Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Murgești, în trecut - Valea Raței, este o comună din județul Buzău, care include și satele: Batogul și Valea Ratei, fiind situată în nordul județului, în zona Subcarpaților de Curbură, pe cursul superior al pârâului Câlnău. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ203A, care o leagă spre est de Râmnicu Sărat, iar spre vest de Mărgăritești, în susul râului Câlnău și, peste niște dealuri, de Beceni, în valea Slănicului. Din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ220, care leagă comuna în josul Câlnăului de Zârnești și Poșta Câlnău. La recensământul din anul 2011 comuna număra 966 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 1165 locuitori), dintre care: români – 96,68% și restul – necunoscută sau altă etnie.Componența confesională a comunei buzoiene Murgești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,68% și restul – nedeclarată sau altă religie. Odată cu reorganizarea administrativă pe județe, din anul 1968, comuna trece de la județul Râmnicu Sărat, care nu s-a mai înființat, la județul Buzău, totodată asimilând și satele Mocani și Motohani. Singurul obiectiv din comuna Murgești inclus pe lista monumentelor istorice ca monument istoric de interes local este așezarea de tip tell de la est de satul Murgești (pe malul drept al Câlnăului), aparținând culturii Gumelnița din eneolitic (mileniul al IV-lea î.e.n.).

În curtea bisericii din satul Murgești, având hramul “Sfinţii Voievozi” este amenajat un cimitir al eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, numele acestora, înscris pe cruci de piatră sau de lemn, fiind uneori, foarte greu de descifrat. Una dintre cruci, din ciment mozaicat, poartă inscripţia, “Întru pomenirea tuturor eroilor neamului românesc”, iar pe alta citim că a fost ridicată pentru “Fraţii eroi căzuţi la datorie în cel de-al doilea război mondial”. În centrul localităţii a fost ridicat un monument al eroilor în formă de trunchi de piramidă, cu o cruce de marmură în vârf, aşezat pe un postament de formă pătrată, totul placat cu gresie neagră, protejat de un gard din fier forjat. Pe placa de marmură albă fixată pe faţadă scrie că a fost construit “În amintirea eroilor din comuna Murgeşti căzuţi în luptele din primul şi al doilea război mondial. Monument realizat de primăria comunei Murgeşti şi executat de S.C.Conloc S.A. Râmnicu Sărat, mai 2000”. Numele eroilor nu sunt, încă, înscrise pe monument

În cimitirul satului Mocani, cătun al satului Murgești, se află o troiţă care adăposteşte un monument de eroi în formă de obelisc, cu cruce, susţinut de un soclu aşezat pe un postament de formă pătrată, totul placat cu gresie. Pe faţada monumentului sunt înscrise numele eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale.

Lângă biserica din lemn din satul Valea Raței (Valea Ratei), având hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, în anul 1991, a fost „Ridicată de Sava Gh. Voica cu fiii Constantin şi Maria” o cruce-monument din ciment mozaicat în cinstea unor eroi ai satului căzuţi în cel de-al doilea război mondial, fără a se specifica numele acestora.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA

PLACHETE ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Facultatea de teologie ortodoxă

Mitropolia Olteniei

Mitropolia Olteniei este o subdiviziune a Bisericii Ortodoxe Române, înființată în anul 1949, cu sediul la Craiova, biserica mitropolitană fiind Catedrala Sfântul Dumitru. Arhiepiscopul Craiovei deține și funcția de mitropolit al Olteniei. Din anul 2008 arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei este Irineu Popa. Mitropolia Olteniei se compune din:

Arhiepiscopia Craiovei – arhiepiscop: Irineu Popa
Arhiepiscopia Râmnicului – arhiepiscop: Varsanufie Gogescu
Episcopia Severinului și Strehaiei – episcop: Nicodim Nicolaescu
Episcopia Slatinei și Romanaților – episcop; Sebastian Pașcanu

Biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir” este cea mai veche biserică din Craiova. Deşi nu există atestări precise cu referire la începuturile sale, Biserica Domnească sau „Băneasa”, aşa cum era cunoscută în vechime, pare să se confunde cu existenţa istorică a oraşului Craiova. Săpăturile arheologice executate în 1888 au scos la lumină dovezi care demonstrează că: „biserica veche «Sfântul Dumitru» din oraşul Craiova aparţine secolelor VIII-IX”. Poziţia strategică pe care a fost aşezată şi ţinuta ei grandioasă fac din această biserică un adevărat turn de apărare a oraşului. Păstrarea şi perpetuarea stilului bizantin al secolelor X-XV de către boierii craioveşti şi ulterior de voievodul Matei Basarab l-au determinat pe istoricul P. Constantinescu Iaşi să atribuie ctitoria acestei biserici domnitorului Mircea cel Bătrân, legând-o şi de marea victorie împotriva otomanilor de la Rovine. Deşi ulterior, refăcută în totalitate, Biserica Domnească din Craiova păstrează şi acum amintirea veacurilor trecute prin clopotniţa sa construită din cărămizi romane, luate probabil de la cetatea antică Pelendava (Mofleni), aceleaşi cărămizi care se găsesc şi în componenţa Mănăstirii Coşuna Bucovăţul Vechi din suburbia Craiovei Mofleni. În anul 1884, Bogdan Petriceicu Haşdeu vorbea de clopotniţa bisericii ca fiind singurul element rămas din fundaţia iniţială. După aceste considerente, Haşdeu a presupus că vechimea bisericii ar fi cu 200 de ani mai devreme de anul 1651, atunci când apare în istorie ca ctitorie a domnitorului Matei Basarab. În inscripţia păstrată din timpul domniei lui Matei Basarab nu se pomenesc ctitorii anteriori, lăsând să se înţeleagă faptul că monumentul îi aparţine din temelie domnitorului. Păreri neconfirmate documentar plasează existenţa ei în vremea fraţilor Petru şi Asan (sec. XII – 1185), a lui Ioan al Cumanilor (1230) sau chiar în timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. După cele mai multe opinii istorice, Biserica „Sfântul Dumitru” a fost ctitoria marelui ban Barbu Craioveanu, care avea ca proprietate moşia şi localitatea Craiova, înainte de anul 1500. Prin faptul că biserica a fost socotită ca veche ctitorie a banului Barbu, în vechile hrisoave ea apare cu denumirea de „Băneasa”. În decursul timpului, Biserica Băneasa a fost susţinută nemijlocit de banii cetăţii. Lângă biserică se aflau casele banilor cetăţii, iar aşezarea ei nu a fost deloc întâmplătoare: pe de o parte era biserica marilor familii boiereşti, iar pe de altă parte făcea parte din sistemul de apărare a oraşului. Craiova, scaun bănesc, chiar dacă nu a fost niciodată înconjurată de ziduri, a avut totuşi un sistem de apărare bine aşezat, plan din care făcea parte şi Biserica „Sfântul Dumitru”. La Craiova, unde primejdia putea veni numai din sud şi sud-vest, mănăstirile şi bisericile cu rol de apărare au fost amplasate mai ales în această parte a cetăţii. Începând cu Biserica „Sfântul Dumitru” se va distinge vechea linie de puncte de observaţie din oraş către drumul Vidinului şi către vadurile de trecere a Jiului din preajma mănăstirilor Coşuna şi Jitianu, explicaţie justificată deoarece aceste biserici şi mănăstiri au fost construite de domni şi marii bani ai Olteniei, tocmai pentru a asigura apărarea acestui târg cu o vechime pierdută în negura timpului. În anul 1731, austriecii au întocmit aşa-numitul „plan al literei H”, pentru a întări şi fortifica locul pe care se afla Casa Băniei şi Biserica „Sfântul Dumitru” „fiindcă situaţia lui era mai înaltă decât a celorlalte locuri din Craiova şi întinderea lui nu era atât de mare”. Totuşi, acest plan nu a fost dus la bun sfârşit din cauza împotrivirii generalului Francisc Wallis, comandantul suprem al trupelor militare din Oltenia. Printre numirile cu care a defilat de-a lungul istoriei este şi cea de Biserica Domnească, denumire care se mai păstrează şi astăzi. Un zapis din 11 noiembrie 1645 pomeneşte de „Biserica Domnească ot Craiova”. S-a numit „Domnească” pentru că, din neamul craioveştilor, ctitorii ei, s-au tras câţiva domni ai Ţării Româneşti: Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Domnitorul Matei Basarab rezideşte în anul 1651 biserica străbunilor săi de la care îi rămăsese oraşul Craiova ca „o moşie de strămoşi”. Tot în timpul domniei sale, în anul 1657, Biserica Domnească a primit vizita patriarhului Macarie al Antiohiei, însoţit de diaconul său Paul de Alep. Vorbind despre primirea care li s-a făcut aici, Paul de Alep spunea: „Am fost întâmpinaţi la intrarea în Craiova de banul Olteniei, boieri şi popor. Aceştia ne-au condus în biserica cea mare, de piatră, zidită de ultimul Matei Vodă, cu hramul „Sfântul Dumitru”, care seamănă întocmai cu biserica din Curte (Curtea domnească din Târgovişte), fiind ridicată pe patru stâlpi înalţi şi având un aspect luminos şi încântător”. Prin urmare, Biserica „Sfântul Dumitru” a fost locul în jurul căruia