Epaminonda's Blog.....: GOLINA WIELKA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din satul polonez GOLINA WIELKA, denumire

germană LANG GUHLE, comuna BOJANOVO, județul

RAWICZ, voievodatul POLONIA MARE, din vremuri diferite,

dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate și un ecuson de

pompieri din aceiași localitate.

Stabilimentul Ed.Weight

Distileria

Monumentul

Palatul

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Ecuson local pentru pompieri

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL HUNEDOARA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Drumeții veterani - Straja 2008

Turismul este o activitate relaxantă, mult apreciată de locuitorii Văii Jiului - mari amatori de drumeţii şi buni cunoscători ai frumuseţilor naturii. În anul 1986, la sfârşitul verii, un grup de pasionaţi şi împătimiţi ai drumeţiilor montane, în frunte cu Aurel Dula şi Vasile Pollak, propun organizarea unei întâlniri anuale a veteranilor în ale drumeţiilor montane. La prima întâlnire care a avut loc în 1986 s-a hotărât ca următoarele să aibă loc la o cabană din munţii care înconjoară cu dărnicie Valea Jiului; întâlnirile nu erau însoţite de competiţii sportive, iar spre amintire veteranii vor primi câte o insignă, al cărei desen să reproducă o floare din bogata floră a munţilor noştri. Deasupra am postat insigna ,,Drumeţii Veterani” – 2008. Ea s-a realizat la firma bucureșteană BOGRAVE ADVERTISING, într-un tiraj de 60 exemplare în şase variante de culoare, din material compozit turnat. Insigna are forma ovală cu dimensiunile de 36/25 mm, iar pe verso are un sistem de prindere tip ac. În centrul insignei este redată ,,Floarea Paştelui”, o plantă din flora spontană montană, iar de jur împrejur este aplicată inscripția: “DRUMEȚII VETERANI – STRAJA 2008 – “.

Anemone sylvestris sunt plante perene cunoscute sub denumirea de Floarea Pastelui. Acestea sunt plante delicate si elegante ale caror raspandire este densa, creand adevarate paturi vegetale deosebit de folositoare solului. Florile au culoarea alba, dimensiunea acestora fiind relativ mica. La maturitate ating inaltimea de 30-50 cm si atat rata lor de crestere cat si de inmultire este una rapida. Deoarece se dezvolta propice daca au parte de cat mai multa lumina naturala, favorabile fiindu-le si locuri semi-umbroase, acestea au nevoie de soluri argiloase cu umiditate ridicata. De asemenea, Ph-ul solului se recomanda a fi unul netru, alkalin sau acid. Florile Pastelui infloresc atat la sfarsitul primaverii-inceputul verii cat si toamna, fiind usor de intretinut. Plantarea se face in lunile in care solul nu este inghetat pentru a asigura o dezvoltare propice. Deoarece sunt originare solurilor din Europa Centrala si de Vest, au nevoie atat de un grad de umiditate ridicat al solului in care sunt plantate cat si un spatiu amplu in care sa se raspandeasca. Planta poate di admirată înflorită în perioada lunilor mai – iulie.

Straja este o stațiune montană, aparținând administrativ de orașul Lupeni și se află la o altitudine de 1445 metri. Accesul în stațiune se poate face din orașul Lupeni, pe un drum montan asfaltat cu o lungime de 8 km sau cu ajutorul telegondolei. Stațiunea dispune de 7 pârtii de schi, 5 dintre ele fiind dotate cu instalații nocturne și de telescaun. Stațiunea este una relativ nouă, fiind declarată stațiune abia în anul 2002. Iată câteva atracții turistice culturale din stațiune:

Schitul Straja este un schit ortodox cu hramurile: Înălțarea Sfintei Cruci și Sfinții Împărați Constantin și Elena, aflat în apropierea Crucii Eroilor. Schitul cuprinde o bisericuță din lemn și câteva chilii și datează din 1999. Intrarea în schit se face printr-un tunel artificial de 57 de metri, unde există icoane ale sfinților dispuse după zi și lună conform calendarului creștin-ortodox.
Crucea Eroilor cu o înălțime de 18 metri și o lățime de 9 metri, este un monument închinat celor 800 de ostași care s-au jertfit în primul război mondial.
Drumul Crucii este o procesiune cu 14 popasuri, fiecare popas făcându-se în dreptul unui ansamblu, troiță plus basorelief reprezentând scena respectivei opriri. Procesiunea este efectuată din anul 2000 și este realizată de preoți ortodocși.

Mascota stațiunii este un urs bătrân numit Baloo, care trăiește într-un țarc la intrarea în stațiune.

