Epaminonda's Blog.....: FILATELIE – 150 DE ANI PE ȘINE

150 DE ANI PE ȘINE

În anul 1992 municipiul Reșița a sărbătorit 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul actual al României și 170 de ani de la executarea primelor șine de cale ferată.

Cu acest prilej, timp de aproape două luni, Reșița a fost „presărată” cu o serie de acțiuni dedicate celor două momente marcante din istoria țării. Eu prezint mai jos câteva instrumente filatelice emise de Asociația filatelică Caraș—Severin pentru a marca trecerea a 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul de astăzi al României.

Prima locomotivă cu abur construită în spaţiul est-european, s-a construit la Reșița, în anul 1872, ea fiind în serviciu până în anul 1937. Ea avea numărul de circulație 2 și a fost realizată după modelul locomotivei Szekul, proiectată de către inginerul scoțian John Haswell.

Locomotiva avea o greutate, în stare goală, de 9,05 tone, greutatea de serviciu era de 11,5 tone și avea o lungime de 4,47 metri. Diametrul roţilor era de 711 milimetri, iar forţa era de 1125 kilograme. Locomotiva avea doi cilindri şi funcţiona cu carbune, iar ecartamentul era de 948 milimetri. Lungimea locomotivei, vedeta muzeului reșițean, este de 4,470 metri.

Locomotiva a fost destinată tracţiunii trenurilor uzinale pe linii înguste cu ecartament de 948 mm, Reşiţa–Bocşa–Ocna de Fier şi Reşiţa–Secu. Locomotiva se numea Resicza, avea două osii cuplate, o putere de 45 CP şi putea atinge o viteză de 25 km/h. Capul de serie al producției reșițene de locomotive cu abur, prima dintre cele 1000 fabricate în total, a avut un destin aparte. Potrivit unor surse, ea ar fi fost scoasă din serviciu în anul 1937, după care lipsesc orice referiri în legătură cu soarta ei. Redescoperită în 1957 pe o linie de manevră a uzinelor de la Câmpia Turzii, ea a revenit acasă în 1961 în urma demersurilor întreprinse de conducerea Combinatului Metalurgic Reșița. Amplasată iniţial pe o linie de manevră din preajma Fabricii de Locomotive, în 1972 și-a luat locul central în expoziția de locomotive din Triaj, unde se găsește și în ziua de astăzi.

În urmă cu aproape două secole omenirea descoperea un nou mijloc de transport ce avea să revoluţioneze toate domeniile de activitate: TRENUL! Petrache Poenaru, inginerul cunoscut ca inventator al stiloului, a fost primul român care a călătorit cu trenul la 27 octombrie 1831 între Liverpool şi Manchester despre care a scris: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…” Precum în Anglia, primele căi ferate au apărut pe teritoriul de astăzi al ţării noastre în zonele unde se dezvoltase industria minieră şi apoi siderurgică.

Prima şi cea mai veche cale ferată de pe reţeaua CFR a fost deschisă în Banat, la 1 noiembrie 1856, între Oraviţa şi portul dunărean Baziaş (62,5 km). Folosită pentru transportul cărbunelui, linia a fost prelungită ulterior până la Anina, important centru minier al Banatului. Tot în Banat a mai existat prima cale ferată electrificată pentru transport public de pe actualul teritoriu al României, care din păcate astăzi este desfiinţată: Calea ferată electrică cu ecartament 1.000 mm Arad Podgoria–Ghioroc–Radna (Pâncota), inaugurată la 10 aprilie 1913. La sfârşitul anului 1918, lungimea reţelei de cale ferată din România atingea o lungime de 11349 km, din care 3805 km în Vechiul Regat, 1188 km în Basarabia, 611 km în Bucovina şi 5745 km în Ardeal şi Banat.

Lungimea actuală totală a liniilor de cale ferată din România este de peste 22000 km. Prima locomotivă pentru ecartament normal fabricată în România Mare a fost produsă tot de uzinele din Reşiţa cu numărul de fabricaţie „3” din anul 1926 purta numele „Regele Ferdinand” şi a fost pusă în mişcare la Reşiţa la 10 iunie 1926, pentru primul parcurs de probă, chiar de M. S. Regele Ferdinand, în prezenţa familiei regale. Tracţiunea Diesel la Caile Ferate Romane a început timid, în anul 1938, cu o singură locomotivă Diesel-electrică de mare putere (4400 CP), construită în Elveţia pentru serviciul pe liniile magistrale, şi câteva locomotive Diesel-mecanice de 120 CP, pentru serviciul de manevră, construite de Uzinele N. Malaxa din Bucureşti. În anul 1950 a fost aprobat planul de electrificare a ţării şi crearea sistemului energetic naţional, o data cu acesta fiind în continuare şi electrificarea principalelor căi ferate din România. Inaugurarea oficială a tracţiunii electrice (pentru probe) pe tronsonul Braşov– Predeal a avut loc la 9 iunie 1963. Exploatarea comercială între Braşov şi Predeal a început la 9 decembrie 1965, cu prima locomotivă electrică din seria 060-EA. Lucrările de electrificare au continuat în ritm susţinut pe principalele magistrale de pe reţeaua CFR, astfel încât lungimea liniilor electrificate atinge astăzi peste 3800 km.

