Epaminonda's Blog.....: GOLDAP

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză GOLDAP, denumire

germană GOLDAP OSTPREUSEN, voievodatul VARMIA

ȘI MAZURIA, din vremuri diferite, dar și câteva vechi

trimiteri poștale ilustrate.

Turnul de apă

Biserica Sfântu Leon

Cazinoul ofițerilor

Biserica Matki

Gimnaziul

Orașul în ruine

Vedere generală

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O INSIGNĂ ȘI

CÂTEVA MEDALII DIN

JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - R.R.R. (Reșița reductoare regenerabile)

R.R.R. este o prescurtare a numelui unei fabrici din municipiul Reșița, situată pe Strada Platforma Câlnicel, nr. 1. Numele acestei fabrici este “REȘIȚA REDUCTOARE & REGENARABILE”. RRR este o companie mixtă româno-germană cu participarea Uzinei Constructoare de Mașini din Reșița și companiei Renk AG din Augsburg – Germania, membru al Grupului de companii MAN. RRR aa fost înființată în anul 1973 și produce cutii de viteze (reductoare) grele pentru: nave fluviale și maritime, industria metalurgică, fabricile de ciment, sectorul energetic, minerit, industria chimică și petrochimică, transporturi, industria cauciucului și plasticului. Sistemul de asigurare a calității RRR funcționează conform standardelor internaționale. Fiecare angrenaj este supus unui test complet pe platforma de testare înainte de a fi expediat către client. Echipamentul de măsurare și testare este el însuși subiect de inspecție periodică. RRR produce reductoare industriale, conice şi conico-cilindrice în diferite configuraţii, cu rapoarte de transmisie între 1 şi 160 şi puteri între 5 kW şi 20000 kW. RRR este autorizată ca furnizor feroviar de către Autoritatea Feroviară Română, având capacitatea de a fabrica și furniza diverse produse în conformitate cu cerințele tehnice specifice transportului feroviar, cum ar fi reductoarele conico-cilindrice. De asemenea, reductoarele proiectate pentru propulsia navelor sunt fabricate în conformitate cu standardele din domeniu (LRS, GL, BV, ANR etc.). Produsele RRR au fost livrate atât către beneficiari din România cât și din străinătate (Olanda, Germania, Austria, Grecia, Bulgaria, Serbia, Croația, Liban, Irak, India, China etc.).

Cupa veteranilor - Semenic - Ediția a XX-a 1987

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Statiunea turistica Semenic este situata in judetul Caras-Severin, in Muntii Semenic. Muntii Semenic reprezinta cea mai importanta subunitate a Muntilor Banatului, nu degeaba intreaga zona poarta numele de Banatul Montan. Muntii Semenic fac parte din grupa sudica a Carpatilor Occidentali, culminand cu Varful Piatra Goznei (1447 metri) si Varful Semenic (1445 metri). Partiile de schi din Muntii Semenic se gasesc la 40 km de Resita, la o altitudine de 1400 de metri, si ofera servicii turistice precum centre de închiriat echipament sportiv, cursuri de initiere la schi, snowmobile, nordic walking, cicloturism, enduroturism, drumetiile. Complexul turistic cu spatii de cazare, restaurante si baruri se gaseste la peste 1400 m altitudine, intre virfurile Piatra Goznei si Semenic.Clima este blanda si usor suportabila, chiar si pentru copii. In timpul iernii temperaturile se situeaza intre -25 grade Celsius pana la +6 grade Celsius, vara intre +10 grade Celsius si +25 grade Celsius. Semenicul este unul dintre putinele locuri din tara unde zapada persista chiar si sase luni pe an, timp in care turistii pot schia in voie, la preturi acceptabile. Tot în zonă, însă în Văliug, a fost amenajată cea mai lungă pârtie de schi din ţară, de 5,8 kilometri şi o alta, de 800 de metri, dotată cu nocturnă şi tunuri de zăpadă artificială. Dintre pârtiile mai vechi, chiar din staţiune, cea mai lungă pârtie de pe Semenic este Uriaşul cu o lungime de 1200 de metri. Diferenţa de nivel este de 220 de metri, iar traseul este considerat de un nivel mediu. Teleschiul poate transporta până la 800 de persoane pe oră. Ajungând pe aici se poate vizita; colectia trofeelor de vanatoare si biserica din secolul al XIX-lea, ce fac parte din ansamblul complexului turistic din Semenic, parcul national Semenic, lacul Cozna de la Crivaia, rezervatia naturala Izvoarele Nerei, rezervatia paleontologica de la Soceni, Lacul Valiug, Punctul fosilifer de la Apadia, Delinesti, Petrosnita, Târnova, Garâna, statiunea balneoclimaterica și lacul Trei Ape.

Jeton - I.C.M. Reșița - 460 - 313

(Întreprinderea constructoare de mașini)

Piesa medalistică de mai sus este un jeton emis de Întreprinderea (uzina) constructoare de mașini din municipiul Reșița. Se cunosc astfel de jetoane vopsite și în alte culori. O culoare revenea muncitorilor, altă culoare maiștrilor, alta tehnicienilor, alta inginerilor și alta personalului din administrație. Pe jetoane sunt aplicate două numere distincte care ar putea reprezenta numărul locului de muncă (unul) și numărul secției sau atelierului (celălalt) unde erau încadrații oamenii întreprinderii. La angajare fiecare om al muncii primea un astfel de jeton, pe care îl dădea la magazie când primea echipamentul de protecție sau sculele de lucru. La sfârșitul programului de muncă ori la plecarea în concediu el preda la magazie materiale primite în folosință și primea înapoi jetonul său. Astfel lucrătorul era cointeresat să aibă grijă de obiectele primite în folosință temporară.

Complexul metalurgic Resita a fost fondat în 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. UCM Resita SA s-a infiintat in anul 1991 din fosta Întreprindere de Construcţii de Maşini Reşiţa (ICM Resita). Dupa Legea privatizarii (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferata in proportie de 70% catre Fondul Proprietatii de Stat si in proportie de 30% catre Fondul Proprietatii. Sus am postat logo-ul Uzinei de construcții de mașini din Reșița. Când intri pe poarta U.C.M.Reşiţa (Uzina de construcții mașini) te impresionează dimensiunea de dezvoltare a uzinei, care are 25 de hectare de hale şi se întinde pe o suprafaţă de 130 de hectare. La U.C.M. totul este uriaş: halele de producţie, utilajele care ajung şi la 15 metri lungime şi înălţime, echipamentele pentru hidrocentrale care se produc aici şi care ajung să cântărească şi 120 de tone. U.C.M. este un mamut industrial care s-a extins în toate direcţiile timp de două veacuri şi jumătate şi a devenit practic sinonim cu oraşul Reşiţa, platformele industriale ale uzinei fiind amplasate în trei regiuni diferite ale oraşului. Platforma veche este situată în partea de sus a oraşului şi are o secţie de motoare navale, una de servomotoare, alta de tratament termic, de mecanică grea, de generatoare mari, sculerie şi secţia diesel, unde se făceau motoare. Platforma a doua care este praf şi pulbere acum, unde erau sectoarele aşa -zise calde, oţelărie, turnătorie, neferoase, forje. Toate piesele turnate din oţel sau fontă, alamă, bronz. Acum nu mai e aproape nimic. Aceasta este platforma Câlnicel din cadrul U.C.M., construită între anii 1975 - 1983. Cuprinde trei secţii, o secţie de prelucrări mecanice mari, secţia de sudură, secţia de generatoare mici până la 10 MW inclusiv motoare de toate tipurile. Înainte de ‘89 uzina de la Reşiţa dădea de lucru la peste 14000 de oameni, însă odată cu prăbuşirea economiei interne de după Revoluţie şi un management privat care într-un deceniu n-a reuşit să o rentabilizeze, în companie mai sunt astăzi 1590 de salariaţi şi aceia trăiesc cu grija că-şi vor pierde locurile de muncă. U.C.M. a fost fondată în data de 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. Sus am postat logo-ul U.C.M.Reşiţa.

Jeton - Combinatul siderurgic Reșița - 2470 - 6

Piesa medalistică de mai sus este un jeton folosit în incinta Combinatului Siderurgic Reșița. Numerele înscris pe jeton reprezentau probabil numele unui muncitor și atelierul sau secția în care lucra el. Modul de folosire al acestui jeton este identic cu cel al Jetonului ICM – prezentat mai sus. Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Data de 1 noiembrie 1769 marchează începutul ridicării Uzinei Metalurgice Reşiţa, iar la 3 iulie 1771 se dau în folosinţă primele două furnale ale uzinei. În anul 1851 se laminează prima şină de cale ferată la Reşiţa. În anul 1854, statul austriac concesionează uzina consorţiului internaţional, societate de cale ferată - STEG. În anul 1862 se construieşte aici prima locomotivă Tender STEG cu 10 roţi cuplate. În anul 1920 se înfiinţează Societatea anonimă "Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa - UDR", iar în anul 1936 se înfiinţează Grupul Reşiţa - Malaxa. În anul 1962 Combinatul Metalurgic Reşiţa se reorganizează numindu -se Combinatul Siderurgic Reşiţa. În anul 2000 are loc privatizarea C.S. Reşiţa, 94,4891 % dintre acţiuni fiind cumpărate de Corporaţia Noble Ventures Inc din Statele Unite ale Americii.

Expoziția filatelică interjudețeană

GEOSPEPA - Moldova Nouă * 9 - 13.03.1987

A.F.R. filiala Caraș-Severin (Asociația filateliștilor din România)

Cercul filatelic "Danubius"

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Moldova Nouă, în maghiară - Újmoldova, în cehă - Nová Moldava, în germană - Neumoldowa, în sârbă - Nova Moldava sau Boșniak, este un oraș din județul Caraș-Severin, care include și satele: Măcești, Moldova Veche și Moldovița. În anul 1956 localitatea a primit statutul de oraș. Orasul Moldova Noua este situat în partea de sud a judetului, în partea de vest a Defileului Dunarii, fiind în acelasi timp si port la Dunare. Se învecineaza la vest cu comuna Pojejena, la est cu comuna Coronini, la nord cu comunele Gârnic si Carbunari, iar la sud pe toata lungimea teritoriului cu fluviul Dunarea, ce formeaza granita naturala cu Iugoslavia. Prima atestare documentara a localitatii a fost facuta în anul 1777. Într-o harta existenta în 1723 localitatea este trecuta cu numele de Pesneak, iar în 1761 de Bosneak. Abia în 1908 în Cartea Funduara localitatea apare cu numele de Neu Moldova (Moldova Noua). Localitatea este socotita de catre istorici ca una din cele mai importante localitati miniere din timpul romanilor. Lucrarile de minierit reîncep în anul 1728, sub stapânire austro-ungara.La recensământul din anul 2011 orașul număra 12350 locuitori, în scădere față de recesnământul anterior (anul 2002 – 13917 locuitori), dintre care: români – 74,63%, romi – 2,76%, sârbi – 11,19% și restul - necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului cărășean Moldova Nouă, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 75,09%, romano catolici – 3,14%, penticostali – 1,97%, baptiști – 3,67%, ortodocși sârbi – 6, 12% și restul – nedeclarată. Atracțiile turistice ale orașului sunt: Castrul roman de la Moldova Nouă, Clisura Dunării, Muzeul cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, artă populară şi ştiinţele naturii, Rezervaţia naturală forestieră şi botanică „Valea Mare” și Biserica catolică construită în anul 1780.

Municipiul Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, in croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 de locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița, iar mai jos pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură din vremuri diferite, din acest oraș, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Vila Koch

Vila direcțională

Fabrica de mașini

Furnalele

Palatul cultural

Fabrica de alcool

Apeductul

Centrala electrică

Atelierul de ajustat tablă

Fabrica de locomotive

Intrarea în mină

Fabrica de amoniac

Cărămidăria

Biserica romano catolică

Vedere

Caraș-Severin este un județ situat la limita provinciilor Banat și Transilvania din România, care are ca reședință orașul industrial Reșița. Situat în partea de sud-vest a României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8514 kilometri pătrați, 3,6% din suprafața țării, ocupă locul al treilea, ca mărime între județele țării, numără aproximativ 333000 de locuitori și cuprinde 2 municipii - Reșița și Caransebeș, 6 orașe - Bocșa, Oravița, Moldova Nouă, Oțelu Roșu, Anina, Băile Herculane și 69 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică Caraș și Severin, comunistă și actuală ale județului Caraș - Severin, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.