Set 2 insigne - Sindicatul "Solidaritea '89"

Exploatarea minieră Livezeni - Petroșani

Produsele medalistice de mai sus s-au realizat la comanda Sindicatului “Solidaritatea ‘99” din cadrul Exploatării miniere Livezeni din municipiul Petroșani, județul Hunedoara, fondat în anul 1999 și care are sediul pe Strada Lunca, la nr.153. Ca orice început pentru o viitoare mină, s-a pornit cu lucrări de prospecţiune în vederea stabilirii rezervelor existente în câmpul minier Livezeni. Aceste lucrări au început în anul 1914, dar din motive de ordin financiar au fost sistate până în 1955 când au fost reluate, fiind finalizate în 1962. Lucrările de deschidere propriu-zise au început cu săparea gulerului la Puţul Est în februarie 1967. Prima capacitate de producţie s-a pus în funcţie în anul 1972, an în care mina Livezeni a dat o producţie de 50.000 t. Treptat, mina se extinde, ajungând ca în anul 1989 să aibă o reţea de lucrări subterane de aproximativ 23 Km şi 5 puţuri desuprafaţă, dintre care două la incinta principală din Petroşani. În anul 1999, se înfiinţează la mina Livezeni Sindicatul Solidaritatea ’99 ca o alternativă şi o formă de protest la adresa Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului. În anul 2000, la un an de la înfiinţare, sindicatul emite o insignă de formă ovală cu diametrul mare de 32 mm, iar cel mic de 20 mm. Insigna este din tombac emailat la cald şi are un sistem de prindere de tip broşe. Din punct de vedere grafic, insigna este reprezentată astfel: suprafaţa ei este împărţită în trei câmpuri verticale, colorate, de la stânga la dreapta, în verde alb negru. Pe câmpul central, de culoare albă, deasupra a două mâini surprinse într-un gest de salut şi solidaritate, sunt cele două ciocane simbolice ale mineritului (în simbolistica minieră ele reprezintă fronturile de lucru active). Cele două simboluri sunt realizate din tombac. Circular pe toată lungimea insignei apare sus inscrisul : „Sindicatul Solidaritatea ’99”, iar în parte de jos „E.M. Livezeni Petroşani”. La această insignă se cunoaşte un singur exemplar care are culorile verde şi negru inversate. Insigna a fost emisă într-un tiraj de 500 de bucăţi. În anul 2010 Mina Livezeni avea 1476 angajați din care 1430 erau și sindicaliști, plătitori de cotizație. În mină existau mai multe sindicate printre care și Sindicatul “Solidaritatea ‘99”, afiliat la Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, și care număra atunci 453 de membri. În anul 2017 la Mina Livezeni mai prestau 854 angajați din care doar 88 membri ai Sindicatului Solidaritatea.

Insigna - A.S.(Asociația sportivă) Jiul - Petrila (popice)

Petrila este un oraș din județul Hunedoara care include și localitățile: Cimpa, Jieț, Răscoala și Tirici. Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1493. Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mărginit la est de masivul Șurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng și la vest de teritoriul municipiului Petroșani. La recensământul din anul 2011 orașul număra 22692 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 88%, maghiari – 4,61% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Petrila, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 75,99%, penticostali – 6,51%, romano catolici – 5,78%, reformați – 2,22%, martorii lui Iehova – 1,23% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr câteva dintre atracțiile turistice ale zonei: rezervațiile naturale “Cheile Jiețului” (10 ha) și "Cheile Taia" (2 ha) și Monumentul Eroilor Români.

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Compania națională a huilei - Petroșani

