Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Odăile este o comună din județul Buzău, care include și satele: Capu Satului, Corneanu, Gorâni, Lacu, Piatra Albă, Posobești, Scoroșești, Valea Fântânei și Valea Ștefanului, fiind situată în zona înaltă a Subcarpaților de Curbură, satele fiind risipite pe dealurile dintre valea râului Bălăneasa și cea a Sărățelului. Această comună este legată prin drumuri comunale de comuna vecină – Bozioru. La recensământul din anul 2011 comuna număra 882 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1095 locuitori), dintre care: români – 97,05% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Odăile, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,05% și restul – nedeclarată sau altă religie.La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău. În anul 1950, comuna Odăile a devenit parte din raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În anul 1968, comuna fost rearondată județului Buzău. Singurul obiectiv din comuna Odăile inclus pe lista monumentelor de interes județean este biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” din punctul „La Mănăstire” din satul Odăile. Ea este clasificată ca monument de arhitectură și datează din anul 1826.

În curtea bisericii cu hramul „Sfântul Gheorghe” din satul Odăile, se înalţă monumentul eroilor căzuţi în Războiul de Reîntregire. Construit din piatră de Ciuta de către meşterii pietrari din acel loc, monumentul este un obelisc ce are ân vârf o cruce ce se sprijină pe o sferă din piatră. Inscripţia arată că, “Acest monument s-a ridicat cu cheltuiala văduvelor de război în anul 1935, luna octombrie 8” Numele eroilor sunt înscrise pe monument.

Pentru eroii satului Valea Fântânei s-a ridicat un monument din piatră, în formă de obelisc, având o cruce în vârf. Pe monument sunt înscrişi eroii de la 1877, din cele două războaie mondiale şi 5 “Eroi ai muncii”, morţi în accidente de muncă” Inscripţia arată că “Acest monument s-a ridicat de către văduvele de război din Valea Fântânii în timpul preotului Grama I. Valerian”, în anul 1974. Pe o placă de marmură, pe care este inscripţia “Slavă eroilor patriei,” sunt înscrise numele eroilor. Brevetul primului erou al satului, căzut în Războiul de Independenţă, Hodorog Tudose, se păstrează în altarul bisericii din Odăile, ca semn de pioasă recunoştinţă.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Chișinău - 500 ani - 1466

Chișinău este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ-teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este atestat documentar din anul 1436 iar astăzi numără aproximativ 678000 de locuitori. Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea istorică a acestui oraș și al Moldovei. Începând cu anul 1241 teritoriul este călcat sistematic de invaziile hoardelor tătare. Istorii consemnează că Principatul Moldovei, ca stat, s-a format în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea, în teritoriul general cuprins între Munții Carpați, Dunăre, Marea Neagră și Nistru. În anul 1812 teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) este anexat de către imperiul țarist rus. Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din anul 1856, în urma războiului Crimeii, retrocedează Principatului Moldovei, județele Ismail, Cahul și Bolgrad din partea de sud.

În anul 1859 are loc Unirea Principatelor Moldova și Țara românească sub domnia unică a lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unor negocieri internaționale, în 1878, cele trei județe sudice ale Basarabiei revin Rusiei, ca troc pentru acceptarea alipirii Dobrogei la România și recunoașterea independenței naționale a României. În anul 1917 Basarabia își declară pentru prima dată independența sub numele Republica Democrată Moldovenească, iar în anul 1918 se unește cu Regatul României.

Anul 1945, terminarea celui de-al doilea război mondial, marchează, încorporarea Basarabiei la Rusia, ca republică autonomă, sub numele Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar în data de 27 august 1991 teritoriul dintre Prut și Nistru își proclamă pentru a doua oară independența, ca stat, sub numele Republica Moldova. Din această prezentare succintă reiese că teritoriul de astăzi al Republicii Moldova a fost independent între anii 1917 – 1918 și 1991 – prezent, a fost sub administrație rusă între anii 1812 – 1917 și 1945 – 1991, iar în rest a aparținut Principatului Moldovei și României. Sus am postat stema orașului Chișinău, iar mai jos am postat câteva fotografii reprezentând inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din același oraș.

Insigna - F.M.F. - Federația Moldovenească de Fotbal

Federaţia Moldovenească de Fotbal (F.M.F.) este forul conducător al fotbalului din Republica Moldova. Aceasta se ocupă cu organizarea Cupei Moldovei, Diviziei Naționale și a naționalei de fotbal a Republicii Moldova și are sediul în Chișinău. Federaţia Moldovenească de Fotbal este afiliată la UEFA din anul 1993 dar și la FIFA, începând cu anul următor – 1994.

Deasupra admiri un timbru din Republica Moldova dedicat împlinirii a 20 de ani de existenţă a Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal şi centenarului fotbalului moldovenesc.

Arta pentru copii (Gheorghe Asachi)

Gheorghe Asachi a fost un poet, prozator și dramaturg român, de origine armeană, care s-a născut la data de 1/12 martie 1788 la Herța – Republica Moldova, azi în Ucraina și a decedat la data 12/24 noiembrie la Iași-România. Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școală, presă, activitate tipografică. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene de la Iași. Tot el a publicat prima gazetă românească din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic-dramatic (1836) din Iași. Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. În 1830 era Venerabilul unei loji din Iași, iar în 1866 a participat la lucrările Lojii Steaua României, tot din Iași. A fost inițiat în francmasonerie la Milano – Italia. A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vieții artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești. A studiat polona, latina și german la gimnaziul din Lemberg – Polonia, azi Liov – Ucraina. Apoi a urmat ca Universitatea din Liov cursurile Facultății de filozofie (litere și științe), logică matematică, istorie naturală, fizică, matematică și etică. Concomitent a urmat și un curs special de arhitectură. La Liov, Asachi si-a pus bazele culturii sale enciclopedice, s-au înfiripat concepțiile sale iluministe sub influenta unora dintre profesorii universității si a cunoscut literatura poloneză si literatura clasică română, care se vor simți în creațiile sale literare. Îmbolnăvindu-se de friguri (malarie), este sfătuit de medicul Welther să schimbe clima, de aceea pleacă din Iași , împreună cu fratele său Daniel, la Viena unde ajunge la 16 iulie 1805. Studiază astronomia și matematicile superioare la Viena,precum și pictura, fiind susținut de o bursă acordată de mitropolitul Veniamin Costache din partea Eforiei Școalelor, apoi arheologia, epigrafia, pictura și sculptura la Roma (1808-1812, unde citește literatură italiană și scrie sonete. În august 1812 revine în Moldova și se consacră activității de propășire a culturii române. În februarie 1813 domnitorul Scarlat Callimachi îl numește în funcția de impiegat-referendar (referent) la Departamentul Treburilor din Afară. La Revoluția de la 1848 Asachi s-a situat pe poziții „de reacțiune”, fiind în slujba domnitorului Mihail Sturdza, „de care îl lega amiciția din tinerețe și o îndelungată colaborare”. În acest sens, a condamnat mișcarea de opoziție condusă de Mihail Kogălniceanu, pe care o considera „antipatriotică”. Asachi n-a înțeles și n-a susținut cerințele mai înaintate ale scriitorilor pașoptiști, de care îl deosebeau și unele păreri privind chestiuni specifice de literatură și artă. În 1848, scriitorul i-a osândit pe participanții la mișcările revoluționare din Principate. Gheorghe Asachi și-a pierdut, de acum înainte, rolul preponderent pe care l-a deținut timp de aproape patru decenii în viața culturală a Moldovei, el va fi depășit tot mai mult de dezvoltarea ulterioară a culturii și literaturii naționale. Mai târziu, Asachi va saluta, totuși, actul Unirii Principatelor Românești; într-adevăr, după înfăptuirea Unirii, i-a adus „urări” lui Alexandru Ioan cuza și a cântat evenimentul în poezia „Odă la Dumnezeu”. Gheorghe Asachis s-a căsătorit în anul 1827 cu Eleonora Teyber, o tânără austriacă, fiică a Kapellmeister-ului curții vieneze Anton Teyber, compozitoare de talent care compunea muzică pentru imnurile, cântecele și piesele soțului său și organiza serate muzicale în Iașii timpului său. Timp de aproape 40 de ani, Asachi s-a ocupat de organizarea școlilor din Moldova (1813 - 1849). În perioada 30 noiembrie 1822- februarie 1827 a fost agent diplomatic la Viena (primul român în această funcție), numit de domnitorul Moldovei Ioniță Sandu Sturdza. Această funcție i-a adus titlul de mare comis. Asachi a deschis Gimnaziul Vasilian la Trei Ierarhi, numit astfel în cinstea domnitorului Vasile Lupu, ctitorul care pusese acolo bazele unui „învățământ înalt”. La această „școală de grad înalt” aveau acces și copii din familii cu venituri modeste. Asachi a fost secretar al Comisiei din Moldova pentru redactarea Regulamentului Organic, calitate în care a plecat la 13 mai 1830 la Petersburg, împreună cu delegația din care făceau parte vornicul Mihail Sturdza din partea Moldovei și hatmanul Alexandru Villara din partea Țării Românești, care urma să prezinte „cercetării ministeriale” proiectul Regulamentului în vederea aprobării. La 1 ianuarie 1832 a fost numit director al Arhivelor Statului din Iași. Cu sprijinul lui Asachi a luat ființă în perioada 1833 -1834 Societatea de medicină și istorie naturală și Cabinetul de istorie naturală. Realizarea sa de căpetenie rămâne însă Academia Mihăileană, deschisă la 16 iunie 1835, institut care a instruit mai mulți intelectuali. Un alt tărâm în care contribuția lui Gheorghe Asachi poate fi considerată hotărâtoare este cel jurnalistic. El este în Moldova inițiatorul presei în limba română, scoțând primul ziar românesc din Moldova, Albina românească, „gazetă politică-literară”, ulterior denumită Gazeta de Moldavia. Gheorghe Asachi a fost un iluminist tipic, nu numai prin caracterul activității desfășurate, ci și prin concepțiile sale despre lume. A fost un reprezentant al iluminismului românesc, al teoriilor "contractului social" și "dreptului natural". La 12 noiembrie 1869, la venerabila vârstă de 81 de ani, Gheorghe Asachi s-a stins din viață la Iași. A fost înmormântat în Iași, în cimitirul bisericii „Patruzeci de sfinți” și abia peste douăzeci de ani, printr-o subscripție publică, organizată de un comitet aparținând vechii generații, i s-a ridicat o statuie în fața școlii de lângă mănăstirea Trei Ierarhi. Statuia a fost opera sculptorului Ion Georgescu (1856-1898), realizată în 1887 și a fost inaugurată în mod solemn în anul 1890. Cu acest prilej s-a procedat la depunerea osemintelor sale și ale soției sale (decedată în 1877) în cripta de la baza statuii.

Insigna - Kotovsk

Din 1944 până în 1965 oraşul Hînceşti s-a numit Kotovsk în cinstea lui Grigori Ivanovici Kotovski, un conducător al armatei roşii în timpul războiului civil care se născuse aici. În anul 1965 comuna a fost declarată oraş şi numele ei a fost schimbat în Kotovsk. Monumentul lui Kotovschi se înalţă şi acum în centrul oraşului iar una din străzi îi poartă numele. Din 1990 oraşul şi-a reluat vechea denumire de Hînceşti.

Hîncești este un oraș cu statut de municipiu, situat în partea central-vestică a Republicii Moldova, totodată reședința raionului Hâncești și este situat la o depărtare de 36 km de capitala țării – Chișinău. În evul mediu, pe teritoriul localității trecea unica cale comercială accesibilă între țările asiatice și cele europene, numită „drumul moldovenesc”. La răspântiile acestei căi comerciale a apărut localitatea Hîncești, așezată într-un imens amfiteatru natural, în valea încântătoare a râulețului Cogâlnic-Bucium. Documentele pomenesc despre această localitate pentru prima dată în data de 17 august 1522. La recensământul din anul 2014 orașul număra 12491 locuitori dintre care: români (moldoveni) – 89,06%, ruși – 4,17%, ucrainieni – 3,65%, romi – 1,02%, bulgari – 0,55%, găgăuzi – 0,24% și restul – necunoscută sau altă etnie.

Insigna - Otlicinikul învățământului norodnik RSSM

(Excelența învățământului popular)

(Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)

Produsul medalistic de mai sus este o distincție de excelență în învățământul popular (general). Ea se conferea elevilor, posibil și cadrelor didactice cu rezultate deosebite în activitatea de învățământ general din vremea regimului comunist. Distincția are forma unui romb în interiorul căruia este reprezentată o carte deschisă și deasupra inițialele denumirii de atunci a Republicii Moldova – RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească). Pe laturile rombului este aplicată o inscripție cu litere rusești: “OTLICINIKUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI NORODNIK” ce tradus aproximativ ar putea însemna (Excelență învățământului popular). În partea superioară a distincției este o stea roșie, în cinci colțuri, de inspirație sovietică în interiorul căreia sunt reprezentate întrepătrunse secera și ciocanul (emblema partidului comunist aflat atunci la putere).

Cel mai bun tată

Produsul medalistic de mai sus este o medalie specială, confecționată cu destinația de cadou pentru orice tătic din partea fiilor săi. Este o piesă confecționată de către o companie privată din Republica Moldova. Conferirea acestei medalii tăticului se constituie într-o mare și frumoasă surpriză în familie și dovada dragostei și respectului copiilor față de tăticul lor.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII