Epaminonda's Blog.....: OBERURSEL

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea germană OBERURSEL, districtul

HOCHTAUNUS, landul HESSA, din vremuri diferite, câteva

vechi trimiteri poștale și două insigne locale.

Primăria veche

Hotelul Beuss

Hotelul Central

Hotelul Waldlust

Biserica catolică Sfântul Helvig

Piața Epinay

Centrul

Biserica Sfânta Ursula

Școala

Hotelul Dorint

Birourile Poliției

Gara

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Set 2 insigne locale

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE DIN JUDEȚUL BACĂU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Boierul sergent Gheorghe Donici, veteran al

războiului de independență și erou al războiului reîntregirii

"Cel mai bătrân, înainte!"

20.02.1849 - Bogdana, jud.Bacău

10.11.1916 - Robănești, jud. Dolj

Centenarul Asociației naționale cultul eroilor "Regina Maria"

Filiala "Corneliu Chirieș" județul Bacău

1919 - 12 septembrie - 2019

Gheorghe Donici a fost un boier moldovean, politician și militar român, care s-a născut la data de 20 februarie 1849 în localitatea Valea-Seacă, județul Bacău și a decedat în data de 23 noiembrie 1916 la Robănești, județul Dolj. A participat la războiul de independență și primul război mondial și pentru curajul demonstrat a fost distins cu medaliile: Trecerea Dunării, Virtutea Militară și Crucea Sfântului Gheorghe. În perioada ianuarie 1894 - octombrie 1895 a fost deputat de Bacău, în perioada 1 iunie 1899 - 14 februarie 1901 a fost senator de Bacău pentru ca în anul 1911 să dețină funcția de Președinte a Consilului Județean Bacău. Înrolat voluntar la vârsta de 67 de ani, sergentul Donici a fost ucis pe câmpul de luptă lângă Craiova, la trei luni după intrarea României în primul război mondial, în timp ce unitatea lui, Escadronul 3 din Brigada a 2-a a Regimentului 9 Roșiori executa Șarja de la Robănești. Pentru eroismul de care a dat dovadă, Gheorghe Donici a fost înaintat post-mortem la gradul de sublocotenent. În prezent, străzi din mai multe orașe poartă numele sergentului Donici, iar un monument în amintirea lui a fost ridicat în anii 1930 în comuna Ștefan cel Mare, județul Bacău.

Prima instituție care și-a asumat nobila misiune de cinstire a memoriei si faptelor eroilor a fost Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război. Infintata la 12 septembrie 1919, prin Inaltul Decret Lege nr. 4106, semnat de Regele Ferdinand, acest organism era chemat “sa vorbeasca viitorimii despre jertfele si izbanzile noastre, despre frumusetea virtutilor ostasesti si despre nezdruncinata tarie a sufletului romanesc”. Societatea a functionat sub inaltul patronaj al Reginei Maria, ca presedinte de onoare, si al IPS. Mitropolitul Primat Miron Cristea, ca presedinte executiv, devenit ulterior Patriah al Romaniei. Din anul 1927, acesta si-a scimbat denumirea in Societatea “Cultul Eroilor”, iar in 1940 s-a numit Asezamantul National <> pentru Cultul Eroilor. Dupa abdicarea Regelui Mihai I si proclamarea Republicii, prin Decretul nr. 48 din 29 mai 1948. Asezamantul National “Regina Maria” pentru Cultul Eroilor a fost desfintat, atributiunile si patrimoniul acestuia fiind transferate Ministerului Apararii Nationale. Hegemonia U.R.S.S. adusa de cel de-al Doilea Razboi Mondial a condus la impanzirea teritoriului tarii cu monumente dedicate “Ostasului Sovietic Eliberator”, in detrimentul eroilor romani. Abia din 1975, in conditiile emaniciparii de sub tutela Uniunii Sovietice, cand s-a elaborat Decretul Lege al Consiliului de Stat nr. 117/1975 avand ca obiect reglementarea operelor comemorative de razboi, incepe sa se manifeste, destul de modest, cultul fata de eroii neamului. Dupa evenimentele din decembrie 1989, la initiativa unui grup de ofiteri, a fost infintat Comitetul National pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor - C.N.R.I.M.C.E. Prin Sentinta Civila nr. 664, din 19 noiembrie 1991, data de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, asociatia a dobandit personalitate juridica, iar in baza ordinului ministrului apararii nationale, general locotenent Niculae Spiroiu, a primit acordul de a functiona sub patronajul Ministerului Apararii Nationale, avand sediul Conducerii Comitetului in cladirea Palatului Cercului Militar National din strada str. Constantin Mille, nr. 1, etaj 4. La scurt timp, prin Hotararea Sfantului Sinod Nr. 3036 din 19-20 iunie 1992, Comitetul a primit aprobarea de a functiona sub Obladuirea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, avand ca parinte spiritual pe Parintele Patriarh Teoctist. La conferinta nationala din 28 august 1997, C.N.R.I.M.C.E. a revenit la denumirea Asociatia Nationala “Cultul Eroilor”, asumandu-si misiunea de a prelua obiectivele “Asezamantului National << Regina Maria>> pentru Cultul Eroilor”. Infiintat din necesitatea de a pune capat degradarii si profanarii operelor comemorative de razboi si a cimitirelor de onoare ale eroilor, C.N.R.I.M.C.E. a trecut la reorganizarea filialelor in teritoriu, reusind, in mai putin de un an, sa infinteze 32 de filiale judetene si numeroase subfiliale orasenesti si comunale, in conducerea carora au fost cooptate persoane cu responsabilitati si putere de decizie din cadrul administratilor locale, fosti comandanti de garnizoane si regimente, slujitori ai bisericii, cadre didactice, oameni de cultura, veterani de razboi si cadre militare in rezerva si in retragere. Sus am postat emblema Asociatiei naţionale Cultul eroilor. Col. Corneliu Chirieș, născut în 1928 în Bacău, a fost președintele Asociației băcăuane Cultului Eroilor, pe care a reînființat-o în anul 1991. A fost colonel de infanterie, profesor și publicist de istorie militară. După absolvirea școlii militare, Corneliu Chirieș a fost detașat la Garnizoana Bacău, la Centrul de Instrucție Echipaje Tancuri și Autotunuri, unde, în 1957, a fost numit șef de Stat Major. A fost unul dintre cei care au pus bazele învățământului militar băcăuan și a fost lector la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă nr. 2 din Bacău. A publicat lucrări și articole de istorie militară pentru cinstirea eroilor patriei, iar de la conducerea Filialei Cultul Eroilor a inițiat și coordonat numeroase acțiuni și lucrări de reabilitare a Cimitirelor și Monumentele Eroilor. De asemenea, a coordonat inițiativa de înființare a subfilialelor Cultul Eroilor și a cercurilor Cultul Eroilor din numeroase școli. A fost onorat cu mai multe ordine și medalii, iar pe 1 decembrie 2004 președintele României l-a distins cu ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. A încetat din viață pe 19 mai 2009, în Bacău. O alee din municipiul Bacău îi poartă numele.

Colegiul național "Ferdinand I" Bacău 1867 - 2017

Colegiul național "Ferdinand I" 150 ani 1867 - 2017

Colegiul Național "Ferdinand I" este un liceu din Bacău, situat pe strada George Bacovia. nr. 45, având statut de monument istoric. Înființat în 1867, anii de început ai școlii au fost marcați de lipsa unei clădiri permanente și a unor materiale didactice. Prima clasă a absolvit în 1871, iar prima clădire dedicată a fost terminată în 1891. Inițial, școala a fost numită Gimnaziul "Prințul Ferdinand” Apoi numele a fost schimbat în Liceul “Prințul Ferdinand” când i-a fost adăugat un nou grad în 1897. A devenit Liceul “Ferdinand I” din 1914, când Prințul Ferdinand a acces la tronul României; în 1948, regimul comunist i-a schimbat numele în Școala Medie Nr.1. Timp de două decenii după aceea, școala nu a mai avut un nume special. În 1967, la centenarul liceului, a fost numit George Bacovia, Bacăul fiind orașul natal al poetului, iar acesta fiind și un fost elev al liceului, căruia îi va închina poezia "Liceu". În 1997, școala și-a dobândit numele actual. Dintre personalitățile mai cunoscute care au predat aici nominalizez pe Garabet Ibrăileanu și Vasile Pârvan. În afară de Bacovia, printre foștii elevi ai liceului se numără: Toma Caragiu, Radu Beligan, Diana Lupescu și Nicolae Șova.

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrnd armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit pănă atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

Expoziția filatelică a țărilor balcanice

ediția a XIII-a Bacău 1991 România

Federația filatelică română

Balcanfila '91 Bacău România 20 - 25 IX '91

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Asociaţia filateliştilor din România (denumire actuală Federația filatelică română) este forul românesc conducător al pasionaţilor de filatelie din întreaga ţară. Filatelia se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi al timbrelor fiscale. Aceasta include modelul, producția și utilizarea timbrelor după ce le-a fost autorizată producerea de către autorități guvernamentale, cele mai comune fiind autoritățile poștale. Cu toate că mulți o confundă cu activitatea de a colecționa timbre, este o activitate distinctă. De exemplu, filateliștii vor studia mărci poștale extrem de rare nedeținându-le, ori din cauza costului, ori din cauza numărului foarte redus, pe când colecționarul poate alege să obțină și aranjeze timbrele fără a fi prea mult deranjat de origine sau uzură. La 1/13 ianuarie 1881 apare prima revista de filatelie din Romania, "TIMBROPHILO". In aprilie 1891 s-a constituit la Bucuresti, cu titlu provizoriu, SOCIETATEA ROMANA DE TIMBROLOGIE, iar la 6 mai 1891 a fost organizata prima expozitie filatelica din Romania avand caracter privat, in casa presedintelui Dimitrie C. Butculescu din Bucuresti. In sedinta din 26 noiembrie/10 decembrie 1891, societatea si-a schimbat denumirea in SOCIETATEA FILATELICA ROMANA, adoptandu-se si statutul de functionare. In 1932 la Bucuresti in Palatul Academiei Romane (sala Dalles) are loc intre 20-30 noiembrie cea mai mare expozitie filatelica, EFIRO-1932. Reiterata, expozitia EFIRO-1998 in salile Parlamentului Romaniei a readus privirilor publicului marile raritati filatelice romanesti. Urmeaza organizarea la Bucuresti a expozitiei filatelice mondiale din 2008 care va celebra implinirea a 150 de ani de la aparitia primelor marci postale romanesti. Toate aceste manifestari organizate de Federația filatelică Română au menirea de a promova valorile istorice, culturale si morale ale poporului roman prin intermediul mărcilor postale. La această expoziție filatelică a participat țările balcanice. În general, următoarele state sunt considerate ca fiind țări balcanice: Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Serbia, Muntenegru, Kosovo, Slovenia și România. Au fost cazuri ca la unele expoziții au participat și alte state vecine zonei precum: Grecia, Turcia, Italia, Malta sau Republica Moldova.

Insigna - I.A.V. Bacău (Întreprinderea de avioane)

In scopul asigurarii, repararii, fabricarii pieselor de schimb, agregatelor avioanelor si motoarelor de avion, producerii aparatelor de bord, precum si fabricarii sculelor speciale de aviatie, necesar Fortelor Armate ale R.P.R., se infiinteaza pe data de 1 Ianuarie 1953, sub indrumarea si controlul Ministerului Fortelor Armate, Intreprinderea Economica "Uzina de Reparatii Avioane" , viitoarea AEROSTAR, cu sediul in comuna Vasile Roaita, raionul Bacau. Intreprinderea se organizeaza ca intreprindere economica de gradul I si se conduce dupa principiile gospodaririi chibzuite, numindu-se imediat personalul de conducere. Misiunea stabilita initial este in continuare de actualitate dar, in noile conditii generate de aderarea Romaniei la NATO si UE, aceasta necesita adaptari si completari pentru a asigura nevoile de dezvoltare a afacerilor pentru S.C. AEROSTAR S.A. Misiunea noastra, prezenta, are in vedere trei linii de afaceri, toate din domeniul aeronautica si aparare:

Mentinerea statutului de furnizor in domeniul sistemelor de aviatie si a sistemelor defensive terestre pentru Ministerul Apararii Nationale al Romaniei si pentru alti beneficiari, domeniu de activitati din care sa realizam peste 20% din cifra de afaceri.
Consolidarea pozitiei S.C. AEROSTAR S.A. ca subfurnizor de piese, aerostructuri, subansamble si echipamente pentru aviatia comerciala si aviatia generala, astfel incat sa devenim un subfurnizor major pentru industria de aviatie globalizata si sa realizam din aceste activitati peste 55% din cifra de afaceri.
Consolidarea activitatilor S.C. AEROSTAR S.A. ca furnizor de prim rang de mentenanta pentru avioane civile si de conversie/ modernizare a avioanelor civile, domeniu de activitati din care sa realizam peste 20% din cifra de afaceri.

Insigna sportivă - Știința Bacău

C.S. Știința Bacău, denumire veche C.S.U. Știința este un club de handbal feminin din municipiul Bacău, care până în sezonul 2009-2010 a evoluat în Liga Națională feminină de handbal. Știința Bacău s-a clasat la sfârșitul sezonului pe locul 14, așa că a fost retrogradată în liga secundă a României, Divizia A. Acasă echipa joacă în Sala sporturilor “Orizont” prevăzută cu 500 locuri pe scaune. Echipamentul tradițional de joc al echipei este de culoare albastră cu mâneci albe. Enumăr mai jos câteva dintre performanțele notabile ale echipei: a câștigat Liga națională de 9 ori, Cupa României de 5 ori, Cupa Cupelor EHF în anul 1989 și finalistă Liga campionilor EHF (anul 1986).

Municipiul Bacău, în latină Bacovia, în maghiară Bako, în germană Barchau şi în poloneză Bakow, supranumit Orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 kilometri pătrați, iar populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură băcăuane, din vremuri diferite.

Strada Regele Ferdinand

Camera de comerț și industrie

Catedrala Sfântul Nicolae

Gara

Fațada Manea

Fabrica de hârtie Letea

Hotelul Athene Palace

Teatrul

Maternitatea

Palatul administrativ

Grădina publică

Primăria

Biblioteca județeană

Casa de cultură

Casa memorială George Bacovia

Fabrica de bere Grivel

Statuia lui Vasile Alecsandri și Vila Șutzu

Bacăul este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori, având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt: Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Bacău, din vremuri diferite, câteva frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri dar și unele cărți poștale ilustrate.