Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO 136

1. În data de 7 decembrie 2021 Banca centrală a statului asiatic – Emiratele Arabe Unite (EAU), a pus în circulaţie o bancnotă comemorativă de de 50 Dirhami. Dedicată aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea Emiratelor, bancnota este prima bancnotă pe suport de polimer tipărită de EAU.

Aversul bancnotei prezintă în zona centrală pe cei şapte fondatori ai Emiratului, în faţa steagului naţional, după semnarea acordului de unire. În partea stângă, se observă logo-ul brand-ului naţional al EAU (7 linii verticale, simbolizând cele şapte emirate, în culorile steagului naţional; forma logo-ului reprezintă forma geografică a ţării). Lângă logo este imaginea monumentul martirilor Wahat Al Karama. În partea dreaptă este portretul Şecului Zayed bin Sultan Al Nahyan, artizanul unirii celor şapte emirate. Informaţia este prezentată în arabă.

Wahat Al Karama este un memorial de război situat în Abu Dhabi (EAU) ce comemorează eroii naționali căzuți pe altarul patriei. Memorialul a fost inaugurat cu ocazia Zilei Comemorative a EAU, pe data de 30 noiembrie 2016. Memorialul este compus din trei structuri: stâlpii înclinați, pavilionul de onoare și piața memorială. Numele tuturor eroilor căzuți sunt înscrise în pavilionul de onoare. Întreg ansamblu monumental este opera arhitectului britanic Idris Khan. Anual în data de 30 noiembrie Membrii Consiliului Suprem Federal se adună aici pentru a-i comemora pe eroi. Memorialul se întinde pe 46000 de metri pătrați vizavi de Marea Moschee Seic Zayed.Pe revers, este prezentat Şeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, în timpul semnării actului fondator. În spatele său este prezentat Muzeul Etihad din Dubai. Culoarea predominantă a bancnotei violetul. Oficial, EAU a luat naştere la data de 2 decembrie 1971, când şase emirate (Abu Dhabi, Ajman, Dubai, Fujairah, Sharjah, and Umm Al Quwain) au semnat tratatul de uniune. Al şaptelea emirat, Ras Al Khaimah, s-a alăturat primelor şase la data de 1 februarie 1972.

Zayed bin Sultan Al Nahyan a fost emir de Abu Dhabi pentru aproape 40 de ani (6 august 1966 – 2 noiembrie 2004). Este părintele fondator al EAU, devenind primul președinte al acestei federații de monarhii absolutiste, aflându-se în această postură pentru aproape 33 de ani, din 1971 până la moartea sa în 2004. El s-a născut la data de 6 mai 1918 și este cunoscut ca „Părintele Națiunii”.

Muzeul Etihad, cunoscut ca și Casa Unirii, este un muzeu din Dubai care colectează, păstrează și expune moștenirea Emiratelor Arabe Unite în domeniile social, politic, cultural, istoric, științific și militar. Aici pot fi admirate pașapoarte vechi, dar și artefacte personale ale conducătorilor tuturor emiratelor care s-au constituit în federația actuală EAU. Semnarea istorică a constituirii Emiratelor Arabe Unite, ridicarea primului steag al Emiratelor Arabe Unite și formarea Emiratelor Arabe Unite ca țară la 2 decembrie 1971 a avut loc chiar în zona în care astăzi există muzeul. Muzeul este conceput ca un document care semnifică semnarea constituției Emiratelor Arabe Unite. Muzeul a fost proiectat de Compania Moriyama & Teshima Architects sub forma unui manuscris, cu șapte coloane construite în muzeu pentru a semăna cu stilourile folosite pentru a semna declarația originală. Clădirea are opt pavilioane permanente distincte:

Un film documentar despre istoria Emiratelor Arabe Unite.
O hartă interactivă panoramică care evidențiază epoca de dinainte de formarea federației
O cronologie interactivă care demonstrează evenimentele istorice cheie înainte de unire
Fondatorul EAU - Șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan
Un ghid interactiv pentru formarea uniunii.
Un omagiu adus momentelor și provocărilor importante cu care s-au confruntat părinții fondatori înainte de 1971.
Dedicat Constituției Emiratelor Arabe Unite și include declarația propriu-zisă.
O galerie deschisă care celebrează națiunea nou-născută.