Prezint mai jos un scurt istoric al industriei miniere în Valea Jiului; Pe fondul protectionist creat de statul austro-ungar, în anul 1840, fratii Hoffmann si Karol Maderspach au început exploatarea la suprafata a zăcământului de cărbune de la Vulcan, Petrosani si Petrila. În anul 1854 initiatorii exploatarii miniere din Valea Jiului s-au unit în "Societatea de mine din Transilvania-Vest". În anii 1857 - 1858 - Minele acestei societati au fost cumparate de "Societatea anonima de mine si furnale din Brasov", care fiind sprijinita financiar de Wiener Bankverein, Banca Comerciala din Pesta, Deutsche Bank si Banque de Paris et Pays-Bas, a devenit a patra producatoare de fonta a imperiului. În anul 1885 - Germanii Iosif Ritter si G.Gerbert au înfiintat "Societatea de mine de carbuni din Valea Jiului de Sus", cu sediul în Vulcan si cu unele posesiuni în partea nordica a bazinului, la Dâlja, Iscroni si Vulcan si altele în partea vestica la Uricani si Câmpu lui Neag. Societatea va functiona pâna în anul 1930 când va fi absorbita de "Societatea Petrosani". În anul 1890 - A fost înfiintata " Societatea anonima de mine de carbuni din Jiu - Uricani" cu capital privat maghiar, care s-a angajat în construirea caii ferate Petrosani - Lupeni si a arendat perimetrele miniere situate de-a lungul caii ferate în constructie. În anul urmator, 1891, prin asocierea cu o serie de capitalisti francezi, sprijiniti de banca "Credit Lyonnais", societatea îsi schimba numele devenind "Societatea anonima de mine si carbuni din Uricani-Valea Jiului", cu sediul în Lupeni. În anul 1899, împreuna cu firma germana "Oberschlesiche Kokswerke", a înfiintat "Societatea anonima pentru fabricarea cocsului din Uricani-Valea Jiului", care a construit în 1900 prima cocserie din zona, care aproviziona furnalele din Calan. În anul 1894 - "Societatea anonima de mine de carbuni din Salgotarjan", sprijinita financiar de Wiener Bankverein, a cumparat toate minele si drepturile de arenda ale Societatii anonime de mine si furnale din Brasov. Sfârsitul secolului XIX Activitatile miniere din Valea Jiului se desfasurau în cadrul unor perimetre având suprafata totala de 8991,5 ha. Repartizarea pe societati era urmatoarea : Societatea Salgotarjan - 5572,9 ha, Societatea Uricani - Valea Jiului - 2713,1 ha, Societatea Valea Jiului de Sus - 705,5 ha. În anul 1920 - A luat fiinta Societatea comerciala anonima româna "Petrosani", compusa din doua mari grupuri de actionari: grupul alcatuit din fosta societate anonima "Salgotarjan" împreuna cu Banque Comerciale Hongroise si un grup format din 19 mari banci. În anul 1924 - Un grup de 12 banci românesti, împreuna cu societatea "Uricani-Valea Jiului" a constituit Societatea anonima româna "Lupeni" pentru ca în anul 1926 să ia ființă "Societatea carbonifera Lonea", proprietate a statului român. Din anul 1928 datorita crizei economice a început închiderea unor mine : Lonea I (1928), Lonea II (1931), Dâlja si Vulcan ( 1931). În anul data de 29 mai 1931 societatile "Petrosani" si "Lupeni" au fuzionat sub numele Societatea miniera "Petrosani".

La Petrila, s-a construit o Preparatie moderna, cu o capacitate de 270 tone/ora, care era considerata ca una din cele mai mari din lume. În data de 20 august 1949 s-a înfiintat Societatea româno - sovietica pe actiuni pentru exploatarea si desfacerea carbunelui "SOVROM - CARBUNE" . La data 14 septembrie 1956 s-a înfiintat Combinatul carbonifer Valea Jiului, care a functionat din 1 octombrie 1956 pâna în 1 aprilie 1969 pentru ca din data de 1 aprilie 1969 să devină "Centrala Carbunelui Petrosani", iar din august 1977 "Combinatul Minier Valea Jiului" (CMVJ).

Insigna - I.P.C.V.J.

(Întreprinderea de prelucrare a cărbunelui Valea Jiului)

În urma desființării Combinatului Minier Valea Jiului, în anul 1991 se constituie Regia Autonoma a Huilei din România si începe un proces amplu de restructurare/reorganizare. În data de 20 noiembrie 1998 Regia s-a transformat în "Compania Nationala a Huilei S.A - Petrosani".

Deva este un municipiu și reședință a județului Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 57000 de locuitori. S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”.Prima atestare documentară a existenței localității Deva datează din anul 1269, fiind menționată prin cuvintele latine castro Dewa. Pe hărțile medievale ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Deva, iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative de cultură și arhitectură din acest oraș, de acum sau din alte vremuri.

Biserica baptisă

Prefectura

Pavilionul cetății

Banca austro-ungară

Biserica română unită

Biserica reformată

Școala primară de stat - Strada Eminescu

Primăria

Sinagoga - Strada Decebal

Hotel Orient

Cazarma honvezilor

Serviciul de ecarisaj - Strada Horea

Gimnaziul industrial de băieți - Strada 6 Septembrie

Spitalul

Palatul Magna Curia

Hotel Crucea Albă

Județul Hunedoara este situat în provincia istorică Transilvania, România, pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni. Specific acestui județ este faptul că își are reședința în municipiul Deva și nu în Hunedoara. Județul se întinde pe o suprafață de 7063 kilometri pătrați și numără aproximativ 486000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 7 municipii - Deva, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani și Vulcan, 7 orașe - Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani și 55 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Hunedoara, dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, vederi generale și trimiteri poștale ilustrate de acum sau din alte timpuri.