Epaminonda's Blog.....: CHOMUTOV

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea cehă CHOMUTOV, denumire

germană KOMOTAU, regiunea USTI NAD LABEN,

din perioade diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate,

insigne și medalii locale,

Barajul

Biserica Sfântul Ignat

Hotel Mertin

Monumentul

Palatul de justiție

Piața mare

Arhitectură locală

Teatrul

Fabrica Mannesmann

Cazarma

Trimiteri poștale

Acțiune locală

Set 3 insigne locale

Set 3 medalii locale

***

DOUĂ FOTO - PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

_____________xxx____________

CÂTEVA PLACHETE,

INSIGNE ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Părinții neamului românesc 106 - 1800 - 1906

(împăratul roman Traian și regele Carol I al României)

Această plachetă a fost bătută de Societatea Numismatică Română,

în anul 1906 iar designul aparține sculptorului Carol Storck.

Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Împăratul Traian, nume complet, Marcus Ulpius Nerva Traianus(născut la data de 18 septembrie 53 în localitatea Italica Santiponce şi decedat la dat de 9 august 117 în localitatea Selinus Cilicia), împărat roman între anii 98 – 117, a fost al doilea dintre cei aşa-zişi cinci împăraţi buni ai Imperiului roman (Dinastia Antoninilor) şi unul dintre cei mai importanţi ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

Insigna - Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul

Placheta - Departamentul pentru relația cu Parlamentul și Informare publică

Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul funcţionează ca structură cu personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare pentru aparatul de lucru al Guvernului. Sus am postat logo-ul acestei structuri militare.

Insigna - Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul

Departamentul pentru relația cu Parlamentul și Informare publică - România

Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul are rolul de a asigura şi coordona realizarea activităţilor în cadrul raporturilor constituţionale dintre Guvern şi Parlament. În realizarea rolului său, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul îndeplineşte funcţiile şi atribuţiile principale prevăzute în art. 2 şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 26/2010 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul, modificată de Hotărârea Guvernului nr. 546/2012, precum și în alte acte normative în vigoare.

Departamentul pentru relația cu Parlamentul și Informare publică

Ministerul Apărării Naționale - România

Honor et Patria (Onoare și Patrie)

Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul este condus de un ministru, membru al Guvernului. Ministrul este ordonator terţiar de credite. În activitatea de conducere a departamentului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulţi secretari de stat, numiţi prin decizie a primului-ministru. Personalul necesar desfăşurării activităţii Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul este alcătuit din funcţionari publici, precum şi personal contractual, care sunt numiţi, respectiv angajaţi, cu respectarea dispozițiilor legale. Sus am postat fanionul de identificare al acestei structuri militare.

Campionatul R.S.R. seniori (tir)

(Republica Socialistă România)

După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa. În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău – Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18. Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999.

Insigna - Pentru merite în paza frontierei

R.S.R. - (Republica Socialistă România)

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.” Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, “la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste.

Set 2 insigne -Pentru merite în paza frontierei

R.S.R. - (Republica Socialistă România)

Și insigna Pentru merite în paza frontierei face parte din acest ansamblu de distincții. Nu lipsesc simbolurile specifice; culorile tradiționale ale drapelului național, stema comunistă a statului și borna de frontieră. La loc de cinste sunt laurii de pe margine care simbolizează “victoria finală” în desăvârșirea societății comuniste în România.

Semn armă - pompieri

Semnul de armă un simbol metalic, aproximativ ca o insignă, care se poartă pe epoletul oricărui militar, indiferent de gradul acestuia, între nasture şi insemnul de grad. A se vedea poza epoletului militar de locotenent de miliţie, din perioada comunistă.