Epaminonda's Blog.....: PORTIMAO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri din

din localitatea portugheză PORTIMAO, dar și o insignă și o

medalie din aceiași localitate.

Teatrul municipal

Piața

Piața comercială

Piața Visconde de Bivar

Piața Republicii

Piața Teixeira Gomes

Fortul Santa Caterina

Plaja Rocha

Colegiul iezuiților

Vedere generală

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Insignă locală

Medalie locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Expoziția filatelică internațională - Craiova 06-08-1989

45 de ani de la Revoluția de eliberare socială și națională

antifascistă și antiimperialistă - Craiova 1989 - 23 August 1944

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu.Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea..Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Electroputere 1949 - 1979

Aparataj, transformatoare, motoare, locomotive - IEPC 30 ANI

Electroputere Craiova este o companie românească cu sediul la Craiova, care se ocupă cu fabricarea de aparataj electric de înaltă tensiune (întrerupătoare, separatoare, contactoare, siguranțe fuzibile, reostate, transformatoare de măsură), cellule electrice prefabricate de medie tensiune și bare capsulate, mașini electrice rotative rotative (motoare, generatoare), transformatoare electrice de putere și autotransformatoare, vehicule feroviare (locomotive electrice, locomotive Diesel electrice, rame electrice), vehicule urbane, echipamente complexe pentru instalații de foraj. Fondată în anul 1949, este una dintre cele mai mari companii industriale din România. Compania a fost privatizată în luna noiembrie 2007, când 62,8% din capitalul social a fost preluat de la A.V.A.S. de firma saudită Al-Arrab Contracting Limited, condusă de controversatul om de afaceri Fathi Taher, pentru suma de 2,3 milioane euro. În urma unei majorării de capital, firma saudită a ajuns să dețină 86,28% din capitalul Electroputere. În anul 2009 compania avea 2540 de angajați. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al societății comerciale Electroputere din Craiova.

Insigna - Liceul pedagogic Craiova 1870 - 1970

În şedinţa Comitetului Permanent din 19 noiembrie 1869 Gheorghe Chiţu a vorbit cu însufleţire despre Şcoala Normală ce avea să ia fiinţă în Craiova, acest nou aşezământ de cultură debutând la 1 octombrie 1870. La începuturile sale Şcoala Normală din Craiova îşi recrutează candidaţii din judeţul Dolj, urmând ca în perioada 1870 – 1883 aria de recrutare a candidaţilor să se extindă şi asupra judeţelor vecine – Romanaţi, Gorj, Mehedinţi ,Vâlcea. În şedinţa Consiliului Permanent din 1889 se propune desfiinţarea Şcolii Normale. În aceste condiţii în 1892 a absolvit ultima clasă a Şcolii Normale şi cu aceasta se încheie prima etapă din istoria şcolii noastre. Cu anul şcolar 1892 – 1893 începe o nouă etapă din istoria şcolii, ea devenind şcoală de stat şi beneficiind, după numeroase locaţii temporare de un sediu propriu construit în 1901 din iniţiativa ministrului Spiru Haret.Pe lângă Şcoala Normală de Băieţi, înfiinţată în anul 1870, în Craiova a funcţionat o şcoală similară de fete (înfiinţată în 1883). Învăţământul normalist de fete a reapărut – după o perioadă în care a funcţionat ca şcoală secundară cu numele de “Elena Cuza” – în anul 1914, odată cu construirea Şcolii Normale de Fete “Madona Dudu”. Actul de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia, când toate ,,pietrele preţioase’’ s-au reunit la coroana regelui Ferdinand, nu a rămas fără ecou în rândurile dascălilor şi elevilor de la cele două licee pedagogice. Cadrele didactice din cele două şcoli normale vor cinsti în fiecare an memoria celor 42 de învăţători – eroi căzuţi în războiul pentru reîntregirea neamului. Presa locală consemnează o serie de manifestări cultural-artistice la Teatrul Naţional care participă elevii Şcolii Normale de Fete ‘’Madona Dudu’’ din Craiova în 1919, dar şi în 1922. În 1921 Epitropia Bisericii Madona Dudu dona şcolii imobilul şi suprafaţa aferentă acesteia (84370 metri pătraţi), în baza procesului verbal nr.22/16 martie 1921, Ministerul Instrucţiunii cedând în schimb Epitropiei localul sanatoriului Câineni (jud. Vâlcea). Prin decretul regal nr.5421/1922, acordat de către regele Ferdinand se legifera schimbul realizat, un act al Administraţiei municipale din 26 august 1939 confirmând donaţia. Clădirea principală al cărei etaj a fost construit între 1923-1925, era compusă din 76 de încăperi şi trei pivniţe ; exista o infirmerie, gospodăria şi atelierul de lucru şi ţesut, un paraclis, clădirea turnului de apă, clădirea portarului, uscătoria de fructe. Personalitatea marcantă a învăţământului pedagogic craiovean din perioada interbelică a fost Ştefan Velovan, apreciat de Take Ionescu şi de ministrul Instrucţiunii Publice, dr. Constantin Angelescu. În 1927, în urma propunerii prefectului de Dolj către ministrul Instrucţiunii Publice, Şcoala Normală de Băieţi va purta numele ilustrului său pedagog. În luna mai 1938, ziarul ‘’Jurnalul’’ anunţa dezvelirea bustului lui Ştefan Velovan la Şcoala Normală de Băieţi, ce poartă numele marelui pedagog. Într-un articol publicat în presa locală în 1938, învăţătorul Al. I Bălănescu afirma :’’ Ştefan Velovan n-a fost numai un caracter, n-a fost numai o personalitate impunătoare, el a fost un adevărat profesor, un adevărat apostol…a format din elevii săi adevăraţi apostoli misionari care s-au răspândit în toate satele…’’. Din 1949 Şcoala Normală de Fete îşi schimbă denumirea în Şcoala Pedagogică de Învăţătoare, iar în 1950 funcţionează în paralel cu Şcoala Pedagogică de Educatoare. Din anul 1955 ambele unităţi de învăţământ sunt unite cu Şcoala Pedagogică de Băieţi. Noua instituţie şcolară va pregăti educatoare, învăţători şi institutori. Anii 1957 – 1966 reprezintă o perioadă în care se experimentează pregătirea viitorilor dascăli pe durata a 6 ani. Durata studiilor de 4 , 6 şi 5 ani se păstrează şi de-a lungul anilor 1966 – 1990, iar în 1979 şcoala devine Centrul de Perfecţionare pentru cadrele didactice din Dolj, Gorj, Olt. În 1995 Şcoala Normală “Şt. Velovan” pregăteşte viitori dascăli cu dublă specializare: învăţători – educatoare. Începand cu anul şcolar 2013-2014, titulatura şcolii devine Colegiul Naţional Pedagogic “Ştefan Velovan”. Sediul colegiului este situat pe Strada Amaradia,la nr. 72.