a gravitat ani de-a rândul viaţa oraşului Craiova, mai ales că lângă ea se înălţau casele Băniei, care au adăpostit de-a lungul veacurilor, reşedinţa banilor şi caimacanilor olteni, vremelnica administraţie din timpul stăpânirii austriece, locul de popas al domnitorilor şi sediul Divanului Craiovei. Cei care mergeau pentru a fi judecaţi de Divanul cetăţii treceau de obicei pe la Biserica cea mare, „Sfântul Dumitru”, pentru jurământ şi pentru pecetluirea hotărârii judecătoreşti. A suferit mai multe stricăciuni de-a lungul vremii, iar în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a fost parţial restaurată; i s-au aşezat chenare de piatră înflorate şi fiare la ferestre, geamuri de sticlă la ferestrele de jos şi la cupole (toate bisericile fiind lipsite complet de geamuri). Era foarte des vizitată de episcopii de la Râmnic: Grigorie Socoteanu, Partenie, Chesarie, Filaret, Nectarie şi de aceea a dobândit calitatea de biserică episcopală.Din cauza stricăciunilor pe care le-a suferit de-a lungul vremii, biserica a avut o existenţă destul de grea, parcurgând foarte repede drumul de la bunăstare la paragină. Astfel, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica „Sfântul Dumitru” a fost tot mai mult neglijată, averile de care dispunea trecând în proprietatea privată, mai ales din momentul pierderii funcţiei de biserică episcopală în folosul Bisericii Madona Dudu. Cutremurul din 1838 îi cauzează stricăciuni foarte mari. Au existat numeroase încercări de reparare a bisericii, dar toate au fost în zadar. Din cauza stării grave în care se afla, biserica a fost închisă în anul 1849, fiind uitată aproape cu desăvârşire timp de 40 de ani. În anul 1889, Biserica „Sfântul Dumitru” este dărâmată complet şi refăcută din temelie de către arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy, cu sprijinul regelui Carol I şi al reginei Elisabeta. La 12 octombrie 1889 s-a aşezat piatra de temelie, iar pe data de 26 octombrie 1933 biserica a fost terminată definitiv şi sfinţită în timpul arhipăstoririi episcopului Vartolomeu al Râmnicului şi Argeşului. Pictura bisericii a fost realizată între anii 1907-1933 de către pictorii francezi Menpiot şi Baries, picturile ornamentale din biserică şi din pridvor de pictorul german Gustav Nill, iar catapeteasma de pictorul gorjean Keber. În decursul timpului, Biserica „Sfântul Dumitru” şi-a îndeplinit după rânduială rolul de Catedrală arhiepiscopală. Din 25 martie 1939, atunci când Arhiepiscopia Craiovei capătă şi rangul de Mitropolie a Olteniei, biserica devine Catedrală mitropolitană, în timpul arhipăstoririi mitropolitului Firmilian. În anul 1976 s-au executat lucrări de spălare şi luminare a picturii interioare. Din cauza stricăciunilor suferite la cutremurul din 1977, a fost nevoie ca biserica să fie resfinţită, după ce au fost terminate lucrările de consolidare. Slujba de resfinţire a bisericii a fost săvârşită de către mitropolitul Olteniei, Nestor, în anul 1978, de ziua Sfântului Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir.Biserica Sfântului Dumitru din Craiova a fost şi este coloana vertebrală a vieţii spirituale din oraş, deoarece aici slujeşte Arhipăstorul cetăţii Băniei şi Mitropolitul Olteniei. Aici se găsesc moaştele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinţilor Serghie şi Vah şi ale Sfintei Muceniţe Tatiana. Senatul Universităţii din municipiul Craiova, în şedinţa din 9 decembrie 1991, a aprobat înfiinţarea Facultăţii de Teologie şi includerea acesteia în structura academică a instituției universitare locale. A urmat procedura de recunoaştere a Facultăţii de către Ministerul Educaţiei, după ce, în prealabil, Sfântul Sinod a aprobat înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Craiova. Astfel, Facultatea de Teologie a luat fiinţă, începând cu 1 octombrie 1992, în urma Protocolului dintre Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Patriarhia Ortodoxă Română (nr.9870 din 30.05.1991) prin Ordinul Ministrului Învăţământului şi Ştiinţei nr.918 din 30.01.1992, aflându-se sub dublă jurisdicţie, cea a Mitropoliei Olteniei şi a Universităţii din Craiova. Adresa de corespondență a facultății de teologie craiovene este: Strada Brestei, nr. 24. Începând cu anul universitar 2005-2006, învăţământul superior românesc se afiliază prevederilor Declaraţiei de la Bologna. Ca urmare, învăţământul superior teologic ortodox se înscrie în spiritul şi litera prevederilor H.G.nr.88/2005, precum şi ale Ord.M.Ed.C. nr.3235/2005, care pune în aplicare măsurile cuprinse în cel de-al doilea capitol din Legea nr.288/2004, capitol referitor la organizarea ciclului de studii de licenţă începând cu anul universitar 2005-2006.Ca urmare a noii organizări a sistemului de învăţământ superior românesc, Facultatea de Teologie are în prezent următoarea structură academică acreditată de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică a Universităţii.

Studii Universitare de Licenţă
Studii Universitare de Master
Şcoala Doctorală

Insigna - Batalionul Instrucție Transmisiuni - Craiova

Batalionul Instrucție Transmisiuni “Frații Buzești”, denumire actuală – Batalionul Instrucție Comunicații și Informatică “Frații Buzești” din garnizoana Craiova (Strada Vasile Alecsandri, nr. 91) a fost înființat în data de 1 iunie 1980 prin Ordinul General al Ministrului Apărării Naţionale nr. 008 din 02 aprilie 1980. Această unitate, continuatorea tradiţiilor de luptă ale Regimentului 46 Transmisiuni şi Bazei 14 Instrucţie Transmisiuni, este o unitate de elită a armei comunicaţii şi informatică, care, an de an, şi-a îndeplinit cu profesionalism misiunile încredinţate, atât pe timpul exerciţiilor şi aplicaţiilor, dar mai ales pe linia instruirii soldaţilor şi gradaţilor profesionişti ai armei.

Prezint mai jos un scurt istoric al devenirii acestei unități militare de transmisiuni:

La 01 iunie 1980, în baza Ordinului General al ministrului apărării naţionale nr. 008 din 02.04.1980, a luat fiinţă Regimentul 46 Transmisiuni în garnizoana Craiova (cazarma 878), cu personal şi tehnică din garnizoanele Bucureşti, Buzău, Craiova, Cluj Napoca şi Târgu-Mureș. La 20 august 1981, prin Decretul Prezidenţial nr. 132, Regimentului 46 Transmisiuni i s-a înmânat Drapelul de luptă, simbol al onoarei, vitejiei şi gloriei militare. La 14 iulie 1995, Regimentul 46 Transmisiuni a primit noul Drapel de luptă şi i s-a atribuit numele onorific de ,,FRAŢII BUZEŞTI”.
Începând cu data de 01.06.2001, se înfiinţează Baza 14 Instrucţie Transmisiuni din garnizoana Craiova, subordonată Şcolii de Aplicaţie pentru Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic a Comandamentului Transmisiunilor.
Începând cu data de 01.08.2005, prin Ordinul şefului SMG nr. B5/S/1187/2005, Baza 14 Instrucţie Transmisiuni s-a transformat în Batalionul Instrucţie Transmisiuni, subordonat Centrului de Pregătire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal”.
La data de 29.03.2006, ministrul apărării a aprobat cu Ordinul nr. DR 1210 ca unităţii noastre să i se atribuie denumirea onorifică de „FRAŢII BUZEŞTI”. În acelaşi timp, Batalionul Instrucţie Transmisiuni „Fraţii Buzeşti” a devenit continuatorul tradiţiilor de luptă ale Regimentului 46 Transmisiuni şi Bazei 14 Instrucţie Transmisiuni.
Începând cu data de 01.07.2008, unitatea trece în subordinea Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii, conform ordinului ministrului apărării naţionale nr. MS 17 din 25.02.2008.
Începând cu data de 01.09.2008, în baza Ordinului G2/S/1302 din 31.08.2008, Batalionul Instrucţie Transmisiuni se restructurează şi se transformă în Batalionul Instrucţie Comunicaţii şi Informatică „Fraţii Buzeşti” având ca misiune principală formarea luptătorului şi specialistului în arma comunicaţii şi informatică.