2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 30 septembrie 2006 prin care se popularizează Farul Illa de Ons (Insula Ons).

Farul Insula Ons este un far situat pe insula Ons, în municipiul Bueu, provincia Pontevedra, comunitatea autonomă Galicia, Spania, la țărmul Oceanului Atlantic. Este un far de ordinul al cincilea ce a fost luminat pentru prima dată pe data de 13 aprilie 1865, cu o rază de acțiune de 17 mile și ridicându-se la 128 de metri deasupra nivelului mării. Odată cu intrarea în vigoare a Planului de reformă a iluminatului din anul 1902, s-a decis ca farul să aibă o rază de acțiune mai mare, așa că pe baza celui vechi a trebuit să fie construit un nou far. Noul far are o formă octogonală și a fost inaugurat la data de 4 iulie 1926. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale acestuia sunt: domeniu de aplicare – 15 mile marine (46 kilometri), înălțimea focală – 127 metri, înălțimea suportului – 12 metri.

3. În data de 1 decembrie 2021 Guvernul Gibraltarului a pus în circulaţie la o bancnotă cu denominarea de 5 Lire Sterline, prima dintr-o nouă serie de bancnote ce are ca scop principal alinirea dimensională a bancnotelor emise de Gibraltar cu cele din polimer emise de Regatul Unit.

Pe aversul bancnotei se regăseşte portretul reginei Elizabeta a II-a a Marii Britanii, iar în dreapta portretului se observă stema Gibraltarului. Pe revers, elementul grafic principal este Podul suspendat Windsor, un pod inaugurat în 2016, una din principalele atracţii turistice ale Gibraltarului. În fundal se observă harta Europei. Bancnota are dimensiunile de 125 x 65 mm și culoarea verde/maronie.

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

Podul suspendat Windsor din Gibraltar a fost inaugurat oficial în data de 21 iunie 2016 în prezența unor înalte oficialități. Podul lung de 71 de metri se constituie într-o necesitate absolută pentru vizitatorii Rezervației naturale Upper Rock. Podul asigură trecerea peste un defileu adânc de 50 metri și asigură vederi spectaculoase asupra orașului și Golfului Gibraltar. Chiar dacă se simte o ușoară balansare nu trebuie să existe teamă deoarece podul este construit cu mare simț de răspundere. Podul este înfipt pe stâncile de ambele părți ale văii Royal Anglican Way prin piloane metalice lungi de 12 metri. Accesul în rezervație se face contracost (adulții – 13 GBP și copii între 5 si 11 ani – 8 GBP).
4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care popularizează automobilele lumii.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 20 februarie 2003 prin care se popularizează automobilul Rochet – Schneider - 1895.