Maria Tănase

Festivalul și concursul internațional al

cântecului popular românesc - Maria Tănase

Ediația a VIII-a 1995 Craiova - România

Festivalul - Concurs al Interpreților Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase” este un spectacol-concurs, amplă manifestare de cultură populară, care are loc odată la doi ani, la Craiova, unde participă interpreti ai cântecului popular românesc din țară și din diaspora. Prima ediție a acestul festival – concurs a avut loc în anul 1969.

Maria Tănase (născută la data de 25 septembrie 1913 la București și decedată la data de 22 iunie 1963 tot la București) a fost o interpretă de muzică populară românească. S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu și a florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinții săi, la grădină. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În vara anului 1936 imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etno-muzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. În 1938 Maria Tănase începe să colaboreze cu renumitul restaurant „Luxandra”, unde cânta acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”. Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York, unde cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). La această Expoziție au mai fost prezenți George Enescu, Constantin Brâncuși și Dimitrie Gusti. În anul 1940 Garda de Fier distruge toate discurile existente cu Maria Tănase în discoteca Radioului, sub pretextul că distorsionau folcorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în anul 1929 cântecul prototip pentru Cine iubește și lasă)și jurnalistul Stephan Roll. A avut o relație cu premierul Armand Călinescu, ucis de un comando legionar. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război. Interpretează câteva cântece românești de mare popularitate la inaugurarea noii fundații a Societății Române de Radiodifuziune din data de 28 octombrie 1946. În 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele și Aseară vântul bătea(cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953 de la București. Din 1954 imprimă la Radio și la casa de discuri Electrecord. A jucat pe scena Teatrului Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi – 1945 și în Horia de Mihai Davidoglu – 1956. A cântat în opereta Mascota de Edmond Audran – 1944 și rolul principal din comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzsky – 1946. A cântat în filmele Se aprind făcliile – 1939 – film pierdut, România – 1947,Ciulinii Bărăganului – 1958 și în scurt-metrajul Amintiri din București - 1958. Maria Tănase a avut un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile României. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a. În anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist Emerit.Maria Tănase a fost și agentă a Serviciului Special de Informații – SSI - condus de Eugen Cristescu. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara, cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Bria să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10

C.N.I.A.R. 1984

(Compania națională industria aeronautică română)

Întreprinderea de avioane Craiova

Întreprinderea de avioane din Craiova, denumire actuală - Avioane Craiova, este una dintre întreprinderile aeronautice din România. Fabrica societății este amplasată la Gherceşti, lângă Craiova și a fost înființată în anul 1972. Compania este constructorul principal al avioanelor IAR-93 și IAR-99. Avioane Craiova este singurul producător român din industria aeronautică care a realizat componente pentru racheta Ariane 5 utilizată în cadrul programelor ESA (Agenția Spațială Europeană). Acționarul majoritar al companiei este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care deține 80,98% din totalul acțiunilor. În anul 2008 fabrica mai avea doar 300 de angajați la o cifră de afaceri de 4,7 milioane de euro, pe când în 1989 avea 4500 de angajați. Fabrica a avut o epocă de aur (anii 1976 - 1990). Primul avion de aici s-a fabricat în colaborare cu Republica Socialistă Federativă Iugoslavia și s-a numit IAR-93. Forțele aeriene române au primit 200 astfel de aparate de zbor. În anii ’80 s-a construit aparatul IAR-99, care și astăzi, în versiunea modernizată “Șoim” deservește Forțele Aeriene ale României.

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, alTe locuri de vizitat, dar și unele trimiteri poștale din vremuri diferite.

Biserica Sfânta Treime

Biserica Sfânta Treime și Monumentul Știrbey Vodă

Marea moară română Lt. Barbu Drugă

Statuia Cuza Vodă

Cazarma Regimentului Rovine nr.26

Școala israelită

Biserica Mântuleasa

Casa Albă

Casa Alexandrescu

Casa Vălimărescu

Școala de pregătire a ofițerilor în rezervă de artilerie

Librăria Socec

Fabrica Clayton & Shuttleworth Ltd

Prefectura veche

Salutări

Vedere

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, și alte locuri de vizitat în acest județ.