Insigna - E.P. Fotbal club "Electroputere"

Electroputere Craiova a fost un club de fotbal românesc care a fost înființat în 1949, sub numele Metalul Craiova și a existat până în 2004. De-a lungul timpului a purtat mai multe nume, fiind cunoscută ca Electroputere până în 1998, când și-a schimbat denumirea în Extensiv Craiova, iar culorile clubului au devenit galben, rosu si verde. În 2004, echipa și-a modificat din nou numele si culorile, intitulându-se FC Craiova, culori bleu si albastru, apoi în vara aceluiași an s-a dizolvat, marea parte a jucătorilor ajungând la nou-înființata F.C.Caracal. Cea mai bună performanță a echipei a fost locul trei în Divizia A, în sezonul 1991 – 1992, după ce cu un sezon înainte obținuse promovarea din Divizia B. Echipamentul tradițional de joc al echipei a fost: pentru meciurile de acasă – jambiere albe, șort și tricou mov, pentru meciurile din deplasare – jambiere mov, șort și tricou alb.

Placheta - Liceul militar "Tudor Vladimirescu"

Începând cu anul şcolar 2016-2017, la Craiova s-a reînființat Colegiul naţional militar “Tudor Vladimirescu”, cu profil matematică-informatică și predare intensivă în limba engleză. Cifra de școlarizare pentru admiterea în clasele a IX-a a fost de 120 de locuri.Instituția este condusă de un comandant militar, secondat de un director adjunct, civil.Colegiul se înscrie pe traiectoria performanţei şcolare, ștacheta fiind deja stabilită de realizările celorlalte trei colegii naţionale militare care, în ultimii patru ani, în baza rezultatelor obţinute la examenele de Bacalaureat – unde promovabilitatea a fost de 99 la sută - au reuşit clasarea, într-un top naţional, în primele 10 unităţi de învăţământ de profil din ţară. Colegiul “Tudor Vladimirescu” din Craiova se afla în coordonarea Statului Major General, asemenea celor din Alba Iulia, Câmpulung Moldovenesc și Breaza. Liceul militar din Craiova a fost inaugurat, în prezenţa Regelui Carol I, în anul 1885, evacuat apoi la Iaşi în timpul Primului Război Mondial și relocat în Craiova în anul 1918. De-a lungul timpului, unitatea de învățământ a fost desființată în anul 1948, reînființată 30 de ani mai târziu și închisă din nou în 1998. Școala militară a avut dascăli de prestigiu, printre care s-au numărat Luca Preda, George Pascu şi V. Mihăilescu, decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”. În istoria sa, unitatea de învățământ a fost vizitată de Regele Carol al II-lea, prim-ministrul Armand Călinescu și generalul Constantin Pantazi, fost ministru de război. Sediul instituției militare de învățământ liceal este situat pe Strada Vasile Alecsandri, la nr. 91.

Insigna - Federația Română de Fotbal

Colegiul județean al arbitrilor Dolj - Consfătuirea arbitrilor divizionari

Arad, Argeș, Caraș-Severin, Hunedoara, Mehedinți,

Gorj, Olt, Timiș, Vâlcea, Dolj - Craiova 22-23 ian. 1977

Structura organizatorică conducătoare a fotbalului românesc a luat ființă în anul 1909 sub numele Asociația cluburilor de fotbal din România. În timp aceasta a evoluat primind și alte denumiri după cum urmează; 1912 – Federația societăților sportive din România, 1919 – Uniunea cluburilor de fotbal asociație, 1930 – Federația română de fotbal asociație și 1940 – Organizația sportului de fotbal și handbal. Din 1944 si până în prezent forul conducător al fotbalului autohton se numeste Federația romană de fotbal (F.R.F.). Din anul 1930 este afiliată la Federaţia Internaţională de Fotbal Amator (F.I.F.A.) iar din anul 1955 este afiliată şi la Uniunea Europenă de Fotbal Amator (U.E.F.A.). Sediul central al instituției este situat pe Strada Sergent Șerbănică Vasile, nr.12, București. Sus am postat două logo-uri ale FRF

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?!

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din vremuri diferite, dar și unele vechi trimiteri vechi poștale ilustrate.

Banca națională

Cazarma artileriei

Librăria Socec

Palatul Constantin Mihail

Palatul administrativ

Casa Alexandrescu

Vechea Prefectură

Piața Unirii

Școala normală de băieți

Școala pregătire ofițeri rezervă artilerie

Casa Albă

Bufetul de la Ștrandul Jiului

Palatul Justiției

Liceul militar

Cazarma Regimentului Rovine nr. 26

Vedere parțială

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.