Rochet-Schneider a fost o companie franceză, cu sediul în Franța, la Lyon, care a produs automobile între anii 1894 și 1932. Sloganul de vânzări Rochet-Schneider era „putere, simplitate și tăcere”. Proprietarii fabricii au fost Edouard Rochet și Eugene Schneider. Mașinile fabricate de Rochet-Schneider erau în mare parte destinate pasionaților bogați și foloseau accesorii din alamă, pile model, lemn lucrat manual și alte componente scumpe. Între anii 1895 și 1901, compania a construit aproximativ 240 de mașini cu un singur cilindru "de tip Benz ". La salonul de la Paris din 1901 , compania a introdus o gamă de mașini cu doi și patru cilindri. În jurul anului 1903, acestea au fost reproiectate după linii similare cu Mercedes. În anul 1904, compania a fost vândută cu 4,5 milioane de franci unei companii londoneze, numită „Rochet-Schneider Ltd”. La sfârșitul anului 1907 compania era în lichidare.Schneider a cumpărat compania care îi poartă numele și s-a format o filială numită „Carburateurs Zenith”. Schneider a produs o gamă de mașini și vehicule comerciale de înaltă calitate timp de câțiva ani. După primul razboi mondial compania a oferit mașini de 12, 18 și 30 CP. Până în 1923, întreaga gamă a fost echipată cu motoare cu supape în cap cu un design complet nou și o varietate de stiluri de caroserie. Rochet-Schneider a luat un stand la cel de-al 20-lea Salon auto de la Paris, în octombrie 1926 și și-a expus gama celor cinci modele. De la mijlocul anilor 1920, compania a pus un accent tot mai mare pe vehiculele comerciale, deși mașinile de pasageri erau încă vândute și încă erau expuse pe standul producătorului la cel de-al 25-lea Salon Auto de la Paris, în octombrie 1931, ultimul model nou al producătorului fiind formidabilul Rochet-Schneider 26CV cu un motor mare cu 6 cilindri, cu o cilindree de aproximativ 5 litri, împreună cu aprindere dublă și servofrâne. Compania Rochet-Schneider a fost cumpărată de Berliet, o altă companie cu sediul la Lyon, cunoscută la acea vreme ca producător de locomotive și vehicule comerciale, după cel de-al doilea război mondial.

5. La data de 1 decembrie 2021 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o replică pe suport de polimer după prima bancnotă de 20 lei emisă de Banca Naţională a României în anul 1881.

Replica are următoarele caracteristici:

dimensiuni: 168 x 96 mm, cu o toleranţă de ±1 mm;
culoare predominantă: albastru cobalt;
imprimată în tehnică plană, pe suport de polimer.

Pe aversul replicii se regăsesc următoarele elemente grafice reprezentative: două ferestre transparente, într-una figurând valoarea nominală a replicii "20" în stânga şi în cealaltă figurând portretul împăratului Traian, laureat, orientat spre stânga. Sub cele două ferestre transparente sunt două altare cu baza înaltă, iar pe corpul altarelor se regăseşte un cartuş rectangular cu inscripţia "ROMANIA". În centru se află un cartuş curbat cu inscripţia "BANCA NATIONALE A ROMANIEI", sub care sunt înscrise: numărul de serie, data emisiunii "19 Ianuariu 1881.", valoarea nominală "DOUE DIECI LEI" şi semnăturile guvernatorului, directorului şi casierului central. Tot pe avers sunt imprimate: un cartuş în care este înscrisă valoarea nominală "20", de care se sprijină, în stânga, un tânăr reprezentând personificarea industriei, iar, în dreapta, un alt tânăr reprezentând personificarea comerţului, numărul de control şi anul lansării în circuitul numismatic "2021", tipărite cu cerneală de culoare neagră şi caractere de aceeaşi înălţime. Pe reversul replicii compoziţia grafică include elemente decorative, iar în n centru se regăseşte un medalion cu portretul împăratului Traian, laureat; circular este înscris textul penalităţilor şi, în partea inferioară, valoarea nominală a bancnotei "DOUE DIECI LEI". Deasupra medalionului este valoarea nominală a bancnotei "DOUE DIECI LEI", iar dedesubt, un cartuş rectangular cu inscripţia "ROMANIA". În dreapta şi în stânga medalionului central sunt două medalioane cu rama decorată, ce conţin ferestrele transparente. Sub fiecare dintre medalioanele laterale se află câte un cartuş în care este înscrisă valoarea nominală "20". În scopul protejării împotriva falsificării, replica pe suport de polimer după prima bancnotă de 20 lei emisă de Banca Naţională a României în anul 1881 include cinci elemente speciale de siguranţă. Prețul unitar de achiziție al replicii de la sucursalele BNR mari este de 100 lei fără TVA.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus (născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Cupa UTC '87

(badminton Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

Badmintonul este un sport în care doi jucători sau două perechi de jucători joacă plasându-se fiecare de câte o parte a unui fileu care împarte terenul dreptunghiular în două jumătăți egale. Cei doi jucători sau două perechi câștigă puncte lovind un fluturaş (minge) cu racheta astfel încât acesta să treacă peste fileu și să aterizeze în terenul advers. Terenul de joc are mărimea de 13,4 x 5,18 m la meciurile de simplu și de 13,4 x 6,1 m la meciurile de dublu. Același teren este folosit și pentru meciurile de simplu și dublu, cu diferența că se trag niște linii despărțitoare vizibile. Terenul este împărțit în două părti egale de un fileu (plasă) cu înălțimea de 1,524 m la mijloc și 1,55 m la capete. Jocul se termină când sportivul (sportivii) câștigă două seturi de 21 puncte.

Insigna - Marele premiu de tragere la semn - anul...

Federaţia română de tir sportiv este forul tutelar care conduce, organizează şi dezvoltă acest jos sportiv în România. Această federaţie este responsabilă de organizarea tuturor competiţiilor sportive de tir, la toate nivelurile de vârstă şi pregătire, în toate structurile societăţii româneşti. Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999. După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa. În vechime tirul sportiv se mai numea „dare la semn” sau „tragere la semn” și era practicat mai mult de militari.

În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău-Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită: "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18.

M.L.P.T.L. - Guvernul României

(Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuințelor)

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor (MDLPL) a fost un minister din România, creat prin comasarea unor departamente ale Ministerul Integrării Europene (28 decembrie 2000 - 4 aprilie 2007) și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Ministerul a funcționat în perioada 4 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008, desfășurându-și activitatea în domeniile: planificare și dezvoltare teritorială națională și regională, cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, urbanism și amenajarea teritoriului, gestiune și dezvoltare edilitară-imobiliară inclusiv construcții de locuințe, lucrări publice, construcții și locuire. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor era organizat și funcționa ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Într-o vreme instituția s-a mai numit și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuințelor, după cum dictau interesele guvernării.

Insigna - Fruntaș în gospodărirea comunei - 1982

Imediat după declararea încheierii colectivizării regimul comunist din România a început o campanie de convingere a sătenilor asupra necesității de gospodărire mai bună a satelor. În această largă acțiune intră acțiuni de curățenie și înfrumusețare a propriei gospodarii dar și acțiuni de muncă patriotică în folosul comunității. În cadrul acțiunilor de înfrumusețare a propriei gospodării intrau; văruirea gardurilor de la drum și a podețelor de la intrarea în curte, curățarea șanțurilor de la drum din dreptul propriei case, curățarea și văruirea copacilor, adunarea frunzelor și vegetației uscate, precum și cultivarea și întreținerea culturilor din intravilan. În cadrul acțiunilor de muncă patriotică în folosul comunității intrau cam aceleași activități dar aferente instituțiilor de interes public ale satului; școala, primăria, biserica, dispensarul local, etc precum și acțiunile de deszăpezire, îndiguire, desfundare canale de scurgere sau împăduriri în folosul comunității. Sătenii participanți la astfel de acțiuni erau distinși, cu mare fast, în adunări publice, cu aceste insigne - distincții care se acordau anual. Apreciez că acordarea acestor distincții erau totuși o formă de propagandă comunistă care arătă ce înseamnă munca în folosul comunității, ce înseamnă ordinea și disciplina în tot și în toate.

Insigna - F.R.H. (Federația română de fotbal)

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri câștigă meciul. Primul meci de handbal din România menționat în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puțin după un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educație fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la școli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal și a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.În 1928 se organizează la Sibiu prima școală de arbitri de handbal.

Federația Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federației de Baschet și Volei. După trei ani, devine independentă. Primul meci internațional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câștigat cu 6 - 4. Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.

Insigna - IMAGREX - România

Există foarte puține informații cu referire la produsul insignografic postat mai sus. Se pare că este sau a fost o firmă de comerț exterior specializată în vânzarea mașinilor și utilajelor agricole de orice fel. IMAGREX este acronimul unei companii bucureștene ce are sediul pe Strada Lipscani, nr.19, și care se numește Întreprinderea de Mașini Agricole Export.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII