Epaminonda's Blog.....: ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE 12

A VII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în stațiunea de sporturi de iarnă Cortina d’Ampezzo, pentru prima dată în Italia, în perioada 26 ianurie – 5 februarie 1956. La competiție au particpat 821 sportivi din 32 de state ale lumii în 24 de probe sportive din 4 sporturi și 8 discipline sportive. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS – Uniune Sovietică) a participat pentru prima dată la jocurile olimpice de iarnă pe care le-a și dominat categoric. Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – URSS cu 16 medalii, locul II – Austria cu 11 medalii și locul III – Finlanda cu 7 medalii. România a participat cu o delegație de 21 de sportivi și nu a obținut nici un punct, cel mai bun rezultat fiind obținut în proba de bob – locul 14. La această ediție a jocurilor s-a acordat medalia de mai jos, care are următoarele caracteristici tehnice; forma - rotundă, diametrul – 60 milimetri, designer – Constantino Affer, realizată la monetăria Lorioli A.E., metal: locul 1 – argint aurit, locul 2 – argint și locul 3 – bronz.

Aici s-a folosit pentru prima oară cronometrajul electric și s-au realizat primele transmisii televizate în direct.

La această ediție a jocurilor schiorul austriac Toni Sailer (devenit ulterior actor) a câștigat toate cele trei probe de schi alpin (coborâre, slalom uriaș și slalom special) pentru prima oară în istoria jocurilor olimpice.

A VIII ediție a Jocurile Olimpice de iarnă s-a desfășurat la Squaw Valley, statul California, Stalele Unite ale Americii în perioada 18 februarie – 28 februarie 1960. În anul 1955, în momentul încredințării Jocurilor Olimpice de iarnă ce aveau să se desfășoare în 1960, Squaw Valley (SUA) nici nu exista pe hartă. "Valea indiencei", cum i se mai spune, a fost construită de la zero, datorită omului de afaceri Alex Cushing, proprietarul acestui loc din vestul SUA. Americanii nu au putut construi și o pistă de bob, fapt ce a determinat România, care avea șanse reale doar la această disciplină, să nu participe. Ceremonia de deschidere a jocurilor a fost inaugurată de discursul vicepreședintelui american Richard Nixon. Aici au participat 665 de sportivi din 30 de state ale lumii, în cadrul a 27 probe sportive dintr-un total de 4 sporturi. Clasamentul final pe medalii s-a prezentat astfel; locul I – URSS – 21 medalii din care 7 de aur, locul II – Echipa unită a celor două Germanii – 8 medalii din care 4 de aur și locul III – SUA cu 10 medalii din care doar 3 de aur. La această ediție a jocurilor s-a acordat medalia de mai jos, care are următoarele caracteristici tehnice; forma - rotundă, diametrul – 56 milimetri, designer – Jones Herff realizată din următoarele metale: locul 1 – argint aurit, locul 2 – argint și locul 3 – bronz.

Un sportiv și o sportivă din U.R.S.S. au fost cei mai medaliți competitori ai jocurilor.

Yevgeny Romanovich Grishin (1931 – 2005) a fost un patinator rus de viteză care la JO de la Squaw Valley a obținut două medalii de aur la patina viteză în probele de 500 și 1500 de metri.

Lidia Pavlovna Skoblikova (născută 1939) este o fostă patinatoare rusă de viteză, care a obținut la această competiție două medalii de aur în probele de 1500 și 3000 de metri.

A IX-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în stațiunea de sporturi de iarnă Innsbruck, din Austria, în perioada 29 ianuarie - 9 februarie 1964. La competiție au participat 1091 sportivi din 36 de state ale lumii, în 34 de probe sportive din 6 sporturi și 10 discipline sportive. La aceste jocuri s-a realizat următorul clasament final pe medalii; locul I – URSS cu 25 de medalii din care 11 de aur, locul II – Austria cu 12 medalii din care 4 de aur și locul III – Norvegia cu 15 medalii din care 3 de aur. Câștigătorii au fost recompensați cu medalia de mai jos care are următoarele caracteristici tehnice; forma - rotundă, diametrul – 70 milimetri, designeri – Martha Coufal - Hartl și Arthur Zelger, realizată din următoarele metale: locul 1 – argint aurit, locul 2 – argint și locul 3 – bronz la monetăria Hauptmunzamt din Viena.

La această ediție România a participat cu o delegație de 28 de sportive, situându-se pe locul 19 în clasamentul pe națiuni, fără să obțină nici o medalie. Pentru prima dată participă la această competiție echipa de hochei a României, cu viitorul tenismen Ion Țiriac, în componență. Cel mai bun rezultat a fost de către sportivul Gheorghe Vilmoș în proba de biatlon 20 kiloemtri, clasându-se pe locul 5.

La această ediție surorile franceze Christine Goitschel și Marielle Goitschel câștigă primele două poziții în proba de slalom. Două zile mai târziu, Marielle o devansează pe sora sa Christine în proba de slalom uriaș, ocupând de asemenea primele două poziții.

Rusoaica Lidia Skoblikova câștigă toate cele patru probe la patinaj viteză.

***

DOUĂ FOTO - PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

__________xxx__________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL BRĂILA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Hariclea Darclee - Brăila 1860 - București 1939

Primul concurs internațional de canto Hariclea Darclee

Brăila 4 - 14 septembrie 1997 România

Hariclea Darclée (nume de familie original: Hariclea Haricli, născută la 10 iunie 1860 în Brăila şi decedată la 12 ianuarie 1939 în Bucureşti) a fost o soprană româncă, mare personalitate a muzicii clasice.Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni Iris iar Alfredo Catalani La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg. La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”. Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. Funeraliile din anul 1939, i-au fost finanțate de către ambasada Italiei, fiind înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Batalionul 72 Geniu "Matei Basarab"

Prin decretul nr. 259 al locotenenţei domneşti a Principatelor Unite Române, la 25 februarie 1866 se înfiinţează prima companie de pontonieri condusă de Cpt. ANTON BERINDEI, cu reşedinţa în Bucureşti, în cazarma Sfântu Gheorghe. Prin Decretul nr. 14 din 05 ianuarie 1867, compania de pontonieri, a fost trecută în arma ARTILERIE, primind denumirea de baterie de uvrieri. Prin Decizia Ministerială din Monitorul Oastei nr. 75 din 30 decembrie 1875 bateria de uvrieri revine la denumirea de companie de pontonieri având un efectiv de 250 de oameni din care 166 erau pontonieri. În anul 1878 se constituie un Batalion de Geniu care va avea în subordine şi Compania 5 Pontonieri dislocată în garnizoana BRĂILA, cazarma Carantina, unde şi-a continuat activitatea de-a lungul anilor până în prezent, în cazarma construită de ei începând cu anul 1886. În anul 1884 numărul companiilor de pontonieri creşte la 4, pentru ca la 6 iunie 1886 cele 4 companii să fie reunite într-un Batalion de Pontonieri sub comanda mr. Petre Oteteleşeanu, cu reşedinţa la Brăila.

Placheta - Batalionul 72 Geniu "Matei Basarab"

La 07 aprilie 1919 prin Înaltul Decret nr. 1542, Batalionul de Pontonieri s-a transformat în Regiment de Pontonieri sub comanda lt. col. Popovici Nicolae şi era format dintr-un Batalion Pontonieri Fluvii şi un Batalion Pontonieri Râuri. În anul 1945 Regimentul de Pontonieri se transformă în Batalion Pontonieri Fluvii cu sediul în Brăila şi 2 Batalioane Pontonieri Râuri dislocate în Bacău şi Alba – Iulia. La 13 august 1951 prin Ordinul Marelui Stat Major, Batalionul Pontonieri Fluvii de la Brăila s-a transformat în Regimentul 1 Pontonieri. La data de 01 iulie 1952, Regimentul 1 Pontonieri a primit denumirea de Regimentul 118 Pontonieri. La 23 februarie 1959 prin Ordinul Ministerului Forţelor Armate, a luat fiinţă Regimentul 72 Pontonieri ,,Matei Basarab” sub comanda lt. col. Petrescu Ioan. În urma evenimentelor din Cehoslovacia, în anul 1968 a luat fiinţă în Brăila o altă unitate de geniu: Batalionul 550 Geniu. La 01 iunie 2002, Batalionul 72 Treceri a luat fiinţă prin transformarea Regimentului 72 Pontonieri ,,Matei Basarab” şi a Batalionului 550 Geniu, pentru ca din data de 1 iulie 2008 unitatea să se numească Batalionul 72 Geniu ”Matei Basarab”.

În prezent Batalionul 72 Geniu ”Matei Basarab” se instruieşte pentru a fi în măsură să asigure mobilitatea forţelor luptătoare prin deservirea punctelor de trecere pe pod de pontoane, portiţe de transport sau pod fix peste cursurile de apă. Sus am postat steagul de identificare al acestei structuri militare.

Liceul Nicolae Bălcescu - Brăila MDCCCLXIII (1863)

Centenar 1863 - 1963

În data de 21 ianuarie 1863 Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin ordinul nr. 1867, aprobã crearea a 2 clase reale cerutã de municipalitatea Brăila, iar pe data 6 decembrie 1863 are loc deschiderea oficială a micii școli. Din 29 iulie 1867 mica școală devine Gimnaziul clasic “CAROL I”.

Liceul Nicolae Bălcescu - Brăila

La mulți ani - 20 * 1961 - 1981

Prin decretul nr 1596 din 20 august 1871 gimnaziul devine Școalã comercialã cu durata de 4 ani, rãspunzând astfel cerinţelor oraşului în plinã dezvoltare comercialã, din 1873 numindu-se Gimnaziu comunal , iar din 1880 Gimnaziu real. În 1880 Gimnaziul real devine primul Liceu real din țară. Din data de 3 octombrie 1895 Liceul real Brăila primește numele de“Nicolae Bãlcescu”.

Liceul industrial de băieți - Brăila

29.X.1988 * Promoția 1948 - 40 ani

În perioada 1948-1953 liceul a funcţionat ca şcoalã cu duratã de 11 ani, purtând denumirea de Liceu de Bãieţi Tip XI “Nicolae Bãlcescu”, pentru ca în perioada 1954 – 1955 să devină Şcoala Medie de Bãieţi nr.2; Prin mixtarea claselor, din 1955 instituţia devine Şcoala Medie nr.2; La data de 23 septembrie 1959, ca urmare a cererii profesorilor şi elevilor, Ministerul Învãţãmântului şI Culturii aprobã reluarea numelui de “Nicolae Bãlcescu”. Pe data de 6 noiembrie 1963 - într-un cadru festiv s-a desfãşurat sãrbãtorirea centenarului, cu participarea Ministrului Învãţãmântului, academician prof. dr. Ştefan Bãlan, fost elev al liceului; iar la 14 mai 1967 are loc dezvelirea bustului lui Nicolae Bãlcescu, amplasat în faţa liceului, dorinţã mai veche a brãilenilor;

Insigna - 528 (Batalionul 528 Cercetare “Vlad Ţepeş” Brăila)

Batalionul 528 Cercetare “Vlad Ţepeş” Brăila a fost înfiinţat la 1 octombrie 1968, ca unitate subordonată Diviziei 67 Mecanizate, urmare a invaziei armatelor unor state comuniste în Cehoslovacia, și la care România a decis să nu participe.

Insigna - 528 (Batalionul 528 Cercetare “Vlad Ţepeş” Brăila)

Începând cu luna iunie a anului 2000 batalionul a intrat în compunerea Corpului 10 Armată iar din aprilie 2003 în cea a Corpului 1 Armată, perioade în care a continuat procesul de profesionalizare. Aici s-au instruit peste 4000 de tineri în diferite specialităţi militare, iar principalele obiective ale pregătirii s-au axat pe însuşirea şi dezvoltarea modalităţilor de procurare a datelor şi informaţiilor despre inamic şi transmiterea acestora, în timp oportun, comandanţilor.

Militarii din batalion au desfăşurat o serie de misiuni sub egida O.N.U., în Etiopia, Eritreea şi Congo, iar în ultimii ani au executat, în teatrele de operaţii în care Armata României este prezentă, misiuni de menţinere a păcii, patrulări în zona de responsabilitate și culegere de informaţii. Deasupra am postat logo-ul și fanionul de identificare al acestei strucuturi militare.

Brăila este un municipiu în sud-estul României și reședința județului cu același nume. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populatia orașului era, în anul 2009, de 211884 de locuitori, fiind al 10-lea oraș din țară după numărul de locuitori. Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Sus am postat stemele 1865 - 1918, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitetcură brăilene, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Strada Mihai Eminescu

Fântâna cinetică

Teatrul Maria Filoti

Palatul Agriculturii

Spitalul Județean

Casa memorială Panait Istrati din Grădina Mare

Faleza Dunării

Magazinul universal Dunărea

Catedrala ortodoxă Nașterea Domnului

Muzeul județean

Biserica greacă Buna Vestire

Gara fluvială

Biserica Greacă

Agenția N.F.R. (Navigația fluvială română)

Teatrul Passalacqua

Berăria și Hotelul Francez

Biserica Sf.Gheorghe

Casa Verona

Cazarma guarzilor comunali

Piața V.I.Lenin

Strada Victoria

Vedere generală

Banca Națională

Trimiteri poștale

Brăila este un județ din provincia Muntenia, partea de est a României, care își are reședința în orașul cu același nume. Județul se întinde pe o suprafață de 4766 km.p. și numără aproximativ 373000 de locuitori. Ca subunități administrative județul se compune dintr-un municipiu - Brăila, 3 orașe - Însurăței, Ianca, Făurei și 40 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva obiective arhitectonice ale județului, dar și o carte postală ilustrată.