Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. “URĂRI DE BINE” DIN INDIA

Netaji Subhas Chandra Bose s-a născut în anul 1897 în localitatea indiană Cuttack, provincia Orissa. El a fost un luptător pentru libertatea indienilor împotriva dominației britanice. Necunoscând atrocitățile comise de către dictatorul german, Bose a făcut o călătorie în Germania, încercând o alință cu Hitler, pentru a se împotriva dominației britanice. În ianuarie 1942 el a creat Armata Indiană Naționale (INA), alcătuită în cea mai mare parte din prizonieri de război. Această armată se instruia în Singapore, teritoriu retrocedat japonezilor de către britanici pe 15 februarie 1942. Spre deosebire de calea non-violentă pentru independență a concetățeanului Mahatma Gandhi, el a pledat pentru lupta armată. Pe 21 octombrie 1943, la postul de radio India Liberă, a declarat război împotriva Marii Britanii, în aceiași zi constituindu-se guvernul provizoriu de la Azad Hind, iar el proclamându-se șef al statului și ministru de război.

În ziua următoare s-a constituit primul regiment de femei din INA, la Singapore, sub comanda căpitanului Lakshmi Swaminathan. Istoricii susțin că, în data de 5 aprilie 1944, Subhash Chandra Bose a fondat la Rangoon, în Birmania, Banca Națională Azad Hind, cunoscută și sub numele de Banca de Independență. Această bancă a fost înființată pentru a gestiona fondurile donate de comunitatea indiană din întreaga lume pentru cauza independenței Indiei. Banca a emis monede și bancnote pentru nevoile Armatei naționale indiene. Se presupune că banca avea active de 5 milioane de rupii.

Netaji Subhas Chandra Bose decedat în urma unui accident de avion, în anul 1945. Mai jos admiri câteva bancnote ale guvernului opoziției indiene, din timpul celui de-al doilea război mondial. Nu există nicio dovadă despre libera circulație a biletelor de bancă emise de Banca de Independență, deși Bose a cerut în mod repetat ca aceste bancnote să fie folosite atunci când armata japoneză[ și INA au invadat India. Rămâne întrebarea dacă aceste bancnote au foste emise în numele guvernului provizoriu Azad Hind. Sus este prezentat un timbru poștal indian cu chipul lui Bose.

Denumirea bancnotelor nu a fost rupii, ci "urări de bine". În esență, ele au fost niște bancnote la ordin, tipărite unilateral. Aceste bancnote sunt foarte căutate de către colecționari, ele fiind foarte greu de găsit. Se știe că nava japoneză care transporta masa de bancnote spre India a fost torpilată de către aliați. În rest numai “urări de bine” de la mine!

2. Compania națională de loterie a Spaniei a îmbrățișat ideea, nu rea, de popularizare a marilor personalități culturale și politice ale statului și pe biletele de loterie. Prezint mai jos două astfel de bilete și personalitățile de pe ele. Învățăm și noi ceva din asta?

Nilo Maria Fabra Delàs (1842 - 1903) a fost un jurnalist, scriitor și om politic spaniol. A fost corespondentul de război al gazetei Diario de Barcelona la Madrid în războaiele austro-prusac și franco – prusac.

Pedro Calvo Asensio (1821 - 1863) a fost un politician, farmacist, jurnalist și dramaturg spaniol. A fost membru al Partidului Progresist Spaniol ce a lucrat la gazetele “Dimineața” și “Jurnal liberal”.

3. În anul 2003, Banca Națională a României a emis o monedă de 1 euro probă, test sau de încercare, în pregătirea aderării statului român la moneda unică europeană.

Moneda preia aversul clasic al monedei de 1 euro iar pe revers prezintă un inconfundabil monument de cultură și arhitectură al României - Ateneul Român.

Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, clădire situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (partea nordică a Pieței Palatului). Tot aici se află şi sediul Filarmonicii George Enescu. Edificiu-simbol al culturii nationale, Ateneul Roman, construit in inima Bucurestilor in perioada anilor 1886-1889, a devenit exponentul arhitectonic si spiritual nu doar al unui oras, al unei Capitale, ci al unei natiuni. Aici au conferentiat marile personalitati si savanti ai Romaniei, aici au concertat toti consacratii si tinerii artisti profesionisti ai tarii, aici au urcat pe podium multe formatii si solisti de nivel mondial, aici s-au lansat “in prima auditie“ capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici s-au organizat primele expozitii ample, retrospective de pictura si sculptura ale maestrilor artei plastice nationale, aici s-au perindat regi si regine, oameni politici si oaspeti de seama de peste hotare spre a participa la evenimente de importanta nationala si universala intr-un cuvant, la Ateneul Roman s-au petrecut momente de anvergura istorica ce s-au inscris in cartea de aur a poporului nostru. Putini stiu astazi ca Palatul Ateneului Roman s-a cladit cu banii dintr-o subscriptie publica, in urma organizarii unei loterii nationale (500.000 de bilete in valoare de un leu), apelul adresat cetatenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societatii Ateneul Roman, sunand ca o chemare populara, printr-un slogan de-a dreptul comic si banal: "Dati un leu pentru Ateneu!". Ideea apelului s-a transformat surprinzator intr-o lectie de unitate, de trezire a constiintei nationale. Conceputa de arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu, revizuite si completate de un manunchi de specialisti romani (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundatiilor deja existente din Gradina Episcopiei ce urmau sa serveasca ridicarii unui circ. Inspirat din vechile temple grecesti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce sustine un fronton triunghiular. La parter, impresionantul hol din marmura inglobeaza cele 12 coloane dorice de sustinere a salii de concerte. Patru scari monumentale in spirala de tip baroc din marmura de Carrara, desfasurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legatura cu sala si anexele (birouri, sali de repetitii, cabine pentru solisti si dirijor etc.). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri (trei zone de parter si doua randuri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o loja centrala) ofera o vizibilitate perfecta din orice colt si o auditie impecabila. Perfectiunea sunetului se datoreaza imensei cupole (bogat decorata) care "absoarbe" fondul instrumental si vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberatie catre auditori, cu intreaga gama de armonice pana la cele mai fine culori timbrale si nuante. Se pare ca acustica exceptionala a cavitatii sonore, proprii Ateneului Roman, aplasat sala printre cele mai reusite constructii de acest gen nu doar din Europa, ci din intreaga lume. Fresca, evocand istoria poporului roman in 25 de episoade, realizata timp de cinci ani de catre pictorul Costin Petrescu, orga instalata in 1939 in urma ajutorului material al lui George Enescu, numeroasele imbunatatiri tehnice produse dupa cutremurele de pamant si bombardamentul din 1944, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, dar mai ales modificarile din 1966-1967 (introducerea aerului conditionat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, largirea avanscenelor etc.) au transformat Ateneul Roman intr-un complex arhitectural singular in centrul Capitalei. De peste o jumatate de veac, a devenit sediul Filarmonicii "George Enescu", iar din 1958 "Cartierul general" al Festivalurilor Internationale "George Enescu". Templu al artei si culturii romanesti, Ateneul Roman ramane, la cei 120 de ani, nu doar o cladire de patrimoniu universal, reprezentativa ca arhitectura pentru Romania si Balcani (cu trimitere la antichitatea greceasca), ci si un simbol de traditie spirituala a unui popor. Iar daca fundatia circulara initiala, nicicand nu a fost visata de fondatori, arhitecti si constructori ca forma ideala pentru un monument arhitectonic (au existat glasuri in epoca ce au criticat solutia tehnica insolita), iata ca timpul a harazit urmasilor culturii vechii Dacii sa devina o scena turnanta nu doar a istoriei, ci si a artei in contextul Europei. "Calare" pe trei secole (fundatia ecvestra s-a dovedit bazaltica), Ateneul Roman si-a deschis larg portile unor spirite universale luminate, ce si-au dat intalnire la Bucuresti, spre a se infrati cu autohtonii meleagurilor de la gurile Dunarii. Desi ctitorii au visat ca toate artele surori sa-si afle locul sub cupola acestui for cultural, totusi se pare ca putini si-au dat seama ca acustica naturala exceptionala a salii ofera doar muzicii un climat de afirmare plenara, singulara, devenind casa parinteasca pentru marile personalitati si talente ale lumii. A concerta pe podiumul Ateneului Roman din Bucuresti echivaleaza astazi in arta lirica cu aparitia pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din inima Capitalei, zidit in urma cu 120 de ani, s-a transformat in "cartea de vizita" nepieritoare a Romaniei contemporane. (autorul acestei prezentări - muzicolog Viorel Cosma). În sfera aceluiasi interes pentru decoratie intra si preocuparea constanta formulata de C. Exarhu si Al. Odobescu inca din 1888, de a se realiza o monumentala fresca pe peretele circular al salii, fresca ce trebuie sa evoce momentele cele mai importante ale istoriei noastre nationale, dar in acelasi timp sa creeze o imagine fidela a specificitatii sufletului romanesc.Propunand in anul 1901, un proiect in spiritul celor aratate mai sus pictorul Stefan Popescu dorea realizarea acestei picturi de 300 mp pe panza, considerand ca astfel nu va trebui sa fie inchisa sala pentru un timp. Dar lipsa de fonduri suficiente face ca proiectul sa taraganeze multi ani. In sfarsit, este acceptat proiectul prof. Costin Petrescu pentru realizarea unei fresce ce reprezinta in 25 de episoade momente importante din istoria romanilor. Fondurile au provenit din subscriptie publica. Lucrarea in lungime de 75 mp si latime de 3 m inceputa in 1933 in tehnica "al Fresco" va fi inaugurata la 26 mai 1938. Consideram ca este interesanta o succinta descriere a scenelor deoarece valoarea lor ideatica este net superioara valorii artistice, fapt ce nu ne surprinde avand in vedere caracterul programatic al lucrarii si necesitatea de a supune compozitia, desenul si culoarea spatiului oferit, intr-un ansamblu cu anumite coordonate plastice si decorative. Dar sa urmarim succesiunea episoadelor:

Traian patrunde in Dacia. Imparatul este prezentat in statul sau major, langa podul peste Dunare de la Turnu Severin.
Colonizarea Daciei. In fundal se vede monumentul de la Adam-Clissi. Legionarii patrund in Dacia.
Contopirea dacilor cu romanii este prezentata prin idila dintre o tanara daca si un soldat roman. Stela funerara reprezinta o piesa gasita in timpul sapaturilor de la Alba Iulia.
La orizont o sentinela romana strajuieste hotarul. Norii negri simbolizeaza apropiatele invazii barbare.
Invazia barbarilor.
Inceputul vietii romanesti patriarhale. Norii se risipesc, iar populatia coboara din munti si ridica locuinte si salas de inchinaciune.
Statornicirea: taranul roman isi pregateste armele: arcul si securea.
Descalecatul: de peste munti se iveste un cavaler calare, pe care populatia il primeste cu paine si sare.
Statul Militar: Mircea cel Batran parlamenteaza cu trimisii turci.
Statul Administrativ: in curtea Manastirii Moldovita, Alexandru cel Bun imparte dregatoriile statului.
Cruciada romanilor: Iancu de Hunedoara, Vlad dracul si Stefan al doilea ridica o oaste pentru izgonirea turcilor. In fundal apare castelul de la Hunedoara si Cetatea Poenari de la Arges. Figura lui Tepes Voda se zareste ca o umbra misterioasa.
Vremea lui Stefan cel Mare. Un taran isi face lance din fierul coasei. Stefan in fata Cetatii Sucevei primeste pe trimisii Papei care ii aduc spada si titlul de "Ostas al lui Christ".
Epoca de pace si credinta. Neagoe Basarab si familia sa ies din Biserica episcopala de la Curtea de Arges (deasupra lojii Romaniei).
Epoca lui Mihai Viteazul. Domnitorul intregitor al neamului se pregateste sa intre in Alba Iulia.
Epocile culturale: Matei Basarab, Vasile Lupu (in fundal Cetatea Targoviste si Biserica 3 Ierarhi), Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu (Manastirea Hurezu si mesterul ei Parvu Mutu).
Rascoala lui Horia, Closca si Crisan. Cei trei eroi sunt prezentati in fata bisericii de la Tebea (Tara motilor). Gheorghe Lazar apare ca un personaj de legatura intre acest episod si cel care reprezinta miscarea lui Tudor Vladimirescu.
Domnul Tudor in fruntea pandurilor intra in Bucuresti si primeste din partea politiei, zapis de consfintire a drepturilor cerute de Adunarea poporului. Alaturi apare episcopul Argesului si o cula, indicand originea lui Tudor Vladimirescu.
Anul 1848, in Transilvania cu Avram Iancu care porneste la lupta.
Anul 1848, in Tara Romaneasca si Moldova. Bonjuristii fraternizeaza cu taranii.
Alexandru Ioan Cuza improprietareste taranii. In planul al doilea apare Kogalniceanu.
Unirea Principatelor in 1859. Doua femei in costume nationale deapana acelasi fir.
Carol I si razboiul de independenta. Domnitorul primeste un steag capturat de la inamic. In scena apare si I.C. Bratianu.
Realizarea intregirii nationale: 1918. Pe front soldati intre sarme ghimpate.
Regele Ferdinand I si Romania Mare. La Alba Iulia regele si regina Maria. In suita apare generalul Berthelot. Toti trec prin fata unor femei ce simbolizeaza Vechiul regat, Transilvania, Basarabia si Bucovina.
Ultima scena ar fi trebuit sa-l reprezinte pe Carol al II-lea, fondatorul orasului modern, care alaturi de Mihai I coboara in mijlocul poporului pentru a patrona stiintele, literatura, artele si industria. Varianta aleasa ulterior reprezinta poporul cu steaguri, care sarbatoreste infaptuirea Romaniei Mari. Din punct de vedere plastic aceasta ultima scena este tratata diferit fata de restul frescei, culoarea fiind mai vie si desenul mult mai liber.

In ansamblu, fresca este realizata intr-o maniera oarecum libera, putand vorbi de un stil realist plat. Dominanta cromatica este rece, abundand in cenusiuri. De aici efectul general usor estompat, fara accente plastice deosebite. Aceste caracteristici ale frescei ar putea semnifica la prima vedere ca lucrarea este lipsita de interes artistic. Totusi, in ansamblul salii aceste date devin intr-un fel calitati, lucrarea ocupandu-si locul sau cu discretie, ca un fel de pandant al tonurilor calde de rosu si auriu din luxurianta bogatie decorativa a cupolei. Slujind frumoasei idei ca istoria nationala trebuie prezentata ca o carte deschisa, in care fiecare privitor sa gaseasca ceva din maretia trecutului si astfel sa mediteze la valorile spirituale, morale ale poporului nostru, fresca Ateneului este semnificativa pentru caracterul emblematic al monumentului. În perioada antebelică, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu 16 busturi care reprezentau mari oameni politici, de cultură sau artiști români. Din păcate, acestea nu s-au păstrat, pentru că au fost distruse în anii regimului comunist: Mihai Eminescu de Ion Georgescu, Mihail Kogălniceanu de W.C.Hegel, P.S.Aurelian de W. C. Hegel, Ion Ghica de Iordănescu, Traian Demetrescu de Filip Marin, Dumitru Georgescu Kiriac de Oscar Han, Ienăchiţă Văcărescu de W. C. Hegel, Constantin Esarcu de W. C. Hegel, Gavriil Musicescu de Miliţa Petraşcu, C.A. Rosetti de I. Georgescu, Vasile Urechea-Alexandrescu de W. C. Hegel, generalul Ioan Emanoil Florescu de I. Georgescu, Grigore Tocilescu, Gheorghe Dem Teodorescu de Carol Storck, C. I. Stăncescu de W. C. Hegel și Theodor Şerbănescu de Filip Marin. În prezent, în Grădina Ateneului este amplasată o singură statuie, cea a lui Mihai Eminescu, executată în bronz, în 1963, de sculptorul Gheorghe D. Anghel.

***

DOUĂ FOTO - PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

____________xxx____________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL ARGEȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Fotbal club Argeș - Pitești - 1953

Fotbal Club Argeş (F.C.Argeş) este un club de fotbal din Piteşti cu foarte mulţi suporteri în ţară. Clubul s-a format în anul 1953, debutând în prima divizie în anul 1961. A fost una din echipele de vârf ale anilor '70, reușind să câștige două titluri de campioană în anii 1972 și 1979. Sus am postat două logo-uri ale clubului piteștean de fotbal - FC Argeș.

Insigna - D.Pitești (Dinamo)

Pe data de 6 august 1953, un ordin al Ministerului Afacerilor Interne consfințește actul de naștere al echipei Dinamo Pitești, actuala formație FC Argeș, numele fiind luat după sora mai mare din București, sus fiind postat și logo-ul echipei Dinamo Pitești. Noua grupare din orașul Pitești își începe ascensiunea de jos, din campionatul orășenesc, dar implicarea factorilor locali și aducerea pe lângă echipă a celor mai buni fotbaliști din oraș vor constitui principalii factori în promovarea echipei an de an. Urcarea în Divizia B se produce la sfârșitul campionatului 1958 – 1959, și în chiar primul an este foarte aproape de Divizia A, numai că Dinamo ocupa doar locul al doilea al seriei secunde. Visul ia contur pentru iubitorii fotbalului din Pitești în sezonul viitor. În anul 1961 Dinamo Pitești promovează pe prima scenă fotbalistică Trei dintre cei mai cunoscuți componenți ai lotului de-atunci, Ion Barbu, Florin Halagian și Nicolae Dobrin, sunt personajele care au contribuit cel mai mult la performanțele de peste ani ale clubului de fotbal FC Argeș. În timp clubul s-a mai numit FC Argeș Dacia Pitești iar culorile tradiționale ale echipamentului de joc au fost alb și violet. FC Argeș s-a remarcat nu numai prin cele două titluri de campioană a României, sau prin participările în cupele europene, ci și prin faptul că a dat fotbalului românesc jucători de mare valoare. Este recunoscut la nivel național că FC Argeș a fost o pepinieră apreciată de fotbaliști, în fiecare an doi-trei devenind protagoniști ai Diviziiei A. Tot FC Argeș a dat și doi dintre cei trei mari fotbaliști ai României, din toate timpurile: Nicolae Dobrin și Adrian Mutu. Chiar dacă Mutu îl eclipsează pe Dobrin prin banii câștigați, faima externă, imaginea mondenă și can-can, primul rămâne cel mai mare. Pentru Dobrin vorbesc talentul excepțional și performanțele înregistrate într-o perioadă boemă a fotbalului european și mondial.

Insignă - Dacia Pitești

C.S. Mioveni este un club de fotbal din localitatea Mioveni, județul Argeș, România, care azi evoluează în Liga a II-a. Deși are o istorie relativ scurtă, clubul fiind înființat în anul 2000, CS Mioveni are în palmares o semifinală de Cupa României și 3 promovări în campionatul divizional românesc: Divizia B în 2003 și Liga a I-a în anii 2007 și 2011. Echipa cu echipamentul de joc în culorile tradiționale galben și verde, își dispută meciurile de pe teren propriu pe Stadionul Dacia, care are o capacitate de 7000 de locuri pe scaune. În timp clubul s-a mai numit Dacia Mioveni și Dacia Pitești.

Întreprinderea minieră - Câmpulung Muscel

Exploatarea minieră Câmpulung Muscel este parte componentă a Societății Naționale a Cărbunelui SA din Ploiești. Această societate se conduce după principiile societăților comerciale cuprinse în Legea nr.31, din anul 1990, republicată precum și după prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88, din anul 1987, care stipulează că societățile comerciale sunt supuse procesului de privatizare după încheierea unui protocol între Ministerul Industriei și Comerțului și fondul Proprietății de Stat, conform planului anual național de privatizare.

Insigna - Școala militară de maiștri militari și subofițeri

a forțelor terestre "Basarab I"

Școala militară de maiștri militari și subofițeri

a forțelor terestre "Basarab I"

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre „BASARAB I“ din Pitești este purtătoare a valorilor şi moştenirii cultural-educative a şcolilor de formare a maiştrilor militari şi subofiţerilor care au precedat-o, formând în ultimii ani de existenţă în această formă peste 12500 de maiştri militari şi subofiţeri şi perfecţionând pregătirea altor 3700. Instituția are statut de școală postliceală cu durata de studii - 2 ani (pentru maiștri militari) și un an (pentru subofițeri). Deasupra am postat logo-ul iar mai jos fanionul de identificare a acestei instituții militare de învățământ.

Școala pregătește viitoarele cadre militare din corpul maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerelor Apărării Naționale și Administrației și Internelor dar și Administrației Naționale a Penitenciarelor. Accesul la pregătire în Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre "BASARAB I" este nediscriminatoriu, indiferent de condiţia socială şi materială, sex, rasă, naţionalitate şi apartenenţă religioasă, pentru toţi tinerii care îndeplinesc criteriile de recrutare şi de selecţie stabilite de către Ministerul Apărării Naţionale şi sunt declaraţi „admis“ la concursurile de admitere. Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre „BASARAB I“ este recunoscută la nivel naţional în învăţământul preuniversitar prin obţinerea atestatului privind nivelul calităţii educaţiei, respectiv prin numărul calificărilor profesionale acreditate. Totodată, aceasta oferă absolvenţilor certificatul de calificare profesională-nivel 5 şi suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.

Insignă - Centrul de instruire pentru tancuri și auto

"Colonel Pandele Predescu"

Insignă - Centrul de instruire pentru tancuri și auto

"Colonel Pandele Predescu"

Insignă - Centrul de instruire pentru tancuri și auto

"Colonel Pandele Predescu"

Plachetă - Centrul de instruire pentru tancuri și auto

"Colonel Pandele Predescu"

Centrul de Instruire pentru Tancuri şi Auto "Colonel Pandele Predescu" are ca misiune principală formarea cadrelor militare în activitate din armele tancuri şi auto, pe filiera indirectă. Această activitate se realizează prin cursuri de specializare cu durata de 25 de săptămâni. Sus am postat logo-ul și fanionul de identificare al acestei strucutri militare.

Municipiul Pitești este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Argeş, România, având o populaţie de aproximativ 172000 de locuitori. Orașul are renumele de orașul lalelelor, aici fiind găzduită anual o importantă manifestare cultural artistică sub genericul - Simfonia lalelor. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din data de 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Piteşti, iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura piteșteană, din vremuri diferite, dar și o trimitere poștală ilustrată.

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Muzeul Județean

Cinema Modern

Hotelul Argeș

Magazinul Trivale

Galeriile de artă

Cercul militar

Catedrala ortodoxă

Biserica Sf.Nicolae

Camera de Comerț

Palatul Administrativ

Sfatul popoular regional

Tribunalul

Trimitere poștală

Argeș este un judeţ situat în regiunea Muntenia din România. Are o suprafaţă de 6862 kilometri pătrați, numără aproximativ 650000 de locuitori și are reședința în municipiul Pitești. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 3 municipii - Pitești, Câmpulung și Curtea de Argeș, 4 oraşe - Costești, Mioveni, Topoloveni, Ștefănești și 95 de comune. Deasupra am postat harta şi stemele interbelică, comunista şi actuală ale judeţului Argeş, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură argeșene, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de vizitat în acest judeș, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.