MALAYA ȘI BORNEO BRITANIC

100 dolari 1953

MALAYA ȘI BORNEO BRITANIC

A fost o colonie britanică ce a existat între anii 1957 – 1967

și care nu a avut o deviză națională unanim acceptată.

A fost situată în sud-estul Asiei,

partea continentală a Peninsulei Malacca

și un grup de insule din Oceanul Pacific,

partea a statului contemporan Malaezia.

Colonia a avut o populație și o suprafață variabilă

iar capitala sa a funcțional în metropola Kuala Lumpur. 

Steagul şi stema oficială:

Pe aversul bancnotei aplicate este reprezentat chipul 

reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii,

nume complet Elizabeth Alexandra Mary,

este născută în anul 1926 și conduce din anul 1952,

a se vedea imaginea de mai jos.

Mai jos prezint câteva monumente de arhitectură 

ale capitalei Kuala Lumpur.

Gara

Turnurile Petronas

Clădirea Primăriei

Deasupra am postat două monezi emise de către statul 

Malaya și Borneo britanic.

***

DOUĂ EPIGRAME

DE LA AUTORUL ACESTUI BLOG

CÂND PISICA NU-I ACASĂ…

Românaș, că ai sau n-ai,

Ponta se plimbă-n DUBAI.

Aici aleși-o fac lată

Și pe mulți… DUBA-I așteaptă!

TRĂGĂTORI DE ELITĂ

El nerod, neroadă ea,

Stau pe prispă în ogradă

Ambii trag mâța de coadă

Și năprasnic... la măsea!

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL TIMIȘ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Insignă - Al 2-lea congres al inginerilor din România - Timișoara 1922 

A.G.I.R. - (Asociația generală a inginerilor din România)

Primele incercari, in Romania, de organizare a asociatiilor tehnico-ingineresti sunt consemnate in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, când s-a infiintat "Societatea de Ingineri si Arhitecti" (1876). Cea dintai asociatie profesionala durabila a inginerilor a fost Societatea Politehnica, constituita in 1881, in prezenta Regelui Carol I, cu ocazia inaugurarii caii ferate Buzau-Marasesti, prima cale ferata din romania proiectata si executata de ingineri romani. Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (A.G.I.R.)a fost infiintata la Iasi, in anul 1918, anul Marii Uniri, avand ca scop "organizarea si sporirea cunostintelor si puterii de munca a inginerilor(...), pentru a aduce cel mai mare folos in opera de refacere a tarii (...), solidaritatea si sustinerea intereselor profesionale ale acestora". Cele doua asociatii si-au desfasurat activitatea in paralel pana in 1949, cand au fuzionat sub denumirea de Asociatia Stiintifica a Tehnicienilor. Sus am postat logo-ul A.G.I.R.. 

Insignă - Congresul XVI - octombrie 1947

A.G.I.R. - (Asociația generală a inginerilor din România)

Aceasta din urma a purtat, consecutiv, mai multe nume: Asociatia Stiintifica a Inginerilor si Tehnicienilor intre anii 1951-1962 si Consiliul National al Inginerilor si Tehnicienilor pana in decembrie 1989. Prin Hotararea judecatoreasca 4/P.J. 1990 a reaparut pe scena societatii civile romanesti Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, continuatoarea de drept a organizatiilor ingineresti care au functionat in Romania pana la acea data. 

Insignă - Conferința 1948 - Agricultură

A.G.I.R. - (Asociația generală a inginerilor din România)

Agronomia este un complex de științe care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pământului și producția agricolă. Agronomia se împarte în cinci mari grupe: științe biologice (pedologie, agrotehnică, filotehnică, legumicultură,pomicultură, viticulture, microbiologie, fitopatologie, zootehnie și medicină veterinară), științe mecano-tehnice (agromecanica, electrotehnica agricolă, construcții și instalații agricole), științe despre lucrările de îmbunătățire a solului și despre recuperarea pentru agricultură a terenurilor (ameliorarea solurilor), științe economico-organizatorice (organizarea teritoriului și a societăților agricole, planificarea, economia agrară, statistica și contabilitatea) și științe despre păstrarea și prelucrarea produselor agricole (păstrarea produselor agricole în magazii, silozuri și frigorifere, prelucrarea produselor vegetale și animale în produse finite).

Insignă - Conferința 1948 - Electricitate

A.G.I.R. - (Asociația generală a inginerilor din România)

Electricitatea (conform DEX) este una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. Mai poate fi denumită și ca ramură a  fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice.

Insignă - Conferința 1948 - Mecanică 

A.G.I.R. - (Asociația generală a inginerilor din România)

Mecanica este o ramură a fizicii care studiază modul în care se schimbă poziția corpurilor, schimbare numită mișcare mecanică. Mecanica clasică studiază legile mișcării mecanice a corpurilor macroscopice care se deplasează cu viteze mici în comparație cu viteza luminii. Mecanica relativistă descrie mișcarea corpurilor la viteze mari. Pentru studiul mișcării corpurilor microscopice, a fost creată mecanica cuantică. Subramurile mecanicii sunt static, cinematica și dinamica. Statica studiază condițiile în care se realizează echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor și a cuplurilor, cinematica descrie mișcarea mecanică neglijând cauzele acestei mișcări, iar dinamica stabilește legile mișcării mecanice ținând seama de toate cauzele care pot modifica poziția corpurilor.

Insignă sportivă - Politehnica Timișoara

F.C. Politehnica Timișoara (cunoscut anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK Timișoara, FCU Politehnica Timișoara, Poli Timisoara și FC Politehnica 1921 Știința Timișoara) este un club de fotbal din Romania, fondat in anul 1921, care evoluează în a doua divizie a fotbalului românesc, în urma deciziei Comisiei de Licențiere a Ligii Profesioniste de Fotbal din mai 2011. Sus am postat câteva dintre siglele clubului de fotbal Poli Timisoara, de-a lungul timpului.

Insignă - Întreprinderea de autoturisme Timișoara

Dacia 500 Lăstun a fost un autoturism românesc de mici dimensiuni, fabricat între anii 1988 – 1991 la Timișora. Producția a avut loc la fosta uzină Tehnometal din Timișoara, devenită ulterior  Întreprinderea de Autoturisme Timișoara. Greutatea mașinii era de 590 kg, iar a motorului de 67 kg. Au existat trei serii ale modelului Lăstun. Prima serie avea toate elementele de caroserie din fibră de sticlă, ușile din fibră de sticlă, fără tapiserie la interior, scaunele îmbrăcate în vinil, stopuri mici, fără lumini de mers înapoi și grila frontală integrată în capotă. 

Insignă - Întreprinderea de autoturisme Timișoara

A doua serie avea elemente de caroserie atât din tablă, cât și din fibră de sticlă, uși din tablă, tapisate la interior și scaune îmbrăcate în vinil sau tapisate. Ultima serie, fabricată doar după 1989, avea toate elementele de caroserie din tablă, stopuri mari, late, cu lumini de ceață și de mers înapoi. Producția a durat până în anul 1991, în acest interval fiind produse doar câteva mii de unități. 

Insignă - Întreprinderea de autoturisme Timișoara

În anul 1992, Guvernul a închis fabrica de la Timișoara, motivând ca Lăstunul nu mai este competitiv și că nu mai reprezintă poporul roman. Referitor la acest mic autoturism românesc a circulat pe vremuri și un banc; Cică s-a lansat pe piață renumitul autoturism Dacia 1800, identic cu Dacia 1300, doar că avea în plus, în portbagaj... un Lăstun.” 

Insigna - 25 de ani 1970 - 1995 Timișoara

I.S.I.M. - (Institutul de sudură și încercări materiale) 

Înfiinţat la 9 februarie 1970 Institutul de Sudură şi Încercări de Materiale (I.S.I.M.) Timişoara este continuatorul şcolilor româneşti de sudură şi rezistenţa materialelor dezvoltate la Timişoara, centru universitar cu mare tradiţie în cercetarea ştiinţifică. Începuturile şcolii de sudură datează din anul 1937 când a luat fiinţă Cercul pentru Încurajarea Sudurii (C.I.S.), o asociaţie profesională care a reunit sub conducerea academicianului Corneliu Mikloşi o serie de personalităţi ştiinţifice de înalt prestigiu ca academician Ştefan Nădăşan, academician Remus Răduleţ, prof. Constantin C. Teodorescu. Şcoala timişoreană de rezistenţa materialelor îşi are originea în catedra de specialitate de la Şcoala Politehnică înfiinţată în 1921, condusă la început de prof. C.C. Teodorescu şi, apoi, din anul 1938, de acad. Ştefan Nădăşan. În anul 1970 la Timişoara a luat ființă Centrului de Sudură şi Încercări la Oboseală (C.S.I.O.), devenit în anul 1974 Institutul de Sudură şi Încercări de Materiale (ISIM). La înfiinţare, Institutul a reunit Secţiile de Sudură şi de Oboseală şi Rupere Fragilă al Bazei Academiei precum şi Atelierul de Sudură de la I.C.T.C.M. Bucureşti, având un colectiv format din 51 salariaţi sub conducerea acad. Traian Sălăgean. Înfiinţat ca un institut tehnologic, I.S.I.M. şi-a dezvoltat în mod continuu domeniul său de activitate care a ajuns, să cuprindă: cercetarea fundamentală şi aplicativă în domeniul sudării materialelor şi a procedeelor conexe, controlului şi încercării materialelor şi structurilor sudate, dezvoltarea de noi utilaje şi echipamente de sudare, tăiere, metalizare, control şi încercări de materiale, efectuarea de servicii de analize şi încercări de materiale, coordonarea standardizării şi elaborarea de standarde în domeniul sudării şi procedeelor conexe, examinărilor nedistructive şi încercărilor mecanice ale materialelor, efectuarea de activităţi de consultanţă ştiinţifică şi inginerească, expertize tehnice, servicii tehnologice, producerea de utilaje şi aparatură în domeniu, având încorporate principii şi soluţii noi, producerea de materiale de sudare, formarea şi perfecţionarea personalului la toate nivelurile precum și diseminarea de informaţii ştiinţifice şi tehnice.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de arhitectură din frumosul oraș de pe Bega.

Clădirea Primăriei

Clădirea Prefecturii

Domul și monumentul Sf.Treime

 Piața Traian

Palatul Dauerbach

Casa Huniade

Palatul Dicasterial

Muzeul Nicolaus Lenau

Bastionul Maria Terezia

Biserica sârbească 

Fabrica de bere "Timișoreana"

Gara

Hotelul Coroana

Piața Libertății

Trimiteri poștale ilustrate

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice reprezentative ale județului și alte locuri de vizitat.  

Hanul Ana Lugojana

Peștera Românești

Muzeul de istorie, etnografie și artă plastică Lugoj

Stațiunea Băile Calacea

Mănăstirea Săracă

Mănăstirea Izvorul Miron - Românești

Conacul San Marco

Cramele Recaș

Peștera albastră

Mlaștina Satchinez

Herghelia Izvin

Trimiteri poștale ilustrate

__________ooOoo__________

INSEMNE MILITARE STRĂINE

Set 3 embleme de identificare a unor unități militare

din armata regală olandeză în timpul

celui de-al doilea război mondial

Câteva vignete de pe acțiuni franceze

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 10.12.2014