Epaminonda's Blog.....: Ro

În data de 23 octombrie 2000 Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de 1000 lei cu chipul celui care a fost domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu.

Moneda are diametrul de 22 milimetri, cântărește 2 grame, este confecționată din aliaj AlMg3, cu cantul parțial zimțat. Este prima monedă românească la care s-a introdus cantul zimțat.

Constantin Brâncoveanu a fost unul dintre domnitorii Țării Românești, care a trăit în perioada anilor 1654 – 1714 și a domnit în perioada anilor 1688 – 1714, deci o perioadă destul de lungă. A fost fiu de mare boier, nepot al domnului Șerban Cantacuzino, moștenind și sporind o avere considerabilă. În timpul domniei sale țara a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale. În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv de partea vreunei mari puteri a timpului. Folosindu-se de agenți, domnitorul era informat asupra știrilor de pe întregul continent iar el informa simultan taberele rivale asupra mișcărilor celuilalt. În ce privește Moldova, Brâncoveanu a intervenit în mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Transilvania a exercitat o importantă influență culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de așezăminte religioase. Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie, domnul a căutat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu față de turci, fiind conștient de precaritatea situației sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Istanbul, unde a fost torturat pentru credința sa și pentru a preda toată averea sa. El și cei patru copii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) precum și sfetnicul Ianache) au fost executați, prin decapitare, în data de 15 august 1714, iar trupurile lor aruncate în mare. Pentru că au refuzat, cu prețul morții, să abandoneze credința creștină și să treacă la mahomedanism, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat în anul 1992, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. În urma domnie lui Constantin Brâncoveanu a rămas un stil arhitectonic inconfundabil, ce îi poartă numele, precum și multe ctitorii religioase ce pot fi admirate și astăzi. Dintre acestea amintesc; biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, Mănăstirea Râmnicu Sărat, Bisericile Potlogi și Doicești – Dâmbovița, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Biserica Mogoșoaia, Mănăstirea Horezu, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragi, și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi. Redau mai jos trei aliniate din lucrarea “Cronica românilor” de Gheorghe Şincai. Textul face parte din paragraful consacrat anului 1713 şi se referă direct la piesele de aur ale lui Brîncoveanu.

1. Iară Delchiaro scrie „[...] pîrile ce s-au trimis la Poarta turcească asupra prinţului Brâncovan sînt acestea [...]. Că a făcut ca să i se bată monete de aur în Ardeal, una de cîte doi şi mai mulţi galbini, pînă şi de 10 galbini dintre care una se trimete sultanului, pentru mai mare încredinţare, iară celelalte monete se vor afla în visteria lui cea privată, cu multe pietri scumpe, ce nu se pot preţui, cînd se va măzăli Brâncovan”.

2. “Pentru ce a lăsat Brâncovan să se facă monetele acestea, mulţi multe pricini aduc, dară în comun zic că în ziua de Sîntă Măria Mare din anul 1714, cînd ar fi intrat el în anul 60 al vîrstei sale şi în al 26 al oblăduirei, vrea să dea un ospăţ foarte minunat la toată boierimea şi la sfîrşitul ospăţului vrea să împartă monetele acelea la fieştecare boier, după rangul sau treapta în carea era; ci vai şi mişel! tocma într-aceea zi s-a tăiat şi patru feciori ai lui şi el.”

3. Iată ce scrie Samoil Cheleșeri despre monedele de aur ale lui Constantin Brâncoveanu: „Pentru pomenirea familiei se bătuse dăunăzi de prinţul Valahiei galbeni de zece şi de cinci, carii de o parte avea chipul lui, după obiceiul românilor, împodobit cu mitră scumpă pe cap şi cu minteie spînzurată de pre umeri, prin pregiur cu inscripţia aceasta: „Constantinus Besaraba de Brâncovan”, de altă parte avea stema sau ţimirul Valahiei cu care trăiesc prinţii în lucrurile cele politiceşti, că în cele besericeşti se folosesc cu pecetlar, în care sînt întăiaţi SS. Constantin şi Elena, ţinînd crucea în mîini. Supt mitra cea prinţească, în povază era un corb cu aripile întinse, ţinînd cu clonţul o cruce de rînd şi stînd pre un ciungărit ram de arbure şi deasupra de o parte soarele, de alta luna, cu inscripţia prin pregiur: „D.G. Vaivoda et Princeps Valachiae Transalpinae”. Nenorocită monetă aceasta a dus la pierire pe familia Brâncovenească, după ce a căzut prinţul cu ai săi în mîinile turcilor.”

Penrtru colecționarii împătimiți se prezintă mai sus o variantă de probă a monedei, cu aversul schimbat.

În data de 16 decembrie 2009 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă dedicată aniversării a 300 de ani de la naşterea episcopului Petru Pavel Aron. Aversul monedei prezintă Catedrala Sf. Treime din Blaj flancată de clădirile seminarului teologic şi şcolii „de obşte” - înfiinţată de Petru Pavel Aron, inscripţia „ROMANIA”, valoarea nominală - 10 LEI, stema României şi anul de emisiune – 2009, iar în partea de jos, o imagine de epocă reprezentând un profesor care se adresează unui grup de elevi. Reversul monedei prezintă portretul episcopului Petru Pavel Aron, blazonul acestuia şi inscripţiile „1709” şi „1764”, iar în stânga, inscripţia în arc de cerc „PETRU PAVEL ARON”. Concepţia grafică a monedei s-a realizat prin colaborarea între Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, în persoana istoricului Ioan Chindriş, directorul acestei instituţii, şi expertul Cristian Ciornei de la Banca Naţională a României

Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoare nominală – 10 lei, metal – argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru – 37 milimetri, greutate – 31,103 grame, calitate – proof, cant – zimțat, tiraj – 500 de exemplare și preț unitar de vânzare fără TVA – 180 lei.

Catedrala Sfânta Treime din Blaj este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 - 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton şi Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiţilor din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult servește drept catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma. Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron în anul 1756. Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj. Pictura cupolei catedralei datează din anii 1748 -1749. Cel care a pus piatra de temelie a catedralei romano-catolice a fost episcopul Bisericii Unite, Inocenţiu Micu Klein, omul pe care, de altfel, istoria îl numeşte întemeietorul gândirii politice româneşti din Transilvania. Tocmai prin prisma rolului politic pe care l-a jucat din postura de cap al Bisericii Unite, episcopul Klein a imprimat catedralei din Blaj un spirit aparte. Din punct de vedere religios, catedrala Sfânta Treime a fost visul cel mare al lui Inocenţiu Micu Klein. Special pentru construirea ei, episcopul unit a renunţat la domeniul din Făgăraş, solicitând Dietei Transilvaniei să îi cedeze castelul Bethlen – Haller, aflat în ruină, şi împrejurimile sale – viitorul Blaj. Cu ocazia mutării lui Inocenţiu Micu Klein aici, localitatea a primit statutul de oraş, în 1737.Catedrala Sfânta Treime a fost ridicată pe o colină, vizavi de fostul castel, transformat în episcopie unită, reşedinţă a baronului Klein. Edificiul religios a fost prevăzut şi cu o mănăstire de călugări şi o şcoală de cursuri teologice. Construcţia a fost greoaie, s-a desfăşurat în două etape şi a marcat numeroase controverse financiare. Cu toate că se plângea în mod continuu de lipsă de fonduri pentru susţinerea credinţei unite în Transilvania, episcopul unit a investit sume uriaşe în Catedrala Sfânta Treime, având deseori de înfruntat acuze şi reclamaţii chiar în cadrul Dietei. În anul 1738, Inocenţiu Micu Klein a semnat contractul de construire a Catedralei Sfânta Treime cu arhitecţii curţii imperiale de la Viena, Anton şi Johann Martinelli. În suma de 61.000 de florini erau prevăzute şi inălţarea mănăstirii şi a şcolii de la Blaj. În ce priveşte catedrala, considerată principala arhiepiscopie a Bisericii Unite cu Roma, stilul arhitectonic era inspirat de Biserica Iezuiţilor din Cluj. Între anii 1741 şi 1749, cei doi arhitecţi şi-au onorat contractul, ridicând o catedrală mai micuţă decât cea de azi, cu un singur turn de faţadă, cu navă dreptunghiulară şi corul semicircular. Stilul era cel baroc. Catedrala are formă de sală, iar în faţa iconostasului, se află o cupolă fără tambur. O mică ferăstruică, situată în cupolă, lasă lumina să intre, închipuindu-l pe Iisus Hristos, pictat chiar acolo. Iconostasul reprezintă principala atracţie a catedralei Sfânta Treime din Blaj, despre el, Nicolae Iorga spunând că este cel mai impunător din întreaga Românie. Măsoară 14 m în înălţime şi 11,5 m în lăţime. A fost lucrat în lemn de tei aurit şi policomat, de către meşterul Aldea, la Târgu Mureş, şi transporat pe bucăţi până la Blaj. Icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate de către Ştefan Teneţchi din Arad şi de Grigore Ranite din Craiova. Sculptura iconostasului este de inspiraţie brâncovenească, dar cu o amprentă de stil baroc. Frontonul iconostasului are forma unui vultur cu aripile larg deshise, sugerându-l pe Dumnezeu ca ocrotitor al oamenilor. Motivul vulturului se găseşte şi pe unul dintre covoarele bisericii, dăruit, în anul 1900, de către cei din Maramureş. Covorul este de lână şi are dimensiuni uluitoare. A fost realizat de un grup de femei care au cusut pe el un vultur cu aripile desfăcute, având în spate tricolorul românesc. Uşile împărăteşti ale iconostasului sunt unice în toată România, prin modul de îmbinare a sculpturii cu pictura. Au formă de acolade în partea de sus şi sunt încadrate de stâlpi cu secţiune pătrată. Pictura de pe stâlpi este colorată puternic şi imaginează vase cu flori. De altfel, motivele florale abundă, la fel şi imaginile desprinse din natură ca şi creaţie a lui Dumnezeu: păsări şi animale pictate în plină mişcare, ciorchini de struguri, viţă de vie, serafimi şi multe flori. Este înfăţişată scena Buneivestiri, având de-o parte şi de alta figurile părinţilor Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana. Cupola catedralei Sfânta Treime din Blaj a fost împodobită cu picturi de către Iacob Zugravul, între anii 1748 şi 1749, în stil bizantin, cu unele accente realiste. Există patru registre. Primul Îl are în centru pe Iisus Hristos, înconjurat de opt papi: Silvestru I, Clement I, Martin I, Anastasie I, Grigore cel Mare, Leon cel Mare, Ipolit şi Ioan al VIII-lea. Al doilea registru este reprezentat de o serafică liturghie a îngerilor. Al treilea registru evocă praznicele Naşterii Maicii Domnului, Intrării în biserică a Fecioarei Maria, Bunei Vestirii, Naşterii Domnului, Botezului Domnului, Întâmpinării Domnului, Duminicii Floriilor, Învierea Domnului, Înălţării la cer, Sfintei Treimi, Schimbării la faţă şi Adormirii Maicii Domnului. Ultimul registru conţine scene pline de căldură din viaţa lui Iisus Hristos: vindecarea slăbănogului, vindecarea orbului din naştere şi Toma necredinciosul. Sentimentul pe care îl transmite iconostasul este cel de grandoare. Altarul catedralei Sfânta Treime din Blaj conţine picturi religioase emoţionante, precum pogorârea Sfântului Duh, botezarea lui Iisus Hristos în apa Iordanului şi punerea Domnului în mormânt. Amvonul a fost împodobit în mod sublim cu icoanele pictate ale celor patru evanghelişti, în timp ce scara este marcată de picturi pe lemn ale lui Ioan Sfântul de Aur şi Vasile cel Mare. Din păcate, Inocenţiu Micu Klein nu a apucat să ţină nicio slujbă aici. Din anul 1744 a fost mazilit de către împărăteasa Maria Tereza la Roma, iar scaunul episcopal i-a revenit secretarului personal al lui Inocenţiu, Petru Pavel Aron. În anul 1756, acesta a sfinţit catedrala Sfânta Treime, în cadrul primei Sfinte Liturghii ţinute aici. În partea dreaptă a catedralei, a fost ridicată şcoala, sub forma unei clădiri simple, austere, dar foarte încăpătoare. Catedrala Sfânta Treime din Blaj a trecut şi printr-o a doua etapă de construire. Episcopul unit Ioan Lemeny trece din anul 1837 la lucrări de mărire a bisericii, adăugându-i, în primul rând, cel de-al doilea turn al faţadei şi o terasă cu balustradă care precede portalul. În anul 1948, Biserica Unită a fost scoasă în afara legii, astfel că superba catedrală Sfânta Treime din Blaj s-a confiscat comunităţii creştine a greco-catolicilor. În următorii ani de zile, aici, se vor ţine exclusiv liturghii ortodoxe. Totuşi, prejudiciul adus este reparat în luna mai a anului 1991 când autorităţiile dispun revenirea sfântului lăcaş în mâinile proprietarilor ei de drept, greco-catolicii. În prezent, intrarea în altar este străjuită de două morminte foarte importante: cel al lui Inocenţiu Micu Klein şi cel al cardinalului Alexandru Todea. Faima iconostasului din Catedrala Sfânta Treime din Blaj depăşeşte graniţele României. Frumuseţea şi unicitatea lui l-au impresionat până şi pe Papa Ioan Paul al Doilea care, în timpul vizitei în România (1999), a ţinut să-şi mărturisească admiraţia. „Este splendid!”, a spus Papa Ioan Paul II.

Petru Pavel Aron, pe numele laic Petru Aron (născut în anul 1709 la Bistra, comitatul Turda şi decedat la 9 martie 1764 în Baia Mare) a fost episcop al Bisericii Române Unite cu Roma din Transilvania între anii 1752 - 1764. În anul 1754 , episcopul Petru Pavel Aron a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română din toate timpurile. În continuare, tot el a întemeiat încă 53 de școli românești precum şi o tipografie la Blaj. După studii elementare absolvite cu rezultate deosebite la Roșia Montană, a urmat cursurile medii la colegiul iezuit din Cluj și cursurile de filozofie la Trnava, Slovacia de azi, fiind trimis apoi de episcopul Inocențiu Micu-Klein la Colegiul “De Propagande Fide” din Roma, unde a studiat opt ani de zile, între ani 1734 și 1742. A fost hirotonit preot la Roma, în data de 30 iulie 1742, la colegiul grec, prin arhiepiscopul Denis Modin. După întoarcerea în Transilvania a devenit secretar personal al episcopului Inocențiu Micu-Klein, pe care l-a însoțit în călătoria explicativă pe care acesta din urmă a trebuit să o efectueze la Viena, în urma tulburărilor iscate de agitația împotriva unirii cu Biserica Romei și revenirea unor comunități la ortodoxie. Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din data de 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția de episcop de Făgăraș și Alba Iulia. Pe data de 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la la data de 1 septembrie 1752, la mănăstirea Maria Pocs, Ungaria de azi, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky. Episcopul Petru Pavel Aron a decedat la Baia Mare în data de 9 martie 1764, fiind înmormântat la Blaj.

În data de 22 august 2011 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă dedicată aniversării a 125 de ani de la naşterea lui Nicolae Tonitza. Aversul monedei redă reprezentările unor picturi din creaţia lui Nicolae Tonitza, valoarea nominală „10 LEI“, inscripţia „ROMANIA“, stema României şi anul de emisiune „2011“, iar reversul prezintă portretul şi semnătura lui Nicolae Tonitza, imaginile unor lucrări din creaţia sa şi anii între care a trăit pictorul „1886-1940“.

Nicolae Tonitza s-a născut la data de 13 aprilie 1886 la Bârlad, fiind primul dintre cinci copii ai Anastasiei şi ai lui Neculai. Frecventează şcoala primară de băieţi nr.2 şi urmează Gimnaziul real "Manolache K. Epureanu" din Bârlad. În 1902 se înscrie la Şcoala naţională de Belle-Arte din Iași, dar fara sa absolve. În anul 1904 împreună cu alţi colegi, zugrăveşte biserica din satul Grozeşti. În 1908 pleacă în Germania, la Munchen, unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste (Academia regală bavareză de arte frumoase). Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica şi articolul "Importanţa criticii de artă" la revista Arta română din Iași. Din anul 1909 stă doi ani la Paris, unde frecventează atelierul lui Pierre Laprade şi face studii după pictori celebri. Influenţa preocupărilor din epocă nu întârzie să-şi pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calităţile de colorist şi prospeţimea senzaţiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Pictează peisaje, portrete şi compoziţii, pe care le expune în atelierul său din Montparnasse. În anul 1911 se reîntoarce în ţară, mai întâi la Bârlad şi mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor de desen la Liceul militar). Participă la expoziția "Tinerimii artistice". În 1912 termină cursurile Şcolii naţionale de Belle-Arte şi obţine prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Va zugrăvi bisericile din Scorţeni, Silişte, Poeni, Văleni şi altele. Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu şi va avea doi copii, Catrina şi Petru. Din cauze economice renunţă la pictură câţiva ani şi lucrează ca redactor la ziarul Iaşul. În 1916 expune la Bucureşti 94 de picturi şi desene, împreună cu amicul său Ştefan Dumitrescu. Mobilizat şi trimis pe front, cade prizonier în luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria. După război se stabileşte la Bucureşti unde - alături de participările la expoziţii şi ilustrări de cărţi - colaborează la publicaţii de orientare socialistă cu desene şi cronici artistice. În anul 1925 se retrage din asociaţia "Arta Română" şi - împreună cu Francisc Şirato, Oscar Han şi Ştefan Dumitrescu, întemeiază "Grupul celor patru", expunând mult timp împreună. În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iaţi, iar în 1937 devine rector al Academiei În 1939 se îmbolnăveşte grav şi la 26 februarie 1940 se stinge din viaţă. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" şi la expoziţia din cadrul "Lunii Bucureştilor". Poza aplicată reprezintă un autoportret Tonitza.

***

RĂSPUNS

GHICITORILOR MELE:

CAVALERUL

Nu este mare de stat

Buth is a very bogat,

It is a man very cool

“Cavaler”… of Liverpool!

ȘORICELUL

Parcă îi lipsește-un dinte

Dar vrea și el președinte,

Ca să se mențină inox

Și-a băgat în buză… botox!

***

CAVALERUL este PAUL McCARTNEY, nume complet James Paul McCartney, onorat cu titlul de “Sir” de către regina Angliei (născut la data de 18 iunie 1942), cântăreț și compozitor englez, care s-a remarcat inițial ca membru component al formației The Beatles. A scris și muzică de film, astfel că în anul 2002 a fost nominalizat la Premiile Oscar, Grammy și Golden Globe pentru muzica originală la pelicula Vanilla Sky. Recunoscut ca un simbol al secolului al XX-lea McCartney este menționat în Cartea recordurilor ca fiind compozitorul cu cel mai mare succes din istoria muzicii. El a înregistrat 29 de single-uri clasate pe locul întâi în clasamentele din SUA, dintre care 20 interpretate de The Beatles, iar restul interpretate fie de formația Wings sau de el ca artist solo. Paul McCartney a produs și coprodus nu mai puțin de 50 de piese de top 10 – mai multe decât oricare alt producător – și este recunoscut și ca pianist, chitarist, toboșar și, bineînțeles, ca interpret. Piesele scrise împreună cu John Lennon rămân și astăzi printre cele mai bune din muzica pop și rock. De altfel, cele mai cunoscute cântece ale formației The Beatles au fost scrise de Paul. Printre acestea se numără - "Can't Buy Me Love", "Yesterday", "Hello Goodbye", "Hey Jude", și "Let It Be".

ȘORICELUL este MIRCEA GEOANĂ, nume complet Mircea Dan Geoană (născut 14 iulie 1958) politician social democrat român, fost ambasador în SUA, fost ministru de externe, fost președinte al Senatului României, actualmente senator de Dolj. A candidat fără success și la președinția României. Este cunoscut și pentru activitatea sa publicistică. A publicat „Drumul spre Europa și Lumea transatlantică”,„Politica externă a României la începutul secolului XXI”, „America, Europa și Modernizarea României - Fundamente pentru un proiect românesc de societate”, „Modelul Social Românesc - Calea către o altă Românie”, și volumul „Încredere”.

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRAȘOV

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Vlad Țepeș - 10 lei - Dracula

Prince Vlad III - Lord of Valahia

(Prințul Vlad III - Domnul Valahiei)

Vlad Ţepeş (născut noiembrie/decembrie 1432 şi decedat decembrie 1476), denumit şi Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1455-1462 şi 1476. S-a născut în cetatea Sighişoara, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene. A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei şi apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verişoară cu Matei Corvin. A avut cinci copii, patru băieţi şi o fată: Radu şi Vlad din prima căsătorie, Mihail şi Mihnea I cel Rău din a doua, şi Zaleska din a treia căsătorie. În timpul domniei sale, ŢaraRomânească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de turci. Vlad Ţepeş a devenit vestit prin severitate şi pentru că obişnuia să îşi tragă duşmanii în ţeapă. Datorită conflictelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obţineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) ameninţând Europa. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

Insigna - Precizia Săcele

Precizia Săcele este un club de fotbal din Săcele, județul Brașov, ce a fost înființat în anul 1950, actualmente evoluând în Liga a V-a. În urmă cu ani clubul a evoluat și în Diviziile C și chiar B, fiind afiliat și susținut de întreprinderea săceleană Electroprecizia. Clubul s-a desființat în anul 2008 dar s-a reinființat în anul 2013. Echipa joacă acasă pe terenul Electroprecizia, poza de sus, de 3500 locuri pe scaune, în echipament cu culorile traditionale negru si rosu. Sus am postat logo-ul și o poză cu stadionul echipei.

Săcele este un municipiu al județului Brașov, locuit de aproximativ 31000 de oameni și atestat documentar pentru prima data în anul 1366.

Electroprecizia Săcele este un grup industrial care produce şi furnizează cu promptitudine şi la cele mai înalte standarde de calitate servicii variate şi produse din gama motoarelor și generatoarelor electrice, dar și a altor produse auxiliare.

Insigna - Batalionul 229 Logistic

Onoare - Credință - Patrei

Insigna - 299 (Batalionul 229 Logistic)

Comandamentului Grup Servicii a fost prima structură logistică de nivel batalion din istoria vânătorilor de munte. La data de 18 septembrie 2014 Batalionul 229 Sprijin Logistic, prin aprobarea Şeful Statului Major General, preia tradiţiile de luptă ale Comandamentului Grup Servicii. Înfiinţat la 10 martie 1942 şi aflat la acea dată în organica Brigăzii 2 Mixtă Munte – actual Brigada 2 Vănători de Munte „Sarmizegetusa”- Comandamentul Grup Servicii a funcţionat cu o structură similară unui batalion logistic, având următoarea organizare: companie de lucru, companie de recuperare-asanare, coloană transport, infirmerie cai, grup aprovizionare subzistenţă, grup aprovizionare muniţii, coloană materiale geniu, secţie autosanitară, brutărie companie, ambulanţă munte. Aceste subunităţi au asigurat executarea întregului spectru de misiuni specifice logisticii contemporane. Relaţionarea istorică cu organizarea şi funcţionarea Comandamentului Grup Servicii reprezintă un reper deosebit de important pentru identitatea Batalionului 229 Sprijin Logistic, cu atât mai mult cu cât această structură a executat logistica expediţionară în folosul Brigăzii 2 Mixtă Munte în cel de-al doilea război mondial în teatrele de operaţii din Crimeea şi Caucaz, asigurând vitalitatea acţiunilor prin proiectarea la distanţă a forţei şi asigurarea operativităţii acesteia.

Placheta - Batalionul 229 Logistic - Brașov

Operaţiile exclusiv expediţionare din teatrele de război contemporane, cu implicaţiile angajării în mod performant a logisticii, ne obligă să continuăm tradiţiile de luptă şi să respectăm valorile istorice şi de armă ale structurii militare precursoare. Și astăzi Batalionul 229 Sprijin Logistic face parte din structura marii unități - Brigada 2 Vânători de Munte "Sarmizegetusa" din Brașov (subordonată Diviziei 1 Infanterie "Dacica").

Castelul Bran

Romanian Heritage - Collectors Coin

Castelul Bran, situat intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, la 30 de km de Brasov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turisti datorita unei legende, Legenda Contelui Dracula, deşi izvoarele spun ca Ţepeş ar fi trecut o singură dată pe aici, în drum spre Braşov. Initial Castelul Bran (in limba slava «brana» inseamna «poarta») a fost o fortareata cunoscuta sub numele de Dietrichstein, construita de Ordinul Cavalerilor Teutoni in anul 1212, care a fost cucerita de sasi spre sfarsitul secolului al XIII-lea. Prima atestare documentara este din 1377 cand brasovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortarete. Apoi, intre 1419-1424 a intrat in posesia lui Sigismund. La sfarsitul secolului al XV-lea a fost subordonata comitetului secuilor si sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei. La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a Romaniei Mari, in semn de recunostinta din partea orasului Brasov pentru contributia la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat intr-o perioada de restaurare, sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o resedinta de vara. Tot in aceasta perioada a fost construita si Casa de ceai. In timpul acestor lucrari, Castelul a fost dotat cu apa curenta de la o fantana sapata in stanca, adanca de 57 de metri si iluminat de la o uzina electrica cu turbina. De la aceasta uzina au fost apoi electrificate, in 1932, satele Bran, Simon si Moeciu. Apoi, in 1938, Regina Maria a lasat Castelul Bran drept mostenire Principesei Ileana, care l-a stapanit pana in 1948. Dupa abdicarea Regelui Mihai si expulzarea Casei Regale, Castelul a intrat in proprietatea statului, fiind abandonat si devastat. Abia in 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie si arta medievala. In 1987, castelul a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. In 2006 Castelul a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmasul Principesei Ileana. In iarna lui 2007 noul proprietar l-a scos la vanzare. Deoarece consiliul Judetean Brasov s-a arata dispus sa rascumpere Castelul, avocatii care se ocupau de tranzactie au cerut pretul de 60 milioane de euro. Dupa o ancheta efectuata de o comisie parlamentara concluzia a fost ca retrocedarea Castelui Bran catre Dominic de Habsburg nu s-a facut cu respectarea tuturor prevederilor legale.

Castelul Bran - Bran Castle

Țara Bârsei - Burzenland

In final, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg de la 1 iunie 2009, cand avocatii Casei de Habsburg si conducerea muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al Reginei Maria si fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobandit Castelul Bran la aproape sase decenii dupa ce familia sa a fost fortata de regimul comunist sa paraseasca tara, pe cand el avea doar zece ani. Dupa ce Ministerul Culturii si Cultelor a retras majoritatea obiectelor din Castelul Bran, acestea au fost inlocuite cu obiecte si mobilier care au apartinut familiei de Habsburg, printre cele mai pretioase fiind Coroana, sceptrul si un pumnal de argint care au apartinut Regelui Ferdinand, o fotografie-portret a Principesei Ileana cu semnatura acesteia,un acoperamant al patului Reginei Maria, cateva piese de mobilier, dar si o carte de oaspeti care a apartinut Reginei Maria acesta fiindu-i daruita, în 1920, de comunitatea brasovenilor si în care se pastreaza impresiile tuturor personalitatilor din tara si strainatate ce au trecut pragul castelului de-a lungul a aproape trei decenii.

Bran - Castelul Bran - Brașov - România

Potrivit unui reprezentant al aministratiei Castelului Bran, in castel va fi amenajata si o sala de proiectii cu imagini ale Arhivei Nationale de Film despre istoria familiei regale si a castelului, o camera a costumelor familiilor regale, precum si o sufragerie. In plus, in Turnul Rotund al castelului va fi amenajat un apartament de lux, pentru cei care vor sa stea sa petreaca o noapte in Castelul Bran. De asemenea, proprietarii castelului intentioneaza sa restaureze Casa de Ceai a Reginei Maria, aflata in incinta domeniului Bran, care sa fie apoi deschisa publicului. Intr-una dintre camerele castelului, a fost amenajata si o camera “Bram Stoker”, unde este prezentata legenda lui Vlad Ţepeş (cunoscut si ca Vlad Dracul), precum si a mitului lui Dracula. In curtea Castelului este amenajat un muzeu al satului ce prezinta viata taranilor din zona, munca si traditiile din zona Rucar-Bran. In perioada sarbatorii Halloween, Castelul Bran este destinatia preferata a turistilor americani si englezi. O noua atractie turistica oferita de noii proprietari este un numar de 10410 sticle de Merlot de Dealu Mare din 2007 botezat ad-hoc „Chateau Bran”, la 45 de lei sticla, si 1377 de sticle de Cabernet Sauvignon din acelasi an si aceeasi podgorie, la 160 de lei sticla „înnobilata” cu mentiunea „Reserve de l’Archiduc” si semnatura „Dominic”. „Ambele sortimente vor fi comercializate doar la Castelul Bran, sub denumirea «Chateau Bran. Revista americana Forbes a plasat Castelul Bran pe pozitia a doua in randul celor mai scumpe proprietati din lume, cu o valoare estimata la 140 milioane dolari.

Insigna - D. Brașov (Dinamo)

Una din primele mari unităţi sportive ce a apărut curând după încheierea războiului în peisajul specific românesc, a fost Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti, club departamental, subordonat Ministerului de Interne. El a fost înfiinţat în primăvara anului 1948 şi de la început s-a dorit să devină o replică pe măsură a celuilalt club departamental militar – Clubul Central al Armatei (C.C.A.), care mai târziu îşi va adăuga şi numele de Steaua – concentrând în special sporturile pe echipă. Curând, conducătorii clubului dinamovist şi-au dat seama că le era imposibil să coordoneze un număr aşa de mare de sportivi, exemplul cel mai elocvent fiind cei ce practicau sporturile de iarnă pe zăpadă, sporturi al căror centru de greutate se afla departe de Bucureşti, pârtiile – ca şi majoritatea sportivilor ce practicau aceste sporturi, în speţă, schiul – fiind pe Valea Prahovei şi în Poiana Braşov.

Insigna - Dinamo Brașov - 25 * 1949 - 1974

Aşa s-a născut ideea, care – timpul a arătat că a fost deosebit de inspirată – de a înfiinţa şi la Braşov un club dinamovist, care să înglobeze secţiile de performanţă unde se practicau sporturile pe zăpadă (schiul alpin, schiul fond şi săriturile cu schiurile). Conducerea clubului bucureştean n-a stat prea mult pe gânduri şi l-a chemat pe căpitanul Ştefan Ionescu, dându-i ordin ca în a doua parte a anului 1949 în care se aflau, dar înainte de începerea sezonului hibernal, să înfiinţeze în oraşul de la poalele Tâmpei, Clubul Sportiv Dinamo Braşov.

Insigna - D.Brașov (Dinamo)

În paranteză fie spus – şi comandantul clubului bucureştean ştia asta – Ştefan Ionescu nu era un ofiţer oarecare, ci un fost sportiv de performanţă, component, la Jocurile Olimpice de la St.Moritz (1948), al patrulei militare („strămoşul” biatlonului de azi) a României, împreună cu Cornel Crăciun, Constantin Vlădea, Gheorghe Epuran, clasată pe locul 7.

Insignă - Dinamo Brașov - XX * 1949 - 1969

Deci, nu se putea persoană mai potrivită pentru a îndeplini acest ordin, fiind în plus cunoscut de superiorii săi şi ca un bun organizator. Aşa se face că în vara anului 1949 a coborât din trenul de Bucureşti pe peronul gării Braşov – ce nu-şi ştersese complet urmele bombardamentelor – cu o mică valijoară în mână, cu actele înfiinţării clubului în portmoneu şi cu mult curaj şi dorinţă de a îndeplini cât mai bine, dispoziţiile primite de la Bucureşti.

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Clădirea Prefecturii

Clădirea Primăriei și Statuia Lupoaicei

Biblioteca județeană George Barițiu

Biserica Sf.Treime Șchei

Cercul militar

Gara

Biserica Neagră

Universitatea Transilvania

Poarta Ecaterina

Sinagoga

Biserica catolică Sf.Petru

Cetățuia

Bastionul țesătorilor

Hotelul Coroana

Vila Hertsch

Poarta de la Strada Orfanilor

Rest de fortificație la Poarta Șcheilor

Orașul Stalin - Cartier muncitoresc

Orașul Stalin - Strada Republicii

Trimiteri poștale

Brașov este un judeţ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 kilometri pătrați, numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaşi nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Brașov, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest județ dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.