucate, cu unul mai mult decât Unirea Tricolor București, formație care a retrogradat în eșalonul secund. După debutul stângaci din sezonul 1947-1948, Steaua București a fost într-o continuă ascensiune, iar în prezent formația roș-albastră este cea mai titrată din România. În vitrina clubului se regăsesc 21 de titluri (n.r. – fără cele 5 cucerite de FCSB sub patronatul lui Gigi Becali), 21 de Cupe ale României (n.r. – fără cele 3 cucerite de FCSB) și 4 Supercupe ale României (n.r. – fără cele două cucerite de FCSB). De asemenea, CSA Steaua a fost prima echipă din blocul comunist și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, precum și a doua echipă est-europeană și singura din România care are în palmares Supercupa Europei. Realizările echipei de fotbal au fost confirmate și de secțiile celorlalte sporturi. De 75 de ani, Steaua este simbolul Armatei Române. Creat de militari, clubul este susținut de militari. Steaua este cea mai puternică grupare sportivă din România. O tradiție începută acum 75 de ani, care a păstrat vie flacăra performanței până în zilele noastre. De la primul titlu olimpic al României, obținut de Iosif Sârbu, în 1952, până la ultimul, adus de barca de dublu vâsle, formată din Simona Radiș și Ancuța Bodnar, în 2021. Nume de legende ale sportului românesc și stelist au ridicat tricolorul pe catargele marilor arene sportive ale lumii. Când spui Steaua spui Iolanda Balaș, Toma Simionov, Viorica Viscopoleanu, Anișoara Cușmir Stanciu, Gheorghe Berceanu, Veronica Cochela, Corneliu Ion, Mărioara Popescu, Nicu Vlad, Doina Ignat, Ionel Drâmbă, Elena Horvath, Vasile Andrei, Sofia Corban, Petre Becheru, Agafia Constantin, Sorin Babii, Nastasia Ionescu, Vasile Pușcașu, Tecla Marinescu, Dimitrie Popescu, Ioana Olteanu, Iulică Ruican, Elena Georgescu, Anca Tănase, Laura Badea-Cârlescu, Magdalena Dumitrache, Loredana Boboc, Claudia Presecan, Aurica Bărăscu, Alexandra Eremia, Silvia Stroescu, Alina Dumitru, Sandra Izbașa, Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop, Simona Radiș. Sunt campionii olimpici ai Stelei, oamenii care ne-au făcut mândri că suntem români, de atâtea ori. Când spui Steaua, te gândești la cele 105 medalii olimpice, la cele 705 medalii mondiale, la cele 1.310 distincții câștigate la Campionatele Europene. Istoria roș-albastră cuprinde milioane de suporterii, fanii pentru care sportivii trudesc în arenă. Steaua este echivalent astăzi cu performanța de cel mai înalt nivel, este numele care este sinonim cu VICTORIA. De multe ori drumul spre marea performanță a fost anevoios, presărat cu sudoare, cu trudă, Sportivii au ieșit însă întotdeauna la liman. Au demonstrat perseverență, tenacitate, spirit de luptă, sacrificiu, valoare. Umăr lângă umăr au născut marea familie a Stelei. SURSA: net -https://www.playsport.ro/75-de-ani-de-la-infiintarea-clubului-steaua-bucuresti-care-au-fost-principalele-borne-ale-militarilor-153986

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din București, de acum sau altădată dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.