Epaminonda's Blog.....: BAUGNIES

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea belgiană BAUGNIES, azi cartier al

localității PERUWELZ, provincia HAINAUT, regiunea

VALONIA, din vremuri diferite, dar și câteva piese locale

de medalistică (două jetoane, insignă, medalie și plachetă).

Biserica Sfântul Nicolae

Castelul mic

Castelul

Gara

Școala veche

Grădina Simon

Fântâna Dubuisson - Chopin

Arhitectură locală

Vedere generală

Biserica

Strada Gării

Biserica și Sanatoriul

Biserica, Școala de băieți, Sanatoriul

Școala de fete, Casa comunală

Strada Principală, fostă Mariagne

Capela Maica Domnului, îndurerata

Casa notarului Armand

Două jetoane locale

Medalie locală

Plachetă locală

Insignă locală

***

DOUĂ FOTO-PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

___________xxx__________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna * 16 - 22 Decembrie 1989 - 1992 Timișoara

În ziua de 11 decembrie 1989, la emisiunea politică „Panorama” de la postul TV Budapesta-1 s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe pastoral reformat Laszlo Tokes, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din comunitatea religioasă pe care o conducea. Până în ziua de 15 decembrie 1989, enoriașii și un număr mic de cetățeni ai orașului au vegheat în fața bisericii din Piața Maria. În acea seară, lucrători ai Securității, în civil, au încercat arestarea participanților, izbucnind încăierări, care însă nu s-au generalizat sau extins. La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timișoara, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat Laszlo Tokes. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internațională, iar guvernul a considerat că incita la vrajbă etnică. La cererea guvernului, episcopul său l-a revocat din post, privându-l astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care era îndreptățit ca pastor. Enoriașii s-au adunat în jurul casei sale, pentru a-l proteja de hărțuire și evacuare. Mulți trecători, printre care și enoriași ai unei biserci baptiste din apropiere, s-au alăturat protestului, necunoscând detaliile și aflând de la susținătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricționa libertatea religioasă. Când a devenit evident că mulțimea nu va dispărea, primarul orașului, Petre Moț a făcut câteva declarații, sugerând că s-ar fi răzgândit în privința evacuării lui Tőkés. În același timp, mulțimea crescuse amenințător - și de vreme ce Petre Moț a refuzat să-și confirme în scris declarația împotriva evacuării pastorului, mulțimea a început să cânte sloganuri anticomuniste. În consecință, forțele de miliție și ale securității au intrat în scenă. La orele 7 și 30 minute protestul s-a extins, cauza inițială trecând în planul secund. Unii protestatari au încercat să incendieze clădirea care găzduia comitetul județean al P.C.R.: Securitatea a răspuns cu gaze lacrimogene și jeturi de apă, în timp ce miliția a recurs la forță și la arestarea multora. Manifestanții s-au mutat în jurul Catedralei Mitropolitane și au plecat în marș de protest prin oraș, fiind din nou confruntați de forțele de securitate. Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie.

Timișoara - 20 de ani de libertate

Decembrie 1989 - 2009

Primăria municipiului Timișoara

Protestatarii au intrat în Comitetul Județean și au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriți de unități militare. Semnificația prezenței armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceaușescu. Armata a eșuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reușind să transforme Timișoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, mașini în flăcări. După ora 20 se trăgeau focuri de armă din Piața Libertății până la Operă, inclusiv în zona podului Decebal, Calea Lipovei și Calea Girocului. Tancuri, camioane și TAB-uri blocau accesul în oraș, în timp ce elicoptere patrulau zona. După miezul nopții protestele s-au domolit. Ion Coman, Ilie Matei și Ștefan Gușă au inspectat orașul. În dimineața zilei de 18 decembrie centrul Timișoarei era păzit de soldați și agenți de Securitate în haine civile. Primarul Moț a cerut o adunare a partidului la Universitate, cu scopul de a condamna „vandalismul” zilelor precedente. De asemenea a decretat legea marțială, interzicând populației să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Așteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte marșul patriotic „Deșteaptă-te române!". Asupra acestora s-a deschis foc, unii dintre ei au murit, alții au fost răniți grav, în timp ce unii au avut norocul să scape. În aceeași seară, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București pentru ca urmele represiunii să fie șterse. Cadavrele au fost incinerate la crematoriul „Cenușa” din București, cenușa a fost colectată în patru pubele de gunoi și ulterior deversată într-o gură de canal. La 19 decembrie Radu Bălan și Ștefan Gușă au vizitat muncitorii din fabricile timișorene, dar au eșuat în a-i determina să-și continue munca. Pe 20 decembrie coloane masive de muncitori au intrat în oraș. 100000 de protestatari au ocupat Piața Operei (astăzi „Piața Victoriei”) și au început să strige sloganuri antiguvernamentale: „Noi suntem poporul!", „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. În foaierul Teatrului Național din Timișoara o serie de cetățeni curajoși vor crea Frontul Democratic Român, cu un Program politic în care se regăseau cererile celor aflați în Piață. În data de 20 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timișoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbușirea protestului, dar până la urmă aceștia s-au alăturat timișorenilor.Treptat situația iese de sub controlul autorităților. Mai mulți militari încep să fraternizeze cu demonstranții. La sfârșitul zilei, Timișoara este declarată oraș liber de către demonstranți.

Set 2 insigne ELBA

Prezentăm aici câteva repere calendaristice în devenirea companiei timișorene – ELBA (Electrobanat); În anul 1884 Timișoara devenea primul oraș din Europa cu străzile iluminate electric. Nu este deloc o coincidență faptul că prima companie ce se ocupa cu producția reperelor destinate corpurilor de iluminat a luat ființă în acest oraș și a continuat să fie un etalon al companiilor românești de tradiție. Toate transformările prin care ELBA a trecut de-a lungul existenței sale au fost determinate de condiţii obiective – criza economică, război, evoluţie tehnologică, dezvoltarea şi emanciparea cerinţelor pieţei.În anul 1921 pe plan local ia ființă forma Dura care avea ca obiect de activitate fabricarea reperelor destinate copurilor de iluminat. Această firmă a constituit punctul de plecare al existenței firmei ELBA de astăzi. În anul 1923 ia naştere o altă firmă, al cărei viitor o va apropia de ELBA. Este vorba de firma “Rudolf Kissling şi Fiul”care în 1925 va lua numele de “Lumina” − Fabrica Română de Candelabre şi Mărfuri Metalice S.A.. În plină criză economică, anul 1930, cele două societăți locale se comasează formând societatea cu denumirea “Uzinele Dura”. În perioada următoare Uzinele Dura se asociază cu alte companii locale de profil iar în anul 1948 este naționalizată, și de atunci este recunoscută sub numele de ELECTROBANAT.

La scurt timp după încheierea regimului comunist, în 1990, firma își schimbă titulatura în S.C. ELBA S.A., iar cinci ani mai târziu reușește să se privatizeze integral. În anul 1997 ELBA a participat la constituirea unei firme mixte în domeniul iluminatului stradal, împreună cu concernul olandez Philips, noua firmă numindu-se Philips and Elba Street Lighting S.R.L.

Set 2 insigne - Banatul Timișoara

Banatul Timișoara a fost o echipă de fotbal a orașului de pe Bega. De cele mai multe ori echipa a jucat în campionatul județean. În anul 1927, în echipă s-au înscris mulți jucători de la echipa auto-dizolvată Sparta-Unirea C.F.R. din aceiași localitate. După cel de-al doliea război mondial, echipa a evoluat în divizia C din România sub numele de Prima Banat, dar în 1927 și-a schimbat denumirea în Banatul. Echipa a dispărut în anul 1950. Cea mai mare performanță a celor de la Banatul Timișoara a fost meciul din semifinalele Cupei României, pierdut împotriva celor de la echipa România din Cluj. Echipa cu echipamentul tradițional de joc roșu și albastru a existat în lumea fotbalului românesc doar 27 de ani, între anii 1932 – 1950.

Acum în oraș ființează un club sportiv școlar sub vechiul nume – Banatul Timișoara.

Liceul industrial Electrotimiș - Timișoara

Învățăm, cercetăm, muncim

Liceul industrial “Electrotimiș” din Timișoara este o instituție de învățământ relativ tanara. Vârsta sa, echivalentă cu a unui om, inseamna maturitate, energie si suflu tineresc, pofta de viata si putere de munca. Masurati in ani de scoala, inseamna, in plus, experienta si traditie.Actul de infiintare prevede transferarea Liceului Industrial Tirgu Mures si transformarea acestuia in Scoala profesionala Electrotimis, in ianuarie 1973. In anul 1975, scoala se transforma in grup scolar, cuprinzand, pe langa scoala profesionala si alte forme de invatamant, ca liceu (cu profil industrial-electrotehnic si mecanic), scoala de maistri (pana in 1993) si scoala postliceala (1991-1997).

Insigna - Electrotimiș - A X-a aniversare

Întreprinderea comunistă “Electrotimiș” a luat ființă în anul 1971. După 20 de ani, în anul 1991, societatea s-a divizat în trei societăți mai mici din care una a luat numele SC Electrotimiș SA. După mai multe transformări în anul 2006, aceasta a fost absorbită de către SC Bega Tehnomet SA Timișoara. Scopul fuziunii dintre societatile comerciale Bega Tehnomet S.A., Timișoara și Electrotimis S.A. Timisoara, membru Bega Grup, a fost crearea unei societati comerciale mai puternice si mai eficiente din punct de vedere economic si financiar. Aceasta fuziune a sporit capacitatea concurentiala a intreprinderii si nivelul de satisfacere a cerintelor clientilor prin diversificarea gamei de produse.

Sediul actualei societatii actuale este situat pe strada Calea Stan Vidrighin, nr. 5A, Timisoara, jud. Timis.

S.C. BEGA TEHNOMET S.A. este o societate pe actiuni, cu capital privat romanesc. Firma a fost luat fiinta in anul 1869 sub denumirea "Bozsak" avand ca profil de activitate fabricarea tesaturilor din fire metalice si a mobilierului metalic. In 1927 firma se transforma in societate pe actiuni. In acesta perioada profilul de fabricatie s-a diversificat intreprinderea producand table perforate, batoze si rasnite, caruciore si jucarii pentru copii , butoaie metalice. In 1949 isi schimba denumirea in Tehnometal si asimileaza in fabricatie primele masini agricole (trioare, selectoare actionate manual si electric).Intre 1954-1959 intreprinderea se extinde asimiland o gama larga de masini si utilaje agricole, batoze pentru mazare, uscatoare pentru cereale, transportoare cu noduri, site vibratoare, masini de curatat seminte, elevatoare cu cupe, etc. In acesta perioada se inscrie si participarea intreprinderii pentru prima data la expozitia internationala de la New Delhi, Bombay si Izmir. Intre 1971-1975 sunt asimilate produse de complexitate marita: baterii avicole pe 3 si 4 nivele, baterii pentru animale mici cu blana, precum si cabluri de comanda mecanica pentru autovehicole, Tehnometal devenind cel mai mare producator de utilaje avicole si cabluri de comanda din tara. Intre 1977-1980 a fost realizata investitia pentru fabricatia tractoarelor de capacitate mica (25-35CP). Dupa 1980 pe langa produsele traditionale a fost asimilata fabricatia autoturismelor de mic litraj "Dacia500", denumirea intreprinderii fiind schimbata in "Autoturisme Timisoara". Din 1991 SC Tehnomet SA se desprinde din Autoturisme ca si continuator a profilului de fabricatie traditional (1970-1975). Din anul 2000 a devenit membra Bega Grup , cu o mare capacitate organizatorica si financiaraiar iar in anul 2002 se inregistreaza sub denumirea S.C. BEGA TEHNOMET S.A.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avară. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Hotelul Continental

Universitatea - Rectoratul (Palatul Lloyd)

Palatul Loefler

Piața Victoriei - noaptea

Piața Traian

Casa Huniade

Catedrala ortodoxă

Domul și Monumentul Sfintei Treimi

Muzeul de artă

Teatrul de operă

Fostul liceu al piariștilor

Fabrica de bere Timișoreana

Spitalul Begăi

Strada Erod

Templul izraelit

Piața Unirii - Catedrala romao catolică

Podul Mitropolitul Șaguna

Băile Centrale

Turbinele electrice - 1915

Liceul de fete Carmen Sylva

Palatul Weisz și Strada Bursei

Biserica romano catolică - cartierul Fabrică

Liceul de fete

Gara Domnița Elena

Gara

Hotelul Coroana

Clădirile Politehnicii

Direcțiunea Poștelor și Telegrafelor

Palatul reformat și Statuia Maria

Școala specială de artilerie

Parcul Scudier

Piața Ion Huniade

Piața Libertății

Piața Sfântul Gheorghe

Salutări

Trimiteri poștale

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara. Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva locuri de vizitat din acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.