Epaminonda's Blog.....: ANTHERING

Deasupra am postat și alte fotografii cu monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă ANTHERING,

bundeslandul SALZBURG, precum și câteva vederi generale.

Biserica catolică

Arhitectură locală

Vederi generale

***

DOUĂ CATRENE

INSPIRATE DE ALEGEREA

NOULUI PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI

de la autorul acestui blogul

OARE VISEZ?

Răsărit parcă din vis,

S-a inventat Iohannis

Să scoată țara din vrie,

Prin fapte, nu vorbărie.

DE CRĂCIUN

Venind călare pe mouse

Moșul, cu nume nou, Klaus

Vrea lucrul bine făcut,

Doar fapte… nimic mai mult!

___________xxx___________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI JETOANE

DIN JUDEȚUL PRAHOVA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Insigna - Ceasul de-a lungul vremii * 1984 Ploiești

Muzeul Ceasului “Nicolae I. Simache” din Ploiești este unicul muzeu de acest fel din România, care cuprinde o bogată colecție de ceasuri făurite de meșteri vestiți din Europa, cele mai multe fiind adevărate opere de artă. Organizat din inițiativa profesorului N.I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie, el datează din 1963. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu. I s-a pus atunci la dispoziție Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare sau terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate prezentate ceasuri care au aparținut unor mari personalități române, (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hașdeu, I. L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul Muzeului ceasului - Ploiești.

Jeton - Cooperativa "Unirea" Slănic - 10 lei

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor, ce sunt folosite pentru declansarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor bauturi sau mici, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi în plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la sedinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Jeton - Cooperativa "Unirea" Slănic - 20 lei

Slănic este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România. Conform recensământului din anul 2011, Slănic are o populație de 6034 de locuitori, fiind al treisprezecelea centru urban al județului Prahova din punct de vedere demografic. Deși incorectă, denumirea de Slănic-Prahova este folosită uneori, îndeosebi în alte regiuni ale României, din dorința de a evita confuzia cu Slănic Moldova, oraș situat în județul Bacău. După cum numele orașului sugerează ("sare" în limba slavonă), istoria și economia orașului Slănic sunt în bună parte legate de prezența unui zăcământ important de sare în zonă, atât în subteran cât și la suprafață. Orașul Slănic este situat pe valea pârâului omonim, care este afluent al râului Vârbilău, care la rândul său este afluent al râului Teleajen. În secolul al XVII-lea, zona era locuită de moșneni, care și-au vândut un teren spătarului Mihai Cantacuzino, în schimbul a 700 de taleri, în 1685, apoi deschizând aici o ocnă de sare, pe Valea Verde, în anul 1688. Deasupra am postat logo-ul, intrarea și o imagine de interior a minei de sare "Unirea" din Slănic.

Insigna - Expo Fotbal Ploiești - 1987

Insigna - Expo Fotbal Ploiești - 1988

Manifestarea numismatică culturală și sportivă “EXPO FOTBAL” s-a permanentizat la Ploiești prin inițiativa și strădania inimosului localnic Manu Nicolae. Acesta era un mare pasionat de sport, în special fotbal, și medalistică, în special insignografie. Și astfel din 26 iunie 1982, în orașul aurului negru românesc – Ploiești, au loc anual întâlniri și expoziții ale iubitorilor de fotbal și de insigne sub genericul EXPO FOTBAL PLOIEȘTI.

Deasupra am postat fanioanele EXPO FOTBAL PLOIEȘTI din anii 1986, 1987 și 1988.

Insigna - Palatul Culturii - Ploiești

Palatul Culturii din Ploieşti este o clădire reprezentativă a oraşului, aflată în centrul acestuia. Clădirea a fost ridicată sub îndrumarea arhitecților E.Doneaud și Toma T.Socolescu, începând cu anul 1906. Lucrările au fost întrerupte din pricina lipsei de fonduri şi reluate mai târziu, în anul 1924. Stilul abordat a fost acela al neoclasicismului francez. Clădirea a fost inaugurată în anul 1933. Iniţial, a servit drept Palat al Justiţiei şi ulterior a devenit Palatul Culturii. Clădirea are două etaje, primul mai înalt şi al doilea mai scund, iar prin intrarea principală, flancată de coloane masive şi aflată în partea sudică, se ajunge direct la nivelul primului etaj. După intrare, se ajunge într-un hol deosebit de mare, înălţat pe cele două niveluri, în care lumina pătrunde prin plafon. Palatul Culturii a suferit daune mari în urma cutremurului din 1977 fiind renovat ulterior. În prezent clădirea găzduiește Biblioteca „Nicolae Iorga”, Şcoala Populară de Artă, Muzeul de Etnografie şi Muzeul de Biologie Umană. Biblioteca „Nicolae Iorga” a fost inaugurată în anul 1921, datorită eforturilor unor intelectuali ploieşteni, printre care arhitectul Toma T. Socolescu şi avocatul Nicolae Pârvulescu. Biblioteca îşi are sediul în Palatul Culturii din anul 1948. Biblioteca cuprinde o mediatecă, o sală de lectură cu o capacitate de 91 de locuri şi o secţie specială pentru copii. Cititorii au la dispoziţie circa 550000 de cărţi, periodice şi materiale grafice şi audio-vizuale. Printre achiziţiile bibliotecii se numără cărţi din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, cea mai veche fiind lucrarea intitulată "Ab urbe condita" scrisă de Titus Liviu și tipărită în 1520. Printre cărțile vechi se numără și cea tipărită la Iaşi, în anul 1643, cu titlul "Carte romînească de învăţătură" a lui Cazania lui Varlaam şi "Biblia", tipărită la Bucureşti în 1688. O altă instituţie aflată în incinta Palatului Culturii este Şcoala Populară de Artă. Şcoala organizează o serie variată de cursuri: balet şi dans modern, chitară, pian, orgă, pictură, modelaj, tâmplărie şi arta lemnului, actorie şi regie, artă fotografică, limba engleză, canto. Muzeul de Biologie Umană din Palatul Culturii a fost înfiinţat în februarie 1956. Pe lângă exponatele ce aparţin tematicii de biologie umană, în muzeu pot fi studiate animale şi păsări conservate, dar şi un acvariu cu 14 bazine mari şi 10 mici.

Insigna - C.I.R.P. Ploiești - România

(Centrala industrială de rafinării și petrochimie)

Insigna - C.I.R.P. Ploiești - România

(Centrala industrială de rafinării și petrochimie)

Pe data de 10 august 1985, în subordinea Ministerului Industriei Petrochimice se înființează Centrala industriala de rafinării și petrochimie (C.I.R.P.), cu sediul în municipiul Pitești, pe structura Combinatului petrochimic Pitești, având ca obiect de activitate prelucrarea țițeiului și a derivatelor sale și fabricarea de produse petrochimice;

Municipiul Ploiești este unul dintre marile orașe ale României și reședință a județului Prahova, fiind situat la 60 de km depărtare de București. Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă capitala București de provinciile istorice Transilvania și Moldova. este supranumit „capitala aurului negru”, orașul fiind vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării și alte industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere). Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă faptul că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din anul 1567, semnat de către domnitorul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului Ploieșți, iar mai jos fotografiile câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura ploieșteană.

Palatul administrativ

Catedrala ortodoxă Sf. Ioan Botezătorul

Muzeul de artă

Halele centrale

Muzeul de istorie

Gara de sud

Fabricile petroliere Astra Română și Orion

Trimiteri poștale ilustrate

Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România.Este cel mai populat județ din România (cu excepția capitalei București, oraș aflat în vecinătatea sa, la sud) deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. Județul se întinde pe o suprafață de 4716 km.p., numără aproximativ 830000 de locuitori și își are reședința în municipiul Ploiești. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Ploiești și Câmpina, 12 orașe - Azuga, Băicoi, Boldești - Scăieni, Breaza, Bușteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlași, Văleni de Munte și 90 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Prahova, iar mai jos fotografiile câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura prahoveană.