Epaminonda's Blog.....: Ro - M

CELE MAI RECENTE

MONEDE COMEMORATIVE

ROMÂNEȘTI EMISE DE CĂTRE

În data de 8 decembrie 2014 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă de aur cu tema; Istoria aurului - Monede din aur bătute la Histria. Aversul monedei redă capitelul ionic al unei coloane descoperite la Histria, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA“, valoarea nominală „10 Lei“, stema României și anul de emisiune „2014“. Reversul monedei prezintă tipuri de monede histriene din aur și inscripția în arc de cerc „MONEDE DIN AUR BATUTE LA HISTRIA“. Mai jos am postat o monedă de argint bătută la Histria.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoare nominală - 10 lei; data emiterii – 8 decembrie 2014, material – aur; puritate – 99,9%; greutate – 1,224 grame; formă - rotundă; diametru – 13,92 milimetri; calitate - proof; margine – zimțată, tiraj – 500 exemplare și prețul unitar de vânzare fără TVA, inclusiv broșura de prezentare – 310 lei.

Histria (cetate grecească), este cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României. În prezent, ruinele sale se află pe teritoriul administrativ al comunei Istria, în județul Constanța. Histria a fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul anilor 600 Î.C., ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea D.C. de către avaro-slavi. Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă (secolele VII – I Î.C.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul al șaptelea D:C.. Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razelm-Sinoe. În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României. Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, numele grecesc al Dunării. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți), era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion).

În data de 15 decembrie 2014 Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic un set de trei monede, valori și materiale diferite, dedicate aniversării a 150 de ani de la înființarea CEC Bank. Aversul monedelor redau portretul, semnătura şi numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, inscripția „ROMANIA”, anul de emisiune „2014”, stema României și valoarea lor nominală „…. LEI”. Reversul monedelor prezintă Palatul CEC din București și inscripțiile „CEC BANK” şi „150 ANI”.

Caracteristicile tehnice ale monedei de aur sunt următoarele: valoare nominală - 100 lei; data emiterii – 15 decembrie 2014, material – aur; puritate – 90%; greutate – 6,452 grame; formă - rotundă; diametru – 21 milimetri; calitate - proof; margine – zimțată, tiraj – 150 exemplare și prețul unitar de vânzare fără TVA, inclusiv broșura de prezentare – aprox 1500 lei.

Caracteristicile tehnice ale monedei de argint sunt următoarele: valoare nominală - 10 lei; data emiterii – 15 decembrie 2014, material – argint; puritate – 99,9%; greutate – 31,103 grame; formă - rotundă; diametru – 37 milimetri; calitate - proof; margine – zimțată, tiraj – 400 exemplare și prețul unitar de vânzare fără TVA, inclusiv broșura de prezentare – 320 lei.

Caracteristicile tehnice ale monedei de tombac sunt următoarele: valoare nominală – 1 leu; data emiterii – 15 decembrie 2014, material – tombac cuprat; greutate – 23,5 grame; formă - rotundă; diametru – 37 milimetri; calitate - proof; margine – zimțată, tiraj – 150 exemplare și prețul unitar de vânzare fără TVA, inclusiv broșura de prezentare – aprox 95 lei.

Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (cunoscut îndeobște ca Palatul C.E.C., după denumirea ulterioară a instituției), este o clădire din București, situată în Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, construit în aceeași perioadă. Piatra de temelie a Palatului CEC a fost pusă în data de 8 iulie 1897, în prezența regelui Carol I al României și a reginei Elisabeta. Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul "Sfântul Ioan cel Mare". Realizată după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârșitul secolului XIX, Palatul CEC a fost terminat în anul 1900. În prezent, palatul găzduiește sediul CEC Bank, urmașa vechiului C.E.C. (Casa de Economii și Consemnațiuni). Palatul, construit în stil eclectic se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției. Ornamentația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a orașului. În octombrie 2006, Guvernul României a aprobat transferarea Palatului CEC către Primăria municipiului București, clădirea urmând a fi transformată în muzeu de artă. CEC Bank putând să păstreze imaginea Palatului CEC încă 20 de ani. CEC-ul ca instițutie a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza.

Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional România. Acesta a participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

***

SĂ CUGETĂM!

_________xxx_________

CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Compania Holleman România - București

Compania Holleman România s-a înființat în anul 1997 avand ca actionar majoritar firma Holleman Holding BV, o veche afacere de familie olandeza din orașul Breda, activa pe piata inca din anul 1945.

Firma olandeza a fost lider European in domeniul transporturilor agabaritice si grele internaționale, având o flota de peste 200 de camioane și 70 de macarale de diverse tipuri si capacități. Firma romaneasca isi incepe activitatea cu un singur camion Iveco Turbostar, dar beneficiind de know-how la nivel inalt, mostenit de la firma mama, din Olanda. In perioada urmatoare, au loc investitii specifice formarii unei flote performante si se executa transporturi deosebit de complexe. Compania se dezvolta intr-un ritm accelerat si devine una dintre companiile de transport importante din Estul Europei, acest lucru datorandu-se serviciilor de calitate oferite, seriozitatii si respectarii promisiunilor fata de clienti. Sus am postat logo-ul companiei Holleman dar și o insignă specifică.

Insigna - Campionatele europene București - 1955 PRESA (tir)

Federaţia română de tir sportiv este forul tutelar care conduce, organizează şi dezvoltă acest jos sportiv în România. Această federaţie este responasibilă de organizarea tuturor competiţiilor sportive de tir, la toate nivelurile de vârstă şi pregătire, în toate structurile societăţii româneşti. Sus am aplicat logo-ul Federaţiei române de tir sportiv. După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului. Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora. La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima societate de tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa.În anul 1741 sunt organizate primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regimentului. În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău – Criș și Pecica. Pe data de 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare. Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn. În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47514 metri pătrați, pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul. Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial. În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18. Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.). În data de 29 iunie 1946 Banca Națională a României cumpără de la Societate, terenurile donate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, ceea ce va deveni mai târziu poligonul Tunari, în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sârbu". La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră. În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari. F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv (F.R.T.S.) în anul 1999.

Academia națională de educație fizică și sport - București 1922 - 2002

A.N.E.F.S. 75 ani - Citius, altius, fortius

(mai repede, mai mare, mai puternic)

Universitatea Nationala de Educatie Fizica si Sport (U.N.E.F.S.) din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea pentru Educaţie Fizică, promulgată la data de 15 iunie 1923 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 59, din 17 iunie 1923, sub denumirea de Institutul National de Educatie Fizica (INEF) . Această titulatură fost schimbată pe parcursul existenţei sale, până la cea prezentă, atribuită prin modificările aprobate la HG nr. 749/2009 si publicate in Monitorul Oficial al României Partea I din 12 octombrie 2009. Denumiri ale instituţiei de-a lungul timpului:

• 1922 - Institutul Naţional de Educaţie Fizică (I.N.E.F.);

• 1929 - Institutul Superior de Educaţie Fizică (I.S.E.F.);

• 1937 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);

• 1942 - Şcoala superioară de Educaţie Fizică (Ş.S.E.F.);

• 1945 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);

• 1948 - Institutul de Educaţie Fizică (I.E.F.);

• 1950 - Institutul de Cultură Fizică (I.C.F.);

• 1968 - Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (I.E.F.S.);

• 1990 - Academia de Educaţie Fizică (A.E.F.);

• 1992 - Academia Naţională de Educaţie Fizică (A.N.E.F.);

• 1993 - Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport (A.N.E.F.S.).

• 2009 - Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din București – U.N.E.F.S.

Prima instituţie de învăţământ superior pentru pregătirea profesorilor de educaţie fizică din România şi-a început cursurile la 1 decembrie 1922, la Bucureşti. A fost a 10-a instituţie de acest fel din lume şi a 5-a din Europa. Activitatea a debutat sub conducerea generala a prof. Virgil Bădulescu care a obţinut sprijinul familiei regale, mai ales a Majestăţii Sale Regele Ferdinand I, a lui Dimitrie Gusti – directorul Casei Culturii Poporului şi a profesorului Vasile Pârvan. Sus am postat logo-ul U.N.E.F.S..

Insignă - Apimondia XX - București 1965

Apimondia sau Federația Internațională a Asociațiilor de Apicultori a fost creată în anul 1893 pentru a susține apicultura la nivel internațional. Obiectivul principal al organizației este de a stabili relații între persoane și asociații dedicate apiculturii. Pentru cunoașterea tuturor informațiilor științifice din domeniu, organizația publică revista Apiacta, iar la un interval de doi ani, organizează congresul Apimondia la care iau parte oameni de știință și apicultori reuniți în diferite țări din pe cele cinci continente ale lumii. În anul 1970, în România, Apimondia a fondat Institutul Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă (IITEA) cu obiectivul de a continua activitățile tehnice și economice în scopul promovării apiculturii. Sus am postat logo-ul Apimondia.

Insigna - Mihai Eminescu

C.M.N. - (Cercul militar național)

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici la data 15 ianuarie 1850 Ipoteşti şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română a tuturor timpurilor.

Palatul Cercul Militar Național este este o clădire din Bucureşti care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stema și câteva monumente arhitectonice și alte locuri de vizitat în capitală.