Epaminonda's Blog.....: MEXIC

20 PESOS 2001

MEXIC

Este o republică federală prezidenţială

situată în sudul Americii de Nord.

Statul, cu capitala la Ciudad de Mexico, și-a obținut

independența la data de 16 septembrie 1810 față de Spania.

Mexicul se întinde pe o suprafață de 1972550 kilometri pătrați

și numără aproximativ 107,5 milioane de locuitori.

Statul Mexic nu are o deviză națională unanim acceptată

Stema oficială adoptată la 16 septembrie 1968:

Alte steme oficiale de-a lungul timpului:

1535 -1821

Spania

1821

Spania

1821 - 1823

1864 – 1867

1823 – 1864

1867 – 1893

1893 – 1916

1916 – 1934

1934 – 1968

Steagul oficial adoptat la 16 septembrie 1968:

Alte steaguri oficiale mexicane de-a lungul timpului:

Până la 1821 – Spania

1821 – 1823

1823 – 1864

1864 – 1867

1867 – 1898

1898 – 1916

1916 – 1918

1918 – 1934

1934 – 1968

Aversul bancnotei aplicate aici prezintă portretul lui Benito Pablo Juarez Garcia, iar reversul Hemiciclu Benito Juarez.

Benito Pablo Juárez García (21 martie 1806 – 18 iulie 1872) a fost un amerindian de origine zapotecă, care a servit cinci rânduri ca președinte al Mexicului , 1858 – 1853 și apoi președinte interimar, 1861 – 1865, 1865 – 1867, 1867 – 1871 și 1871 – 1872. Benito Juárez a fost primul lider al Mexicului care nu a avusese anterior carierei politice o pregătire militară. Pentru numeroasele sale realizări interne, așa cum au fost rezistența opusă ocupanților francezi, răsturnarea imperiului și restaurarea republicii, modernizarea țării, Juárez este considerat adesea cel mai bun lider al Mexicului. Numeroase localități, școli, parcuri, străzi și monumente au fost numite în onoarea sa.

Hemiciclul Benito Juárez este un monument neoclasic situat în capitala statului mexican, în marele parc central Alameda,ce comemorează pe omul de stat mexican Benito Pablo Juárez García, fost președinte al statului în mai multe rânduri. Construcția monumentului a început în anul 1906, pentru a marca centenarul nașterii lui Juarez. Șeful proiectului de realizare a acestui măreț monument a fost inginerul mexican Porfirio Diaz. Prin cele douăsprezece coloane dorice monumentul resimte o puternică influiență greacă. În centrul monumentului este amplasată statului lui Benito Juarez, încadrat de două personaje alegorice. Monumentul este un important punct al parcului și capitalei mexicane, acesta constituind punctul de începere a multor marșuri, mitinguri populare și competiții sportive.

Mai jos admiri trei reprezentative monumente arhitectonice ale capitalei mexicane:

Sediul Băncii Naționale

Camera Deputaților

Palatul prezidențial

Mai jos admiri câteva piese de medalistică și numismatică mexicană:

Insignă

Jeton

Monedă aur 2,5 pesos 1872 - Republica Mexicană

Monedă 20 pesos aur 1959 - Statele unite mexicane

Medalie

Bond

Bon

Acțiune

Certificat

***

DOUĂ FOTO - PASTILE

DE UMOR ROMÂNESC

__________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÎNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Profesor Doctor Thoma Ionescu

Amicii, elevii, admiratorii...1903

Thoma Ionescu (1860 - 1926) a fost un medic chirurg și anatomist român, profesor universitar, inițiator al unor tehnici noi chirurgicale, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru de onoare al Academiei Române.

Insigna - Cupa tineretului 1974 (atletism)

Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX, la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari, sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse orase. In 1912, se infiinteaza Comisia de atletism, alergari pe jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (FRA), a 19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la IAAF. Primele Campionate Nationale ale Romaniei sunt organizate in 1914, la 16 probe, si se adreseaza doar barbatilor.

Un an mai tarziu, in 1915, se inaugureaza la Bucuresti primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din 1922, femeile vor avea propriile competitii, iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele Campionate Nationale feminine, precum si primele Campionate pentru juniori. In 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegatie a Romaniei formata din 10 atleti si 2 atlete participa pentru prima data la o astfel de competitie, iar in acelasi an debuteaza Campionatele Universitare din Romania. In 1930, la Atena, atletii romani se claseaza pe locul al doilea, la prima editie oficiala a Jocurilor Balcanice, iar in 1934, la editia inaugurala a Campionatelor Europene, participa 4 atleti romani. In 1937, FRA organizeaza, pentru prima data in Romania, Jocurile Balcanice, iar in 1948debuteaza seria Campionatelor Internationale ale Romaniei, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Incepand cu anul 1952, atletii romani participa cu regularitate la toate marile competitii mondiale si europene si scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului romanesc.

Set 3 insigne specialist clasă - scafandri

Forțele militare ale oricărui stat, deci și ale țării nostre, sunt categorisite pe diverse specialități militare de pregătire și instruire. În baza unor bareme dinainte stabilite militarii sunt testați periodic asupra nivelului de pregătire și, dacă corespund acestor bareme, sunt declarați specialiști de clasă și distinși cu insigne de Specialist de clasă 1, 2 sau 3, diferite ca model de la o specialitate militară la alta. Obținerea unei asemenea distincții, meritorii atrage uneori după ea o promovare în funcție și întotdeauna o creștere neînsemnată a soldei lunare.

Scafandrul este o persoană autorizată, antrenată și instruită pentru a putea evolua sau lucra sub apă cu ajutorul unui echipament adecvat.Funcție de tipul scufundării efectuate, scafandrii pot fi: autonomi, grei (scafandrieri), de luptă și de mare adâncime.

Insigna - Comitetul național pentru apărarea păcii - România

Comitetul Național pentru Apărarea Păcii a fost o organizație colaterală și susținută de către partidul unic, communist, de guvernământ, care milita (a se înțelege cheltuia fonduri însemnate) pentru promovarea ideii de pace în rândul maselor largi populare. Această organizație scotea lunar revista “Pentru apărarea păcii”.

În baza Hotărârii nr. 793 din 23 iulie 1990 întregul patrimoniu al Comitetului National pentru Apararea Pacii, stabilit pe baza bilantului contabil la 31 decembrie 1989, se preia de catre Alianta pentru Pace din Romania, oragnizație nou înființată, într-un fel aceiași Mărie cu altă pălărie.Mai jos citim un material despre obiectul de activitate și felul cum se punea problema de către Comitetul Național pentru Apărarea Păcii;

MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – IMAGINI CARE MINT

S-a glosat indelung, şi nu doar in România, şi nu doar legat de regimul comunist, despre rolul artiştilor angajaţi sau incorporaţi politic. S-a vorbit mult şi s-a acuzat cu patimă, s-au plătit poliţe, s-au revărsat orgolii şi s-au anulat sensibilităţi, au fost lustraţi sau au fost uitaţi romancieri, poeţi, actori, pictori, sculptori, regizori, filosofi, cântăreţi, compozitori, critici de artă care şi-au contractat conştiinţele şi harul creator in beneficiul unei ideologii, indeobşte totalitare, care le-au oferit in schimb o fărâmă de confort (case de creaţie, ateliere, comenzi de stat) şi o libertate schilodită de fantasmele unei utopii. Artiştii români din primii ani ai instaurării şi consolidării comunismului nu au făcut nicicum excepţie, atâta doar că lista lor este poate mult mai lungă decât a celor care nu au cedat presiunilor şi tentaţiilor din acea perioadă. Chiar dacă in Biblie se spune că "la inceput a fost cuvântul", pentru o Românie postbelică predominant semianalfabetă, datorită majorităţii agrare, spartă doar de câteva aglomerări muncitoreşti in marile oraşe, intelectualitatea fiind intr-o minoritate zdrobitoare, imaginea avea un rol determinant in transmiterea mesajelor comuniştilor către populaţie. Lozincile, cuprinzând cuvinte cât mai simple, scrise cât mai mare şi urlate cât mai tare, de tipul "Trăiască…" sau "Jos…" erau suficiente. Trebuiau imagini. Simple. Directe. Clare. Percutante. Accesibile. Pentru că pe atunci cinematograful nu era nici pe departe atât de popular ca in America sau in Occident, iar de televizor incă nu prea se auzise in România anilor 40 sau 50, artiştilor plastici le revenea rolul principal in a exprima mesajele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraş, Ana Pauker, Vasile Luca pe inţelesul "maselor populare". Pictura, desenul, sau sculptura monumentală in cazul marilor oraşe trebuiau să arate, să explice cât mai convingător cu putinţă cum stătea noua ordine a lucrurilor in România populară. Câţi români văzuseră cu ochii lor cum a fost intrarea Armatei Roşii in Bucureşti in august 1944? Puţini si doar orăşeni, la jurnalele cinematografice. Pentru a remedia situaţia, Editura de Stat a tipărit, ce-i drept doar in alb-negru, tabloul in ulei al lui Ştefan Constantinescu intitulat "Trupele sovietice eliberatoare inconjurate cu dragoste şi recunoştiinţă de cetăţenii Capitalei" şi pe cel al lui Camelian Demetrescu, intitulat la fel de didactic, "Populaţia românească intâmpină cu bucurie glorioasele trupe eliberatoare sovietice". Aproape nimeni dintre români nu ştia cum fusese mult-invocata luptă in ilegalitate a comuniştilor, fotografii evident nu fuseseră făcute, drept care au apărut tablouri precum elocventa compoziţie a lui Ştefan Szonyi intitulată "Tipografie ilegală" (expusă pe atunci la Muzeul de artă al R.S.R.), reprodusă color atât pe timbre, cât şi pe cărţi poştale editate la aniversarea a 50 de ani de la "făurirea" P.C.R. După ce bucureştenii au pierdut statuia ecvestră a regelui Carol I sau grupul statuar al Brătienilor, au primit in schimb o uriaşă sculptură cu un Lenin avântat spre comunism, pus pe soclu in faţa stalinistei arhitecturi a Casei Scânteii, şi o altă statuie, amplasată şi mai sus, in Piaţa Victoriei, cu Ostaşul Sovietic. Potrivit ideologiei comuniste, muncitorul a devenit un subiect central al creaţiilor plastice. Muncitorul crea belşugul şi se bucura de el, muncitorul crea pacea şi o apăra, muncitorul intruchipa perfecţiunea fizică şi morală, el era omul nou "in toate cele ce sunt şi-n toate ce mâine vor râde la soare". In această idee, Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii a editat din Fondul Păcii o carte poştală accesibilă oricui la preţul de 1 leu, reproducând tabloul "Pace" al lui Octav Băncilă, in care era infatisat un muncitor cu aspect extrem de viril, in salopetă, cu muşchii incordaţi de efortul transformării unei săbii in plug. O compoziţie ce era de fapt un remake al sculpturii sovieticului E. Vucetici "Să prefacem săbiile in pluguri", reprodusă şi ea tot pe cărţi poştale şi de acelaşi editor. Dacă nudul antic, frumuseţea şi armonia feminină erau repudiate de comunişti, fiind considerate decadenţe burgheze, dăunătoare maselor, in schimb pulsaţiile combative, nutritive, sexual-virile şi parentale erau astfel exploatate propagandistic din plin, prin soluţiile proletcultiste şi apoi prin cele ale realismului socialist.Cărţile poştale de pe stradă, sculpturile din pieţe şi tablourile din expoziţii au debordat, se pare cu succes la nivel gregar, in astfel de demonstraţii şi exemplificări ale noii ideologii, data fiind supravieţuirea in multe straturi ale societăţii a instinctelor proletcultiste.

1. “Pace”, tablou de Octav Bancila pe o carte postala editata de Comitetul National pentru Apararea Pacii din Republica Socialista Romania cu bani din Fondul Pacii;

2. “Tipografie ilegalaă”, tablou de Stefan Szonyi, de la Muzeul de Artă al României;

3. “Trupele sovietice eliberatoare inconjurate cu dragoste si recunostinta de cetatenii Capitalei”, tablou de Stefan Constantinescu, reprodus pe o carte postala realizata de Editura de Stat;

4. “Populatia romaneasca intampina cu bucurie glorioasele trupe eliberatoare sovietice”, tablou de Camilian Demetrescu, reprodus pe o carte postala realizata de Editura de Stat;

5. Statuia lui Lenin din fata Casei Scânteii, reprodusa pe o carte postala din anii 60 realizata de Editura Meridiane la preul de 1 leu bucata;

6. “Sa prefacem sabiile in pluguri”. sculptura de sovieticul E. Vucetici reprodusa pe o carte postala editata de Comitetul National pentru Apararea Pacii din Republica Socialista Romania cu bani din Fondul Pacii;

7. “1 Mai Liber”, tablou de Alexandru Ciucurencu

(Sursa NET – Călin Hențea)

Insigna - Marina militară * România

Prin Marină militară sau, cum mai este ea de numită - Marina de război- se înțelege totalitatea forțelor militare de pe mare ale unui stat compusă din nave de război, nave de escortă, precum și avioane, submarine, împreună cu tehnica şi personalul din cadrul infanteriei marine.

Marina militară română este denumită oficial, în termeni militari de specialitate, Forţele navale române. Ea este compusă din Flota maritimă militară, care operează în Marea Neagră precum şi în celelalte mări şi oceane ale lumii, numai sub egida NATO, şi Flota fluvială militară, care operează pe Dunăre.

____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

DIN MUNICIPIUL ARAD,

ÎN LIMBA MAGHIARĂ