Epaminonda's Blog.....: OFFENBACH AM MAIN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din orașul german OFFENBACH AM MAIN, landul

HESSE, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale

ilustrate dar și un jeton, o insignă, o monedă și o medalie locale.

Piața Wilhelm

Castelul Rupenheimer

Parcul

Palatul Busing

Piața Hesse

Spitalul

Stadionul Diba

Strada Main

Vechea Primărie

Stația de metrou Piața Primăriei

Piața

Strada Frankfurt

Biserica protestantă

Muzeul Klingspor

Muzeul vechi

Strada Bieberer si Biserica Sfânta Marie

Castelul Issenburg

Gara

Vederi generale

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Monedă locală

Insignă locală

Medalie locală

Jeton local

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL COVASNA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Liga cultural creștină "Andrei Șaguna" - Sfântu Gheorghe 1992

Liga cultural-creştină "Andrei Şaguna" din Sfântu Gheorghe, înfiinţată pe 14 martie 1992, în Catedrala ortodoxă din Sfântu Gheorghe, joacă un rol important în păstrarea şi afirmarea culturii, istoriei, limbii şi identităţii româneşti în această parte de țară. Sediul central al Ligii este situat în municipiul Sfântu Gheorghe, pe Strada Școlii, la nr.2. De-a lungul vremii Liga a organizat numeroase evenimente şi a contribuit la cinstirea memoriei strămoşilor, prin ridicarea unor monumente, printre care statuia mitropolitului Andrei Şaguna, bustul mitropolitului Nicolae Colan şi însemnul ASTRA din Sfântu Gheorghe. Beneficiind de sprijinul concret şi benefic al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, al Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Ioan al Covasnei şi Harghitei, al protopopiatelor "Sf. Gheorghe" şi Întorsura Buzăului, al Prefecturii Judeţului Covasna, al principalelor instituţii ale administraţiei de stat, Liga cultural-creştină "Andrei Şaguna" a iniţiat şi finalizat o serie de proiecte culturale devenite tradiţionale, precum "Primăvara culturală", Zilele "Andrei Şaguna", Nedeia Sânpetrului, Zilele "Nicolae Colan", simpozioane, mese rotunde, dezbateri, colocvii, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice "Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie" manifestare organizată în prezent de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul Ecleziastic de Documentare "Mitropolit Nicolae Colan" şi Asociaţia "Justinian Teculescu" Covasna.

Expoziția insignografică Târgu Secuiesc ed 1987

Târgu Secuiesc (în maghiară Kézdivásárhely, în germană Szekler Neumarkt) este un municipiu din județul Covasna, România, care include și satul Lunga. În vechime localitatea a fost reședința scaunului istoric secuiesc Kezd. La recensământul din anul 2011 orașul număra 14891 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 88,1%, români – 6,99%, romi – 1,51% și restul – necunoscută sau altă etnie. Este al doilea cel mai mare centru urban al județului, după reședința Sfântu Gheorghe. Componența confesională actuală a populației municipiului Târgu Secuiesc astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 5,53%, romano catolici – 69,26%, reformați – 20,145, și restul – nedeclarată sau altă religie. Veche așezare, cu o istorie milenară, aceasta este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Este vorba de un adevărat tezaur ce cuprinde pocale de aur, arme și urne funerare. Distrusă de valurile de populații migratoare, pe ruinele vechilor construcții romane, ia naștere o nouă așezare. În epoca medievală localitatea era cunoscută sub numele de Asseculi Oppidum (orașul de lemn), nume care provenea de la materia primă folosită la construcția locuințelor. Mai târziu, era denumit Torjavasara (Târgul Turia), întărind astfel rolul important al târgului care se ține în localitate. Încă din anul 1472, regele maghiar Sigismund ridică localitatea la statutul de oraș regal, sub numele Thoryawasara și îi acordă dreptul de a ține târguri săptămânale. Orașul s-a format în apropiere de drumul ce leagă Brașovul de Moldova, prin Pasul Oituz. Între veacurile al XVI-lea - al XIX-lea, Târgu Secuiesc reprezintă unul dintre cele mai importante centre meșteșugărești și comerciale din Ținutul Secuiesc.Centrul de formă ovală, care a fost și piața orașului, are un stil unic în Europa: din el ies în forma razelor soarelui așa-numitele "udvarterek" (în traducere aproximativă "curți"), niște străduțe înfundate (în oraș există 72 asemenea "străduțe"). Acestea au luat ființă odată cu dezvoltarea orașului, când familiile de meșteșugari au început să construiască în grădinile din spatele clădirilor principale (care dădeau spre centru) alte case, cu acces ușor în piață. Pe ultimul teren construibil au fost ridicate case în așa fel încât să blocheze accesul din afara pieței. Accesul în centru se face prin patru străzi de la "colțul" pieței. Începând cu deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, casele mici, de lemn, ale meșteșugarilor au fost înlocuite treptat de casele din piatră, etajate, ale negustorilor. Imaginea panoramică a orașului reflectă centrul mic, îngust, datorat aglomerării caselor. Câteva dintre atracțiile turistice ale orașului sunt:

