Epaminonda's Blog.....: FILATELIE – UN SECOL ȘI JUMĂTATE DE LA FONDAREA DINASTIEI REGALE ROMÂNE

Anul 2016 fost un an aniversar pentru Dinastia Regală Română, marcând o serie de celebrări ale unor evenimente care au trasat cursul istoriei regale a României, respectiv un secol de la intrarea României în Primul Război Mondial, 95 de ani de la nașterea Majestății Sale Regelui Mihai I, dar și 20 de ani de la căsătoria Alteței Sale Regale Margareta, Custodele Coroanei Române cu Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Acestora li se adaugă împlinirea unui secol și jumătate de la fondarea Dinastiei Regale Române, aniversare pe care Romfilatelia o sărbătorește printr-un proiect tematic de timbre. Ilustrând simbolurile suverane și primele trei generații ale Familiei Regale a României, aici se prezintă doar simbolurile suverane.

Marca poștală cu valoarea nominală de 4,50 lei prezintă un detaliu al Colanului Ordinului Carol I, fondat la 10 mai 1906, cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I. Lanțul colanului este compus din medalioane alternante, reprezentând stemele provinciilor Vechiului Regat (Valahia, Moldova, Oltenia și Dobrogea), și respectiv scutul cvartelat al dinastiei. Medalioanele sunt legate prin cifrul Regelui Carol I, decorat cu email roșu.Pe parcursul existenței sale, Colanul a fost acordat celor mai mari personalități, care au contribuit semnificativ la dezvoltarea României moderne, printre care se numără Gheorghe G. Cantacuzino, Dimitrie Sturdza, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Ion I. C. Brătianu, Mihail Pherekyde, dar și majoritatea suveranilor care au avut un rol esențial în recunoașterea suveranității naționale și a ridicării sale la rang de Regat.

De la înființare și până la abdicarea forțată a Regelui Mihai și abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947, ordinul a fost cea mai înaltă decorație acordată de către regele României. După abdicarea regelui ordinul devine inactiv pentru o lungă perioadă, fiind ulterior reînviat pe data de 5 ianuarie 2005. Astăzi ordinul este acordat unor personalități românești și străine pentru:

aportul la dezvoltarea României în domeniile economic, cultural, educațional, militar, politic, diplomatic și de mediu înconjurător;
devotamentul de lungă durată dovedit Familiei Regale după 1989, precum și sprijinul acordat Casei Regale pentru împlinirea acțiunilor ei publice, în obținerea și consolidarea statutului României de membru al UE și NATO;
inițiative de mare valoare privind întoarcerea la tradițiile românești în viața publică, artă și cultură, în domeniul instituțiilor, al societății civile, în educație, în sport; inițiative de a salva patrimoniul din domeniile amintite;
merite excepționale în întărirea poziției României în lume, în consolidarea durabilă a identității și statalității românești, în desăvârșirea unei societăți românești statornice și demne.”

Ordinul cuprinde doar grade superioare, de la Comandor la Colan, putând avea maximum 100 de membri, inclusiv persoanele în viață cărora le-a fost decernat Ordinul înainte de 1948:

Mare Cruce si Colan (limitat la 10 membri)
Mare Cruce (limitat la 20 membri)
Mare Ofițer (limitat la 30 membri)
Comandor (limitat la 40 membri)

Posesorii ordinului, indiferent de grad, se numesc Cavaleri ai Ordinului Carol I.

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Pe cel de-al doilea timbru al emisiunii, având valoarea nominală de 16,00 lei, se regăsește un detaliu din Sceptrul Regelui Ferdinand I. Realizat din aur și împodobit cu pietre prețioase, sceptrul a fost creat în 1920, prin subscripție publică, și dedicat ‘Regelui Ferdinand I, regele tuturor românilor, dându-i-se acest buzdugan de către poporul său ca răsplată pentru vrednicia și bună conducere a țării în anii 1916-1919’. În partea sa superioară sunt reproduse patru statuete de țărănci în costume naționale, reprezentând Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia și Bucovina, iar în vârful său se află capul acvilei cruciate.

Buzduganul este unul din cele cinci simboluri ale autorității supreme în regatul Românie, alături de coroana regală, mantia regală, pavilionul regal (steagul regal) și cifra regală (nomograma regală). Dacă regii României Carol I și Carol II au folosit ca simbol al puterii bastonul de mareșal, Ferdinand I a folosit Buzduganul. Acest buzdugan a fost conceput de pictorul Costin Petrescu, executat de firma franceză Rene Boivin din Paris, dăruit regelui în data de 1 mai 1920 și astăzi poate fi văzut în Muzeul de Istorie a României din București, secțiunea tezaur. Piesa este confecționată din aur, argint și oțel, cu spineli și perle. Ca tehnici de executare s-au folosit: ștanțarea, cizelarea, gravarea și șlefuirea. Buzduganul se poate demonta în trei secțiuni, are lungimea totală de 695 milimetri, diametrul maxim 105 milimetri, diametrul minim 29 milimetri și cântărește 2290 grame. La partea superioară a piesei sunt reprezentate patru țărănci în costume populare simbolizând provinciile Țara Românească, Ardealul, Moldova și Bucovina. Pe buzdugan sunt aplicate următoarele cinci inscripții: “M.S. Regelui Ferdinand al tuturor românilor, dăruit acest buzdugan spre pomenirea războiului purtat de la 1916 până la 1919 pentru dezrobirea și unirea întregului neam românesc”, “1916 – 1919”, “Basarabia / România / Țara Ardealului / Bucovina”, “Proiect de Costin Petrescu” și „Executat de Casa Rene Boivin, 27 Rue des Pyramides”.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Dumitru Prunariu - Primul român în Cosmos - 25 ani

Muzeul aviatic - Pucioasa - Pionierii aviației române

Vuia nr.1 - 18 martie 2006

Dumitru Dorin Prunariu (născut 27 septembrie 1952 Braşov) este primul cosmonaut român. La 14 mai 1981 a devenit primul şi singurul român care a zburat vreodată în spaţiul cosmic, însoţit de rusul Leonid Popov. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spaţial „Intercosmos” şi a petrecut în spaţiu 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofiţer inginer în cadrul Comandamentului aviaţiei militare, şef al Aviaţiei civile române, președinte al Agenţiei spaţiale române şi ambasador al României în Federația Rusă. În anul 1965 s-a propus dezvoltarea colaborării în domeniul cercetării şi utilizării spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice prin studierea posibilităţiilor şi intereselor ştiinţifice şi tehnice ale diferitelor ţări. În anul 1967, ca urmare a tratativelor asupra conţinutului şi formei unei asemenea colaborări s-a definitivat un program complex care, în anul 1970, a primit numele de programul Intercosmos. În cadrul acestui program a început să facă selecții pentru programul de zboruri cu echipaj mixt, format dintr-un cosmonaut sovietic și altul din țări socialiste prietene. Inițial, pentru detașamentul cosmonauților s-au oferit voluntar peste 150 de candidați, majoritatea fiind piloți de avioane supersonice și ingineri. Programul „Intercosmos” era un program bine definit, care avea prevederi foarte clare și o evoluție bine precizată: de la experimente care au fost efectuate în regim automat la bordul diferitelor rachete de mare altitudine sau nave cosmice sovietice, până la experimente complexe efectuate de cosmonauți.

Pentru coordonarea acestei activităţi în România, în anul 1968 s-a înfiinţat Comisia Română pentru Activităţi Spaţiale (CRAS), în compunerea căreia au intrat reprezentanţi din ministerele interesate în cercetarea ştiinţifică şi/sau utilizarea spaţiului extraatmosferic sau în dezvoltarea tehnicilor spaţiale, ca şi specialişti din institute de cercetare ştiinţifică şi de învăţământ superior. Scopurile principale ale CRAS au fost elaborarea planurilor de perspectivă ale cercetării spaţiale precum șifinanţarea acestor cercetări. Domeniile principale de activitate au fost: fizică, medicină-biologie, comunicaţii, meteorologie şi teledetecţie. „M-aş întoarce în Cosmos pentru trăirea umană pe care o ai văzând Pământul de la înălţimi extraatmosferice; desigur, nu ştiu cine m-ar mai trimite acum; aştept să vină noi generaţii, care să zboare. Dorinţa mea internă rămasă după primul zbor este că oricând m-aş întoarce cu mult interes în Cosmos. Am fost supus unei sarcini de 4G; stai pe spate, dar eşti presat în „fotoliul” cosmic, zgomotul motoarelor rachetei încetează, simţi vibraţii, apoi totul devine linişte şi pluteşte în jurul tău, ai o senzaţie de euforie, la început, apoi ai impresia că ai capul detaşat de corp, pui mâna pe el şi îl apeşi, să simţi că ai cap; e o senzaţie naturală, oarecum instinctivă.” – a declarat cândva Dumitru-Dorin Prunariu.

Muzeul Aviatic “Dumitru Dorin Prunariu”, este o lucrare de mare anvergură, unic în țara și în Europa prin faptul ca este realizat numai de copii. El este situat pe Strada C. Olănescu, nr. 19. Muzeul cuprinde peste 300 de machete de aeronave, statice și zburatoare. Muzeul are o secțiune care cuprinde diplome, medalii, afise, trofee, insigne și uniforme cu caracter aviatic, vizitatorii pot avea acces la cele 5 aeronave reale, aflate în parcul Clubului Copiilor Pucioasa și pot urmării demonstrații de zbor realizate cu exponate din muzeu, pe pista special amenajata în incinta acesteia, doar dacă timpul este favorabil zborului. Pista este folosită de asemenea și ca helioport. Cu un palmares impresionant în cei peste 60 de ani, la aceasta activitate s-au perindat mii de elevi. Cel care a creat acest muzeu este Dumitru Diaconescu – Maestru Emerit al Sportului, Cetatean de Onoare al Orasului Pucioasa, initiator si realizator al Muzeului Aviatic si al concursului Memorial ” Henri Coanda”. Muzeul a fost inaugurat în anul 1977 in prezenta a numeroase personalitati (generali si ofiteri din comandamentul aviatiei civile si militare). Deasemenea a fost prezent la inaugurare academicianul Elie Carafoli, al doilea savant dupa marele inventator al aparatului de zbor cu reactie Henri Coanda. Pasionații aeromodelisti de la Pucioasa, au realizat în anul 2006, numeroase acțiuni destinate sărbătoririi “Centenarului Aviației Române”, cu acest prilej fiind emise peste 400 de medalii, 400 de insigne ale Pionierilor Aviației (Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coanda). În incinta clubului a fost dezvelit Monumentul Pionierilor Aviatiei. Profesorul Diaconescu Dumitru, a încetat din viata la vârsta de 71 ani, chiar în Muzeul Aviatic, acolo unde a iubit aviatia mică. Iar în urma sa a ramas o pasiune care a fost transmisă celor 2 copii ai săi Sandu și Nicolae profesori de aeromodele și rachetomodele în cadrul Clubului Copiilor. Muzeul deține un magazin de suvenirur: magneți tematică aviatică, puzzle tematică aviatică, medalii din aviație, aeromodele de construit din carton (planșă și bețișoare de lemn), etc

Turnul Chindiei - Târgoviște - România

15 ani de la crearea Universității

"Valahia" din Târgoviște 1992 - 2007

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, si face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului. Situat in partea de nord-vest a Curtii Domnesti, dominand intregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema orasului Targoviste. Inalt de 27 m, el este alcatuit dint-o baza de forma unui trunchi de piramida, din piatra, din care se ridica un corp cilindric din caramida al carui diametru masoara 9 m.Constructia are 3 etaje, din care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul pana la partea superioara a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare, in spirala, situata pe axul vertical al constructiei. Turnul Chindia a fost construit peste pridvorul bisericii-Paraclis, ridicata de Mircea cel Batran. La inceput, turnul era alcatuit din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alaturata. Modificarile suferite de aceasta constructie impiedica stabilirea cu exactitate a formei sale initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu, care a ordonat restaurarea lui in 1847. Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află sub tutela Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte. Există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privinţa acestui fapt. Cea dintâi susţine că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfăşurare a unor ospeţe, denumite „chindii”, de unde şi provenienţa numelui.De asemenea, s-a sugerat că numele îşi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldaţii ce apărau turnul aveau obligaţia să dea semnalul prin care cele cinci porţi ale oraşului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieşirea din oraş pe tot parcursul nopţii, iar locuitorii aveau obligaţia de a nu circula pe străzi şi de a nu întreţine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil oraşul de la mare distanţă.

Universitatea Valahia (UVT) este o tânără instituție de învățământ superior din municipiul din municipiul Târgoviște. Oficializarea și instituționalizarea învățământului superior târgoviștean se reia după Revoluția din 1989, când apare în 1991 Colegiul Universitar Tehnic și Economic, iar ulterior, prin Hotărârea Guvernului României nr. 288 din 01.06.1992, se înființează Universitatea Valahia din Târgoviște. Înființarea acestei universități se înscrie firesc în concepția de dezvoltare a universităților regionale, frecvente în principalele state europene și nord-americane. Dacă la înființare, Universitatea Valahia din Târgoviște avea în structura sa doar două facultăți, un colegiu universitar, 14 specializări universitare și circa 700 de studenți, în anul universitar 2013-2014 structura s-a diversificat armonios în funcție de necesitățile economico-sociale și de cerințele pieței muncii. Astfel, Universitatea Valahia din Târgoviște are în structura sa actuală 10 facultăți (licență - 3 sau 4 ani), 34 de specializări universitare de licență, 32 de programe de studii de masterat și 6 domenii de doctorat, pregătirea și perfecționarea personalului didactic și învățământul deschis la distanță. În prezent, la toate formele de învățământ, studiază aproximativ 10.000 de studenți sub îndrumarea competentă a peste 400 de cadre didactice, organizate în departamente academice beneficiind de o bază materială corespunzătoare. Pe lângă activitatea didactică și de cercetare științifică, Universitatea Valahia din Târgoviște cuprinde în structura sa, centre de formare continuă în concordanță cu cerințele mediului social-economic în cadrul căruia funcționează. Instituția oferă condiții sociale corespunzătoare (cămine, cantine, club, baze sportive, etc.) iar în prezent se află în construcție noul campus universitar care va completa baza materială proprie. Universitatea Valahia din Târgoviște se preocupă de realizarea în condiții optime a misiunii sale: învățământ și cercetare științifică de calitate, condiții excelente de studiu și viață pentru studenți, integrare profesională la nivel național, deschidere academică europeană. Dintre cei 10000 de studenți ai Universității Valahia din Târgoviște, de la toate ciclurile de studii - licență, masterat și doctorat - un număr de aproximativ 2.500 au solicitat loc în căminele studențești, Universitatea Valahia din Târgoviște asigurând un grad de soluționare a cererilor de peste 95%.

Marele Trofeu al Festivalului național de romanțe

Crizantema de Aur - 2013 - Târgoviște - România

Festivalul național de romanțe „Crizantema de Aur” este un eveniment muzical ce are loc an de an, începând cu anul 1967, în Târgoviște. Evenimentul este organizat de către Primăria Municipiului Târgoviște, Consiliul Local Târgoviște, Consiliul Județean Dâmbovița, Centrul pentru Cultură Tradițională Dâmbovița și Casa de Cultură „I.G.Vasiliu”. Sus am postat un afiş al festivalului Crizantema de aur, din anul 2019.

Insigna - Stema orașului Titu

Conform H.G. nr.543/2013, stema orașului Titu, din județul Dâmbovița se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În partea superioară, în câmp roșu, se află o clădire de argint, în stil neoromânesc, cu corpul central flancat de două aripi laterale, cu acoperișul central mai înalt; clădirea are o intrare cu trepte și un portic cu 3 deschideri arcuite pe sub care se află 3 intrări, având deasupra lor câte o fereastră; aripile laterale au câte două ferestre la parter, respectiv la etaj, și câte o ușă la extremități. În vârful scutului, în câmp albastru, se află o roată dințată de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate ale stemei sunt următoarele:

Clădirea reprezintă gara, un simbol al orașului, construită în anul 1918.
Roata dințată simbolizează o parte din unitățile economice aflate pe raza localității.
Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș.

Titu este un oraș din județul Dâmbovița, care include și satele: Fusea, Hagioaica, Mereni, Plopu și Sălcuța. Orașul Titu este situat în partea de sud a României și a județului Dâmbovița, aproximativ la 50 km nord-vest de capitala țării. Gara Titu este un nod feroviar pe liniile secundare de la nord-vest de București. Aici se intersectează linia București – Pitești cu linia ce duce spre Târgoviște și Pietroșița. Orașul Titu este traversat de șoseaua națională DN7 care leagă Bucureștiul de Pitești. Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1653. La recensământul din anul 2011 orașul număra 9658 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,9%, romi – 3,43% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura confesională a populației orașului Titu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,62% și restul – nedeclarată sau altă religie. Localitatea dispune de 15 instituții de învățământ: 2 licee, 6 școli și 7 grădinițe, dar și de o casă de cultură, o bibliotecă și 4 baze sportive. Instituțiile medicale care deservesc orașul Titu sunt reprezentate de o policlinică, un dispensar TBC și 5 farmacii. În orașul Titu există 8 biserici ortodoxe.

Stema municipiului Târgoviște

Conform H.G. nr.685 /30 septembrie 1998, stema municipiului Târgoviște se compune dintr-un scut albastru, având la bază un zid crenelat, de argint, cu două turnuri laterale, rotunde și crenelate. În centru, două personaje domnești, de aur, flanchează un copac de argint, dezrădăcinăm deasupra căruia se află acvila cruciată, de aur, cu ciocul și ghearele roșii. Pasărea heraldică este însoțită, în dreapta, de un soare de aur, figurat, iar în stânga de o semilună înfățișată, de asemenea, figurat, în aceeași cromatică. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate, din care iese o acvilă cruciată neagră cu zbor deschis. Semnificația elementelor stemei este următoarea:

Zidul crenelat amintește de monumentele istorice existente în vechea capitală a Țării Românești.
Acvila cruciată atestă originea latină a neamului românesc și continuitatea sa neîntreruptă în vatra strămoșească.
Cele două personaje voievodale evocă instituția domniei și organizarea statală.

Târgoviște este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al județului Dâmbovița, Muntenia, România, numărând aproximativ 80000 de locuitori. Reședință domnească și capitală între anii 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 de metri, deasupra văii râului Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia înaltă a Târgoviștei. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic, dar prima atestare documentară a localității este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul în anul 1396. Sus am postat stema actuală, iar dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Târgoviște, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Cazinoul ofițerilor - Regimentul III Dâmbovița No. 22

Biserica Stelei

Casa de cultură

Gara

Primăria

Ruinele Palatului Domnesc

Liceul de fete C. Carabella

Mănăstirea Viforâta

Biserica Domnească

Palatul Poștei

Bulevardul Gării

Palatul de justiție

Palatul Diviziei

Administrația financiară

Colegiul național Ienăchiță Văcărescu

Vederi

Dâmbovița este un județ din regiunea Muntenia, România, cu reședința în municipiul Târgoviște. Județul are o suprafață de 4054 kilometri pătrați (1,7 % din suprafața țării) și numără aproximativ 502000 de locuitori, fiind situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița. Altitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 metri) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca 120–125 metri, în Câmpia Titu. Unitățile administrativ-teritoriale ale județului sunt: 2 municipii – Târgoviște și Moreni, 5 orașe – Găești, Pucioasa, Titu, Fieni și Răcari, precum și 81 de comune, cu 361 de sate. Sus am postat stema și harta județului Dâmbovița iar mai jos pozele câtorva frumoase locuri de vizitat în acest județ, dar și monumente de cultură și arhitectură din vremuri diferite.