Epaminonda's Blog.....: OISY

Mai jos admiri două monumente de cultură și

arhitectură din localitatea franceză OISY,

departamentul AISNE, regiunea PICARDIA

Biserica Sfântul Nicolae

Monumentul eroilor locali

***

DOUĂ FOTO-PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Col.(R) Ioan Dogaru (colonel în rezervă)

Prietenii și colegii numismați

la a 75-a aniversare 28 noiembrie 1997

Primul președinte al Secției numismatice

a Cercului militar național 1976 - 1997

Născut în noiembrie 1922, în satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu, județul Bacău, Ioan Dogaru a ales cariera militară. A avansat până la gradul de colonel, dar hobby-ul său a fost dintotdeauna medalistica, domeniu în care a activat ca un fin și pasionat colecționar, dar și în calitate de creator de medalii. Membru al Societății Numismatice Române (din anul 1965) și, apoi, în comitetul de conducere al Societății mai sus-menționate (1980), pune bazele Secției de Numismatică a Cercului Militar Național, fiind ales președinte al acesteia între anii 1976 - 1998. Organizarea numeroaselor expoziții, susținerea de comunicări științifice, publicarea a peste 20 de cataloage și lucrări de specialitate, a zecilor de articole privind istoria și cultura româneascã oglindite în medalisticã, dar și impresionanta și valoroasa colecție donată Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău în anul 1996 – toate au dus la conferirea titlului de cetățean de onoare al municipiului de pe malurile Bistriței, în același an.

Medalion Ioan Dogaru

realizat în anul 2012 de către gravorul

Constantin Dumitrescu, de la Monetăria Statului

Începând cu anul 1997, colecția donată de Ioan Dogaru a fost etalată în cadrul unei expoziþii permanente pentru publicul vizitator, într-o salã specialã, care a luat numele donatorului. Inițial, expoziția cuprindea un număr de 205 medalii și plachete (cu teme din domeniile istoriei, literaturii, culturii, învățămâîntului, religiei și sănătății), lucrări de artă (tablouri personale sau semnate de V. Atanasiu și graficã de Marcel Olinescu) sau lucrãri de specialitate al căror autor era însuși Ioan Dogaru. Completările succesive ale colecției au dus la expunerea a peste 400 de obiecte, dintre care peste 330 sunt piese medalistice și numismatice contemporane (medalii, plachete, aplice, insigne, medalioane, distincții, ordine, decorații sau monede), alături de alte lucrări de artă, machete, ceramică, miniaturi, echipament militar, piese de orfevrărie, fotografii sau documente personale. Mai bine de jumătate dintre medalii și plachete sunt dedicate comemorării poetului național Mihai Eminescu. Dintre cele mai importante lucrări ale fostului colonel Ioan Dogaru, enumăr câteva: Emisiuni de monede și bancnote românești din perioada 1853 - 1984, Ștefan cel Mare în medalistica româneascã, Eminescu în documente de metal, Mihai Eminescu în medalistica universalã, Mărturii de botez ortodox la români, Mihai Eminescu (1889-2000), 111 ani în medalisticã, Ștefan cel Mare și Sfânt în medalistica româneascã (1871 - 2004).

Col.(R) Ioan Dogaru (colonel în rezervă) 70 ani 1992

Primul președinte al Secției numismatice a C.C.A. 1976 - 1992

(Casa centrală a Armatei, actualmente Cercul militar național)

Întrebat acum câțiva ani de ce a donat Muzeului din Bacãu toate piesele componente ale colecției sale, piese adunate într-o viață de om, colonelul Dogaru a dat urmãtorul răspuns: „În primul rând, pentru că am copilãrit chiar în casa de peste drum de Muzeu, în stânga Bisericii Precista. În al doilea rând, pentru că Bacăul a rămas și va rămâne mereu orașul meu de suflet, iar în al treilea rând, pentru că nepoții mei nu au veleități de colecþionar [...] și am considerat că e mult mai bine ca toate colecțiile mele să rămână într-un muzeu, să bucure ochiul și sufletul a sute, poate chiar mii de oameni, peste anii care vor să vină. Și m-a bucurat foarte mult să aflu că aici, în aceastã sală care mi-a fost pusă cu generozitate la dispoziție de conducerea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, profesorii de istorie și cei de limba românã vor veni cu elevii lor pentru adevărate lecții practice. Pentru copii, pentru tineri sunt gata de orice...”. Un gest pe care puțini îl pot face și înțelege în vremurile actuale, dar ar putea fi un exemplu de urmat pentru oricare semen al nostru... În prezent sunt puțini colecționari doritori să-și doneze integral sau parțial din propriile colecții instituțiilor statului.

Târgul internațional București - România - ed. a X-a 1984

ROMEXPO S.A. este liderul industriei romanesti de targuri si expozitii. În 1959 autoritatea administrativa a Capitalei decide construirea unui spatiu expozitional, ca efect al cresterii economice accelerate si al extinderii relatiilor comerciale internationale. Centrul expozitional urma sa fie construit folosind solutii arhitecturale de avangarda. Drept urmare, in 1960 se realizeaza planurile pavilionului 1 - Cupola centrala. In aprilie 1962 acesta este inaugurat printr-un congres cu participarea a 11000 de persoane. Arhitectura pavilionului este una din cele mai moderne din Europa, devenind emblematica pentru Bucurestiul modern.

Târgul internațional București - România - ed. a XI-a 1985

In 1963 se infiinteaza Oficiul de Expozitii din cadrul Camerei de Comert a Romaniei, care, in 1968, va deveni Intreprinderea de Targuri si Expozitii, specializata in organizarea de expozitii in tara si a participarilor oficiale romanesti la targuri straine.In octombrie 1970 se organizeaza prima editie a TIB Desfasurat pe osuprafata totala de 70.000 mp la TIB 1970 au participat peste 1.000de expozanti din 30 tari din care 18 participari oficiale.

Târgul internațional TIB '87 - București - România - ed. a XIII-a

Pana in 1981, TIB va fi organizat bienal. In mai 1974 este inaugurat TIBCO - Targul International de Bunuri de Consum Bucuresti, desfasurat pe 16.500 mp, avand expozanti din 11 tari. Din octombrie 1981 TIB si TIBCO fuzioneaza, devenind expozitie anuala. În decembrie 1991 Intreprinderea de Targuri si Expozitii devine ROMEXPO S.A., societate pe actiuni cu capital privat, avand ca actionar majoritar Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti. Incepand din 1990 se implementeaza programul strategic de diversificare a structurii evenimentelor expozitionale, astfel incat de la o manifestare anuala se ajunge la peste 40 de targuri, expozitii si saloane comerciale in 2003. Deasupra am postat logo-ul ROMEXPO și o poză cu clădirea Pavilionului central Romexpo din București.

Insignă - Primii în luptă - Bg.1 R.A.A. 1 august 1973

(Brigada 1 Rachete Anti Aeriene) - General Nicolae Dăscălescu

Între anii 1959 – 1961 Regimentele 143 şi 261 Artilerie Antiaeriană (fostele Regiment 2 respectiv Regiment 1 Artilerie Antiaeriană) sunt înzestrate cu rachete antiaeriene şi se transformă în Regimentele 18 şi 19 Rachete Antiaeriene. La 1 august 1973 se înfiinţează în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, prin contopirea Regimentelor 18 şi 19 Artilerie Antiaeriană Mixte, prima mare unitate de Rachete Antiaeriene a Armatei Române – Brigada 1 Rachete Antiaeriene. În anul 1995, prin luarea în subordine a 4 Divizioane de rachete antiaeriene şi a unui Divizion Tehnic Neva, brigada se transformă în Brigada 1 Rachete Antiaeriene Mixtă Subordonată Corpului 1 Aviaţie şi Apărare Antiaeriană. În anul 1998, începând cu 1 august, marea unitate se transformă din Brigada 1 Rachete Antiaeriene Mixtă în Brigada 1 Rachete Antiaeriene, ca urmare a ieşirii din subordine a subunităţilor echipate cu rachete „Neva”. La 1 septembrie 2001, Brigada 1 Rachete Antiaeriene primeşte denumirea de Brigada 1 Rachete Sol-Aer. Pe data de 01.05.2006, în subordinea Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer se înfiinţează Batalionul Hawk, prima unitate de rachete sol-aer din Statul Major al Forţelor Aeriene dotată cu tehnică de luptă compatibilă cu sistemele de rachete sol-aer N.A.T.O. Brigada 1 Rachete Sol Aer are misiunea de apărare aeriană a obiectivului Bucureşti, capitala României. Zona de responsabilitate a Brigăzii 1 Rachete Sol Aer acoperă o suprafaţă de aproximativ 20.000 kmp, în cinci judeţe (Ilfov, Giurgiu, Ialomiţa, Dâmboviţa şi Călăraşi). Brigada execută misiunea cu subunităţile subordonate dispuse în dispozitiv de luptă. In anul 1995, brigăzii i s-a acordat denumirea onorifică „General NICOLAE DĂSCĂLESCU”, comandant al primului regiment de apărare împotriva aeronavelor, care pentru actele sale de vitejie şi pentru faptul că s-a identificat cu soldatul de rând, pe care l-a iubit, îmbărbătat şi răsplătit a fost supranumit „generalul soldat”.

Nicolae Dăscălescu (născut la data de 29 iunie 1884 lângă Piatra Neamţ şi decedat la data de 28 septembrie 1969 la Piatra Neamţ) a fost un politician și general român. Între anii 1937 - 1938 a fost secretar general al Ministerului Apărării. În perioadele 12 ianuarie - 18 februarie 1945 și 3 martie - 1 iunie 1945, generalul de corp de armată Nicolae Dăscălescu a condus Armata a IV-a română din Transilvania. Nicolae Dăscălescu a decedat fiind celibatar, fără copii.

Întreprinderea de țevi "Republica" - București

1938 - 1988 * 50 de ani de activitatate

Intreprinderea de tevi "Republica" din București a fost o mare companie de stat, producătoare de țevi petroliere. Aceasta se întindea pe o suprafață de mai mult de 180 de hectare și era amplasată în sud-estul capitalei. A facut parte din grupul uzinelor construite de Nicolae Malaxa între anii 1929 - 1938. Capacitatea fabricii de țevi era de 200000 de tone pe an, fiind cea mai mare din România. Uzina a fost vândută în martie 2003 de către statul roman unui consorțiu de patru firme rusești si apoi lichidata. In imaginea de sus se prezinta sediul centrul al intreprinderii, reper de mandrie al industriei metalurgice din Romania comunista.

Insigna - Cupa orașelor 1955 - București (gimnastică)

Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Gimnastica artistică este cea mai cunoscută ramură a acestui sport. Probele la feminin sunt sărituri, paralele, bârnă, sol, iar la bărbați - sol, sărituri, cal cu mânere, inele, paralele și bara fixă. Alte ramuri ale gimnasticii de performanță sunt gimnastica ritmică, gimnastica aerobică, gimnastica acrobatică și săriturile la plasa elastică.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și câteva locuri frumoase ale Bucureștiului de acum sau altădată și chiar unele trimiteri poștale ilustrate.