Biserica Reformată-Calvină cu capacitatea de 100 locuri, ridicată în stil baroc și neoclasic între anii 1770-1782.
Biserica romano-catolică (1722 – piatra de temelie)
Primăria orașului, ridicată în anul 1907 pentru Casa de economii și ajutor.
Muzeul breslelor inaugurat în anul 1972 în vechea clădire a primăriei.
Casa de Cultură Vigadó, construită între anii 1902 – 1904.
Biblioteca Weselényi Miklós înființată pe data de 25 decembrie 1842.
Cartierul Kanta
Clădirea Liceului teoretic Nagy Mozes

A VIII-a Expoziție insingnografică - Târgu Secuiesc 1991

Poarta secuiască tradițională este considerată actul fundamental de identitate al secuilor, gravat în lemn. Poarta secuiască se deosebește de poarta maramureșeană prin faptul că are un stil diferit. Simbolul principal sculptat pe poarta secuiască este laleaua, căreia i se adaugă alte motive florale sau geometrice. La înfrumusețarea porților secuiești contribuie și coloristica, deoarece unele dintre ele sunt pictate în culori vii. Poarta are un acoperiș de șindrilă, sub care se pune câteodată porumbar pentru a mări efectul estetic. Înălțimea porții mari este de cel puțin patru metri, pentru ca și căruța încărcată cu fân să poată trece sub ea. Înălțimea porții mici este de aproximativ doi metri și are o structură separată: grindă frontală, contrafișe, portiță în poartă. Porțile mai vechi au fost ornamentate cu motive geometrice, stilizate, mai târziu cu motive vegetale, mai ales cu motive florale. Motive des întâlnite sunt luna și soarele. Grinda frontală este de obicei decorată cu inscripții, de regulă anul construirii, numele gazdei și al soției lui. Uneori sunt încrustat și versuri sau mesaje.Modelele secuiești străvechi precum spiralele, motive vegetale etc. care ornează o poartă secuiască sunt desenate pe lemn cu mâna. După desenare, motivele sunt cioplite. Confecționarea unei porți secuiești de dimensiuni mari durează în jur de 1,5 - 2 luni, dacă lucrează la ea 5 - 7 oameni. Pentru a construi o poartă secuiască, meșterul trebuie sa fie dulgher, tâmplar și sculptor în același timp. Sculptarea unei porți poate să dureze între 16-20 zile, construirea porții de la alegerea materialului până la ridicarea lui se poate face în 6 săptămâni. Ornamentele specifice sunt aplicate manual, respectând atât tradiția, cât și preferințele viitorului proprietar. Sculptura în relief poate să aibă adâncimea între 5–10 mm. După finisare, poarta este impregnată cu ulei de in.

Insigna - I.A.M.E. - Sf. Gheorghe 1973 - 1993

(Întreprinderea de aparataj auto și motoare electrice)

Întreprinderea de aparataj auto și motoare electrice (I.A.M.E.) Sfântul Gheorghe a fost o adevărată familie pentru cei care lucrau în ea. Iată ce își amintește un fost muncitor în această întreprindere; „Luam prime şi ne strângeam pe terenul de fotbal, unde ne distram împreună. Directorul aducea şi o formaţie de muzică populară, cântam, dansam, aşa era pe vremuri. Eram tineri. (…) Pentru majoritatea angajaţilor, IAME a însemnat mai mult decât o fabrică şi un loc de muncă. „IAME a fost un spirit. Majoritatea angajaţilor erau tineri, generaţiile ’71, ’72, ’73 toate s-au angajat acolo după ce au terminat școala sau facultatea. A fost o adevărată frăţie, în sensul bun la cuvântului. (…) În perioada de glorie, adică în anii ’87-’88 când producea şi ventilatoare, fabrica a avut aproape 3000 de angajați, dar după privatizare a intrat în faliment și în 2006 s-a pus lacătul pe uşă. (…) Mulţi dintre colegi au lucrat acolo încă de la înfiinţare şi au trecut foarte, foarte greu peste acest moment”. Adresa de corespondență a întreprinderii era: Sfântu Gheorghe, Strada Constructorilor, nr. 2 C. Până în 1989, judeţul Covasna a fost un reper în industria construcţiilor de maşini. La Sfântu Gheorghe, mii de oameni lucrau în fabricile de aparataj auto, motoare electrice, cutii de viteze sau subansamble auto, care s-au închis una după alta. Această ramură a început să dea semne de redresare în ultimii ani, odată cu deschiderea mai multor fabrici de cablaje auto şi volane pentru maşini.

Insigna - Loja masonică Șiculia - Sfântu Gheorghe

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1892 la comanda Lojii masonice de limbă maghiară “Siculia” din orașul Sfântu Gheorghe, județul Covasna. Această lojă a avut principii interconfesionale, s-a constitiut în data de 28 februarie 1892 sub obedianța Marii Loji Simbolice din Ungaria, cu care a rupt orice legătură în momentul accentuării contradicțiilor politice. Pe avers, pe laturile triunghiului sunt aplicate inscripțiile: “LEGY IGAZ” (Fii drept), “LEGY EROS” (Fii puternic )și “LEGY KITARTO” (Fii perseverent). În centru este reprezentat un compas și un echer surmontate de pentaclu, între cele două instrumente școlare fiind aplicată sigla “S”. Pe revers, pe laturile triunghiului sunt aplicate inscripțiile: ”SEPSI SZENTGYORGY” (Sfântu Gheorghe) și “KELETEN” (Est). În centru sunt reprezentate un pentaclu, un pătrat și înscrisurile: “II/28/000/892” (28 februarie 1892?). Piesa are latura de 6 centimetri și era însoțită de o panglică roș-albastră lungă de 7 centimetri. Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Sfântu Gheorghe (în maghiară Sepsiszentgyörgy, în germană Sankt Georgen) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Covsna, care include și satele Chilieni și Coșeni. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic. Municipiul Sfântu Gheorghe este situat în depresiunea Brașovului, pe ambele maluri ale râului Olt, la o altitudine de 550 metri, pe comunicația rutieră DN12, dar și magistrala feroviară 400 – Brașov-Miercurea Ciuc. La recensământul din anul 2011 orașul număra 56006 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 21,08%, maghiari – 73,62% și restul - necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Sfântu Gheorghe astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 18,84%, romano catolici – 31,69%, reformați – 35,66%, unitarieni – 5,49%, luterani – 1,2% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalele activități economice ale municipiului se desfășoară în industriile textilă și de confecții, a mobilei, a procesării laptelui și a cărnii, în domeniul comerțului și al serviciilor, precum și în turism. Orașul are două teatre (“Andrei Mureșanu” și “Tamasi Aron”) dar și două muzee (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Național Secuiesc). Municipiul Sfântu Gheorghe are în administrare stațiunea balneoclimatică Șugaș Băi, cunoscută pentru apele minerale carbogazoase și pentru gazele mofetice indicate în bolile cardiace și cele ale aparatului circulator. Principalele atracții turistice ale orașului sunt: Biserica – cetate, datată secolul al XIV-lea, Biserica ortodoxă – 1872, Casa cu Arcade – secolul al XVIII-lea, Biblioteca județeană – 1832, Galeriile de Artă – 1870, Clădirea Muzeului Național Secuiesc, edificiu proiectat de Karoly Kos, Clădirea primăriei – secolul al XVIII-lea, Monumentul ostașului român, realizat de sculptorul Peter Balogh, Bustul lui Aron Gabor, realizat de István Gergely, Bustul lui Nicolae Bălcescu, realizat de Isac Marton, Muzeul Carpaților Răsăriteni și Parcul Elisabeta. Deasupra am postat stema actuală și veche a municipiului Sfântul Gheorghe iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite din acest oraș.

Monumentul eroilor honvezi

Muzeul secuiesc

Prefectura

Liceul reformat

Podul peste Olt

Gara

Biblioteca județeană

Școala civilă de fete de stat

Galeriile de artă

Regia monopolului statului

Primăria

Biserica romano-catolică

Parcul orașului

Școala de tragere a infanteriei

Biserica romano-catolică

Vedere generală

Covasna (în maghiară Kovászna) este un județ din provincia istorică Transilvania, România. Județul Covasna se află situat în centrul României, în partea internă a Carpaților de Curbură. Situat în partea de sud-est a Transilvaniei, teritoriul acestui județ este legat de spațiul extracarpatic prin pasurile Buzău și Oituz precum și prin mai multe trecători ale Carpaților Răsăriteni. Județul cu suprafața de 3710 kilometri pătrați și populația de aproximativ 206000 locuitori are reședința administrative în Sfântul Gheorghe. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii – Sfântul Gheorghe și Târgu Secuiesc, 3 orașe – Baraolt, Covasna și Întorsura Buzăului precum și un număr de 40 de comune. Populația județului Covasna aparține următoarelor etnii; maghiară -74%, română – 23% și romă – 3% (procente aproximative). Deasupra am postat stema și harta județului Covasna și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate din acest județ.