Deasupra admiri câteva dintre plăcuțele montate pe șasiul primelor locomotive fabricate la Reșița.

xxx

O CARICATURĂ

DE COSTEL PĂTRĂȘCAN

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Medalie masonică - Societatea cooperativă

a constructorilor și meseriașilor români

Concursul general anual - 8 septembrie 1884

"Toți pentru unul și Dumnezeu cu noi"

"Te înalți prin muncă și cultură"

Produsul medalistic de mai sus este o Medalie masonică realizată la comanda Societății cooperative a constructorilor și meseriașilor români, pentru Concursul general anual din 8 septembrie 1884. Piesa este confecționată din bronz aurit, are forma rotundă cu diametrul de 55 milimetri și poate fi admirată în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. În câmpul central al aversului, în interiorul unui cerc perlat exterior se prezintă un scut timbrat cu o coroană regală. Pe scut sunt trei reprezentări de sus în jos: simbolul general al masoneriei (compasul și echerul întrepătrunse), o căciulă de dorobanț și două mâini împreunate (alt simbol masonic ce reprezintă într-ajutorarea). Scutul este încadrat de două ramuri (de stejar și laur) legate cu o panglică la partea de jos. Periferic circular, pe o bandă mărginită de două cercuri liniare continui este aplicată inscripția: “SOCIETATEA COOPERATIVĂ A CONSTRUCTORILOR ȘI MESERIAȘILOR ROMÂNI *”. În câmpul central al reversului este reprezentată o carte deschisă pe care se disting greoi două inscripții pe câte 3 rânduri orizontale: “TOȚI PRINTR. / UNUL ȘI DUM - / NEDEU CU NOI” (pe fila din stânga) și “TE ÎNALȚI / PRIN MUNCĂ / ȘI CULTURĂ” (pe fila din dreapta). Sub aceste inscripții este reprezentat câte un ornament decorativ identic. Pe o bandă periferică, delimitată de două cercuri liniare continui, este aplicată inscripția: “* CONCURSUL GENERAL ANUAL * 8 SEPTEMBRIE 1884”. Ideile cooperatiste patrund in Romania sub influenta lumii occidentale, inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Miscarea cooperatista a debutat in lumea oraseneasca sub forma caselor de economii, a asociatiilor cu caracter privat, de credit cooperatist. In anul 1845 Costache Balcescu, economist si om politic, fratele mai mare al lui Nicolae Balcescu, publica brosura "Proiect pentru o casa de pastrare si imprumutare", prima incercare cunoscuta in tara noastra pentru infiintarea unei case de economii si credit. Primele cooperative de credit din Romania au aparut in a doua jumatate a secolului al XIX -lea, adoptand sistemele germane Raiffeisen si Schulze – Delizsch. In mediul rural, ideea cooperatiei moderne a fost introdusa si materializata de Ion Ionescu de la Brad (1818 - 1891), economist, statistician, agronom, marcant, reprezentant al stiintelor agricole romanesti si reputat om politic. El a expus punctul de vedere referitor la diferite tipuri de asociatii in coloanele "Taranului roman". Asociatii de economie, credit si ajutor mutual au luat fiinta in acea perioada in tinutul Bistritei, din Ardeal, in anul 1851, in orasul Braila (in anul 1855), in satul Brad din judetul Roman (1860), in comuna Rasinari din judetul Sibiu (1867) si in Bucuresti (1870). Dintre promotorii miscarii cooperatiste, se remarca in mod deosebit Spiru Haret, savant, sociolog, pedagog, matematician si om politic, considerat pe drept cuvant ctitorul bancilor populare cooperatiste. La 1 octombrie 1870, P.S. Aurelian cu sprijinul a 20 de profesori au pus bazele societatii de economie si credit "Economia". In anul 1873 s-a infiintat societatea de consum "Concordia", organizata dupa principiile cooperatismului modern: posibilitatea maririi capitalului si a numarului de asociati și vot egal pentru toti membrii. In 1879, un grup de meseriasi cizmari din Bucuresti au fondat o cooperativa intitulata "Societatea meseriasilor de încaltaminte".

In anul 1882, Dimitrie C. Butculescu (1866 - 1907) infiinteaza Societatea Cooperativa a constructorilor si meseriasilor romani din Bucuresti, care număra 800 de membrii organizati in 20 de sectiuni, pe diverse specialități. Această societate organiza concursuri anuale în diferite orașe. In perioada 1891-1902 aparitia a numeroase societati cooperative de credit, denumite si "banci populare satesti" marcheaza afirmarea miscarii cooperatiste in Romania. Incepand cu anul 1898 Spiru Haret devine principalul sustinator al extinderii si organizarii miscarii cooperatiste fiind si initiatorul primei legi a cooperatiei.In anul 1895 s-a constituit Alianta Cooperatista Internationala (ACI) la care cooperatia din Romania a fost membru fondator, iar prin reprezentantul sau de onoare deputatul Dimitrie C. Butculescu a facut parte din conducerea acesteia. Această societate cât și fondatorul ei, Constantin Butculescu, nu se regăsesc în listele de masoni, dar numeroasele simboluri masonice de pe medalie au făcut ca aceasta să fie încadrată în grupul medaliilor masonice românești.

Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Mihai Eminescu - 50 euro cent

(monedă-medalie fantezie)

Piesa de mai sus este o monedă fantezie realizată de o companie privată ce poate fi folosită ca un inedit cadou pentru persoanele dragi. Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici, născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna - Al VI-lea concurs al artiștilor amatori

de la orașe și sate - 1961

În timpul regimului comunist se organizau anual concursuri și festivaluri ale formatiilor artistice de amatori în toate școlile, liceele și instituțiile de învățământ superior, chipurile pentru a pune în valoare valențele cultural-artistice ale poporului român, scopul ascuns fiind acela de preamărire a conducătorilor statului și a realizărilor socialismului. Punctul culminant al acestor manifestări l-a constituit Festivalul național Cântarea României. În acest sens regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. În acest sens s-au organizat festivaluri și concursuri ale elevilor și pionierilor prin care se preamăreau realizările partidului comunist la putere. Din această categorie face parte și insigna de mai sus.

Jeton - Baschet 08 - 12.09 - 1980

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa de mai sus are forma unei pere, are o singură față, central pe ea este insripționat cuvântul BASCHET. Deasupra sunt marcate cifre 08-12.09 iar dedesubt 1980 (probabil an). Nu există indormații despre folosirea acestui jeton dr se poate presupune că a aparținut vreunui club de baschet fiind distribuit pe semnatură tuturor jucătorilor. Se poate presupune ca la sosirea la antrenament jucătorii îți predau jetonul pentru a primi echipamentul de joc, iar la terminarea antrenamentului își recuperau jetonul numai după ce returnau tot echipamentul de joc primit.

23 August - XXXX 1944 - 1984

Ziua de 23 august a anului 1944, intrată în istorie ca actul de la 23 august, a fost de fapt o lovitură de stat prin care regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim ministru al României și „Conducătorul Statului”, dispunând încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică. Acest act a pus capăt regimului instaurat prin puciul lui Ion Antonescu de la 6 septembrie 1940, în urma căruia acesta se auto-intitulase „conducător al statului” și își însușise puteri discreționare. În situația în care Armata Roșie invadase deja nord-estul României în luna martie 1944 (frontul oprindu-se pe linia Cernăuți – Botoșani – Iași – Chișinău – Tighina,desprinderea de puterile Axei și semnarea imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică devenise o necesitate urgentă și vitală.Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei. Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, a fost ulterior semnat la Moscova, pe 12 septembrie 1944, acord în care au fost stabilite modalitățile politice de guvernare a României, precum și plata de despăgubiri materiale către URSS în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe 6 ani, sub formă de bunuri. Alt rezultat al schimbării de alianță din 23 august 1944 a fost revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României, în timp ce Cadrilaterul retrocedat Bulgariei, precum și Basarabia și Bucovina de Nord, cedate Uniunii sovietice în 1940, rămâneau în posesia acestora. Schimbarea de alianță a României din 23 august 1944 a accelerat înaintarea Aliaților (printre care se număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului. Hotărârea României a scurtat cu şase luni cel de-al doilea război mondial. 23 August a fost, timp de aproape jumătate de secol, sărbătoarea naţională a României, pregătită şi întâmpinată cu mare fast de regimul comunist. În fiecare an se organizau parade militare, la radio şi la televizor se difuzau spectacole grandioase, iar magazinele se umpleau brusc de marfă greu de găsit în restul anului.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII