CEZAR PREDA – P.D.L.:
"Nu vorbim
decât de parașute,
izmene, de tot ceea
ce nu trebuie."
NICOLAE VĂCĂROIU – P.S.D.:
“Nu facem
privatizare de dragul
privatizării, ci
din contra”.
CORNELIU VADIM TUDOR – P.R.M.:
“Eu aș
putea să fiu președinte pentru o zi,
dar o zi polară de
șase luni”.
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
UN DIALOG EPIGRAMATIC
SFATUL PREȘEDINTELUI
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
________xxx_______
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Decebal - regele erou al dacilor - 2006 anul Decebal
Omagiu regelui erou la 1900 de ani de la jertfa sa
Realizată din inițiativa revistei Rădăcini
Decebal a fost regele Daciei în perioada anilor 87 -
106. Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras -Diurpaneus, Decebal
ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale
Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se
accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la
afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret
leogios: “Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa
aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a
intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie
si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult
timp un potrivnic de temut al romanilor”. Din primul an de domnie Decebal
este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna
anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus,
guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie in
inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5 - 6 legiuni, secondata de
numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius
Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un
defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane,
in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul
legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita
victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege
incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si
roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea
lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul
Domitian, venit in Moseia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un
fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in
anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat,
tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae;
confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate
de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l
sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de
pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre
Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri,
instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in
urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul. Procesul de
centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita,
se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in
regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si
statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele
meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian
(in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale
teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13 - 14
legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150000 de soldati), in
vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul
paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si
Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101,
Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie
se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte
dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia,
obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi
deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu
poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa infrangerea
fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum
si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara
adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il
obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele
tabere doar ca un simplu armistitiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din
Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in
ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in
vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de
aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva,
Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor
cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie,
Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In
ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O
parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea
incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul
tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile
romanilor, Decebal se sinucide.
Stindardul de luptă al armatei dacilor, înfăţişat pe Columna lui Traian, avea forma unui cap de lup cu gura deschisă, care se continua cu un corp de şarpe, confecţionat din material textil. În bătaia vântului, acesta se umfla şi scotea sunete care imitau urletele lupilor, metodă prin care dacii încercau să-şi intimideze duşmanii. Capul de lup era realizat din bronz sau argint şi era fixat cu gâtul într-o prăjină. Şuieratul scos de capul de lup, pe lângă faptul că-i speria pe duşmani, îi îmbărbăta pe luptătorii daci, iar caii inamicilor căpătau o stare de nervozitate, auzind aceste sunete. Stindardul de luptă al dacilor apare atât pe Columna lui Traian, cât şi în preajma cetăţilor dacice, de cele mai multe ori alături de regele dac Decebal. Capul de lup este sculptat şi la baza Columnei reprezentată ca pradă de război a romanilor.
Mihai Eminescu - poet național și universal
170 ani 1850 - 2020
Această medalie este realizată de gravorul
Monetăriei naționale - Constantin Dumitrescu
Mihai
Eminescu (nume real Mihail
Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti,
judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet,
prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară
postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a
fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la
Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la
vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele
poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost
dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din
Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie
1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu.
În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu –
Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei
Române.
Insigna - Controlul marinei comerciale
Începuturile sistemului format din căpităniile de port se pierd în negurile istoriei. Astfel, prima
căpitănie de port este atestată documentar la anul 1600, pe vremea lui Mihai
Vodă Viteazul și ființa la Corabia. Rolul ei era acela de a fi stavilă
împotriva bolilor ce puteau fi aduse de navele care făceau comerț pe Dunăre.
Căpităniile de port au funcţionat încă dinaintea Revoluţiei de la 1848,
asigurând buna desfăşurare a operaţiunilor portuare şi reglementarea
conflictelor de navigaţie. Apoi, în 1862, în Regulamentul de navigaţie
pentru marina comercială al Principatelor Unite, căpităniile de port sunt
menționate din nou. Trebuie subliniat că proiectul Regulamentului, anterior
adoptării sale, a fost trimis la toate cancelariile statelor apusene pentru
observații și a fost socotit cel mai modern și bine întocmit regulament de
navigație al vremurilor. În anul 1878, după transformarea Principatelor Române
în stat independent, a fost stabilit principiul libertăţii navigaţiei pe
Dunăre, fapt ce a necesitat întocmirea unui alt regulament,
intitulat Regulament de poliţie a porturilor şi malurilor dunărene ale
României (1879). Potrivit acestuia s-a înfiinţat un Inspectorat al
Navigaţiei şi Porturilor, care avea ca scop supravegherea regulamentelor în
materie de poliţie şi navigaţie, administraţia de căpetenie a portului devenind
căpitănia de port. De-a lungul istoriei, aceste forme de organizare a
activităţilor portuare au evoluat în raport cu noile cerinţe, determinate de
dezvoltarea comerţului, navigaţiei şi a construcţiilor din porturi. Locația
căpităniilor a fost inițial stabilită la Ministerul Afacerilor Străine, apoi la
Ministerul Aerului și Marinei (în anii postbelici) și ulterior la Ministerul
Transporturilor – PCA (Porturi și Comunicații pe Apă), apoi DTN (Departamentul
Transporturilor Navale), ISNC (Inspectoratul de Stat al Navigației Civile). În
prezent, mai exact din anul 2002, prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare al Autorităţii Navale Române, s-a reglementat funcţionarea
acestora ca organe teritoriale operative, denumite căpitănii zonale, fără
personalitate juridică, aflate în subordinea aparatului central al
ANR. Rolul definitoriu al căpităniilor zonale este de a asigura în zonele
proprii de jurisdicţie stabilite prin decizia directorului general al ANR,
inspecţia şi supravegherea desfăşurării în siguranţă a navigaţiei în apele
naţionale navigabile, maritime şi interioare. Căpităniile zonale aflate în
structura Autorităţii Navale Române sunt următoarele: Constanța, Tulcea,
Galați, Giurgiu și Drobeta Turnu-Severin. Supravegherea şi controlul navigaţiei
în apele naţionale, a navigaţiei navelor sub pavilion român, precum şi a
navelor arborând pavilion străin dar aparţinând unor persoane fizice sau
juridice române în marea liberă, se exercită de către Ministerul
Transporturilor prin personal specializat, aflat în structurile căpităniilor
zonale. Se deduce că atunci când execută un control, acest personal, pe lângă
legitimația de inspector-controlor naval, poartă la vedere și această insignă.
Pentru exercitarea activităţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei,
căpităniile de port au dreptul de vizită, la orice oră din zi sau din noapte,
la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion, aflată în porturi şi în afara
acestora, în limitele apelor naţionale (Ordonanța 42/28 august 1997).
Insigna - Campionatul Cooperației meștețugărești - Locul II
Cooperaţia meşteşugărească reprezintă astăzi o
alternativă socio-economică, realizată prin intermediul şi în folosul
oamenilor, având ca scop amplificarea solidarităţii sociale şi întrajutorarea
membrilor cooperatori, participând în acelaşi timp activ la dezvoltarea
comunităţilor locale din care aceştia fac parte. Sunt astfel integrate
principalele trăsături specifice ale sectorului: libertatea de acţiune
economică, responsabilitatea individuală şi securitatea socială. Sectorul
cooperatist meşteşugăresc, bazat pe proprietatea privată a meşteşugarilor
asociaţi, şi-a demonstrat de peste 130 de ani viabilitatea şi implicarea în
dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti. Începuturile cooperaţiei
meşteşugăreşti din România datează din anul 1879 când a fost înfiinţată prima
organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte”
(Bucureşti).Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti
– U.C.E.C.O.M. a luat fiinţă în anul 1951, fiind reorganizată în
anul 2006 (în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei), având permanent, de la înfiinţare până în prezent, rolul de
organizaţie de reprezentare a cooperaţiei meşteşugăreşti, la nivel naţional şi
internaţional.Campionatul de baschet Categoria B pe anul 1958 - 1969
Baschetul este
unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se
caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și
tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor,
toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și
de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate
prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai
multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze
pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice
nesportive sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este
folosită mingea. De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat
tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de
poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De
obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de
statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii,
vor ocupa poziția de pază. În
timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase
variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite
țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.
___________ooOoo___________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Jurnalistă și nuvelista australiană
Catherine Helen Spence, a trăit între anii 1825 - 1910
Detaliu vignetă de pe o felicitare românească
Câteva detalii vignetă de pe acțiuni franceze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 16.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu