ALBUDEITE - SPANIA

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și 

arhitectură din localitatea spaniolă ALBUDEITE, comunitatea

autonomă MURCIA, câteva vederi generale,trimiteri poștale

dar și o medalie locală.

Biserica

Căminul persoanelor defavorizate

Puntea

Turnul 

Arhitectură locală

Vederi generale

Trimiteri poștale

Medalie locală

***

DOUĂ FOTO-PASTILE 

DE UMOR ROMÂNESC

____________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Tahe Ionescu - Iași * 1858 - 1922

Cred în victoria aliților cum cred în lumina soarelui 

Take Ionescu (ortografiat şi Tache Ionescu) a fost un avocat, ziarist, politician şi prim-ministru al României. S-a născut la data de 13 octombrie 1858 la Ploieşti şi a decedat la data de 21 iunie 1922 la Roma, fiind bolnav de febră tifoidă. De-a lungul vieții a folosit mai multe nume (Dumitru G. Ioan, Dimitrie G. Ioan, Dimitrie G. Ionescu, Demetru G. Ionescu, etc.), pentru ca odată cu intrarea în viața politică să se oprească la numele pe care avea să-l folosească până la moarte, Take Ionescu. Dumitru Ioan (cum a fost trecut în registrul de nașteri) a fost al doilea fiu al familiei de negustori din Ploiești, Gheorghe (Ghiță) și Eufrosina Ioan, care a mai avut alți trei copii: Constantin, Toma și Victor. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, după absolvirea căruia își continuă studiile absolvind Facultatea de Drept a Universității din Paris. Întors în țară a ales să devină avocat, înscriindu-se în baroul de Ilfov. În anul 1883 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales deputat pe listele acestuia în Colegiul III-Ilfov. Părăsește Partidul Național Liberal în 1885, devenind membru al grupării liberale „Dizidența”. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în anul 1891 Take Ionescu se alătură Partidului Conservator. În anul 1908 fondează Partidul Conservator – Democrat, al cărui președinte a fost până la moarte. Pe parcursul carierei sale politice, Take Ionescu a ocupat o serie de poziții ministeriale, cum ar fi ministru al instrucțiunii publice și cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914) și în cele din urmă, președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922). S-a făcut remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de „Tăchiță Gură de Aur”. Take Ionescu a fost și un talentat ziarist, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi Românul, Epoca, La Liberte Roumaine, Dreptatea, Timpul, Conservatorul, Acțiunea, Universul și Evenimentul. Între anii 1883 - 1898 a fost corespondentul  ziarului Times la București. Take Ionescu a fost un fervent susținător al intrării României în primul război mondial, de partea Antantei. De activitatea sa ca ministru de externe se leagă semnarea Păcii de la București din anul 1913, precum și punerea bazelor Micii Înțelegeri în anul 1921. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale. Este înmormântat la Mănăstirea Sinaia. 

Insigna - Campionatul R.P.R.- Locul II - (Box)

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de catre juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pâmânt și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO). Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat, avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea.  În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului.

Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Câmpina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – in sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare.

Insigna - Avion - 1 Martie

Aviația este ramura aeronauticii care se ocupă de construcția, funcționarea și utilizarea aeronavelor mai grele decât aerul. Prin „aviație” se mai înțelege totalitatea avioanelor și personalului care le deservesc. După scop și destinație, aviația se împarte în: aviația civilă și aviația militară. La rândul ei aviația civilă se împarte în: aviația de transport, aviația utilitară și aviația sportivă. Aviația sportivă are ca scopă principalrecrutarea de tineri pentru a deveni piloți sau parașutiști. În cadrul aviației sportive sunt organizate activități de zbor cu sau fără motor (planorism) pentru piloții sportivi, precum și activități de parasitism și aeromodelism.

România aeriană - 1 Martie

Istoria aviației militare române începe odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu.

Insigna - Direcția domenii și infrastructuri 

Aedificare et defendere (construcție și apărare)

Direcţia domenii şi infrastructuri este structura tehnică de specialitate a ministerului - autoritatea în domeniu - care potrivit reglementărilor în vigoare exercită în Ministerul Apărării Naţionale, obligaţiile şi responsabilităţile prevăzute de legislaţie pentru proprietar şi administrator ce vizează fondul imobiliar şi reprezintă investitorul ministerului pentru obiective de infrastructuri construcţii militare. Ea coordonează, în specialitate, întreg sistemul de domenii şi infrastructuri la toate eşaloanele, elaborând norme tehnice, norme de funcţionare, proceduri, dispoziţii, precizări şi este singura autoritate în domeniu care iniţiază propuneri de acte normative sau modificări ale celor existente, ce pot avea impact asupra domeniului de responsabilitate. De asemenea, exercită direct şi prin unităţile subordonate controlul exploatării cazărmilor şi cel al aplicării şi respectării legislaţiei şi a regulamentelor militare de specialitate. Sus am postat steagul de identificare al acestei structuri militare.

Direcția domenii și infrastructuri - 90 ani 

Aedificare et defendere (construcție și apărare)

Responsabilităţile şi competenţele Direcţiei domenii şi infrastructuri se manifestă în domeniul: administrării proprietăţii imobiliare publice şi private a Ministerul Apărării Naţionale; elaborării politicii ministerului privind proprietatea imobiliară, modernizarea, dezvoltarea, menţinerea sau, după caz, reducerea acesteia prin proiecte şi programe imobiliare specifice; reprezentării intereselor Ministerului Apărării Naţionale, în relaţiile cu autorităţile administraţiei centrale şi locale şi cu armatele străine; controlului de stat în construcţii şi controlului disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului, în Ministerul Apărării Naţionale; exercitării obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute de lege pentru proprietar; elaborării propunerilor de acte normative specifice, emiterii de norme tehnice, dispoziţii şi precizări şi coordonării implementării acestora în întregul sistem de administrare, exploatare şi mentenanţă a proprietăţii imobiliare a ministerului; controlului respectării prevederilor legislaţiei în vigoare privind modul de utilizare a spaţiilor, administrarea şi exploatarea cazărmilor, starea de întreţinere/ reparaţii a proprietăţii imobiliare puse la dispoziţia categoriilor de forte ale armatei (similar). Sus am postat fanionul de identificare al acestei structuri militare.

Insignă - Biblioteca în slujba construcției socialiste

Această insignă făcea parte din arsenalul căilor și mijloacelor comuniste de promovare a bibliotecii, deci al cărții, în efortul general de schimbare al mentalității, de formare a așa zisului "om nou - constructor conștient și devotat a societății socialiste multilateral dezvoltate". Biblioteca este o colecție de cărți sau alte medii, proprietate privată sau de stat. Termenul provine din combinația termenilor grecești  biblos (carte) și theke (cufăr). Prin extensie „biblioteci” se numesc și clădirile (sau părțile de clădiri) care adăpostesc astfel de colecții. Primele biblioteci cunoscute în istoria civilizației au apărut prin anii 2000 î.Hr. Printre marile biblioteci ale lumii se numără: Biblioteca Congresului din Washington, Biblioteca Națională a Marii Britanii, Biblioteca Națională din Paris, Bibioteca „Lenin” din Moscova, Biblioteca Germană din Leipzig sau Biblioteca Academiei Române din București. Insigna postată aici este din regimul comunist și face parte din arsenalul formelor și mijloacelor de formare a omului nou, puternic mijloc al propagandei comuniste a vremurilor. 

____________ooOoo___________

UN BOND ROMÂNESC

Titlu de lei 1000 - 5% - din 1916 

Datoria publică a României - Împrumutul național

Detaliu vignetă de pe o acțiune portugheză

VIGNETE ȘI SLOGANURI

DE PE CUPOANE DE 

RAȚIONALIZARE A BUNURILOR

DE LARG CONSUM

DIN TIMPUL RĂZBOIULUI 

CIVIL SPANIOL

P.O.U.M. (Partido Obrero de Unificación Marxista) 

Partidul unității marxiste a muncitorilor

Ignacio Hidalgo de Cisneros 

Jefe de la Aviation Republicana

Ignacio Hidalgo de Cisneros y López de Montenegro (născut la data 11 iulie 1896 la Vitoria și decedat la București în data de 9 februarie 1966) a fost un aviator spaniol, comandantul Forțelor aeriene republicane pe timpul Războiului civil din Spania.

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 14.09.2015