Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE: BĂILE BIZUȘA, BĂILE BOGHIȘ, LOCALITĂȚILE CUZĂPLAC, GÂRBOU, GÂRCEIU ȘI HIDA DIN JUDEȚUL SĂLAJ

1. Bizușa-Băi este un sat al comunei Ileanda din județul Sălaj, situat în zona de nord-vest a țării, la circa 240 metri altitudine, pe Valea Someșului, pe comunicația rutieră DN 1C care leagă orașele Dej de Baia Mare.

Bizușa beneficiază de un climat de coline și dealuri cu veri răcoroase și ierni reci,cu temperatura medie anuală de 6-8 grade Celsius și precipitații de 600-800 milimetri. Ținutul este locuit neîntrerupt din vechime; localitatea a fost atestată documentar pentru prima oară în anul 1564, sub numele de Bwdwspataka. Numele maghiar provine din cuvintele ungurești büdös (împuțit) și patak (pârâu), de la apele minerale sulfuroase din zonă, care emană un miros urât.

Această stațiune beneficiază de o așezare deosebit de frumoasă, într-o grădină de brazi și foioase . Este o stațiune cu caracter permanent, unde au fost puse în evidență strate acvifere de adâncime, cu ape slab mineralizate. Apa minerală izvorăște din mai multe locuri de sub stancile din valea Secăturii, din depozitele oligocene care încep într-un facies continental, constituit dintr-un complex de argile cenușii, în care se găsește un strat de lignit, gresii, calcare cu concrețiuni de pirită care dau mineralizarea apelor de Bizușa. Acestora le succed orizontul stratelor de Ciocmani, urmat de stratele de Bizușa (formate din marne) iar apoi stratele de Ileanda. Apa minerală este amintită ca amenajare cu interes local încă din anul 1932, fiind captată în două izvoare prin intermediul unei stații de pompare. Apa este slab sulfuroasă, sulfatată, foarte slab clorurată, calcică, sodică, magnezică.

Stațiunea Bizușa-Băi are 4 surse cu apă rece/termală (trei forate și una naturală semitermală la 19°C), cu izvor activ. Caracteristic pentru apele acestui zăcămant este prezența gazelor H2S și CO2. Hidrogenul sulfurat (H2S) are valori de 0,7 mg/l in sonde și de 4,2 mg/l in izvoare și este compusul care conferă calități deosebite acestor ape, atat pentru cura internă internă in afectiuni hepato-biliare, de nutriție și urinare, iar in cura externă in afecțiuni ale aparatului locomotor, reumatism degenerativ, sechele postraumatice și afecțiuni ale sistemului nervos periferic. Ca amenajări pentru funcționarea bazei de tratament există amenăjări interioare - circuit închis pentru pensionari. Ca spații de cazare și masă, stațiunea Bizușa-Băi oferă 110 locuri de cazare in hotelul existent (Ceres – 2 stele), pavilioane cu bază proprie de tratament iar masa poate fi servită în restaurantul hotelului. Hotelul Ceres din stațiune are 110 locuri de cazare în camere modernizate ce dispun de tot confortul.

Stațiunea este recomandată pentru următoarele indicații terapeutice: afecțiuni reumatismale inflamatorii; afecțiuni reumatismale degenerative – spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroze și poliartroze; afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrita); afecțiuni hepato-biliare; afecțiuni ale rinichiului și ale căilor urinare; afecțiuni ale sistemului nervos periferic și afectiuni ginecologice și acoperă o gamă largă de proceduri terapeutice: băi calde cu apă sulfuroasă la cadă; băi galvanice, termoterapie, aerosoli, electroterapie – curenți de joasă, medie și înaltă frecvență, unde scurte, ultrasunet și laser, proceduri cu câmpuri magnetice de joasă frecvență, masaj terapeutic și gimnastică medicală. De la Bizusa pot fi incluse în programul turistic tabara de sculptura în aer liber de la Izvoarele, instalatii pentru practicarea sporturilor (parapanta, schi) etc. Se pot organiza de asemenea excursii in Maramures, incluzând vizitarea unor importante centre culturale traditionale, asa cum sunt Sapânta, Valea Izei, Valea Marei si renumitele biserici maramuresene cu turla din lemn.
2. Băile Boghiş se află în apropiere de oraşul Zalău, judeţul Salaj, la altitudinea de 238 metri faţă de nivelul mării, dispunând de un climat cu veri călduroase şi ierni blânde.

În anul 1971, a avut loc primul foraj la Băile Boghiş prin care s-au descoperit ape minerale, având o temperatură de 41,6 grade Celsius, caracter terapeutic, fiind unice în judeţul Sălaj. Beneficiind de o poziție pitorească și prezența apelor termominerale, stațiunea Băile Boghiș este una dintre stațiunile balneoclimaterice cu caracter permanent, preferate de foarte mulți turiști.

Stațiunea este alimentată de 3 foraje cu apă rece (potabilă) și 3 foraje cu ape minerale sulfuroase, sodice, bicarbonatate, iodurate, clorurate și termale cu temperatura de +42 grade Celsius. Baza de tratament a stațiunii Băile Boghiș este formată din cabinete medicale cu săli pentru kinetoterapie, fizioterapie și respectiv masaj reflexogen, sală cu bazin de balneație, sală cu un bazin de hidrokinetoterapie, sală cu văni pentru hidroterapie, un punct de asistență medicală și prim ajutor.

Stațiunea oferă programe și proceduri de recuperare și întreținere a sănătății corporale: consultație inițială, consultație de control, kinetoterapie, fizioterapie, fitoterapie, balneoterapie, masoterapie, termoterapie, hidroterapie, asistență medicală/prim ajutor cu administrare intravenoasă de medicamente. Datorită calităților apei termale, stațiunea Băile Boghiș este indicată pentru tratarea următoarelor afecțiuni: reumatismale degenerative cronice – spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroze și poliartroze; reumatismale abarticulare – tendomioze, periartrită; scapulohumerală; neurologice periferice – pareze ușoare și sechele minore după poliomelită; post traumatice – redori articulare post traumatice, stări după operații pe mușchi, articulații și oase, stări după entorse, luxații și fracturi; ginecologice – insuficiență ovariană, cervicite cronice; boli de nutriție și metabolism și dermatologice. Nu se recomandă bolnavilor care suferă cu inima, rinichii, ficatul sau plămânii, respectiv epilepticilor. De la Zalău, calea de acces spre stațiune trece prin Crasna și Nușfalau - distanța 45 km, timp 46 minute cu mașina.

Boghiș este o comună din județul Sălaj, care mai include și satul Bozieș. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1858 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: maghiari – 68,99%, români - 6,94%, romi - 22,98% și restul – necunoscută sau altă etnie. Structura actuală confesională a populației comunei se prezintă aproximativ astfel; reformați – 58,18%, ortodocși - 21,36%, penticostali - 7,75%, baptiști - 7,42%, adventiști de ziua a șaptea - 2,9% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalele puncte de atrcație turistică ale comunei sunt; Biserica ortodoxă din satul Bozieș, Biserica reformată din satul Boghiș, Biserica reformată din satul Bozieș, Castelul "Bánffy", costruit în anul 1720, Băile termale Boghiș, Moară de cereale, construită în secolul al XVIII-lea și Monumentul Eroilor din Boghiș.
3. Cuzăplac este o comună din județul Sălaj care mai include și satele: Cubleșu, Gălășeni, Mierța, Petrindu, Ruginoasa, Stoborul și Tămașa.

Din punct de vedere etnografic, comuna face parte din Țara Călatei (în maghiară Kalotaszeg) - Ținutul de Jos (în maghiară Alszeg), mai exact, cursul superior al văii Almașului cu afluenții - zona dintre Zimbor și Tetișu. Principala apă curgătoare care străbate de la un capăt la celălalt depresiunea Almaşului este râul Almaş, afluent de stânga al Someşului, care străbate partea de nord-est a judeţului pe o lungime de aproximativ 80 kilometri. Pe baza Dicţionarului istoric al localităţilor din Transilvania, întocmit de Coriolan Suciu, primul sat atestat documentar, din comună este chiar satul de reşedinţă, Cuzăplac, pomenit in anul 1219 sub denumirea de „villa Cuzeplac”.

La recensământul din anul 2011 comuna număra 1864 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 72,21%, maghiari – 17,43%, romi – 8,36% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Cuzăplac, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 75,265, reformați – 16,95%, baptiști – 2,46%, penticostali – 2,36% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atracțiile turistice ale comunei sunt: Biserica de lemn "Învierea Domnului" din satul Cubleșu (secolul al XVIII-lea), Biserica de lemn din satul Mierța (anul 1857), Biserica de lemn din satul Stoboru (1715), Biserica reformată din satul Petrindu (secolul al XIV-lea), Clopotnița de lemn a bisercii reformate din satul Petrindu (secolul al XVIII-lea), Biserica Reformată din satul Cuzăplac (1906), Plopul lui Kiss Karoly - plop multisecular: 50 metri inălțime, 3 metri grosime, vârsta aproximativ 350-400 de ani, Peștera (grota) de la Tămașa și Beneia Sălbatică - o vale foarte frumoasă, plină de vegetație, excelentă pentru trekking.
4. Gârbou, în limba maghiară - Csákigorbó, în limba germană – Gorbau este comună din județul Sălaj, situată în partea de est a județului, care include și satele: Bezded, Călacea, Cernuc, Fabrica, Popteleac și Solomon.

Prima atestare documentară a localității provine din anul 1366, când satul apare sub numele de Gorbo. În anul 1766 a fost înălțat castelul familiei Haller.

În anul 1878 Gârbou a devenit centru administrativ al plasei cu același nume, având judecătorie, bancă și alte instituții.

La recensământul din anul 2011 comuna număra 2044 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2439 locuitori), dintre care: români – 86,25%, romi – 9,09% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei sălăjene Gârbou, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 88,11%, penticostali – 6,11% și restul – nedeclarată sau altă religie.

În această comună s-a născut Alexandru Papiu-Ilarian (1827 – 1877), ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai Revoluției de la 1848, membru titular al Academiei Române din anul 1868. Mai jos încerc să prezint atracțiile turistice ale acestei comune: Situl arheologic de la Bezded; Biserica ortodoxă „Sfânta Treime” din Gârbou, construită în anul 1905; Castelul Haller din Gârbou din care azi se mai poate vedea poarta de intrare, capela și fântâna franceză; Judecătoria din Gârbou, astăzi Școala Gimnazială Nr.1; Vila rustică de la Gârbou și Bisericile de lemn din satele Solomon și Bezded.
5. Gârceiu este un sat din comuna Crișeni, județul Sălaj, situat în partea centrală a județului la o distanță de 10 kilometri de municipiul Zalău.

Prima atestare documentară a localitații provine din anul 1405 când satul apare sub numele de Gercsen, Cherchyn, Gerchen. Alte denumiri ale satului au fost: Georchÿeon, Görtsen, Chhewrchen, Geurchium, Gorchieon, Gewrcheon, Geörchen, Gerchon, Georcheon, Görcsöny, Gercsÿ, Görcsön, Görtsön, Girtsiu, Görcsön, Gîrciu și Gîrcei.

La recensământului din anul 2002 localitatea avea 751 locuitori, 370 de sex masculin și 381 de sex feminin.
Crișeni, în limba maghiară – Cigány, este o comună din județul Sălaj care include și satele: Cristur-Crișeni și Gârceiu.

La recensământul din anul 2011 comuna număra 2641 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2443 locuitori), dintre care: români – 65,54%, maghiari – 28,54%, romi – 4,24% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei sălăjene Crișeni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 67,24%, reformați – 27,26%, baptiști – 1,13% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atrac’iile turistice ale comunei sunt: Biserica reformată din satul Cristur-Crișeni, monument istoric din secolul al XVI-lea; Situl arheologic de la Crișeni (neolitic) și Ștrandul termal din Crișeni.
6. Hida este o comună din județul Sălaj care include și satele: Baica, Miluani, Păduriș, Racâș, Sânpetru Almașului, Stupini și Trestia.

La recensământul din anul 2011 comuna număra 2787 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 92,89%, maghiari – 1,21%, romi - 2,69 % și restul – necunoscută sau altă etnie.

Componența confesională a comunei Hida astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 84,39%, penticostali – 6,02%, baptiști – 2,54% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Pe raza acestei comune sunt câteva monumente istorice ce merită atenția turistului: Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" din Hida, construcție sec. 18, Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" din Baica, construcție 1645, Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" din Păduriș, construcție 1725, Biserica de zid "Sf. Arhangheli" din Miluani, construcție sec.16, Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" din Racâș, construcție 1741, Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" din Sânpetru Almașului, construcție sec.17, Casa parohială a bisericii reformate din satul Hida, construcție 1910, Școala de arte și meserii din Hida, construcție sec.20, Conacul Hutfaludy din Hida, construcție sec.19, Casa Hatfaludy din Hida, construcție 1921, Conacul Morca din Hida, construcție sec.19, Poiana cu narcise și Stânca Dracului ambele din Râcaș, rezervații naturale.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx_______

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Regele Ferdinand I al României

Piesa medalistică de mai sus s-a bătut în anul 1914 și omagiază personalitatea Regelui Ferdinand I al României. Piesa, bătută la Paris, este opera gravorului Tony Szirmai, fiind o medalie cu o singură față, rotundă, din bronz și având diametrul de 24 milimetri. În interiorul unui cerc periferic continuu medalia redă bustul spre dreapta al Regelui, înconjurat de inscripția: “FERDINAND I REGE AL ROMÂNIEI”.

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjunctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea. La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întorcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit pănă atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

Insigna - Evidențiat protecția muncii

P.S.I. - (Prevenirea și Stingerea Incendiilor)

UCECOM - (Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti)

Protecția muncii reprezintă ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților lor. În țara noastră măsurile de protecția muncii sunt reglementate prin Legea 319 din 2006 - Legea securității și sănătății în muncă si a normelor de aplicare a acesteia , norme de protecția muncii și instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă. Toate societatile comerciale sunt obligate sa asigure angajatilor lor conditiile necesare impuse de lege cu privire la Protectia Muncii. In cazul in care societatile nu detin toata documentatia necesara iar angajatii nu sunt instruiti specific cu privire la activitatea pe care o depun, angajatorul risca amenzi intre 3500 si 7000 lei.

Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor, denumite in continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanta,cerintele si conditiile tehnice privind siguranta la foc pentru constructii,instalatii si alte amenajari, agentii care pot interveni in caz de incendiu si pentru inlaturarea efectelor acestuia, exigentele utilizatorilor, precum si normele, regulile, recomandarile si masurile generale ce trebuie avute in vedere in scopul apararii impotriva incendiilor.

Cooperaţia meşteşugărească reprezintă astăzi o alternativă socio-economică, realizată prin intermediul şi în folosul oamenilor, având ca scop amplificarea solidarităţii sociale şi întrajutorarea membrilor cooperatori, participând în acelaş timp activ la dezvoltarea comunităţilor locale din care aceştia fac parte. Sunt astfel integrate principalele trăsături specifice ale sectorului: libertatea de acţiune economică, responsabilitatea individuală şi securitatea socială. Sectorul cooperatist meşteşugăresc, bazat pe proprietatea privată a meşteşugarilor asociaţi, şi-a demonstrat de peste 130 de ani viabilitatea şi implicarea în dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti. Începuturile cooperaţiei meşteşugăreşti din România datează din anul 1879 când a fost înfiinţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte” (Bucureşti).

Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM a luat fiinţă în anul 1951, fiind reorganizată în anul 2006 (în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei), având permanent, de la înfiinţare până în prezent, rolul de organizaţie de reprezentare a cooperaţiei meşteşugăreşti, la nivel naţional şi internaţional. Potrivit actualului său statut, UCECOM este constituită ”cu scopul de a asigura reprezentarea şi promovarea intereselor economice, sociale şi culturale ale cooperatorilor şi ale membrilor asociaţi în relaţiile cu administraţia publică, cu autoritatea de stat, cu alte persoane fizice şi/sau juridice, publice sau private,cu organismele internaţionale similare, precum şi pentru susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste”.

Insigna - Donator onorific

Crucea roșie din R.S.R. (Republica Socialistă România)

Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti. Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila.

Primul preşedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte. Sus am postat logo-ul Crucii Roşii Române. Insigna din imagine se acorda în regimul comunist tuturor donatorilor de sânge pe lângă alte câteva avantaje materiale.

Insigna - Evidențiat

Luna calității noiembrie 1973

M.I.U. - (Ministerul Industriei Ușoare)

Regimul comunist a instituit un sistem stufos de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea oamenilor muncii în muncă. Se urmărea realizarea produselor de maximă calitate cu economii riguroase. Și insigna de mai sus făcea partea din acest sistem. Insignele referitoare la calitatea produselor se realizau pe domenii de activitate și se acordau lunar, trimestrial sau anual. Calitatea este un concept care se utilizează în domeniile vieții economice și sociale, însă care prezintă un caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domenii sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite. Calitatea superioară a produselor sau serviciilor oferite de firme constituie criterii de bază pentru obținerea satisfacției clienților și profitabilității firmelor. Un nivel ridicat de calitate va determina o satisfacție mai deplină a clientului, permițând deseori reducerea costurilor, creșterea profitabilității și asigurarea competitivității produselor / serviciilor pe piață. Într-o definiție foarte generală din Dicționarul explicativ al limbii române DEX online se afirmă: "Calitatea este totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău)." Enciclopedia Britanică oferă o definiție a calității în filozofie : "o proprietate care se aplică obiectelor considerate separat, în contrast cu relația care se aplică obiectelor luate în perechi, câte trei etc...."

Insignă - Stema României

Produsul medalistic de mai sus reprezintă stema actuală a României. Ea s-a realizat în număr mare și s-a distribuit, se distribuie cetățenilor care lucrează în aparatul de stat.

Emblemă coifură - pompier

Emblemele coifură sunt un fel de insigne purtate de către personalul militarizat din sistemul apărării, ordinii publice, siguranței naționale, autorității judecătorești, pădurari, ceferisti, etc la caschetă, bonetă, bască, căciulă sau pălărie.

_________ooOoo________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII