Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE 145

DANIEL GHIȚĂ – P.S.D.:

“Dacă scade imunitatea,
rata mortalității este mai mare.
Purtând mască, asta se întâmplă:
scade imunitatea!”

MARIA GRAPINI – P.C.:
“Sper ca cele șapte firme românești
să avem succes.“

ȘERBAN NICOLAE – P.S.D.:
“A-l exclude pe Ion Iliescu e ca și cum
ai da afară partidul din partid.“

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Al XXV-lea congres FIS - Mamaia 1965 România

F.I.S. (Federația Internațională de Schi)

F.I.S. (Federația Internațională de schi) este cel mai înalt organism internațional de conducere în sporturile schi și snowboard. Fondată la data de 2 februarie 1924 la Chamonix, Franța, FIS este responsabilă pentru disciplinele olimpice de schi alpin, schi fond, sărituri cu schiurile, combinata nordică, schi freestyle și snowboard. În prezent FIS are 132 asociații naționale, iar sediul său central este în orașul Oberhofen am Thunersee, Elveția.

Mamaia este o localitate componentă a municipiului Constanța, ce se află în nordul municipiului. Este o stațiune turistică de vară a litoralului românesc, cu foarte puțini locuitori permanenți (7 la recensământul din 2002}), însă suprapopulată pe parcursul verii. Mamaia este situată pe un grind litoral între Marea Neagră și limanul Siutghiol. Grindul are o lungime de 8 km, însă o lățime de doar 300 m. Plaja foarte lungă, cu o lățime de până la 250 m, este acoperită cu un nisip foarte fin, parte mineral, parte cochilifer. De-a lungul acesteia se află multe magazine, restaurante, terase, cluburi și discoteci. Mamaia era inițial un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai. Amplasamentul actual al Mamaiei era neconstruit până în anul 1906, când apar primele cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor, și o punte care înainta în mare. Inaugurarea primelor construcții a avut loc pe 22 august 1906, acestea fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente din sudul Constanței și a mutării "băilor de mare" spre nord, respectiv în actuala Mamaia. Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (mai precis spre ceea ce este acum zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul ocupat astăzi de Bulevardul Mamaia. Aceasta cale ferată a dispărut prin anii 1960. Aceste prime construcții au reprezentat centrul activităților turistice din stațiune până la dispariția lor într-un incendiu în anul 1920. Imediat după încheierea primului război mondial stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club Castel. În anul 1935 se construiește Cazinoul iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă mare. Primul hotel în adevăratul sens, a fost Rex (1936), dar abia în 1957 încep să apară și hotelurile-bloc, primele fiind hotelul Parc și cel numit atunci București (actual IAKI), care și astăzi reprezintă două dintre hotelurile mai înalte ale Mamaiei. În perioada comunistă, la Mamaia s-au realizat o serie de construcții fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportat valul de turiști atrași de nisipul fin. Dezvoltarea stațiunii a fost în două etape: între anii 1959 – 1965 s-a dezvoltat partea sudică, iar partea nordică a fost ridicată în mare parte în timpul lui Ceaușescu, adică între anii 1982 – 1985. În această perioadă, Mamaia a devenit un adevărat „aspirator de valută”, atrăgând nu numai turiștii români sau din celelalte țări comuniste, dar și un mare număr de „oaspeți” din „țările imperialiste”.

Insigna - Centrul radioelectronic și observare "Callatis"

30 de ani de la înființare - 1 iunie 1972 - 2002

Centrul 243 Radioelectronic și Observare "Callatis" este o structură militarizată din cadrul Ministerului apărării naționale, și mai precis, a Forțelor navale, cu misiunea principală de cercetare-transmisiuni în folosul unităților militare ale marinei și are sediul în municipiul Mangalia, județul Constanța. Centrul Radioelectronic şi Observare a fost înfiinţat la data de 01 iunie 1972, prin ordinul Marelui Stat Major nr. CL 00420, pentru a corespunde nevoilor fireşti şi tradiţiilor de luptă ale Forţelor Navale. Acesta avea în compunere Sectorul Transmisiuni, Compania Radiotehnică, Compania Bruiaj şi Postul de Informare de Luptă al Comandamentului Marinei Militare. Încă de la constituire, a contribuit prin îndeplinirea misiunilor de luptă specifice la optimizarea deciziilor eşaloanelor superioare privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor pe mare şi la fluviu. În conformitate cu evoluţia mediului militar şi de securitate din zona de responsabilitate de la Mărea Neagră şi a zonei de responsabilitate, şi modificarea organizării sistemului militar autohton, unitatea a suferit mai multe schimbări de rang, astfel:

la 01 iunie 1992, după 20 de ani de experienţă şi afirmare a valorii executării misiunilor sale, Centrul Radioelectronic şi Observare a fost transformat prin Dispoziţia Marelui Stat Major, în Brigada Radioelectronică şi Observare;
la 01 octombrie 2001, în conformitate cu Planul Cadru privind desfăşurarea procesului de restructurare şi modernizare a Armatei României, Brigada Radioelectronică şi Observare a redevenit Centrul Radioelectronic şi Observare;
la 01 iulie 2017, datorită procesului de modernizare a Armatei României, Centrul a fost ridicat din nou la rangul de Brigadă.
Pentru recunoaşterea meritelor deosebite şi a rezultatelor excepţionale obţinute de unitate, prin Decretul prezidenţial 299/05.09.1995, la 1 Decembrie 1995, Centrului Radioelectronic şi Observare i-a fost înmânat Drapelul de luptă, de către şeful Statului Major al Marinei Militare, viceamiralul comandor Gheorghe Anghelescu.
De asemenea, pe fondul rezultatelor meritorii obţinute în procesul de instrucţie specifică, la data de 4 iulie 2002, Drapelul de luptă al unităţii a fost decorat cu Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de cavaler, prin Decretul Prezidenţial numărul 608, iar cu ocazia sărbătoririi a 45 de ani de la înfiinţare, la data de 01.06.2017, unităţii i-au fost conferite: Emblema de Onoare a Forţelor Navale, Emblema de Onoare a Informaţiilor pentru Apărare, Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene şi Emblema de Onoare a Asociaţiei Diplomaţilor Militari în Rezervă „A.I. Cuza”.

Brigada Radioelectronică şi Observare este structura de sprijin din compunerea Forţelor Navale, de nivel tactic-operativ, subordonată direct Statului Major al Forţelor Navale, destinată pentru ducerea luptei în spaţiul electromagnetic şi sprijinul informativ al Statului Major al Forţelor Navale, precum şi a altor beneficiari.

Acţiuni de Război electronic (Sprijin, Atac, Protecţie)
Supraveghere radar şi vizuală a litoralului românesc al Mării Negre
Culegerea, centralizarea, prelucrarea, verificarea, analizarea şi evaluarea datelor şi informaţiilor
Diseminarea informaţiilor la beneficiari

Insigna - Controlul Marinei civile - Căpitănia

Începuturile sistemului format din căpităniile de port se pierd în negurile istoriei. Astfel, prima căpitănie de port este atestată documentar la anul 1600, pe vremea lui Mihai Vodă Viteazul și ființa la Corabia. Rolul ei era acela de a fi stavilă împotriva bolilor ce puteau fi aduse de navele care făceau comerț pe Dunăre.Căpităniile de port au funcţionat încă dinaintea Revoluţiei de la 1848, asigurând buna desfăşurare a operaţiunilor portuare şi reglementarea conflictelor de navigaţie. Apoi, în 1862, în Regulamentul de navigaţie pentru marina comercială al Principatelor Unite, căpităniile de port sunt menționate din nou. Trebuie subliniat că proiectul Regulamentului, anterior adoptării sale, a fost trimis la toate cancelariile statelor apusene pentru observații și a fost socotit cel mai modern și bine întocmit regulament de navigație al vremurilor. În anul 1878, după transformarea Principatelor Române în stat independent, a fost stabilit principiul libertăţii navigaţiei pe Dunăre, fapt ce a necesitat întocmirea unui alt regulament, intitulat Regulament de poliţie a porturilor şi malurilor dunărene ale României (1879). Potrivit acestuia s-a înfiinţat un Inspectorat al Navigaţiei şi Porturilor, care avea ca scop supravegherea regulamentelor în materie de poliţie şi navigaţie, administraţia de căpetenie a portului devenind căpitănia de port. De-a lungul istoriei, aceste forme de organizare a activităţilor portuare au evoluat în raport cu noile cerinţe, determinate de dezvoltarea comerţului, navigaţiei şi a construcţiilor din porturi. Locația căpităniilor a fost inițial stabilită la Ministerul Afacerilor Străine, apoi la Ministerul Aerului și Marinei (în anii postbelici) și ulterior la Ministerul Transporturilor – PCA (Porturi și Comunicații pe Apă), apoi DTN (Departamentul Transporturilor Navale), ISNC (Inspectoratul de Stat al Navigației Civile). În prezent, mai exact din anul 2002, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Navale Române, s-a reglementat funcţionarea acestora ca organe teritoriale operative, denumite căpitănii zonale, fără personalitate juridică, aflate în subordinea aparatului central al ANR. Rolul definitoriu al căpităniilor zonale este de a asigura în zonele proprii de jurisdicţie stabilite prin decizia directorului general al ANR, inspecţia şi supravegherea desfăşurării în siguranţă a navigaţiei în apele naţionale navigabile, maritime şi interioare. Căpităniile zonale aflate în structura Autorităţii Navale Române sunt următoarele: Constanța, Tulcea, Galați, Giurgiu și Drobeta Turnu-Severin. Supravegherea şi controlul navigaţiei în apele naţionale, a navigaţiei navelor sub pavilion român, precum şi a navelor arborând pavilion străin dar aparţinând unor persoane fizice sau juridice române în marea liberă, se exercită de către Ministerul Transporturilor prin personal specializat, aflat în structurile căpităniilor zonale. Se deduce că atunci când execută un control, acest personal, pe lângă legitimația de inspector-controlor naval, poartă la vedere și această insignă. Pentru exercitarea activităţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei, căpităniile de port au dreptul de vizită, la orice oră din zi sau din noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi şi în afara acestora, în limitele apelor naţionale (Ordonanța 42/28 august 1997).

Insigna - Fruntaș în creșterea porcilor 1965 - Dobrogea

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului. Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Fruntaș în creșterea porcilor - Dobrogea – 1965, face parte din acest ansamblu de distincții.

Jetonul - Th.G.Dima - Constanța - 10 (Fr.M.Gheorghiu)

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa medalistică de mai sus este un jeton confecționat din alamă, de formă rotundă având diametrul de 21 milimetri. Pe avers, în interiorul unui cerc perlat exterior sunt reprezentate litere M și N monogramat. Periferic circular împrejurul monogramei sunt aplicate inscripțiile: “TH.G.DIMCA” – la partea superioră și “CONSTANȚA” – la partea inferioară, inscripțiile fiind separate de câte o stea în relief, cu șase colțuri. Imediat sub monogramă, puțin în dreapta, se distinge inscripția curbată: “NEGREANU” – probabil numele gravorului. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, este gravată valoarea: “10” probabil bani. Deasupra valorii, periferic circular, sunt marcate patru stele, iar sub valoare sub reprezentate două ramuri de laur, legate între ele cu o panglică. Se pare că ulterior baterii jetonului, peste valoare s-a poansonat manual inscripția: “FR.M.GHEORGHIU”. Nu există date privind numele persoanelor și modul de folosire al jetonului.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 ÎEN, când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Constanţa, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Acvariul

Hotel Grand

Vaporul România în port

Hotel Bristol strada Carol

Băile de mare

Gara maritimă

Hotelul Mercur și Statuia Ovidiu

Vila Șutzu

Statuia lui Ovidiu

Palatul Prințului Sturza

Moscheea

Silozurile

Hotel Terrassa

Tribunalul

Casinul comunal

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Constanța, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest județ.