Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea spaniolă ALFORJA, regiunea BAIX
CAMP, provincia TARRAGONA, comunitatea autonomă
CATALONIA, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale și
o vedere generală.
Campanario
Calea Fuente
Biserica San Miguel
Mănăstirea Puigcerver
Intrarea la Mănăstirea Puigcerver
Casa CAI Boto
Mănăstirea San Antoni
Portal
Piața
Scara Cor
Castelul medieval
Trimiteri poștale ilustrate
Vedere generală
Arhitectură locală
xxx
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH DE LA UN ÎNAINTAȘ
O PASTILĂ DE UMOR
________xxx________
O INSIGNĂ,
CÂTEVA PLACHETE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane
la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala).
30 de ani de la înființarea Miliției 1949 - 1979
1949 - 1979Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazu (crearea instituției agiei), continuă cu domnia lui Mihai Şutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din anul 1806, organele de pază și ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIȚIE. In anul 1821 Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe și impozite celor însărcinați să mențină ordinea publică și să apere proprietatea cetățenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuțiile poliției sunt extinse. În timpul Revoluției de la 1848 are loc reorganizarea poliției, prin apariția instituției șefului poliției Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală.
La 9
iunie 1950 domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica polițienească” prin
care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliții” și
"obișnuitei poliții”, ceea ce a constituit momentul creării primei
structuri centrale cu atribuții în organizarea și coordonarea activităților polițienești.
Începând cu Legea de organizare a poliției, a lui Alexandru Ioan
Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile
Lascăr (1 aprilie 1903) și de Legea pentru organizarea poliției generale a
statului (8 iulie 1929), competențele organelor de poliție sunt extinse, iar
raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se
înființează MILIŢIA, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se
reînființează Poliția Română ale cărei competențe vor fi reglementate,
ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 și prin Legea 218 din 23 aprilie
2002. Deci Miliţia este denumirea nouă a Poliţiei, în regimul comunist.
Jeton - Berăria Luther - La doi căpitani - 2 lei
Jetoanele sunt piese din metal
sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor
și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea
unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe
unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin,
localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de
ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice,
fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele
reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor
societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la
casierii în monedă adevărată.
Plachetă iconiță - Maica Domnului cu Fiul
Maica
Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului
Testament, mama lui Iiisus din
Nazaret. Conform protoevangheliei după Iacob, Fecioara Maria a fost
fiica lui Ioachim și Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui
Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de către Arhanghelul Gabriel,ea era
logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină (ortodoxă, catolică,
anglicană și luterană) precum și în cea musulmană, a
rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus. Conform
definițiilor dogmatice adoptate de Sinodul ecumenic de la Efes, din anul 431,
la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie – Eva - tot printr-o femeie
– Maria - a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea
"noua Evă". Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important
deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele
orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, și,
ca exemplu, aproximativ 70% din catedralele franceze.
Matei Corvin
Comemorarea alipirii Transilvaniei la Ungaria
Medalia
de mai sus comemorează alipirea Transilvaniei la Ungaria în urma Dictatului de
la Viena, din anul 1940. Este o medalie de zinc, rotundă, cu toartă, având
diametrul de 31 milimetri. Pe avers, în interiorul unui cerc periferic
continuu, este redat bustul laureat al lui Matei Corvin spre dreapta,
înconjurat de inscripția circulară: “ERDELYI. RESZEK. FELSZABADULA SANAK.
EMLEKERE. 1940” (În amintirea eliberării unei părți a Ardealului). În centrul
reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este redată stema
Transilvaniei, învecinată pe stânga și pe dreapta de înscrisul: ”MATYAS KIRALY.
SZULETESENEK. 500. EVFORDULOJAN.” (La 500 de ani de la nașterea regelui Matei).
Periferic circular este aplicată inscripția: “VITEZ. NAGYBANYAI. HORTHY MIKLOS.
KORMANYZO. ORSZACLASANAK. XX. EVEBEN” (În al douăzecelea an al regenței
viteazului Horthy Miklos de Baia Mare).
Matia Corvin (mai des Matei Corvin, în maghiară Hunyadi Mátyás,
în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; născut la data de 23 februarie 1443, Cluj - și decedat la data de 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcate prin campanii militare victorioase ale temutei sale Fekete sereg („Armata neagră”). Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmația, iar la est din Polonia, - excluzând Moldova și Țara Românească - până în Bulgaria de astăzi). Matei Corvin a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz) (toate trei provinciile 1468/1469/1479-1490) și Austria Inferioară (1477/1485-1491). Vorbea maghiara, italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matei este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept. Matei Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matei l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Țării Românești (Valahiei) de la Laiotă Basarab. După ce Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matei l-a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui Ștefan, iar Matei a fost rănit în această luptă de trei săgeți și o lovitură de lance. Într-o diplomă emisă în 1469, Matia Corvinul recompensa cu unele drepturi pe maramureșenii din garda "sumanelor negre", pentru vitejia dovedită în salavarea de la moarte a regelui în bătălia de la Baia. Diploma menționa pe Coroi din Oncești (Maramureș), pe fiul acestuia Ioan, precum și pe frații de arme ai acestora: Mihai de Petrova, Mihai Nan de Slatina, Petru Leucă din Valea Lupului, Ioan Miclea din Șugatag, Petru de Berbești, Simion fiul lui Pop de Uglea, Lupșa de Berbești, Steț de Biserica Albă și George Avram de Oncești. Epitetul Corvinus provine de la stema familiei, ce conținea un corb (corvus în latină).
Campionatul european tăcut (tenis de masă) - România - 1975
E important de reținut că insigna de mai sus s-a bătut și
distribuit câștigătorilor unei competiții europene “tăcute” de tenis de masă. Se înțelege că la această competiție au participat doar sportivi cu deficiențe
de auz și vorbire. Organizarea unor asemenea competiții și campionate este o
modalitate foarte nimerită pentru a atrage în colectivități și sportivii cu deficiențe
de auz sau vedere.
Tenisul de masă sau ping-pong-ul este un
sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la
alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un
fileu. Un jucător trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată
pe partea sa de masă și trebuie să o trimită înapoi pe partea de masă a
adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită reflexe rapide. Un
jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșeul din masă sau
paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă este foarte
popular, în Asia de Est, fiind unul dintre cele mai populare sporturi din lume
ca număr de jucători.
Plachetă - Partitura romanței "Steluța"Piesa medalistică este o plachetă ce conține partitura muzicală
a romanței Steluța. Această romanță este compusă de Dimitrie Florescu, cunoscut și ca D.G. Florescu (1827
– 1875) pe versurile cunoscutului poet român Vasile Alecsandri. Dimitrie
Florescu a jucat un rol important în fondarea Conservatorului din București.
S-a afirmat ca unul dintre primii autori români de muzică ușoară (romanțe,
cântece patriotice). Poate cea mai cunoscută compoziție a sa este romanța
“Steluța”, pe versuri de Vasile Alecsandri. Alte romanțe scrise de D.Florescu
sunt: „Te aștept, iubite” (1880), „Te iubesc” ș.a.
_________ooOoo__________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Primul guvernator al Băncii Angliei.
sir John Houblon,
a trăit între anii 1632 - 1712
Detaliu vignetă de pe o felicitare românească
Detaliu vignetă de pe un set de cupoane
de raționalizare a bunurilor de larg consum
din vremea războiului civil spaniol
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 09.10.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu