Epaminonda's Blog.....: Mo - M

1. În data de 28 decembrie 2018 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care omagiază personalitatea lui Ivan Mocan. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova și inscripțiile; în partea de sus – anul emisiunii „2018”; în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central efigia lui Ivan Mocan, în partea dreaptă – inscripția „100 ani de la naștere” și simbolul grafic al evoluției ascendente pe monede suprapuse, iar în partea de jos sunt gravate inscripțiile „IVAN MOCAN” și anii de viață „1918 -1997

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 lei; seria – Știință și inovare, calitate - proof; metal compoziție – argint, puritate – 99,9%, greutate – 13 grame, diametru – 28 milimetri, forma – rotundă, cant – zimțat și tiraj – 200 exemplare.

Profesor universitar dr. Ivan Mocan, nume complet Ivan Ilie Mocan a fost un ilustru organizator al învățământului economic, cercetător eminent al domeniului monedei și creditului, personalitate remarcabilă a vieții publice, pedagog pasionat și educator dedicat din Republica Moldova. Timp de 27 de ani (1960 - 1987) a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Economie din cadrul Academiei de Științe Economice a Moldovei. El a trăit în perioada anilor 1918 – 1997.
2. În data de 28 decembrie 2018 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care prezintă Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron” din orașul Chișinău. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova și inscripțiile; în partea de sus – anul emisiunii „2018”; în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central imaginea Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron” din Chișinău, în exergă, cu majuscule fiind gravată inscripția „MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL MARE MUCENIC TEODOR TIRON” DIN CHIȘINĂU”.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 lei; seria – Mănăstirile Moldovei, calitate - proof; metal compoziție – argint, puritate – 99,9%, greutate – 16,5 grame, diametru – 30 milimetri, forma – rotundă, cant – zimțat și tiraj – 300 exemplare.

Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron” din Chișinău, cunoscută și sub numele Mănăstirea Ciuflea, este o mănăstire de călugărițe din Republica Moldova. În epoca sovietică, o bună perioadă de timp (începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80) biserica Ciuflea a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în care s-au oficiat slujbele. Mănăstirea constituie un monument de arhitectură de importanță națională, fiind introdusă în ″Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău″. Catedrala mănăstirii a fost construită între anii 1854-1858 de către de frații Teodor (1796-1854) și Anastasie (1801-1870) Ciufli. Ea reprezintă un templu din piatră albă, cu nouă cupole aurite. Primul paroh al sfântului lăcaș a fost protoiereul Ioan Butuc. În anul 1962 biserica „Sf. M. Mc. Teodor Tiron" a devenit Catedrală Episcopală, paroh fiind numit protoiereul Valentin Dumbravă. După decesul lui, în anul 1968, paroh devine protoiereul Gheorghe Mușcinschi. În anul 1962 s-au început lucrările de reparație capitală a Catedralei, inițiatori fiind epitropii bisericești: Gordei Cotlearenco (1970-1972) și Alexandru Gurschi (1972-1990). Restaurarea picturii murale deteriorate a efectuat-o pictorul A.I. Burbela. Pictura a fost executată în stil Vasnețov. La 17 iulie 2002, în urma cererii obștii monahale și a raportului Mitropolitului Vladimir, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a binecuvântat acordarea statutului de mănăstire. La 8 august 2002, în ziua pomenirii Sf. M. Mc. și Tămăduitor Pantelimon, Mănăstirea a primit Certificatul de înregistrare Nr. 1652, eliberat de către Serviciul de Stat pentru Culte și semnat de către directorul Serviciului, Serghei Iațco. Prin Decret Mitropolitan, în funcția de duhovnic-administrator al mănăstirii nou-înființate a fost binecuvantat protoiereul mitrofor Teodor Roșca, care a slujit aici în calitate de chelar (1992-1994), paroh-adjunct (1994-1998) și paroh (1998-2002) al fostei Catedrale. De-a lungul timpului la mănăstire au fost aduse multiple icoane, considerate făcătoare de minuni, dar și moaște ale sfinților. Mănăstirea se află în subordinea Mitropoliei Moldovei și ține, ca și toate mănăstirile din Republica Moldova, de stilul vechi. Slujbele se săvârșesc după tipicul mănăstiresc: seara și dimineața, în fiece zi. Până în prezent, pe lânga catedrala mănăstirii, a fost finalizată construcția blocului social-administrativ al mănăstirii, care cuprinde: biserica de iarnă "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil"; chiliile pentru călugărițe și ascultătoare; Muzeul de Artă Bisericească; bucătăria; trapeza; veșmântăria; prescurăria și celelalte încăperi, necesare vieții și activității monahicești.
3. În data de 28 decembrie 2018 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care omagiază personalitatea lui Ion Druță. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova și inscripțiile; în partea de sus – anul emisiunii „2018”; în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central fragmente ilustrate din opera „Clopotnița” și autograful maestrului; în partea de sus, în exergă, cu majuscule fiind gravată inscripția „ION DRUȚĂ” iar în partea de jos, în exergă, cu majuscule fiind gravată inscripția „90 DE ANI DE LA NAȘTERE”.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 50 lei; seria – Personalități, calitate - proof; metal compoziție – argint, puritate – 99,9%, greutate – 13 grame, diametru – 28 milimetri, forma – rotundă, cant – zimțat și tiraj – 250 exemplare.

Ion Druță este un scriitor, poet, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române, care s-a născut la data de 3 septembrie 1928 în localitatea Horodiște, azi raionul Dondușeni, Republica Moldova. A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din URSS. Din 1969 se stabilește la Moscova. Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie,

Ultima lună de toamnă, Povara bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște,

Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane. Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1990 fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova. La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat și titlul de „Laureat al Premiului de Stat”, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului Bogdan Întemeietorul „în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional”. Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Enumăr câteva titluri din creația sa:

Opere dramatice – Casa Mare, Doina și Sfânta sfintelor
Nuvele – Toiagul păstoriei, Samariteanca, Ultima lună de toamnă
Romane – Frunze de dor, Clopotnița, Biserica albă, etc

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Direcția medicală - România

Direcția medicală este structura centrală de specialitate a Ministerului Apărării Naționale care are ca principale domenii de activitate elaborarea politicilor și a reglementărilor privind asistența medicală, asistența sanitar-veterinară, inspecția sanitară și sanitar-veterinară de stat, planificarea, programarea, standardizarea și interoperabilitatea în domeniul medical, asistența farmaceutică și logistică medicală, statistica și informatica medicală precum și expertiza medico-militară. În această calitate, Direcția medicală este responsabilă de crearea cadrului de organizare și funcționare a sprijinului medical în Armata României în general și totodată de coordonarea sistemului medico-militar în totalitatea lui pe linie de specialitate. Sediul central al instituției este situat în Strada Institutul Medico-Militar, nr. 3-5, București. Prin Înaltul Decret Domnesc nr. 4629/21.08.1862, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost instituit Corpul ofițerilor sanitari ai armatei și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român. S-a constituit astfel, cu începere din anul 1862, un organism specializat menit să asigure păstrarea sănătății efectivelor armatei române. Încă de la începuturile ei, medicina militară a beneficiat de profesionalismul și calitățile generalului de divizie medic dr. Carol Davila adus în țară de Domnitorul Gheorghe Bibescu în anul 1852, care avea o împătrită responsabilitate: inspector general al serviciului sanitar al armatei, director al Școlii de Medicină (întemeietorul învățământului medico-militar și medical superior din țara noastră), inspector al administrației centrale sanitare și efor al spitalelor. Anul 1853 este esențial, prin venirea dr. Carol Davila, pentru medicina românească și mai ales pentru medicina militară. Profesionist, organizator, inițiator, într-un timp relativ scurt a sistematizat și organizat asistența medicală, a organizat învățământul medical în etape succesive pornind de la Școala de mică chirurgie de la Spitalul Oștirii „Mihai Vodă” până la înființarea Facultății de Medicină, a înființat secția de medicină veterinară, serviciul de ambulanță. A gestionat epidemii de holeră, dizenterie, tuberculoză, febră tifoidă. 1877-1878 este perioada în care țara luptă pentru Independența sa iar medicina dă „proba de foc” a câmpului de luptă. Cu dotare minimă trebuie să fie salvate vieți, să se prevină epidemiile. Sunt organizate trenuri sanitare, se stabilesc etape sanitare, sunt create servicii de ambulanță, spitale militare suplimentare. Geniul organizatoric al lui Carol Davila folosește principiul legăturii serviciului sanitar cu comandamentele prin organe de coordonare-servicii de stat major. În războiul dintre Turcia și Serbia, prin Crucea Roșie Română, Carol Davila a trimis în Serbia o formațiune de ambulanță organizată cu personal medical militar care a participat pe toată perioada conflictului. Carol Davila, în timpul Războiului de Independență a folosit, pentru a face față nevoilor luptei, elevi ai Școlii de Felceri de pe lângă Spitalul „ Mihai Vodă” și studenți ai Facultății de Medicină, acceptând și studenți civili pe bază de voluntariat. În 1934 studenți ai Institutului Sanitar Militar au participat organizat la stingerea epidemiei de tifos exantematic din Basarabia. 1900 este anul înființării Societății Științifice a Corpului Sanitar Militar Român și a Revistei Sanitare Militare. În iulie 1921, are loc primul Congres de Medicină și Farmacie Militare la Bruxelles, la care România participă cu un raport asupra organizării Serviciului Militar și a legăturii sale cu Crucea Roșie. Prezint mai jos câteva repere calendaristice în evoluția sistemului medical militar românesc:

6 iunie 1830 - Comitetul doftoricesc coordona atât activitatea serviciului sanitar civil cât și pe cea a serviciului sanitar militar, împreună cu Consiliul medical al țării;
1845 - Serviciul Sanitar Ostășesc (la conducere în Muntenia Johann Nepomuk Meyer, în Moldova Iacob Czihak, Cristian Stanislau);
1857 - Serviciul Sanitar Militar (la conducere avea un Inspector General, G-ral. Prof. Carol Davila);
1860 - Serviciul Sanitar Militar se subordonează numai autorității militare;
21 aug 1862 - Înaltul Decret Domnesc nr. 4629/21.08.1862, semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost instituit Corpul ofițerilor sanitari ai armatei, document considerat „actul de naștere” al medicinei militare românești;
1883 - Secțiunea Sanitară;
1889 - Direcția a IX-a sanitară la conducerea căreia se afla un medic, inspector general, cu titlul de Șef al serviciului sanitar al armatei și un medic inspector, general de brigadă;
1892 - Direcția a VI-a sanitară;
1922 - Inspectoratul General Sanitar al Armatei;
1936 - Direcția sanitară;
Iunie 1900 - ia ființă Societatea științifică a Corpului Sanitar Militar Român;
15-20 iulie 1921 - primul Congres Internațional de Medicină și Farmacie Militară (Bruxelles);
1939 - Inspectoratul General al Serviciului Sanitar Militar;
1941 - Inspectoratul General Sanitar;
1945 - Direcția Superioară Sanitară - Farmaceutică formată prin contopirea Inspectoratului general sanitar al trupelor de uscat cu Inspectoratul sanitar al aeronauticii și marinei;
1946 - Inspectoratul general sanitar al armatei;
1 iulie 1947 - Direcția sanitară farmaceutică;
1949 - Secretariatul general pentru înzestrarea și administrația armatei se reorganizează în Spatele Armatei, fără direcții, doar cu birouri și secții printre care și Secția sanitară și Secția veterinară;
15 iulie 1949 - prin reorganizare, secțiile redevin Direcția Sanitară și Farmaceutică;
1971 - Direcția sanitară și Farmaceutică ia denumirea de Direcția Medicală;
1990 - Inspectoratul General Medical;
1993 - Direcția Medicală;
1999 - Direcția Asistență Medicală;
2004 - Direcția Medicală.

Al XXIII-lea congres al Uniunii Poștale Universale

România - București 2004 * 15 septembrie - 5 octombrie

Expoziția filatelică cu participare internațională

București 17 - 30.09.2004

Uniunea Poștală Universală (U.P.U.) este o organizaţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu sediul la Berna (Elveţia), fiind principalul forum de cooperare între structurile şi persoanele interesate din sectorul poştal, cu scopul de a asigura o reţea internaţională de produse şi servicii moderne şi de a dezvolta comunicarea socială, culturală şi comercială prin operarea eficientă a serviciilor poştale. Această organizaţie interguvernamentală are rol consultativ, de mediere şi de asistenţă tehnică în funcţie de solicitări şi necesităţi; stabileşte normele privind schimbul internaţional de trimiteri poştale şi face recomandări referitoare la dezvoltarea sistemului de corespondenţă la nivel mondial şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor poştale oferite clienţilor, la nivel mondial. UPU s-a înfiinţat în anul 1874 prin semnarea Tratatului de la Berna, România fiind unul dintre statele semnatare. În prezent, Uniunea Poştală Universală, a doua ca vechime după Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor, este formată din 192 de ţări membre. UPU îşi desfăşoară activitatea sub conducerea organului său suprem, Congresul, care reuneşte plenipotenţiari ai tuturor statelor membre. O dată la 4 ani, cele 192 de state membre UPU se întrunesc pentru a redefini strategia poştală mondială în conformitate cu nevoile utilizatorilor de servicii poştale din întreaga lume. Congresul are în principal funcţie legislativă, dar tendinţele recente au determinat delegarea puterilor de reglementare către Consiliile UPU, lăsând în sarcina Congresului chestiunile de politică şi de strategie. De asemenea, Congresul are ca atribuţii alegerea Directorului general şi a Directorului general adjunct în cadrul Biroului Internaţional, a membrilor Consiliului de Administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştală, precum şi stabilirea plafonului bugetar pentru anii următori.

Insigna - Uzinele Electronica

Electronica este o companie producătoare de electronice din municipiul București, construită pe locul unui atelier electronic din perioada interbelică . Aici s-au produs de-a lungul vremii diverse tipuri de aparate de radio și televizoare dar și alte diferite aparate și dispozitive electronice necesare în economie. În data de 11 februarie 2004 compania a fost privatizată prin contractul de vânzare a acțiunilor reprezentând 50,3% din capitalul social al companiei. Valoarea totală a tranzacției a fost de 1,86 milioane euro, reprezentând prețul pachetului de acțiuni, investiții asumate, respectiv tehnologice și de mediu și capital de lucru.

De la cele peste 434000 de televizoare alb-negru și 75000 de televizoare color cât producea în anul 1989 Electronica a produs în anul 2003 doar 137 de televizoare color, o creștere sensibilă, până la 27000 de unități înregistrându-se în anul 2005. Începând cu anul 2006 compania asambla televizoare color și DVD-playere ale unor diverși producători străini precum: Hyundai, Toshiba sau Vortex. Din 5514 de persoane câte lucrau în anul 1989, numărul de angajați a ajuns la 60 în anul 2006. Iată o parte din binefacerile privatizării.

Insigna - D. Cursa munților 1957

În sensul larg al cuvântului, ciclismul este deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii corpului uman, cu precădere biciclete. Ciclismul este sportul deplasării pe biciclete, de tipuri diferite, de la cele simple la cele speciale, de curse, denumite și cursiere. Ca sport, ciclismul este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Este împărțit în mai multe genuri: ciclism pe șosea, pe velodrom sau în teren accidentat. Alergătorii pot concura individual sau în echipe. Unii cicliști sunt mai buni la sprint, alții la cățărare, dar cei mai buni sunt cei care își însușesc ambele calități și care le pun în valoare în marile competiții cicliste; campionate mondiale, europene, olimpice, tururile Franței, Italiei, Spaniei, etc.

Federatia româna de ciclism (F.R.C.) a fost fondata la data de 26 aprilie 1931 si s-a reorganizat în conformitate cu Legea Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000 la data de 16 noiembrie 2001. Federatia româna de ciclism este structura sportiva de interes national, constituita prin asocierea tuturor cluburilor cu sectii de ciclism si asociatiile judetene de ciclism si a municipiului Bucuresti, afiliate sau recunoscute de aceasta, fiind singura autorizata sa organizeze si sa controleze activitatea de ciclism din România. Sus am postat logo-ul federaţiei.

Insigna - Confex România

Confex Internațional S.A. - București

Confex România este o companie românească care produce și exportă confecții textile, având filiale în mai multe localități. Compania produce și exportă: compleuri, fuste, pantaloni, fuste-pantalon, rochii pentru femei, veste, jachete, blaizere pentru femei, confectii sport pentru femei: tricouri, pantaloni sport și lenjerie intimă din tricot, din bumbac, din fibre artificiale, din tesaturi in amestec, din bumbac si in, din tesaturi poroase, din fibre artificiale sau din fibre in amestec.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale Bucureștiului de acum sau altădată.