Epaminonda's Blog.....: Mo - M

În data de 25 decembrie 2000 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic un set de monede comemorative (din care prezint aici doar trei) dedicate celebrării unor mănăstiri din Republica Moldova. Aversul monedelor redau în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus inscripția „2000”, în partea de jos inscripția “50 LEI” și urmărind circumferința monedelor inscripția „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedelor redau în plan central în relief imaginea mănăstirii cu porțiuni de peisaj și în partea de sus urmând circumferința monedei inscripția „MĂNĂSTIREA....(denumirea mănăstirii)”. Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt următoarele; valoarea nominală - 50 lei, data emiterii – 25 decembrie 2000, metalul – argint, puritatea – 92,5%, greutatea – 16,5 grame, forma – rotundă, diametrul – 30 milimetri, calitatea – proof, marginea – netedă și tirajul – 1000 exemplare.

Mănăstirea Dobruşa, de călugări, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, este situată în satul cu acelaşi nume din raionul Şoldăneşti. Satul Dobruşa, aflat pe valea unui râuleţ cu acelaşi nume, este atestat documentar încă din anul 1437, într-un uric de la voievozii Iliaş şi Ştefan, fii ai lui Alexandru cel Bun. Cel mai probabil mănăstirea a fost întemeiata în anul 1772, de către un monah Ioasaf venit de la mănăstirea Probota, Suceava. Acesta, a ridicat aici o biserică de lemn, împreună cu un alt monah, Eufimie din mănăstirea Curchi. Dar, fiind rechemat în Moldova, bisericuţa n-a fost sfârşită decât în 1785 de către Eufimie, împreună cu alţi monahi din Curchi. În anul 1847 s-a zidit biserica de iarnă Schimbarea la față. În anul 1890 mănăstirea Dobruşa număra 89 de monahi şi frati, toţi moldoveni, în afară de egumenul Porfirie, care era rus. Până în anul 1863, slujbele se oficiau în română dar dupa aceea s-a impus sa se oficieze in slavona. Biblioteca manastirii cuprindea multe cărţi româneşti tipărite în principatele române in secolele 17-18. Dupa anul 1918 o parte din averea mănăstirii a fost secularizată, totuşi Dobruşa a rămas una din cele mai bogate mănăstiri. Din 1918 şi pana în 1921 mănăstirea a fost păstorita de arhimandritul Paisie, iar dupa el a urmat Achepsim Moraru, care a stareţit până în anul 1925. În anul 1923 mănăstirea Dobruşa a trecut de la eparhia Chişinăului în cea a Hotinului. Odată cu aceasta, biserica Sfântul Nicolae de la schit şi biserica de iarna Schimbarea la față au fost complet restaurate. În anul 1944 călugării au fost nevoiţi să se evacueze împreună cu egumenul Roibu la schitul din deal, deoarece complexul monahal a fost temporar ocupat de statul major al Corpului 7 al Armatei ruse. În anul 1960, Dobruşa a fost transformată în şcoală-internat pentru copiii cu handicap. Biserica de iarnă a fost transformată in club, iar cea de vară — la început în cantină, apoi în depozit alimentar. Şcoala auxiliară a funcţionat până în anul 1994, când credincioşii satelor din zonă au solicitat redeschiderea mănăstirii. Mănăstirea a fost reactivată printr-un decret mitropolitan din data de 28 octombrie 1994.

Mănăstirea Călărăşăuca, de maici, având hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ctitorită de Maria Cantacuzino la mijlocul secolului al XVII-lea. La început a fost schit al mănăstirii Sfântul Sava din Iaşi, devenind mănăstire în anul 1813. Este situată lângă Nistru, în satul Călărăşauca, lângă oraşul Otaci. Este foarte aproape şi de oraşul Moghilău de pe cealălalt mal al Nistrului (azi oraşul Moghilev-Podolski, în Ucraina. Mănăstirea a fost închisă între 1961 şi 1991. Prima biserică a fost din lemn, fiind înlocuită începând cu anul 1782 de o biserică de piatră zidită, conform pisaniei, de Hagi Marcu Donici din Moghilău, care a avut şi binecuvântarea patriarhului Abraham al II-lea al Ierusalimului (sau Avraam, 1775-1787).

Mănăstirea Saharna, în întregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi așezăminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe a Republicii Moldova. Ansamblul monastic este compus din două mănăstiri: una rupestră (Bunavestire) și alta terestră (Sf. Treime). Istoria mănăstirii rupestre se cunoaște foarte puțin, neștiindu-se data precisă a întemeierii și cine sunt întemeietorii. Nici cercetătorii din domeniu n-au ajuns încă la o părere unanimă privind perioada întemeierii acestei chinovii. Mănăstirea terestră, fiind o ctitorie călugărească, a fost întemeiată în anul 1776 de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu. Acesta a început construcţia mănăstirii şi a chivernisit-o până în anul 1798, când la conducerea ansamblului chinovial i-a urmat Egumenul Paisie. Despre moşia, pe care este construit satul şi mănăstirea se ştiu următoarele; Prima atestare documentară este din data de 24 ianuarie 1495, când Ştefan cel Mare întăreşte prin uric împărţeala între urmaşii lui Sima Rugină, printre care şi satul Saharna. În data de 24 februarie 1602, voievodul Ieremia Movilă, după moartea vornicului Bucium, aprobă ca satul Saharna şi o treime din moşie să rămână în posesia văduvei Antemia şi a feciorilor ei. La data 23 martie 1733 Saharna devine proprietatea boierului Constantin Hrisoverghi. În anul 1783 băneasa Maria Calimah dăruieşte de zestre moşia Saharna nepoatei sale, Smaranda, fiica lui Enache Hrisoverghi, danie ce a fost întărită cu carte domnească în anul 1785 de către Alexandru Ioan Mavrocordat. În 1795 stolnicul Enache Hrisoverghi înzestrează schitul Saharna cu 120 desetine de pământ, ce sunt dăruite nelegal şi din care pricină, credem, s-a iscat o mică neînţelegere între comunitatea condusă de Vartolomeu şi posesoarea de drept a moşiei, adică Smaranda. Această mică neînţelegere se întăreşte şi mai mult când, în 1798, soţia lui Hrisoverghi, spătăreasa Ancuţa, face o dăruire repetată a moşiei Saharna, care de data aceasta este dăruită de zestre surorii mai mici a Smarandei, Mărioara. Pentru rezolvarea acestor mici conflicte în care erau implicaţi familia Hrisoverghi şi stareţul Vartolomeu, în anul 1800 are loc o judecată, care o face pe Smaranda posesoarea moşiei Saharna. În anul 1818 încep lucrările de construcţie a bisericii de vară (devenită mai târziu biserică centrală), care se încheie în 1821. Biserica este sfinţită în acelaşi an în cinstea Sfintei Treimi, se presupune că de către Mitropolitul Veniamin Costachi. Pentru că în mănăstiri slujbele se oficiază în fiecare zi, iar biserica de vară nu avea (şi nici nu are) un sistem autonom de încălzire, s-a hotărât construcţia unei biserici de iarnă. Lucrarea se înfăptuieşte în anul 1883. S-a construit o biserică nu prea mare, sub formă pătrată, în stil arhitectural moldovenesc. După anul 1918 mănăstirea şi-a schimbat statutul, devenind “de maici”. Prin anul 1950 mănăstirea ajunsese la înflorire maximă, fiind una din cele mai bine amenajate şi cuvios împodobite lăcaşuri de cult monahale din ţara noastră, dar nu pentru mult timp, pentru că în 1964, în timpul regimului sovietic, mănăstirea este închisă şi transformată într-un spital de psihiatrie. Tot avutul şi podoabele mănăstirii sunt devastate şi nimicite fără milă. Chiliile călugăreşti sunt amenajate ca saloane de spital, biserica de vară este transformată în depozit, iar cea de iarnă – în casă de cultură. Redeschiderea mănăstirii a avut loc la 19 aprilie 1991. Deşi nu există nici o mărturie scrisă sau documente autentice, tradiţia spune că Mănăstirea Saharna, după tradiţia timpurilor voievodale, a fost închinată de către întemeietorii şi ctitorii ei Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim.

***

DOUĂ FOTO-GHICITORI

DE AMUZAMENT

Ești invitat să ghicești

personalitățile lumii care se regăsesc

în caricaturile și catrenele de mai jos.

Vei avea răspunsul exact și complet

în următorul articol de blog (Ro-M-oN 84)

CAVALERUL

Nu este mare de stat

Buth is a very bogat,

It is a man very cool

“Cavaler”… of Liverpool!

ȘORICELUL

Parcă îi lipsește-un dinte

Dar vru și el președinte,

Ca să se mențină inox

Și-a băgat în buză… botox!

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Imp Traian Decius 249 - 251 DACIA

Trajan Decius (nume real: Caesar Gaius Messius Quintus Traianus Decius Augustus) a fost un împărat roman care a trăit între anii 201 - 251 și a condus imperiul între anii 249 - 251, fiind ucis în bătălia de la Abritus.

Insigna - 1 Mai * 50 (aniversare)

Întreprinderea "1 Mai" Ploieşti este specializată în fabricarea de masini si utilaj petrolier. În prezent întreprinderea se numeşte UPETROM - 1 Mai şi este membră a Grupului UPETROM. UPETROM GRUP este o companie din România care are activități în domeniul forajului marin și terestru, producției de echipament petrolier și turism. Din grup mai fac parte companiile Grup Servicii Petroliere şi Vega Turism. În anul 2008 numărul de angajaţi al Grupului UPETROM era de 6000 de persoane. Sus am postat logo-ul și o poză a Grupului UPETROM.

Insignă - (Tenis de masă)

Tenisul de masă sau ping-pong-ul este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșeul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă este foarte popular, în Asia de Est, fiind unul dintre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători.

Insignă steaguri - (România - Uniunea Europeană)

România este o republică semi-prezidențială, situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de Peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Statul român, cu capitala la București, și-a declarat independența națională față de Imperiul Otoman la data de 9 mai 1877. România numără aproximativ 21,5 milioane de locuitori și se întinde pe o suprafață de 238391 kilometri pătrați.

Insignă steaguri - (Uniunea Europeană - România)

Uniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică, din Europa, fiind compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și din Comunitatea Economică Europeană, formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Masstricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993.

Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Sus am postat steagul și harta actuală a Uniunii Europene și mai jos un tabel cu statele membre ale UE, la momentul de față.

În anul 2004, UE a avut cea mai mare extindere din istorie, când Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia au aderat la Uniune. La data de 1 ianuarie 2007 a fost ultima extindere a uniunii prin aderarea României și Bulgariei.

Insigne specialist clasa (1, 2 și 3)

N.B.C. (nuclear – bacteriologic - chimic)

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare. Specialiștii N.B.C. (nuclear – bactereiologic - chimic) sunt o categorie de militari specializați aparținând de arma chimie militară care au misiunea de a proteja personalul și tehnica militară împotriva atacului inamic cu mijloace de distrugere în masă din categoriile nucleare, bacteriologice sau chimice.

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE

BANCARĂ ROMÂNEASCĂ